Adevěrul Literar şi Artistic, octombrie 1928 (Anul 9, nr. 409-412)

1928-10-07 / nr. 409

amMasamammc&ttiZMimze ^^immimmrr^ma-TSKmsm^ 1SWmscüm iMft: șiemMMât Ä'äöWi'* títówSö«^ aö. * Pentru tot ce privește „Adevărul Literar 11: manuscrise, reviste, cărți, informații, etc. a se adresa la redacție numai Joi, Vineri și Sâmbătă între orele 5—6» Or. CA­BAN­EL Moravuri intime din trecut Nebuniile Carnavalului=Manual de morali practică = Omul, prin definiție, e un dobitoc cuminte care simte uneori nevoia să-și piardă mintea. Cine e prea înțelept, e ispitit uneori să devie nebun , ca și cum înțelepciunea dusă la exces n’ar fi de cele mai adeseori o mare nebunie Societatea, societatea modernă ca și cea antică, din acest punct de vedere a rămas ase­menea copiilor. Din fragedă vârstă, copiii se silesc să imite, să parodieze gesturile și felul de a se purta al oamenilor mături ; popoarele se dedau și ele la­­ anumite mimice, se travestesc, comit extravaganțe la epoci fixe, în timpul că­rora întreg pământul pare o mascaradă. La toate popoarele găsim această nevoe de destin­dere, de libertate în fapt și cuvânt : de­ aci s’au născut Săturnalele la Roma, Bacanalele la Atena, Sărbătoarea Nebunilor, a Măgarului, a Nevinovaților în Franța de altădată. Romanii serbau pe Saturn de la 17 la 23 Decembrie. Saturn era zeul epocei de aur, „epocă fericită, când oame­nii nu cunoșteau nici rangurile sociale, nici sclavia și mi­zeria“. Timp de o săptămână, sclavul se purta cu insignele Omului liber și juca rolul stăpânului, în timp ce acesta se deghiza în zdrențele slugii lui și primea să fie bătut ca o sluga­­ imagine a egalității inițiale a tuturor ființelor o­­menești. In aceste zile de libertate, poporul nu respecta nimic, n­u-și punea nici un frâu instinctelor, se complăcea în des­fășurarea lor. In afară de zeul Saturn, romanii serbau pe zeul Racus, puterea lui zămislitoare, victoriile lui împotriva Titaniilor. Expedițiile lui mitologice în India. Bacanalele, venite din Egipt în Grecia și mai târziu din Grecia la Roma, erau­ la început mistere religioase, la care luau parte numai bărbații. Preoții (bacanți) se deghi­zau în Pani, Sileni, în Satiri. Apoi au fost admise și fe­meile, de unde s’au tras orgiile rămase de pomină. Bacan­tele învăluite în piele de tigru și de panteră, împodobite cu iederă pe frunte, purtând tirse (bastoane pe care se ră­sucea vița de vie) alergau în toate părțile dând țipătul de carnaval al antichității. Evohe ! Evohe ! Bache !... După această preumblare zgomotoasă prin oraș, ba­cantă și bacantele se întruneau la locul de sacrificiu și aci, în cinstea zeului Bachs, se îndemnau la orgie. Bacanții beau din burdufuri cu vin, spintecate ; ba­cantele urlau și făceau atâtea nebunii, că numele lor a ră­mas pentru a caracteriza femeile depravate. Toate mascaradele, farsele, distracțiile bizare și unice își au izvorul în culte foarte vechi; ele s’au păstrat în saltul creștinismului aproape fără nici o alterare și au tre­­cut astfel și în viața particulară. .. Cum e posibil să îi adoptam creștinii nebuniile păgâ­­nismului ? Spre a înțelege acest fenomen trebue să ne dăm sea­ma de caracterul revoluției care a transformat lumea veche. In ziua când cultul Crucei a înlocuit cultul Idolilor, cele două societăți nu s’au separat brusc ; ele au mai trăit multă vreme alături, influiențându-se reciproc, până la complecta asimilare a cultului celui vechi de cel nou. Păgânismul sensual a știut să îndestuleze, cu o uimi­toare varietate, toate slăbiciunile imaginației și ale tru­pului. Biserica la început n'a fost atât de severă ca mai târziu și nu a speriat sufletul poporului. Vechia sa turnală a fost admisă în biserică, cu oarecari modificări. Acest amestec de bufon și profan, de libertinagiu și nelegiuire, s’a infiltrat în anumite obiceiuri și practice ale Bise­ricii creștine , numai ca în locul pieilor de tigru, tir­­selor, tamburinelor, s’au