Adevěrul, octombrie 1888 (Anul 1, nr. 41-66)
1888-10-14 / nr. 52
2 ADE VÉRÜL O vorbă bătrânească Dumineca,^tecuţă.eşind din sala Ateneului, un' ^legetW b'etrân îmi zicea: „Spune-ftiI^oinSjiii'e, ce aî înţeles din arababiiis. ajkeaata] că. n’am înţeles de cât un tlucrij, că teducem pe copcă. Sunt bătrâni arn ijezpi trecând înaintea ochilor mei .AiId*'ttpi‘restrişte când noi Bucureştenii, în fiecare zi stăm gata pentru a fugi înaintea Turcilor, dar nicî-odată n’am pomenit o stare de lucruri ca cea de astăzi.“ — Ce vrei, moşule, îi spusei eu, aşa e sistemul parlamentar. Nu vezi că la Londra, la Paris şi la Viena, în fine pretutindeni unde se fac alegeri, lucrurile merg tot astfel ? — Nu cred că acolo oamenii să se înjure ani întregi şi în urmă să se pupe în bot. Crede me! ’Mi era ruşine de bărbaţii noştri politici. Cum dracul Dimitrie Brătianu s’a lăsat să fie tras pe sfoară ? — Ce crezi că are să facă ? — ’L cunosc pe bătrânul care să rămâie cum a fost. Noi bătrânii trebuie să dăm pildă tinerilor, iar nu să ne terfelim. — Unirea între colectivişti şi disidenţi va întări oare pe liberali? — Nu Domnule! Nici liberalii nici conservatorii nu vor fi tari decât atunci când se vor lăsa de politica lor nemţească şi se vor apropia de popor. — Dar ce vrea poporul ? — Puţin îi pasă poporului de vorbele late pe cari le scriu cărturarii. La densul Dinastia, politica de pace, pericolul naţional, şi alte aiurări ce se repetă zilnic în gazete, nu mai au trecere. El nu ştie decât un lucru: că Ţara e dată pe mâna streinilor şi Românul nu mai e stăpân în casa lui. Acela care îl va făgădui că î l va scăpa de năpastia streinismului va fi bine primit şi va putea să găsească resunet în inima poporului, chieme-se el liberal, conservator sau cum îl va place. Aci e coarda simţitoare a Românului şi orice ar zice şi ar seri care n’ar atinge această coardă, îl va lăsa nepăsător. Nu mă întreba dar dacă unirea liberalilor îl va întări. Eu îţi voiu spune un lucru ce are să te mire şi, cu toate acestea, este un mare adevăr. Să presupunem un moment că se vor uni nuanţele politice din Ţară, că conservatorii, liberalii, junimiştii, socialiştii nu vor face decât una ; ei bine! poporul nu va merge chiar cu o asemenea coaliţiune, pe cât timp ea va fi dinastică. Nici un partid nu poate avea resunet în ţara aceasta, fără a fi contra Regelui. Aşadar liberalii vor rămâne impopulari până în ziua când vor fi anti-dinastici și anti-germanî, precum au fost înainte de a se molipsi de slugărnicia către Palat. — Așa dar d-ta crezi că guvernul va izbuti în alegeri. — Nu cred, sunt sigur, căci liberalii n’au cu ce să’l combată . Regele le-a luat arma lor cea mai puternică, din partid naţional ce erau. El a făcut din ei un partid regal, prin urmare trebue să aştepte până când stăpânul pe care singuri şi l-au ales îi va milui iarăşi cu puterea. Dar până atunci pot trece ani şi iar ani şi Ţara va uita pe liberali precum uitase pe conservatori. — După D-ta Ţara trebue dar să se împartă în dinastici şi ani dinastiei. — Cam aşa e nenişorule ! — Şi la urma urmelor cine va învinge ? • — Poporul, băete! Ai văzut vr’odată ca unul singur, fie el chiar Rege, să învingă o obştie întreagă? Cu aceste cuvinte bătrânul își luă ziua bună şi mă lăsă pe gânduri. Mă dusei acasă și pusei pe hârtie cele ce auzisem, căci vorba bătrânului îmi sunase par’că ar fi eșit din inima poporului. Stix. Forța ziarului „ADEVERUL" CĂSĂTORIA OCNAȘULUI DE ALEXIS BOUVIER PARTEA ÎNTÂI A IER iranții Senei Capitolul 1 Un apus de soare 13 — — Ești un înger! zise Eugene, și buzele lui cele groase făcu să trosnească