Adevěrul Literar şi Artistic, iulie 1928 (Anul 9, nr. 395-399)

1928-07-01 / nr. 395

JACQUES CRÉPET Isvoarele lui Baudelaire Baudelaire a fost pururea atras de autorii care s-au o­­cupat cu supranaturalul și inefabilul, cu fantasticul și ocul­tul. Acest spirit care în producțiile lui a păstrat un echilibru admirabil, întovărășea cu plăcere vrăjitorii, ghicitorii, psi­hiatrii în regiunile populate de demoni, spectri și nebuni. De la vârsta de 20 de ani Baudelaire purta sub braț căr­țile groase ale lui Swedenborg, vizionarul suedez. Era în­drăgit de păpușile lui Hoffman ca și de stampele infer­nale ale lui Brueghel. Către Edgar Poe și Thomas de Quincey l’au atras aceleași elemente demonice și pato­logice. Deși contemporanii lui Baudelaire nu i-au recunoscut geniul poetic, au deosebit numaidecât cei doi poli ai sen­sibilității poetului. In vremea în care Durandeau într’o ca­ricatură celebră reprezenta odaia poetului Florilor bolnave ca pe o vizuină de vrăjitor (schelet, pisică neagră, pat răs­turnat, bufniță, etc.) ironistul Monselet anunță că „vor a­­pare în curând“ Conversațiile lui Baudelaire cu îngerii! Din astfel de lecturi Baudelaire culegea un tezaur de idei, de imagini, de corespondențe care-i îmbogățeau ima­ginația, limba și atmosfera operilor lui în gestație. Am dat, după douăzeci de ani de studii, peste un izvor necunoscut încă de critica literară, a poeziei lui Baudelaire,­­ un tratat de psihiatrie apărut în 1845 și întregit în 1852 și care are acest titlu . Despre halucinații sau istoria ra­țională a aparițiilor, viziunilor, viselor, extazului, magne­tismului și somnambulismului. Autorul, A. Brierre de Bois­­mont „doctor în medicină de la facultatea din Paris, direc­torul unei case de sănătate“ avea de ce să placă lui Bau­delaire. La pagina 493 a tratatului său, Brierre de Boismont scrie : „Gândirea se înfățișă vederii spiritului său, după frumoasa expresie a lui Shakespeare...“ Această expresie Baudelaire a întrebuințat-o de două ori în Paradise arti­ficiale (p. 37 și 114). La pagina 277 Brierre de Boismont citează Cronica lui Monstrelet unde e descrisă un fel de Liturghie neagră : „...și uci­dere peste un drac în chip de om, a cărui față ei n’o văd de loc și acest drac le citea poruncile lui și în ce fel trebuiau să-l adore și să-i slujească, puis faisait par chacun d’eux baiser son derrière...“ La pagina 381 a cărții lui Briere de Boismont descrie sărbătorirea unui sabat, așa cum a fost orânduită de o călugăriță posedată, Maria de Sa­ fns care, la începutul veacului 17 și-a ispășit delirul erotic printr’o condamnare la închisoare perpetuă. Citim : „Miercuri și Vineri se re­prezintă misterele patimei și se cântă Litaniile în acest chip : Lucifer, miserere nobis; Belzebub miserere nobis etc.“ E evident că Litaniile lui Satan cu implorarea după fiecare vers. O Satan prends pitié de ma grande misére! își are isvorul în descripția de mai sus, în penultimul din „micile poeme în proză“, adică în Să ucidem pe săraci găsim rândurile următoare : „Dacă Socrat a avut bunul lui Demon de ce n’ași avea cinstea, ca Socrat, să obțin brevetul meu de nebunie, semnat de sub­tilul Lelut și de atot-știutorul Baillarger ?...“ Să deschidem tratatul halucinațiilor, la pagina 456 și ni se va lumina lupta care pe la 1840 împărțise pe fisiologiști în două ta­bere îndârjite. Vom da peste ideia lui Lelut, Baillager și alții care susțineau că oamenii mari ai tuturor timpurilor, un Socrate, un Pascal, hit Rousseau, un Swedenborg, dacă ținem seamă de halucinațiile lor, nu pot fi socotiți de oa­menii întregi decât ca simpli nebuni. Tot astfel în Curiozități estetice, Baudelaire la pag. 270 scrie această replică destul de enigmatică : „Sunt ne­norociri și mai mari, zise Cazotte !