Adevěrul Literar şi Artistic, ianuarie 1929 (Anul 10, nr. 422-425)

1929-01-06 / nr. 422

2„ADEVĂRUL LITERAR ȘI ARTISTIC“ Și, tot astfel, în ordine reîncepui literatura germană fără Nibelungen și Walter von der Vogelweide... Compozițiile îmi luau cea mai mare parte din timp pentru că, pe cele mai multe, trebuiam să le fac sub ochii profesoarei („pour vous habituer a vite concentrer vos idées“). Dar corespondența, doamne! Nu știu cui nu mam a­­dresat din lumea noastră începând cu mitropolitul și în­cheind, după un an și jumătate de comunicare cu o lume imaginară luată din ori­ce strat social . “ Scriam, ceream și mă corectam singură în fața profe­soarei care, ridicându-și din când în când ochii de pe ru­­făria ce și-o cârpea neîncetat, surâdea și mă ajuta ades în rotunjirea unei fraze sau în căutarea unui cuvânt „mai po­trivit“. — De ce cârpiți batiste? Sunt ieftine... îi zisei într­e 15Í. w — Da, sunt ieftine, dar tot costă ceva, nu-i așa? — Așa-i, dar munca dumneavoastră și timpul nu sunt mai prețioase? — Asta-i acum cea mai bună întrebuințare: mijlocul să economisesc, aici, pentru a trăi bine în țara mea, întotdeauna ați fost atât de econoamă? —- Sigur. Altfel cum ași fi strâns capitalul ce-1 am tot în aur? Ochii Leontinei Steininger sticleau de plăcere și a glas perceput inflexiunea aceia ce-o dă mulțumirea de­plină.Curiozitatea mă -ndemnă s’o rog, într’o zi, ca­m ceasul de conversație să-mi spună ceva din viața ei. Socotind că voiam să-i aflu studiile de care o întrebasem adeseori, își scoase în grabă ochelarii și, lăsându-și batista ciuruită de cârpituri, deschise cufărul „cel mare“ și, dintr’un porte­­feuille de­ piele rusească legat în aur, răsturnă, pe masă, un vraf de hârtii. * Ce recomandații avea, Doamne! Și ce lecție, unică am făcut ascultând-o istorisindu-mi din trecutul ei. Toaca trăsurii se auzi în fața casei. Era ceasul la care de obiceiu, mergeam sa ne plimbam pe câmp. — Trăsura ? — mă întrebă Leontina, depunând în cu­făr vraful de recomandații și, înghițind în grabă felia de pain d’Espagne și paharul de Cotnar, în timp ce eu mă fri­­geam cu o cafea cu lapte, își aruncă pe umeri o haină care n’avusese nici timp nici modă și căreia eu îi ziceam „vam­pirul“ pentru că mânecile semănau cu aripile acestui a­­nimal. — Da’, haina asta in ce epocă ați făcut-o ? — Epocă! Da, ai dreptate — răspunse Leontina surâ­zând. O am de­ vre-o treizeci de ani, e un dar, de anul nou, de la mam­a unei eleve — o Rusca din Kiev. — Nu-i de iarnă. — Ba da. Blana, de samur,­o păstrez în gazete și iarna căptușesc fața asta care, după cum vezi, vara e pardessus. — Sunteți foarte păstrătoare... — Da, economia mea are un scop și chiar atunci când în altă față... vârsta mi-o poate ierta. Intr’o seară, intrând în odaia ei, o găsii aplecată pe o planșetă pe care stau, alăturate, două forme, strâmbe, care îmi aminteau, puțin, ciubotele spălătoresei noastre. ■­— Ce faceți? O întrebai,­ nedumerită, ferindu-mă să mă uit, mai de aproape, la scrambele de care se ocupa. — îmi ung ghetele. — Ghetele?" Sunt ale dumneavoastră? — Te miri? IncaMíniritea astai are un m­erit mare; e cu doi ani mai în vârstă­ că­­ dumneata. Sunt dupe ’óéjfejí­ í, sub sticla­, ‘nu-i așa,?