Adevěrul, octombrie 1888 (Anul 1, nr. 41-66)

1888-10-27 / nr. 63

Anul I. — No. 63. REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA STRADA DOAMNEI No. 15 bis de­asupra tipografii ThieX A WriaQ. ____________EDIŢIA I________________ Director politic: ALEX. V. BELDIMANU. IST ' * , . , . , 10 A*0*CHJIB M PA8. I*. StniinfU. La. 40 tinta . . 0« K ABONAMENTH ȘI AHUNCIURÎ MIHAIL KOGALNICEANU SI IEŞENII ------------------ - » începutul agoniei 0 COTROPIRE DE PAMENT ROMÂNESC ROMANII DIN ISTRIA AFACEREA MIULESCU Căsăto­ri­a Ocnaşului Serviciul telegrafic­­ al ziarului ADEVERUL Londra, 6 Noemvrie. — Standard des­­minte că ar fi o neînţelegere între Germania şi Englitera asupra cestiunii Zanzibarului, totuşi n'ar fi­ vorba de o acţiune combinata ci numai de o acţiune parașa­l asu­pră­ coastei. Londra. 6 Noemvrie.­­ Camera Lorzilor. — Lord Salisbury declară că în urma re­centelor evenimente, Germania a hotărât să ia masurile cele mai eficace pentru a îm­piedica exportul sclavilor şi importul ar­melor în Africa orientală. Englitera a con­simţit să se asocieze la aceste m­esuri cari sunt de ordine curat navală. Francia a consimţit să recunoască blocul coastelor Africă orientale ; aceasta dă En­­gliterei dreptul de a vizita toate corăbiile, ori­care ar fi pavilionul lor. Francia va trimite vase pentru a coopera cu Englitera şi Germania la măsurile ce se vor lua. Budapesta, 6 Noemvrie. — Comisiunea ar­matei a adoptat proiectul de buget privitor la apărarea naţională. Ministrul D. de Fe­­jervary, a zis în substanţă: „N’am sporit armata, dar am dat landverului efectivul seu de ordine de bătaie, sporind cadrele sale. Numărul ofiţerilor de infanterie şi de cava­lerie trebuie să fie de asemenea sporit. Ro­lul de armată de reservă incumbă acum landsturmului. Sporirea efectivului landve­rului present sub drapel, nare nici o in­­tenţiune ostilă. Landverul va fi prevăzut în 1890 cu noua puşcă Mannlicher, dar tre­buie să se facă faţă chiar din 1889 înar­mării trebuincioase. Berlin, 6 Noemvrie. — 243 de alegeri sunt cunoscute. Printre candidaţii aleşi, sunt 83 conservatori, 41 conservatori­ libe­­rali, 47 membrii din centru, 46 naţionali liberali, 7 polonezi, 2 danezi şi 2 guelfi. Oraşul Berlin a reales pe foştii săi 9 deputaţi liberali. Paris, 6 Noemvrie. — Jurnalul oficial anunţă numirea D-lui Mariani, ministru al Franciei la Munich, ca ambasador al Re­publici Franceze, pe lângă Quirinal, New-York, 7 Noemvrie. — Rezultatul alegere! preşedinţiale în Statele­ Unite este încă nesigur între D-nia Harrison şi Cle­veland Londra. 7 Noemvrie — „Times“ insistă pentru ca Germania să se abţină de la o expedițiune în interiorul Africei; de alt­fel viața misionarilor ar fi în primejdie. ■------------------------------------------------------­ In Capitală numărul 5 bani — In Districte 10 bani. Joi 27, Vineri 28 Octomvrie 1888 ~ P— —J~1 ITtT-I -»T . ■.liitl-.nm 'I .V- 1 : V Jr 1 ----—T-TMT^—: '«Tt ■ ■■-■!7".'*-irTja>W.U' -M. I.HUII! I 1II.I WW 1 —— ..... I - .1 ■ Bucurescl, 27 Octomvrie Mihail Kogălniceanu şi Ieşenii In mijlocul furtunei electorale din care abia am eşit, Iaşi­ a fost punc­tul cel mai luminos care a apărut pe cerul nostru politic. Şi nici putea fi alt­fel!