“ — iar Boismont (p. 297) ne dă cheia enigmei cu faimoasa prezicere a lui Ca­zotte anunțând, cu atâți ani înaintea Revoluției, doamne­lor speriate că nu vor scăpa de eșafod. Toate acestea dovedesc că Baudelaire a citit pe Bois­mont cu multă atenție și a utilizat faptele culese de acest alienist. Boismont, pe de altă parte, își avea metoda, doc­trina, filosofia lui, care au influențat pe Baudelaire profund. Deosebirea pe care Baudelaire o face în Paradise artificiale între diferitele halucinații, e luată din clasificarea generală care constitue prima parte a tratatului lui Boismont; aluzii­le lui Baudelaire la școala din Edinburg sunt scoase din a­­ceeași carte și atâtea din fenomenele asupra cărora alie­nistul insistase, se află la origina multor poeme din Florile bolnave (Poema Les sept vieillards bunăoară e inspirată direct din viziunea multiplă a aceluiași obiect, prin intoxi­care, fenomen descris de Boismont și din care Baudelaire, după metoda lui Edgar Poe, va scoate ideia poetică, temă a extraordinarei lui orchestrații...) Cercetările, pe această cale, pot fi continuate de cri­ticii literari. — A. Proteza „Dentară“ Dentiștii asociați Str. Biserica Elinei No. 9 Clinică Dentare moderna înzestrați su aparate electrice perfecționate A SĂU DE OPERAȚIE în continuă funcțiune de la © dimineața până la S seara fără întrerupere Lucrări de precizie in AUH, PLATINĂ, CAUCIUC PLOMBE de tot felul ExtranP&sunt nedusreroase ASCENsuRI ULES( SE PUTĂ­­ Rate) I i 3^ JE. ÎNAL.BE5C FACÂN­DU JE CA NOI LA­­­EM 46 .Simon Fleischer „i^ANII ISfRA 22-CAL.VICTORI FI-22(în Paulul Macca). BUCUREȘTI - Af­DEVERUL L»?fc.RIAFt ARTISTIC* Dr. CABANEI. Cabinetul secret al Istoriei Din viata Mariei-Antoinetta In toamna anului 1768, Frederic II, regele Prusiei a numit pe colonelul baron de Goltz ambasador la Paris. A fost foarte rău judecat baronul de Goltz pentru ceea ce s’a numit „palavragelile și rapsodiile“ lui. Totuși corespon­dența lui e plină de fapte interesante de care s-au folosit multi istorici. Unul din ei, Sybel ,laudă rapoartele lui de Goltz, numindu-l „un observator pătrunzător, imparțial și demn de toată încrederea”. La 16 Decembrie 1776, regele Frederic întreabă pe am­basadorul său care sunt relațiile dintre Ludovic XVI și Maria-Antoinetta, temându-se de o răcire complectă între cei doi soți. Iată ce răspunde baronul de Gortz : „Marele obstacol la o perfectă bună­ înțelegere e deo­sebirea dintre gusturile și caracterele celor doi soți. Regele e liniștit, destul de pasiv, preferând singurătatea camerei sple de lucru pe care n’o părăsește decât pentru a pleca la vânătoare. Soția, dimpotrivă, e foarte vivae, preferă miș­carea și variația plăcerilor”. In timpul acesta sosește la Paris fratele Mariei-Antoi­netta, împăratul Iosef II, cu gândul să rămâe aci mai multă vreme. De la început și-a exprimat față de Ludovic XVI mirarea că nu și-a asigurat încă un urmaș la tron. In urma stăruințelor lui Joseph II, regele se supune unei operații care reușește de minune. Vestea că Maria-Antoinetta ar putea avea un fiu, e telegrafiată imediat de Goltz la Berlin. Vestea, ambasadorul german o știa de la ambasadorul Spaniei. Contele d’Aranda uimise Parisul prin luxul lui fastuos. Mândru ca un „grand de Spania“, se arătase foarte rece și rezervat față de colegii din corpul diplomatic, cu excepția baronului de Gortz de care se îndrăgise. Contele d’Aran­da era perfect informat asupra relațiilor conjugale dintre Ludovic XVI și Maria-Antoinetta. Rapoartele pe care le transmite guvernului său asupra acestui punct delicat sunt atât de precise, că par scrise de medicii sau chirurgii care au examinat cazul fiziologic al Regelui. La 27 Septembrie 1777 contele d’Arande anunța gu­vernului său cu o satisfacție vădită că regele, la 25 August, s’a căsătorit de fapt. Regina era să fie mamă după semne fiziologice evidente și ambasadorul adăugă : „Doi miniștri, dol. Maurepas și Vergennes, mi-au con­firmat faptul. Regele e mult mai bine dispus ca î inainte, iar Regina are privirile abătute, așa cum nu le avusese nici­odată“. Fapt demn de reținut, ambasadorul Spaniei nu prime­ște fără control bârfelile pe care