un sărutat puternic pe obrajii cei palizi al Petitei. In vremea asta, luntrea baronului trăgea la mal la Asnières, pe cheiul drumului de fier, baronul dădu bani oamenilor zicându-le : — Eu plec îndată la Paris, iată douăzeci de franci, prînziţi aici, şi astă-seară, la locul unde ştiţi, să ne găsim cu toţii. Bărbaţii salutară, baronul îşi grăbi paşii pentru a ajunge mai iute la drumul de fier, văzînd ora la ceasul găreî, el zise :- Sunt zece ceasuri! poate că voia avea timp s’o văz astă-seară. El se urcă în tren. Ajungînd la Paris, el se aruncă într’o trăsură și zise vizitiului: — Strada Martyrilor, 54. CRONICA SOCIETATEA DE ADORAŢIUNE MUTUALĂ Un reporter străin intervieviază pe d. Maiorescu. „ Sunteţi junimist, d-le ministru? MU. Aşa e, domnule R. Nu înţeleg bine denumirea de junimist. Bine-voiţi, vă rog, de a mi-o esplica. Jurnalul meu îmi cere amănunte despre situaţia politică în România, şi această ciudată denumire de junimist mă încurcă. M. Bucuros, domnule. Junimea este o societate literară întemeiată în oraşul Iaşi sunt acum douăzeci şi nu ştiu câţi de ani. Această societate cuprinde în sînul ei numai personalităţi însemnate prin talent şi inteligenţă. Î Mi veţi permite de a nu vorbi de mine şi talentul meu. Sunt prea modest pentru aceasta. Membri cei mai marcanţi a societăţei noastre sunt mai întuiți d. Carp, un bărbat cu totul extraordinar, un literator distins, traducătorul tragediei Shakespearane „Macbeth", un financiar fără pereche, un bărbat de stat de mâna ântâia, singurul în toată Europa în faţa căruia d. de Bismarck nu îndrăzneşte a se uita fără a clinti din ochi. Mai avem apoi pe d Iacob Negruzzi, om de litere cu totul distins, podoaba literaturei Româneşti, precum şi a facultăţii noastre de Drept. In fine este d. Pogor, un fin critic literar şi cunoscător de artă de primo cartello. Revista numită „Convorbiri Literare“ este întemeiată de noi. Şcoală filosofică cărei aparţinem este aceea a lui Shoppenhauer. Credinţa noastră este Budhismul pur. Simbolul înaintea cărui ne închinăm este „Lingamul" a cărui cult a fost introdus de noi din India orientală. Despre valoarea noastră politică viitorul va decide Ceea ce putem însă afirma de pe acum, este că niciodată România nu va fi mai fericită decât în ziua când guvernul întreg va fi compus de membrii societăţii noastre. Atunci soarele unei ere noue va străluci peste această mult încercată ţară Reporterul se închină adânc, apoi se retrage şi îşi ia drumul în spre locuinţa d-lui Iacob Negruzzi. R. Binevoiţi, vă rog de a -mi da oarecare lămuriri asupra societăţei „Junimea“. N. Bucuros, domnul meu. Societatea noastră cuprinde în ea personalităţile cele mai însemnate prin talent şi inteligenţă, din toată România. D Carp este un geniu politic în toată puterea cuvântului. D. Maiorescu un filosof şi literator distins, cel mai strălucit conferenţiar din ţară. D. Pogor un fin cunoscător de artă şi critic literar. Revista noastră numită „Convorbirile Literare“.... R. Cunosc restul — dați-mi voe să mă retrag Reporterul voind a intervievia pe d. Carp, află că ministrul afacerilor străine a plecat în Moldova. Deci —a fuga la gară și țup în tren. Ajuns în a doua capitală a României reporterul se duce drept la dl. Pogor. R. Bine-voițî, vă rog, d-le primar a ’mi da oare care lămuriri asupra membrilor „Junime!. * P. Bucuros, domnule. Permiteți-mi intuia de a nu vorbi de mine, căci sunt foarte modest cu toate că aparențele sunt contrare. In cât privește pe d. Carp, vă pot asigura că geniu politic mai mare, în România, n’a mai fost. D Maiorescu este unul din cei mai însemnaţi bărbaţi