­Ori­cine cunoaşte istoria noastră contimporană ştie că din Iaşi a plecat de multe ori avânturile generoase şi spiritul de neatârnare. Cine nu îşi aduce aminte că, sub ministerul lui Lascar Catargiu, acest oraş a fost refugiul liberalismului şi că Ioan Brătianu a fost primit în Iaşi, cu braţele deschise, ca unu­l­ din şefii opoziţiunei. Se explică aişt că tocmai în Iaşî, junimiştii'să n­u suferit­ o cădere par­ţială. Cu toate că judeţul şi oraşul sunt administrate de bărbaţi onora­bili şi de valoare ca Pogor, Negruzzi şi Balş, partidul la care ei aparţin nu a­u isbutit. Cauza este că ieşenii nu împăr­tăşesc partea cea mai principală a programului junimist: — Dinasticis­­mul. Da! Dinasticismul este pen­tru Ju­nimea un fel de rochie a lui Nesus, precum a fost şi va fi pentru toţi bărbaţii politici care se apropie de Palat. Junimiştii au căzut la Iaşi numai şi numai pentru că sunt prea di­nastici. Dar, pe lângă căderea Junimişti­lor, alegerile de la Iaşi s-au­ distins prin un fapt care şi el are însem­nătatea sa. Mihail Kogălniceanu a căpătat în Capitala Moldovei mandatul de de­putat pe care servilitatea Bucureşti­lor i-l refuzase. La amurgul unei vieţi plină de evenimente Kogălniceanu era ame­ninţat cu durerea de a nu găsi un colegiu în ţara lui. Cu tot talentul cu care l-a împodobit natura, el co­misese în adevăr unele greşeli pe care cu greu le iartă opiniunea pu­blică. Moldovenii erau­ în drept să în­trebe pe Mihail Kogălniceanu: „Ce ai făcut pentru noi? Ce ai făcut pentru Moldova de la care în mai multe rânduri ai cerut ajutor şi prestigiu? Unde erai când Ţara întreagă era prada satrapilor colectivişti, când opoziţiunea nu mai avea drept la protecţiunea legilor? Unde erai când stradele Bucureş­tilor, Botoşanilor, Galaţilor erau stro­pite cu sângele cetăţenilor indepen­­denţi ? Unde erai când Regele sta nepă­sător în faţa acestor nelegiuiri ? Unde erai când Ioan Brătianu răpea 12 moşii pentru a le oferi Streinului în schimbul unei culpabile toleranţe ? Atunci stăteai în Bucureşti şi dis­cutai cu Şeful colectivităţii asupra mijloacelor de a linişti spiritele întâ­­îîtate; sub cuvânt de a combate pe conservatori, te încercai a prelungi zilele colectivităţeî, şi sfîrşai prin un dinasticism nedemn de Domnia Ta. “ Toate aceste Mihail Kogălniceanu te ar fi putut auzi cu drept cuvânt tim­p­artea ieşenilor, dar ei au uitat greşelile bătrânului Kogălniceanu pentru a-şi aduce aminte numai de serviciile lui Kogălniceanu de odi­nioară. Ei nu au voit ca la sfîrşitul carierei sale să sufere amara durere de a nu face parte din Parlamentul Ţarei. Ieşenii liberali şi conservatorii in­dependenţi au ales pe Kogălniceanu în opoziţie contra guvernului juni­mist. Această alegere îi impune prin urmare o atitudine demnă şi neatâr­nată faţă cu Palatul. Mă adresez dar către Mihail Ko­gălniceanu şi îi zic: Duşmanii tăi cei mai înverşunaţi sunt siliţi a-ţi recunoaşte toate fa­cultăţile care constitue pe adevăratul bărbat de Stat De aceia nu-ţi arunca ochii asupra Palatului Regal unde nu vei găsi de­cât ipocrizie şi min­ciună. Nu căuta un sprijin, în Rege care a uzat şi a compromis pe toţi acei cari au avut nenorocirea de a l înconjura. Tu aparţii înainte de toate Ţărea tale. Ea nu ţi-a refuzat nimic. Ea ţi-a ertat chiar slăbiciunile pen­tru a nu se gândi de­cât la meri­tele tale. Eşti dar dator trecutului tău, co­piilor tăi de a fi în bătrâneţe aceia ce ai fost în tinereţe. Un luptător de frunte, un stegar al patriotismului şi al liberalismului. Alex. V. Beldimanu, „ca tot ce e junimist. Mulţi dintre noi „am trecut în alegeri de junimişti fără „să fim junimişti.