le culeg agenții Prusiei și Piemontului. Ambasadorul Piemontului, contele Viry, fusese primit cu multă simpatie de societatea de la Versailles și Paris. Se spunea că are spirit și talent, e politicos și foarte plăcut. Nu e de mirare că a plăcut femeilor, a căror părere a făcut autoritate în Franța, totdeauna. In timp ce doamna de Viry vizita pe doamna Du Barry ambasadorul culegea vești la contesa de Provence, care-i da informații de cea mai mare importanță. El nu se sfia să acuze Regina și să o numească ușuratică, preferând tovă­rășia tinerilor și ducând o viață ușoară și risipitoare. Atențt la ceia ce se petrece în jurul lui, contele de Viry notează toate veștile cu privire la relațiile Reginei, la aten­țiile de care se bucură din partea ei baronul de Val și du­cele de Coigny care sunt primiți în anumite ore în aparta­mentele ei. Contele de Viry a fost o victimă a sincerității lui. La 14 iunie 1777 regele Sardiniei îl recheamă, numind suc­cesor pe contele de Scarnafis. Noul ambasador era, după unii, un om periculos și intrigant, după alții, un om foarte agreabil în societate, dar cu totul lipsit de scrupule și moravuri. Ca și Vizy, Scarnafis tine să afle toate veștile cu pri­vire la „starea matrimonială“ a Regelui și a Reginei Franței. Maria-Antoinetta avea din naștere toate atributele li­nei suverane : distincția, grația, frumusețea... Frumusețea ei creștea cu vârsta. Maria-Antoinetta nu era înaltă, dar era foarte bine făcută ; avea ochi albaștri, fermecători, plini de expresie. Se spunea că avea mersul cel mai frumos din Franța ; era adesea văzută și admirată mergând sin­gură de la Versailles la Trianon cu o baghetă în mână, ur­mată de o doamnă și un valet. Printr-o crudă ironie a soartei, această fem­ee de o frumusețe radioasă a fost măritată cu omul cel mai insen­sibil la delicatețea femeilor, cel mai stângaci. Era alianța cea mai nepotrivită de pe lume; o tinerețe frivolă, plină de viață, alături de o încăpățânare rece, calculată. Regina doria din toată inima un copil. La vestea că Regina a purces grea, după ce de­ atâtea ori astfel de zvo­nuri fuseseră desmințite, d. de Lassone, primul medic al Curiei, vrea să parieze pe 1000 de ludovici că suverana e într’adevăr însărcinată. Dar nu se găsește nimeni care să vrea să câștige un asemenea pariu... Și acum adio escapadele, nopțile de bal și de petre­cere ! Viitoarea mamă își dă seama de noul ei rol, își pe­trece vremea stând de vorbă, ascultând puțină muzică, fă­când scurte preumblări. Maria-Thereza trimite medicului o cutie emailată împodobită cu diamante și o scrisoare cu instrnct». Maria-Antoinetta scrie mam­ei sale că a dorit atât de mult să aibă un copil, că i se par acum un vis, toate acestea... Visul­ continuă, deși nu mai încape nici o îndoială că va fi mamă. Maria-Antoinetta arată mai multă dragoste soțului, îl caută, se amuză cu el, îl mângâie. Din ordinul Reginei sunt eliberați din închisoare toți părinții deținuți pentru faptul de a nu-și fi putut plăti întreținerea copiilor. La 4 August, sarcina a fost declarată la Curte în chip oficial. Regina era în a patra lună. Când a simțit prima mișcare a copilului, Regina a declarat spirituală, Regelui : — Sire, îi zise ea cu toată seriozitatea, vreau să-ți cer apărarea împotriva unuia din supușii tăi, care m’a insultat în chip grav. Și cum Regele se posomorâse . — Da, urmă Regina, cineva extrem de îndrăzneț îmi dă cu piciorușele în pântece... Regele ruse. Intre timp, ce făcea Facultatea ? Ca un corp consti­tuit — oficialitate, am zice azi — lua parte la bucuria ge­nerală. La 10 Noembrie a oficiat un tedeum. Decretul pe care l-a publicat cu acel prilej, a fost lăudat de toate ziarele epocei. E drept că se strecurase si o frază, destul de stân­gace, care făcea aluzie la dificultățile fizice ale Regelui Dar Ludovic XVI era prea fericit ca să mai fie seama de astfel de nimicuri scolastice. In ultimele cincisprezece zile primul medic si mamo­­șul locuesc