­" — Le țineți, desigur, ca o amintiră țivi s’© fii întâmplat ceva plăcut pe când le purtați. — Ce să-mi amintească? Doar drumurile, în pusta un­gurească. Când ieșeam la primblare cu eleva mea, care știa că nu-mi placem să merg pe jos și-mi făcea farsa să trimită trăsura la doi kilometri, ghetele astea erau noui; le aveam, în 77, numai de patru ani. — Și de atunci nu le-ați mai purtat ? — Ba da. N’am altele și numai în casă port pantofii a­­ceștia, pe care mi-i împletesc singură cu lână căpătată de la eleve. Și, spunându-mi, îmi arătă o pereche de papuci cenușii, ce semănau mult, ca formă și lucru, cu încălțările împle­tite ale copiilor mici. — E o minune ,cum ați putut păstra ghetele nouăspre­zece ani. — Cu unsoare... acesta-i secretul, — îmi spuse ea, cu convingere, îngrășând, cu­ grăsime de gâscă încrețiturile a­­dânci, ce semănau cu dârele roților dintr’un glob uscat. . —Și... te miră atât de mult viața lucrurilor mele? — Vă mărturisesc că întrece orice închipuiri. ----Așa? Ia ascultă: „Vampirul“ e de treizeci de ani; nu -am făcut după moda de atunci; l’am prefăcut din haina donatoarei și am imaginat o formă care să nu piardă nimic trecând prin timp. Rochia cea tabac „a panneaux“ e de când a fost moda. In 65 mi-a dat-o bunica Soniei Gro­­pow și, pe lângă că ar fi fost o impietate s’o prefac, m’ar fi costat destul... Batistele pe care vezi că le cârpesc, sunt de optsprezece ani și pălăria e mai modernă; mi-a dat-o mama unei eleve, acum cincisprezece ani, — Ce cheltuiți atunci? — E oare necesar să cheltuesc? — Aveți poate tot ce vă trebuie sau... vă mulțumiți cu puțin. ♦ — Da, am ajuns la filosofia asta înainte de timp, și, mie, nu-mi trebuesc multe lucruri. Cumpăr hârtie de scri­sori, numai atunci când nu-mi dau elevele — dar de obiceiu — capăt acest material indispensabil și mai cumpăr o solu­ție cu care spăl timbrele. — Spălați timbre ? Nu vi­i frică ? Frustrați Statul. _— Dana ? Și Statul mă frustrează când se pierd scri­sorile. Vezi? îmi zise ea arătându-mi un bastonaș care, dacă n’ar fi fost pestriț, ca un mozaic rău lucrat, ar fi semănat cu frântura piciorului unui scaun de mahon.­­ . . Aici e ceară de sigilat și-i foarte interesant să știi că-i luată de pe o corespondență ai cărei autori nu se vor întâlni în viață decât în acest baston ; și, dacă-ți face plă­cere să te prenumeri între donatori, să-mi aduci toate pli­curile sigilate, de la cancelarie, toate să mi le aduci, ca să înlocuesc ceara întrebuințată și neînlocuită de câteva luni. CONSTANȚA MARINO-MOSCU Un trup, ce nu mai e svert dar nici greoiu ci majestos — poartă un cap semeț, bizar de palid — împodobit de-o masivă cunună de aramă— părul. Ochii vii cu dese sclipiri de­ malițiozitate, nasul drept și scurt — eminamente Pari­sian — gură cu buze subțiri și zâmbet cochet, mărturisesc bucuros cu un refren de Béranger — poetul în ’"odă în tinerețea ei: Grisette de quinze ans — Ah, que j’étais jolie!... Yvette de-acum nu mai păstrează decât urmele acelei frumuseți, care era desigur în bună parte farmec — farme­cul însă, ea îl păstrează pe de-a’ntregul. Yvette are șaizeci de ani de viață sbuciumată. Viață de artist în luptă cu mizeria, — tovarășa-i credincioasa, în luptă cu mizeria morală de mii de ori mai pustietoare de suflet. In anii ei tineri a fost doar o... cupletistă — dar ce femee cuminte — dornică de muncă și răușită și de­ o bu­cată de pâine mai curând decât de un colier. Artista nu mai are asupra anilor nici avantajul amă­gitor al siluetei. Ea cutează totuși să apară în fața