substituit capele, mitrele, o­­dajdiile. Totuși vântul nebuniei a trecut sub vastele cupole ale catedralelor, odată cu valurile mulțimii in delir. Oameniii deghizați care veneau în derâdere să facă slujba, care intonau imnuri sacre, cu ton fals, care ardeau in focul tăm­âei tălpile sandalelor, care beau și jucau pe pânza de pe altar, parodiind totul, au fost pe drept numiți nebuni. Multi preoți s’au ridicat împotriva acestor obi­ceiuri absurde și obscene. In anumite catedrale se alegea în timpul Carnavalului, un episcop sau arhiepiscop al Nebunilor ; el purta, ca ade­vărații prelați, mitra, cârja și crucea arhiepiscopală. In bisericile din preajma Sfântului Scaun se alegea un Papă al Nebunilor, care era gătit la fel și făcea slujba ca și Papa. Toți ceilalți preoți și diaconi luau parte la serbare în costume de mascaradă și de comedie : unii cu fața acope­rită de măști rânjite sau lugubre ; alții în costume feme­iești, cântând cu toții cântece obscene și mâncând meze­luri pe masa altarului. D‘i aceste obiceiuri au ținut câteva secole, fără a pro­voca proteste destul de puternice, spre a pune capăt ne­legiuirilor. Fiecare localitate își avea tradițiile ei carnavalești. La Sens, bunăoară, un animal se bucura de un cult special : măgarul. E­l era eroul mascaradei. Era introdus in biserică, gat­it ca un episcop ; arhiepiscopul Nebunilor primea mă­garul cu toată gravitatea necesară. Apoi se cântau diferite versete latinești. Sărbătoarea Apostolilor, care se celebra în­ aceiași bi­serică din Sens, era o variantă a celei de mai sus. Se alegeau doisprezece inși care reprezentau pe cei doisprezece apostoli. Pe un măgar călărea o fecioară, gă­tita cât mai­ frumos cu putința și care reprezenta pe fe­cioara Maria. Apostolii strabateau în procesiune ulițele principale ale târgului, cântând și primind daruri. La Paris, Sărbătoarea Vulpei a făcut deliciile contim­poranilor lui Filip cel Frumos. O vulpe gătită ca un epis­cop, era dusă în mijlocul clerului și i se da păsări vii, pe care se sfâșia sub ochii mulțimii înveselite. Regele se a­­muza foarte mult la acest spectacol, susținând că vulpea reprezintă pe Papă, a cărui lăcomie era la fel cu a vulpei. Clerul lua parte la această batjocură, pe care adesea o sub­­venționa din banii bisericii«* Oricât am voi să nu jignim cea mai frumoasă jumă­tate a speciei umane, adevărul ne silește să spunem că fe­meile și-au avut și ele rolul lor în aceste comedii mistice. Și nu e paragraful cel mai puțin curios al acestui capitol de moravuri medievale. Călugărițele au sărbătorit și ele sărbătoarea Nevinovaților; și-au avut și ele mascaradele lor. Începând din 1212, conciliul din Paris interzice călu­gărițelor să celebreze sărbătoarea Nebunilor. Treizeci de ani mai târziu, un arhiepiscop din Rouen se plânge că fe­cioarele închinate Domnului se dedau acelor jocuri inde­cente, în timpul carnavalului. „Vă oprim, poruncește pre­latul, de la acele jocuri, al căror obicei îl aveți". Un preot spiritual a făcut observația că femeile țin mai mult la tradiții, cu deosebire când sunt amuzante.­­ mult adevăr în această glumă. La începutul veacului al 18-lea, călugărițele din Ar­tois aveau încă obiceiul să se mascheze între zidurile mă­năstirii și să se îmbrace în haine bărbătești spre a se în­veseli între ele. Una din acuzațiile aduse Ioanei d’Arc îna­inte de a fi arsă de vie era și faptul că Fecioara din Or­leans se îmbrăcase în haine bărbătești, „lucru cu totul ne­plăcut lui Dumnezeu.“ Episcopii „nebuni“ și starițele „nebune“ își făceau vi­zite în timpul carnavalului, iar mănăstirile erau obligate să le pue la dispoziție anumite sume de bani, pui de găină și o anumită cantitate de făină, lemne și vin. " "i ■ P * * * Alături de prelați, care au criticat cu toată severitatea aceste serbări nerușinate, erau însă și partizani fanatici ai carnavalului în sânul bisericii. In vreme ce, bunăoară, Gerson, marele reformator al disciplinei bisericești, luna și fulgera împotriva acestor bufonerii nelegiuite, un prelat anume d’Auxerre susținea de pe amvon că sărbătoarea Ne­bunilor era tot atât de sfântă ca și Buna-Vestire a Maicii Domnului. Discipol credincios al lui Rabelais, el afirma : „Butoaele cu vin ar plesni dacă nu li s’ar deschide câteodată vrana, să ia aer. Și noi oamenii suntem butone cu cercurile rău potrivite, pe care vinul înțelepciunii le-ar rupe, dacă i’am lăsa să fiarbă mereu în pietate și slujbă religioasă neîntreruptă. De aceea ne lăsăm câteva zile în voia bucuriilor și a caraghioslâcurilor, spre a reveni cu mai mult zel la cercetarea Scripturei și la slujba bisericească“. Din punctul de vedere al religiei, care puteau fi ur­mările acestor extravaganțe ? Un preot protestant mărtu­risește că bufoneriile carnavalului bisericesc duceau la slă­birea sentimentului religios și la degradarea clerului în o­­chii profanilor. Conștientă de menirea ei, Biserica n’a în­târziat să suprime cu desăvârșire obiceiurile­­ de­ tagjával ale membrilor ei.­­ Subiectul a rămas insă destul de interesant și a arâtat curiozitatea tuturor istoricilor și arheologilor moderni. o mm 40. Copiii de mâzga de carne ai statuilor de mate­rial consistent, trebuiesc verificați de un tribunal critic, care să raporteze anual faptele la unitatea de valoare și să cântărească volumul intelectului, neîncetat. S’a ivit cazul fiilor de momâi de piatră și bronz, care departe de­ a egala facultățile părintești dar presupunân­­du-se pe temeiul ereziilor născute automatic, că valoarea nu poate da naștere la neant, s’au dovedit a sta dedesubtul inteligenții medii acordată de știință găinilor din bătătură. Accesele de dictatură impertinentă ale timidității au fost asimilate cu semnele unei suveranități naturale și tă­cerile mohorâte s’au confundat cu meditația și speculația abstractă. Sin om care tace neclintit și riguros este de cele mai multe ori un prost adevărat. ___ Negreșit, proștii sunt utili și suportabili în funcțiunile de subordine mică. Trebue să ne ferim însă de prostia prinților și a conducătorilor, instalați prin autoritatea sta­tuilor din familie și a portretelor in ulei. S’au văzut im­becili tacitunii ținând pe loc viața și desvoltarea milio­­nelor de oameni, câte 10 și 20 de ani, care înmulțiți cu numărul oamenilor, dau veacuri, cu neputință de calculat, de stabilitate în dobitocie. 41. Să considerăm pe fiecare nou născut, în sine­, in­dependent de familie și de moșteniri cifrate statistic și do­site de la fisc. Să mi acordăm leagănului salutul datorit mormântului: „Je suis un berceau qu’une main balance au fond d’une caveau. Silence". Să nu legănam leagănele pruncilor în academia cimitirelor. 42« La recrutare se măsoară înălțimea tinerilor nudă și perimetrul toracic, medicul militar neputând să fie mul­țumit cu ceia ce se șoptește în mahala, că pieptul recru­tului e de aramă și că puterile lui pot să ducă’n dinți, de pielea spinării, un taur. Tuberculoza cântă în aparențele voluminoase ca’n niște trâmbiți cu tobă și un pisoi dă peste cap un elefant de mucava. In politică domnește câte un neputincios, pe care nu l-a examinat nici un juriu și ni­ci­­un medic — și câteodată neputinciosul e întunecat și de­­o nebunie molcomă, manifestată în­tr’o explozie târzie, după ce răul a fost făcut. 43. Nu te încrede, Domnule Ministru, în norocul sta­­tuiiî nelimitat și nu deduce din metalul părintesc dreptul dumitale de a fi inteligent. Există o formă de paralizie progresivă foarte lentă. Pipăe­ te zilnic și întreabă-te dacă nu aparții categoriei încete, ca acel predecesor al d-tale, care închipuindu-și într’o dimineață, la bătrânețe, că este câine, a ieșit în stradă și s’a pus să lntre la Casa de De­puneri și la Ministerul de finanțe. Examinat de medici, după ce a fost legat și dus de curea în străinătate, medi­cii au întrebat cu ce s’a ocupat bolnavul înainte de a se apuca de lătrat, și li s’a răspuns că a fost 25 de ani prim­­mini­stru. E de 30 de ani nebun, au adăugat medicii străini. In tara lui medicii se luptaseră ca să-i placă, și să capete posturi, catedre si ministere. 