a ţarei noastre D. Iacob Negruzzi este un literator distins şi de mare merit. Revista noastră „Convorbirile Literare .... R. Cunosc restul — daţi-mi voe să mă retrag. In fine reporterul ajunge la d. Carp. Acesta, uitându-se cu dispreţ din înălţimea monoclului său la mizerabilul jurnalist, nici nu o lasă să -şi formuleze întrebarea şi îl apostrofează cu cuvintele următoare: Eu, domnul meu, nu sunt modest, căci Goethe a zis : Nur Lumpen sind bescheiden. (Numai mizerabilii sunt modeşti) Eu am o mare opinie de persoana mea. Eu sunt un adevărat geniu politic, reformatorul acestei ţărî, al 2-lea om providenţial — adică, pardon— cel d’Intâia — D. Brâtianu vine după mine Eu, Carp, sunt menit de a pacifica Europa Eu, Carp, sunt predestinat de a reforma creditul public a României. Aţi putut vedea chiar din zioa venirei mele la putere că ogiul, această calamitate publică s’a făcut mititel, mititeluţ şi s’a ascuns, numai de frica mea, cum se ascunde şoarecele când vine pisoiul CeM’alţî membrii aî »Junime!1 — Astfel era frumoasa Ida. Când baronul bătu la fereastra cameri ea deschise și întrebă: — Ce voiți? — D-nă te rog, fă-mi grația şi acordă-mi câteva momente de întrevorbire. După multă băgare de seamă, în care vreme privirea Belidei cercetă de două ori de la cap până la picioare pe vizitator, ea îi zise cu cel mai grațios surîs: — Te rog, intră, d-le. Ea oferi un scaun baronului şi aşezîndu-se în faţa lui, ea ridică abatjorul lămpei, astfel ca obrazul ei să stea în umbră şi acela al vizitatorului să fie în lumină. Acest lucru făcu pe baron să surîză, dar nu ’i jenă de loc; el se aşeză şi întrebă : D-nă, aci locuește d-na de Sillac ? — Da, d-le... o femee adorabilă. — D zeul meu, d-nă... sunt acum vre-o cinci-spre-zece ani, am cunoscut o familie cu numele acesta ; auzind că o damă de Sillac, locuește aci, speram c’o cunosc... și am venit la d-ta spre a afla dacă nu m’am înșelat... — D-le, zise miorlăind, aceea care fusese odată frumoasa Ida, eşti un om cum se cade şi trebuie să ve spun adevărul; e o lume care se înţelege cu al sei. Aceasta era o manieră a Belidei, de a se crede pe aceiaşi treaptă cu acel cu care ea supa. Baronul nu ’se încruntă sunt fără îndoială bărbaţi de valoare, însă pe lângă mine dispar, precum dispar stelele înaintea soarelui. Bietul jurnalist stă încremenit. Un moment îi trăsni prin cap să alerge după doctor, apoi îşi da de seamă şi o ea la sănătoasa înspre hotare. Junimistificatul reporter a rămas deplin lămurit despre situaţia politică în România. Nemo. DIN AFARA Statele mici balcanice, hotârît lucru, că sunt nişte protegiaţi, cam incomozi, se pare că în lumea guvernamentală din Sofia e mare nemulţumire în potriva cabinetului din Viena, şi serviciile aduse cauzei „independenţei naţionale", preţuesc puţin în ochii miniştrilor prinţului Ferdinand. Se bănueşte guvernului austriac, că a hrănit pentru Bulgaria o simpatie sterilă, şi că frământă în Macedonia o agitaţie sârbească primejdioasă intereselor bulgare. Ziarele ungureşti se miră de acest revirement şi declară că Bulgarii sunt totodată stupizi şi nerecunoscători. Cu toate acestea era uşor de prevăzut că aceia cari au pus mâna pe Bulgaria, mulţumită complicităţei morale a cabinetului din Viena, nu s’ar mulţumi de protecţiunea negativă ce acest din urmă a binevoit să le-o dea. Ei simt că situaţiunea trebue să se modifice fatalmente în paguba lor, dacă nu izbutesc a zăpăci poporul bulgar prin încercări noi, de felul aceleia de la Filipopoli. Pe de altă parte, n’ar putea ascunde, că pentru moment politica orientală a cabinetului vienez, e relativ conservatoare. Puţină zăpăceală în afacerile balcanice convine austro-ungariei; o zguduire generală ar compromite rezultatele obţinute. Cabinetul vienez nu vrea să-şi asume respunderea totală. Bulgaria principelui Ferdinand e destul de despărţită de Rusia ca să poată servi interesele austriace , Bulgaria revoluţionară ridicând Macedonia, ar scăpa de controlul Austriei şi ar putea deveni un punct de opunere puternică. Revoluţia în Bulgaria „ar dezlănţui panslavismul“, aceasta e convingerea intimă a majorităţei organelor austro-ungare; şi iată pentru ce: după ce a încuragiat şi aprobat toate rătăcirile politicianilor bulgari, de câteva vreme îl îndoapă cu sfaturi înţelepte şi pline de moderaţiune. Fără îndoială, îngâmfările şi ameninţările principelui Ferdinand nu constitue în ele înşile un element care să apese în combinaţiile politicei internaţionale. Cu toate acestea, este un simptom, care ar trebui să fie luat în seamă. Pentru ca personagii de greutatea lor, să îndrăznească a manifesta intenţiunea de a forţa mâna Europei, creând fapte îndeplinite în faţa cărora n’ar rămânea altceva diplosprîncenele... Dacă nu era onorat de sigur, nici nu era atins de pretențiunile bătrîneî fete. — D-na de Sillac, urmă ea, nu locuește de multă vreme în casa asta. Cu toate astea, eu crez c’o cunosc bine. — Oh! D-nă, eu nu vă întreb de cît ce fel este ca figură. — Tocmai. Este o femee ca de douăzeci şi opt până la trei-zecî de ani... pentru tineri... Pentru mine, este între trei-zecî şi cinci şi trei-zecî şi şase. Ea spune că are două-zeci şi şase de ani. Este frumuşică... chiar frumoasă... plină de graţii, amabilă... Ah! Dacă î mi vorbeşti de distincţie, d-ta ştii, ca și mine, că nu mai este nevoie s’o aî când ajungî... ba din contră, mai bine să n’ai de loc... dar în sfârșit e o femee frumoasă și tocmai asta mă miră ca ea să fie în situația în care se află... Are ochiul viu, dinții albi, părul des... — Brun e ? întrebă baronul. — Brun a fost... dar ea a făcut ca cele-l’alte, l’a vopsit roşu Este bine făcută, precum v’am spus-o, dar mâinele și picioarele au încheeturi groase și greoaie." — Ochii ’î sunt negri ? — Asta da... foarte negri! — N’are un semn pe figură? — Un semn?... stai nițel... — Un semn pe obrazul stîng. Capitolul II Duci prieteni vechi Casa din strada Martyrilor, în care intră baronul, afară de prăvăliele și de catul Intuia, nu era compusă decât de camere mobilate. Subsolul era ocupat de proprietăreasa, care era și portăreasă: ea se numea Belida, de la bella Ida. Văzând pe aceea care purta acest nume, cineva cu greu s’ar fi esplicat, sa fi mai bine zis nu şi-ar fi esplicat de loc calificativu ăsta. Pielea negricioasă, obrajii încreţiţi, cu buzele uscate, capul acoperit de perl gri, cu gâtul ţeapăn, ea părea a fi de şase zeci de ani... Dinţii albi îi avea pe toţi — şi se înteierea ochilor sei negri protestau singuri contra acestei titre... Bella Ida, asta era trecutul. Seara când sta ghemuită în fotoliul său cu ochii pe jumătate închiși, lua drept nori fumul care era din sobă... ea se vedea în echipajele care o duceau altădată la Tivoli de vară sau la Musard... Largile sale mînecî de mătase, iacaluţa sa închisă pînă sus, şedea admirabil figure! sale drăguţe... Talia se desena rotundă şi sveltă în rochia ei întinsă şi cu floricele... Mâinele sale fine era prea mititele în mănuşele eî de piele de căprioară, şi piciorul el, bine tăiat, era răpitor, încălțat cu un pantofior, ale cărui funde se perdeau încrucișîndu-se pe ciorapii de mătase, culoarea pielei. Fericită că se visa astfel, ea murmură : (Va urma.) ♦♦♦------------------- ■