celui mai rafinat public și înfășurată în superbe țesături aurite — să cânte un vechiu refren de cochetărie. Dites, dites, dites-moy, Suis-je, suis-je, suis-je Suis-je belle fără să fie penibilă — suscitând dimpotrivă o admirație de calitatea aceea — care aducând artistului omagii — în­­nalță pe admirator. Artista cu asemenea posibilități e fără’ndoială dublată de o femee inteligentă. Inteligența Yvettei Guilbert face cât talentul și pu­terea ei de muncă, încetul cu încetul și’n tăcere — ani și zeci de ani dea­­rândul — cum ar fi cules flori rare — Yvette a adunat co­mori de poezie și cântec popular francez. Cântece de zece veacuri — din toate colțurile Franței iubite sunt mulțumită ei la’nd­ m­âna oricui ’ dorește s’as­­culte inima țării însăș. Și când o asculți din svon’ul neîn­trecut al buzelor Yvettei, ce sărbătoare! Azi nu mai are decât o voce foarte mică dar vibrantă și pură — din care inteligența ei face ce vrea. Mi se pare cu totul edificatoare amănunțirea ciclului „Viciile“ care forma obiectul unui recital al Yvettei, întâi lenea: De son metier, y faisait rien. Cu adormitoare lene Yvette își înnăbușe căscatul. O haimana își plimbă pe che­iuri, în soare, toropeala — ocolind prilejurile de lucru, cum ocolești vara cazanele în care clocotește asfaltul. Fo­toliile iți par mai moi, lumina te supără, somnul stă gata să te cuprindă — dar leneșul a dispărut dimpreună cu mo­lipsitorul lui păcat și vioaie ți se î nfățișază Dame Ces trude Revoltătorul ei păcat este luxura. Unde e inconștienta hai­mana însoțită de adineauri? Ochii Yvettei scânteiază — nările i se dilată, gura subțiată șucră rău-sfătuitoare : Prenez un vieux, Prenez un vieux, Vous vous en trouverez bien mieux. Ești fericită că nu ai de hotărît, presimți că altminteri și spre nenorocirea ta ai face desigur tot ce-ți șopârl­e Estete «Am sânt această diabolică dame Gertrude’ cuiB? roșu. . . Dar lăcomia — cine e vesela amfitrioană ? Și-a răs­frânt largile mâneci aurii și îți întinde semeață cupa. Vo­cea e caldă și poruncitoare. Plus on est d’amis Plus on boit Furia e ilustrata cu o capodoperă • Mariamon (sec. XVI-lea) Mariamon, dulcea caste­lana așteapta arsa de dor sa vie din război soțu­ i. Un prie­ten o urmărește cu dragostea lui. Senină si hotărîtă Mari­a!>P"«VEI ca să se răzbune, își face „„vie "a a cert.»“ această abiä eie înaintea lui Renaud acuzându-i soția. Renaud, orbit de furie, sdrobește de dalele castelului copilul lui abia născut iar pe Mariamon „necredincioasa“ „franche putain“ o târește ’n urma ca­lului drum lung. Aproape de moartea-i o întreabă ce a făcut inelul, gajul dragostei lor — „Inelul? Este în ladă“, șop­tește ea. — „Vai, cum de nu mi-ai spus’o. Mariamon dame gentille­ — și ce pot să mai fac acum?“ — „Iubitul meu, dar tu nu m’ai întrebat nimc iar acum este prea târziu“. Adânca înțelepciune, ce se desprinde din balada fran­ceză nu este egalată decât de comorile de simțire ce pune Yvette în nuanțarea tuturor rolurilor acestei drame înfio­rătoare în simplicitatea ei. Lui spune vocea Yvettei desnă­­dejdea lui Renaud și auzi regretul sterp sfărâmându-i inima pe vecie. Cu virtuozitate fără seamăn trece de la atmosfera de lacrimi și sânge a Marianson­ei — la ultimele părți ale ciclului „Viciilor“. Orgoliul stupid, care predomină pre­tutindeni, J’suis dans le bottin“ cum ar zice: „Sunt tre­cut în cartea de telefon“ sau Vanitatea, acel dites-moy — despre care am pomenit la î nceputul acestor rânduri — și în fine Avariția sgârcită până și la vorbă. In fața unei mese de socotit Yvette pofnește arareori câte­ o notă in­dignată. — „Să dau bani? Am eu de dat bani? — Orice — nu­mai asta — nu — nu pot — nu-mi aduc aminte“ — E­ așa de respingătoare apariția — în­cât ne-am hotărât — să nu ne mai amintim niciodată de existența ci numai de slu­­țenia ei. Mai are Yvette Guilbert nenumărate alte cicluri de cântece în colecția ei: Ciclul cântecelor cerului și ale pă­mântului“, „Cântece din toate timpurile“. „Dragostea în Franța“. „Legendele aurite“, „Ciclul Noel­urilor“, Refre­­nurile tineretului“, etc. etc. Cel puțin jumătate din aceste balade, legende și poezii au muzică originală de Yvette Guilbert. Pentru reușita unora a lucrat ani dearândul. Ani dearândul ca să ne putem bucura de puritatea unui cântec. Să fii la Paris fără să poți asculta adevăratul cântec francez , ca și când ai făcut un drum lung și greu să vezi o ființă iubită, ai găsit toate luminile aprinse și casa în sărbătoare — dar ochi cu gazda n’ai dat. MARGARETA STERIAN v­ette Hsii Userf A apărut In Editură Librari­ei „ün versa la “ A­­ca­lay Co. și se alia de vânzare la toate librăriile V. DEMETRIUS,­­ M­oneiiii! Ocimb­in ROMAN Lot CO. , m,' v-f, Librăria Editoare SOCEG & Go. S. A. București și la sucursalele sale din Iași, Craiova, Galați, Constanța, Ploești, R.­Sărat, Oradea, Târgoviște, Călărași și Slobozia Cereți pentru Sfintele Sărbători ultimele noutăți literare apărute : Apus de Soare Viforul Intre Vis și Viața Patria și patriotismul Povestind copiilor Povestind copiilor Povestind copiilor Povestind copiilor . Povestind copiilor Mere asortiment «de cărți noi ilustrate pentru copii Cereți Cistalexful Librăriei Editoare gratis Delavrancea Delavrancea Delavrancea O © Icar­ra ra­ce ?» Emin­escu Negrulasa­­-Creangă Ca­rage a le­i stoicescu Universala” Ricalay & Co. — : — Calea Victoriei 27 : — sim Abonamente la ziare și Reviste streine •■VI» *»in edictica noastră din provincie cu Jurnalele­­ revisteie notate aci,­­i franco la ad­ressie date cu următoarele preturi: 1 Prețurile se laseleg lunar franco de transport Reviste bilunare Reviste lunare Les Annales lei 49 Femina lei 73 L’art vivant lei 76 Jardin des Modes lei 52 Conferencia lei 28 Je sais tout lei 47 Mercure de France lei ö2 Lecture pour tous lei 47 Nouvele Revue Francaise Nos Ioisirs lei 40 lei 104 Omnia lei 75 Revue des deux Mondes Vogue lei 71 lei 108 Science et la vie lei 41 Revue Scientifique lei 58 Vie a la Campagne lei 50 Journal de Voyage lei 26 (numere excepționale lei 7. Modes et travaux femi- Maison pour Vous la două nins lei 62. luni lei 17 Toate jurnalele și revistele notate mai sus, abonate pe timp de 6 sau 12 luni pot fi servite direct din Paris la adresa dată și cu prețuri mai reduse. Relațiuni se vase da la cerere. Reviste zilnice Echo de Paris lei 105 Excelsior lei 135 Figaro lei 120 Le Journal lei 105 Le Matin, lei 105 Oeuvre lei 105 Petit Parisien lei 105 și Le Temps lei 150 Reviste germane săptămânale: Die Woche Lei 80 lunar Jugpnd „ 90 „ Lustige Blätter „ 8.4 Gartenlaube „ 80 „ Wiener Bilder „ 74 „ Die Bühne „ 158 Münchener III Presse „ 54 I- Z. 42 „ Welt Spiegel ., 23 „ Reviste săpt., Journal Amüsant lei 71 Candide lei 34 Gringoire lei 34 Fantasio lei 79 LTllustration lei 196 Le Sourire lei 73 La vie Parisienne lei 104 Science et Voyage lei 43 Radio Woche Radio-Welt 64 96 Reviste germane lunare: Velhagen Klassings Mo natsheft Das Leben Das Magazin Revue des Monats Scherl’s Magazin Uhu Tatler Graphic . London News Lei 99 Tit-Bits 43 London Opi- 43 nion 43 Times Weekley 42 Times lilté- 48 rairye Reviste engleze săptămânale: Observer S«* TM 31o taar ” 3­ i­l . . 