44. Dacă o comisiune de medici care ar avea sarcina să fie ședințe cu caracter national și să aprecieze ac­tele de sănătate mintală ale conducătorilor, după normele paraliziei și ospiciilor, ar publica un buletin științific, ară­tând gradul demenții atinse de activitatea d-tale funebră, d-ta te-ai supăra, domnule ministru. Dar noi nu ne-am Vii PaUtlca opri la supărarea d-tale, te-am imita să intri într’un au­tomobil închis, făgăduindu-ți că mergem cu d-ta la un teatru de păpuși, d-ta ai crede și­ te-ai pomeni instalat con­fortabil într-un balamuc de elită, în raport cu proporțiile statuii care te-a precedat. Ai scăpa de principii, de vederi generale, de iubirea de patrie și de încăpățânarea de a o face fericită numai d-ta. 45. îndoiala este necesară. Indoiește-te, domnule Mi­nistru de chemarea d-tale, de priceperea d-tale, de preci­­ziunea d-tale intelectuală. Nu vezi­ de jur împrejurul d-tale, toată lumea, fără excepție, începând cu scumpa soție, te crede, o parte prost și ală parte nebun. Urmărește ochiul subalternului, căruia îi dai un ordin. Reține efectul cuvintelor d-tale scrise și grăite. Vezi cum se uită la d-ta partizanii d-tale politici. Caută cauza pentru care toți oamenii politici străini îți făgăduesc tot ce dorești în timpul convorbirilor și nu-ți dau nimic după aceia. Româ­nii au spus că ești nebun. Franțuzii au văzut-o. Englezii s’au convins. Toată Europa, în care călătorești adeseori, ca un aiurit zice: e nebun, e prost. Numai d-ta ai rămas de părerea că însemnezi mai mult decât părul cu mătreața pe care bărbierul îl scoate din dinții pieptenului și-l arun­că sfârșind în foc. D-ta mai sfârîî un timp. Oprește-te, dra­gă domnule Ministru. In cursul unei călătorii vei face ca un fost președinte de republică. Vei ieși din tren pe fereastră în papuci și, prezintându-te fără guler la un canton de cale ferată, vei spune pe franțuzește, cu un accent bulgar, moștenit în sânge odată cu bronzul: Je sais ministre... Mon pays a grands par mon effort... Nous avons beaucoup de mărs... Veuillez me donner un ver­re d’eau... je me sens fatigué. Numai te rog să ieși mai repede pe fereastra vagonu­lui. Maladia d-tale latentă poate să mai dureze zece ani până la regretabilul accident. 46. Să nu faci cumva greșeala să crezi că eroarea existenței d-tale provoacă cel puțin mila cuiva și că, a treia zi după moarte, se va putea citi elogiul d-tale în gazete. Toată lumea te blestema și te înjură. Morala d-tale, rigida ca o prăjină, echivalează în viața poporului, pe care îl duci la pierzanie, cu milioane de asasinate, de strangulări ra­­pide, de asfixii, cu morți violente fără vărsare de sânge. Te blestemă femeile, te blestemă pruncii, ca un pașă pră­dător în proprie țară și otrăvitor de izvoare, le-ai otrăvit laptele și aerul liber. Demența d-tale, ivită în veacul slo­bod, când nu mai poți arde oamenii de vii, zmulgându-le, în timpul preparativelor, unghiile cu cleștele, frigându-i în­tre degetele picioarelor și la subsuori cu undreaua roșită în­ foc, crăpându-se ochiul cu cioburi de sticlă, despicându- se urechile și limba cu ace întoarse ca undița, procedează prin constrângeri legale. Ai ridicat legi peste legi, pe mar­ginea cetății, cu capete tăiate înfipte ’n vârf. In fiecare zi zi se pare că n’ai unelte legale destule și adăogi snopi de suliți la vastul depozit de lănci și țăpoaie din sala de tor­tură a Statului d-tale. Legalitatea furioasă în care te fereci e lucru, zic, de nebun. Stai pe loc, omule, și culcă-te puțin pe sofa — și caută-te. Prevede ziua în care n’ai să mai poți nimic stăpâni din abstracta-ți turbare și când vei scoate armata să îm­puște pe cei ce te blestemă și pe cei ce te râd. Atunci te