alături de apartamentul Reginei ; totul e în cea mai mare ordine. S’au reținut patru doici pentru copilul regal; numai una va fi întrebuințată, celelalte vor sta în rezervă, pentru orice eventualitate. Ceremonialul e riguros observat. Prinții de sânge, fa­milia regală și marii demnitari petrec noaptea în camerele alăturate. In sfârșit, la 19 Decembrie pe la miezul nopții, Regina simte primele dureri. La ora 3 e prevenit și Regele. Incet-încet își fac apariția și ceilalți membri ai familiei ; la urmă, intră cine vrea, astfel că’n clipa când mamoșul Vermond strigă ’n gura mare , Regina naște, valurile de curioși care au năvălit în cameră au fost atât de numeroase și zgomotoase, că lehuza se sperie. Camera era plină de lume, ca o piață publică. Nu te mai puteai mișca. Doi savoyarzi se urcară pe mobile ca să vadă mai bine Regina, în pat, în momentul nașterii. Scandalul, sexul copilului pe care Regina a avut timp să-l cunoască prin­tr’o tainică înțelegere, se zice, cu domnișoara Lamballe, sau poate o greșală a mamoșului, au produs o congestie cerebrală. Mamoșul răcni : Aer, apă caldă, să lăsăm sânge la picior ! Regele deschise cu violentă ferestrele. Apa caldă ne­­venind la vreme, s-a lăsat sânge Reginei și fără apă caldă, sângele țâșni. Regina deschise ochii. Regina se aștepta la un băiat. Un șarlatan, anume Printems, care practica medicina clandestină și putea des­coperi în uri­ă sexul viitorilor copii, îi prezisese un băiat. Regina a fost decepționată când i se spuse că a născut o fată. Era ora 11 dimineața. După șase săptămâni, Regina a eșit la preumblare, mai frumoasă ca oricând, împodobită în dantele, fabricate anume pentru ea și care nu s-ar fi vândut altcuiva pe pre­țuri oricât de mari. Cine ar fi putut bănui și i-ar fi putut spune că la ca­pătul acestui drum între trandafiri, lucește ca o lună nouă, ascuțișul ghilotinei ? * * e. ANECDOTE In bursă . Doi remizieri discută stabilizarea : — Sa spune-mi tu, care ai făcut și școală comercială, ce este stabilizarea. Că eu nu pricep teoriile din gazete. Explică-mi-o și mie, pe înțelesul meu... — Foarte simplu. Acum suntem înainte de stabilizare. Câți bani ai în buzunar ? —■ Ce să am ? N’am nici un ban. — Ei bine, tot atât o să ai și după stabilizare. Numai că o să-i ai în aur... * * * Un misit făcea psih­ologie . — Ce conține sufletul unui samsar ? se întreba el. Conține, mia întâi, 83% demnitate; 8% intelgență ; 3% muncă și 4% caracter... — Dar asta face numai 98 ; mai rămân 2%, ăștia ce reprezintă ? — 2%? 2%?... Doi la sută comision !...­­Wt— * * Vărsatul desfigurase într’atât pe d. Pellisson că doamna de Sévigné spunea despre el că abuza de în­­găduirea pe care o aveau bărbații de a fi urâți. O d-nă îl luă odată de mână și-l duse la un pictor, spunând pic­torului : — Așa cum e ! Și plecă pe dată. Pictorul îl privi cu atenție și-l rugă să rămâe ne­mișcat. Pellisson ceru lămuriri. — Domnule, răspunse pictorul. Doamna de adineaori mi-a cerut să-i pictez „Ispitirea lui Isus în pustie“. Demi ceas ne certăm ce formă să dăm lui Satan. Doamna v’a făcut onoarea să vă ia drept model. * * * Rivarol în 1792 spunem­ de suveranii coalizați împo­triva Franței: „Ii voi bate! Sunt totdeauna in urma noastră cu un an, o armată și o idee!”. * * * Ludovic XIV, în 1672, era la porțile orașului Ams­terdam care nu-i mai putea rezista..Spaima era generală. Magistrații orașului se adună, deliberează asupra măsu­rilor de luat în această împrejurare. Toți sunt de părere să predea Regelui asediator, cheile orașului. Un consilier mai în vârstă, care ațipise în fotoliu, nu-și dăduse pă­rerea. Cineva îl deșteptă, îi spuse de ce e vorba și-l în­trebă ce crede : Să se predea cheile orașului, lui Ludo­vic XIV ? — Le-a cerut ? întrebă bătrânul. — Nu încă... — In acest caz, nu credeți, domnilor, că e mai bine să așteptăm să nu le ceară ? Și această părere salvă orașul. Regele Franței, a doua zi, ridică asediul. * 1 * In timpul revoluției franceze