“ In aceste cuvinte adresate de bătrânul şef al liberalilor către libera­vi din Ca­meră, Epoca, citiţi Epoca, vede un apel la deserţiune. Cine a trecut în alegeri drept juni­mist, esclamă foaia din piaţa Episcopiei, se cuvine să rămână junimist în Parla­ment. Ce e mai logic şi mai drept tot­odată de­cât aceasta­­! Ai zis că­ eşti junimist şi când ai venit în parlament să te faci liberal şi să te opui guvernului ? Aceasta nu e drept. Insă fie­care vrea să fie plătit cu mo­neda pe care o crede bună. E sigur că junimiştii cred ca bună moneda ceea pe care e scris că eticheta la noi nu corespunde cu conţinutul va­­ls­ului, deci, nimica mai­­natural de­cât să zici junimiştilor eticheta mi-a fost junimistă, însă conţinutul e liberal. Cum vreţi domnilor junimişti aşa ve plătesc. Prevezut la oare guvernul că comuni­catul său va reda libertatea de acţiune acelor liberali cari s’au ales sub firma junimistă ? Nu ne îndoim că da; şi e sigur că în micile sale calcule el şi-a zis că capătă libertate de acţiune zece liberali, dar grosul, aceia cari ’şi au pus o altă eti­chetă pro forma fiind în fond junimişti, aceia sunt cu noi şi cad cu noi, lib­eri fiind apoi a trece ca zestre la alţii, ori care ar fi eticheta ce ea şi-ar pune. Ne mirăm cum cei de la Epoca nu au văzut cele scrise de guvern, şi vin ei de dau liberalilor o lecţiune, pe care o me­rită eî, Epochiştil. In adevăr cine s’a ales cu prefecţii dacă nu Epochiştil şi el să facă pe oamenii de principii! In fine mustrarea ce cei de la Epoca, o fac celor de la Naţiunea, că de ce nu se ţin de cuvânt, pe când ei înşişi sunt aceia la cari cuvântul dat în politică nu are nici o valoare, dacă trebue să cre­dem pe cei de la România Liberă, ne do­vedeşte că junimismul e pe sfârşite cu tot programul lui publicat în Monitor, sub formă de proiecte de legi. Fiind ast­fel putem să ne permitem a întreba pe aceia cari leagă existenţa par­tidelor politice de existenţa unor pro­grame scrise. Ce vor fi cei trei şi jumătate junimişti cu programul lor după cădere ? Fi-vor eî un partid? Nu e oare aci locul ca să zicem celor rămaşi cu programul în vânt, ceea­ ce a zis senatorul Hébrard despre ce­­rul stâng al camerei franceze acum câte­va săptămâni ? Dacă epochiştii trag la stânga şi li­beralii îndărăt, ce rămâne extrema noas­tră dreaptă, adică ce rămân junimiştii ? Să răspundem aplicând la noi zisa lui Hébrard Vextreme droite est comme le nom­­bril; c’est un joint, cest un emplacement, mais ce nest pas un organisme. Așa­dar partidele nu se creează de­tregi cu guvernele lor personale prin pro­grame ori­cât de îndărăt ar fi Statele Începutul agoniei D. Dumitru Brătianu în apelul seu către liberalii noul aleşi a zis : „Noi aleşii, avem nevoie de o analiză „psihologică, pentru că ne-am ales mulţi „în condiţiuni cu totul escepţionale, sub „o atmosferă extraordinară, nepomenită

Next