vor vedea cetățenii umblând cu un briceag deschis în mâ­nă, retezând buzele și nasul celor împușcați și adunând în buzunare zgârciurile sângerate, ca să le numeri acasă, hienă umană și cioclu frigid. — Du-te, du-te ! îți șoptește bezna. — Vino, Vino! te chiamă praful, în care joacă în pie­lea goală dracul cel galben. — Drept înainte !... T. ARGHEZI CUM POT SA MA MARIT? Anul fresat» 50.000 de femei a luat în căsătorie bărbați feojati, grafie unui secret foarte simplu explicat mai jos. Se datorează profesori­lor de medicină vienezi cea mai mare descoperire de frumusețe făcută în ultimii 100 de ani. Epiderma dv. se peste alimenta foarte bine S’a dovedit în mod concludent, că pielea dv., grație milioanelor sale de pori, poate absorbi anumite alimen­te preparate în mod special și că sângele vaselor capilare ale pielii poate digera aceste alimente și a le transforma în celule și țesuturi vii. In acest mod, o epidermă, îmbătrâ­nită, ofilită, poate să-și regăsească repede frumusețea și frăgezimea de Cremă proaspătă și uleiu de măsline pro­­digerate (negrase) 5 cc. Grăsimi vegetale emulzionate (negrase) 10 cc. Hydrați de carbon pre­parați în mod special 2 cc. altă dată,­­ ridurile și defectuozitâ­­ții­ tenului dispar; obrajii moleșiți și mușchii slăbiți ai feței devin tari și fragezi. Acum o femeie de 50 de ani poate foarte ușor să pară de 30; tinerile fete obțin un ten de o fru­musețe durabilă și o piele tot atât de fină tot atât de netedă și tot atât de catifelată ca petalele trandafiru­lui. 99 femei din 100 au o epidermă insuficient alimentată și aceasta în­tr-un grad mai mult sau mai puțin vizibil. Ridurile, obrajii moleșiți, un ten palid și ofilit sunt cea mai bună dovadă. Specialiștii declară, că cel mai bun aliment pentru piele este compus din cremă proaspătă și uleiu de măsline predigerate, din grăsimi vegetale emulzionate, etc., așa pre­cum se indică în „Menu“-ul cuprins în textul de față. Toate aceste in­grediente sunt cuprinse acuma în Crema Tokason, cel mai hrănitor dintre alimentele dermice cunoscute până acuma, a căruia preparațiune este datorită mijloacelor științifice. Această cremă Tokaton va face pie­lea dv. mai fragedă și o va reînsu­fleți de așa manieră, încât îi veți remarca efectele după o singură noapte și în maximum 20 de zile, ea vă va da un nou ten de o frumusețe durabilă și vă va permite să vă de­barasați repede de ridurile dv., de obrajii moleșiți, de mușchii obosiți ai feței, — altminteri banii vi se îna­poiază în mod integral. Ea mai permite și contribue foarte repede la rotunjirea unui gât slăbit, ofilit și redă bustului dv. fermitate și frumusețe, întrebuințați deci re­gulat Crema Tokaion, cel mai bun aliment pentru piele. întrebuințarea cremei Tokaion ajută ca Pudra să fie invizibilă tot timpul zilei. Nimic nu face să bată inima unui bărbat cât un ten frumos și plin de tinerețe ca și contactul cu o epidermă fină și catifelată. In ultimul an, 50.000 de femei au luat în căsătorie bărbați bogați și a­­ceasta m­ai ales mulțumită faptului că erau frumoase, încercați deci de a da o mai multă amploare frumuseții, dv. prin acest nou metod de a hrăni epiderma. Urmând această povară veți vedea mărindu-se numărul admiratorilor dv. ca și invitațiile ce le veți primi atât din partea bărbaților ca și din partea­ femeilor. Rezultate satisfăcă­toare vă sunt garantate pentru fie­care caz în parte,­­ altfel banii vi se înapoiază. Recomandăm întrebuințarea săpu­nului de frumusețe Tokason NOTA. Crema și Săpunul de Fru­musețe Tokason se vând astfel: Bor­canul de cremă obișnuit costă Lei 80.— Borcanul dublu costă Lei 120.—­­Un săpun de frumusețe costă Lei 40.—. Se găsesc de vânzare pretu­tindeni și la PARFUMERIA ELI­TEI, București, cal. Victoriei 39. i­ffeniL L Beer Frizer ffosiler 53 Anunfa onorata Clientela efi ssa terminat complect marirea și renovarea focalului, a reluat lucrul normal, având perfecte Ceafese

Next