un nobil trecea podul , pe Sena. De partea cealaltă poporul suveran purta cocarda I tricoloră, ca un semn de libertate. Un cetățean cu figura 1 aspră opri pe nobil, întrebându-l : — Cetățene, de ce nu porți semnul libertății, ca noi toți ? Fără a-și pierde cumpătul, privindu-i drept în ochi, nobilul răspunse : — Spre a dovedi că sunt liber ! * * * Carol IX întrebând pe poetul Daurat cum de s’a însu­rat cu o fată atât de tânără, el fiind atât de bătrân, poetul a răspuns : — Sire, e o licență poetică ! „Album apoteg­ c" Pastel canicular Zăduf. E vară. Vântul nu adie Și totul e cuprins de letargie Căldura paște ’n mijlocul poenii Și bărzăunii sforăe sonor... % Iar soarele din pricina migrenil [și leagă fruntea cu un tulpan de nor. Zaharnițele florilor fardate Cu pudră ocre, rouge aprins și Kohl. Așteaptă melancolice în drum Albinele industrializate Ce au de mult botanic monopol De suc, polen, glucoza și parfum... Pe plapuma nisipului, spre est, a Tors lene calm la margine de gârlă, O șopârlă Ce-și face un sweater de smarald, siesta. ALEXANDRU BILCIURESCU -----------------005= =300-----------------­Coiful Librăriei „Haseier In urma deselor întrebări ce i se adresează, librăria „Ha­­sefer’' din București, str. Eugen Carada 7 (Karágeorgeviei) pu­blică azi o listă, parțială, a cărților mai interesante publicate în jurul științelor oculte și a teozofiei, (cărți în depozit la „Hasefer”). Eliphas Lévi: Les mystéres de la Kabbale; Histoire de la Magie; La science des esprits; La clef des grands mystéres* Charles Richet: Traité de Metapsychique, Les phénoménes dits de materialisation de la villa Carmen. Paul G. Jagot: Science occülte et Magie pratique; Les cartes et les tarots; L’insomnie vaincue. Emile Coué: La maitrise de Soi-Méme; Emile Coué, sa méthode, son esprit, son influence par Charles Baudouin, Le Cosnte de Keyserling, A. de Chateaubriand, etc. Papus: Tarot divinatoire; Tarot des boliémiens. Encgclopédie des Sciences occultes: Tous les arts divinatoires, toute la magie ancienne et moderne. Baudouin: La force en nous. Cămile Flammarion: La mort et son mystére 3 volumes: I Avant la mort, II Autour de la mort. Ill Aprés la mort; La fin du monde; Les maisons hantées; Dieu dans la nature. Price Harry: Expériences scien­­tifiques avec un nouveau médium; Rutot et Schaerer: Le, mé­­canisme de la survie. Rouxel: La quintessence du spiritisme. Général A.: Le probléme de l’Au-delâ. Joseph Aaeorges: La métapsychique et la préconaissance de l’avenir. Paul Appel: Education et enseignement. Bonniot P.: Le miracle et les scien­ces médicales. Bhagavan M. La science des emotions. Cor­­nillier Pierre: La prediction de l’avenir; La survivance de l’âme et son evolution aprés la mori. Caslant M.: Pour de­­venir Physionomiste. Crookes William: ReclvTcb.es sur les phé­noménes du spifitualisme. Benezech Alfred: Soufrire, Revivre. Dubor Georges: Les mystéres de l’hypnose. Maxwell l.: Les phénoménes psychiques. Dr. Annie Besant: La sagesse antique; La vie occulte de l’homme; Introduction ä la Ioga; Le sentier du disciple; Les maîtres; Le secret de la vie; Le^ dharma; Leadbeater; Le monde céíeste ou Plan mental; Le colé cache des Choses. 2 volumes. A Besant et Leadbeater: La chimie occulte, Leon Denis: Jeanne d’Arc médium; Dans l’invisible spiritisms et médiumnité; Le probléme de félre _ et de la destmée; Le monde invisible et la guerre; Christianisme et spiritisme; 91 IftCALTÁCPlINTE APARATE DE RADIO GRATIS 9 Firmă expeditoare germană trimite în mod gratuit interesaților din România în scop de reclamă și spre a fi recomandate mai departe un număr mai mare de aparate de radiofonie până la mărimea de 4 lămpi. Nici un fel de oblidrațiune Micile cheltueli (speze de expediție, ambalaj, etc., etc.) sunt suportate de primitor. Cei ce se interesează să trimeată scris citeț pe o carte poștală adresa exactă la: Radioversand A. Grab A Go. Rottroff, AMI ®. X Berlin No. A, Gardenstr. lOQ

Next