320 , „ 64 64 54 54 64 282 Reviste engleze lunare: Golden West Lei 42 Happy Magazine „ 42 Women „ 81 Nash „ 81 Homines & Garden „ 8* Strand Magazine „ 79 Grand Magazine 79 cu prețurile normale. Cine o fi Vodă? Cine o fi Cuza-Vodă, și m’am întrebat cam ne­dumerit, când am luat în lână volumul dat la iveală de scriitorul Vasile Pop,­­ editura „Adevĕrul“. Auzisem pe părinții mei vorbind cu evlavie de un domnitor român cu acel nume. Eu nu-i cunoscu­sem. Murise cu câteva luni înainte de a fi născut eu. Așa că era logic să nu-l cr­esc. Dar am luat în mână romanul popular „Cuza-Udă“ și l’am citit. Și... am găsit și deslegrea unui mare număr de probleme cari au conlucrt la alcătuirea României Mari, și am mai și aflat o serie de amănunte politice și de intrigi sentimentale­­ pe acele vremuri. Romanul „Cuza-Vodă“scris într’un stil accesibil oricăror clase sociale, este de un netăgăduit interes.. G. B. Au apărut următoare volume de G. TOPÎR­­CEANU: BALADE VESELE ȘI­­EISTE, ediția IlI-a, revă­zută și complectată cu pezii inedite. Editura „Car­tea Românească“. Prețul 4 lei. PARODII ORIGINALIS ediția IlI-a, complectată cu numeroase bucăți vne<te. Editura „Viața Româ­nească“. Prețul 70 lei. (Pe ârtie velină). (Din ambele volume a scos și câte o ediție de lux, într’un număr foarte­­­trâns de exemplare, pen­tru bibliofili). In curând se va pune î vânzare și volumul MIG­DALE AMARE, de acelaș stor. Aceste volume, are unuia dintre cei mai iubiți poeți români, laureat al Marelui Premiu Național pentru poezie, nu trebue­­ lipsească din biblioteca nici unui iubitor de literată românească. â » Va apăreau curând la Editura „GARTH ROMANEASCA“ Bulev Academiei Jo. 3 București, I LUCIAN BLAG­A:­anda Somnului Poezii IGNOTUS î Sușîî do artist - Roman - Premiat de CARTEA ROMÂNEASCĂ SILVIK­ REBREAK­S: Crăișorul Roman Trei Metropole: Bi­ iîn, Roma, Paris M. SADOVEANU împărăția apelor G. TOPIRCEANU Migdale amare Versuri infeziste umoristice Morțile premii atei rului."­ADIO" Fată de succesul turc și la­ ziarul „RADIO“ acordă nouă premii, într cari *85 APARATE și nesîmmpărate piese a căror valoare trece de toate a­paratele și piesei .Serile sunt furnizate de uzinele „Nova-Radio" Berlin-Clarîoffenburg, reprezentate in Bucureș de firma Jacques Pau­ker, din str. Smârdan M. 27. -----____ CITIȚI ASAm­­IlATE IN ZI­AM­UL „RADIO“ Mo. 14 apărut în 3%ag­ini mari In care a apan­țat«m? cu »on lOOOOOO Lei BIBLIOTECAf DIM­INEAȚA MOU ! No. 104 A apărat Cl ne- i vinovat? C­F. DOS­TOIEVSKI 35 pagini. Prelu! 8 lei SEMICIU DIAMOFF Cucerind Vlofil traducere de AB CANARACHE No. 105-106. Prețul 20 lei Proteza Dentară“ Cerctiștii asoci­ați Str. Biseric Ei­es No. 9 Clinica Centru modernt­­ nzistrată cu aparat electrice perfecționate 4 SAL8 DE OPERAȚIE nu conținu funcțiune de la­­ dismeața până la S soare fără întrerupere Lucrări depreciate in PLATINĂ. CAUCIUC PLOMBE e tot felul Intrasfinții reedulreroas © ÎNLESNIRI o PLATA (Rate) i­n Povestire antastică

Next