Adevěrul, octombrie 1888 (Anul 1, nr. 41-66)
1888-10-27 / nr. 63
Anul I. — No. 63. REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA STRADA DOAMNEI No. 15 bis deasupra tipografii ThieX A WriaQ. ____________EDIŢIA I________________ Director politic: ALEX. V. BELDIMANU. IST ' * , . , . , 10 A*0*CHJIB M PA8. I*. StniinfU. La. 40 tinta . . 0« K ABONAMENTH ȘI AHUNCIURÎ MIHAIL KOGALNICEANU SI IEŞENII ------------------ - » începutul agoniei 0 COTROPIRE DE PAMENT ROMÂNESC ROMANII DIN ISTRIA AFACEREA MIULESCU Căsătoria Ocnaşului Serviciul telegrafic al ziarului ADEVERUL Londra, 6 Noemvrie. — Standard desminte că ar fi o neînţelegere între Germania şi Englitera asupra cestiunii Zanzibarului, totuşi n'ar fi vorba de o acţiune combinata ci numai de o acţiune parașal asupră coastei. Londra. 6 Noemvrie. Camera Lorzilor. — Lord Salisbury declară că în urma recentelor evenimente, Germania a hotărât să ia masurile cele mai eficace pentru a împiedica exportul sclavilor şi importul armelor în Africa orientală. Englitera a consimţit să se asocieze la aceste mesuri cari sunt de ordine curat navală. Francia a consimţit să recunoască blocul coastelor Africă orientale ; aceasta dă Engliterei dreptul de a vizita toate corăbiile, oricare ar fi pavilionul lor. Francia va trimite vase pentru a coopera cu Englitera şi Germania la măsurile ce se vor lua. Budapesta, 6 Noemvrie. — Comisiunea armatei a adoptat proiectul de buget privitor la apărarea naţională. Ministrul D. de Fejervary, a zis în substanţă: „N’am sporit armata, dar am dat landverului efectivul seu de ordine de bătaie, sporind cadrele sale. Numărul ofiţerilor de infanterie şi de cavalerie trebuie să fie de asemenea sporit. Rolul de armată de reservă incumbă acum landsturmului. Sporirea efectivului landverului present sub drapel, nare nici o intenţiune ostilă. Landverul va fi prevăzut în 1890 cu noua puşcă Mannlicher, dar trebuie să se facă faţă chiar din 1889 înarmării trebuincioase. Berlin, 6 Noemvrie. — 243 de alegeri sunt cunoscute. Printre candidaţii aleşi, sunt 83 conservatori, 41 conservatori liberali, 47 membrii din centru, 46 naţionali liberali, 7 polonezi, 2 danezi şi 2 guelfi. Oraşul Berlin a reales pe foştii săi 9 deputaţi liberali. Paris, 6 Noemvrie. — Jurnalul oficial anunţă numirea D-lui Mariani, ministru al Franciei la Munich, ca ambasador al Republici Franceze, pe lângă Quirinal, New-York, 7 Noemvrie. — Rezultatul alegere! preşedinţiale în Statele Unite este încă nesigur între D-nia Harrison şi Cleveland Londra. 7 Noemvrie — „Times“ insistă pentru ca Germania să se abţină de la o expedițiune în interiorul Africei; de altfel viața misionarilor ar fi în primejdie. ■------------------------------------------------------ In Capitală numărul 5 bani — In Districte 10 bani. Joi 27, Vineri 28 Octomvrie 1888 ~ P— —J~1 ITtT-I -»T . ■.liitl-.nm 'I .V- 1 : V Jr 1 ----—T-TMT^—: '«Tt ■ ■■-■!7".'*-irTja>W.U' -M. I.HUII! I 1II.I WW 1 —— ..... I - .1 ■ Bucurescl, 27 Octomvrie Mihail Kogălniceanu şi Ieşenii In mijlocul furtunei electorale din care abia am eşit, Iaşi a fost punctul cel mai luminos care a apărut pe cerul nostru politic. Şi nici putea fi altfel!Oricine cunoaşte istoria noastră contimporană ştie că din Iaşi a plecat de multe ori avânturile generoase şi spiritul de neatârnare. Cine nu îşi aduce aminte că, sub ministerul lui Lascar Catargiu, acest oraş a fost refugiul liberalismului şi că Ioan Brătianu a fost primit în Iaşi, cu braţele deschise, ca unul din şefii opoziţiunei. Se explică aişt că tocmai în Iaşî, junimiştii'să nu suferit o cădere parţială. Cu toate că judeţul şi oraşul sunt administrate de bărbaţi onorabili şi de valoare ca Pogor, Negruzzi şi Balş, partidul la care ei aparţin nu au isbutit. Cauza este că ieşenii nu împărtăşesc partea cea mai principală a programului junimist: — Dinasticismul. Da! Dinasticismul este pentru Junimea un fel de rochie a lui Nesus, precum a fost şi va fi pentru toţi bărbaţii politici care se apropie de Palat. Junimiştii au căzut la Iaşi numai şi numai pentru că sunt prea dinastici. Dar, pe lângă căderea Junimiştilor, alegerile de la Iaşi s-au distins prin un fapt care şi el are însemnătatea sa. Mihail Kogălniceanu a căpătat în Capitala Moldovei mandatul de deputat pe care servilitatea Bucureştilor i-l refuzase. La amurgul unei vieţi plină de evenimente Kogălniceanu era ameninţat cu durerea de a nu găsi un colegiu în ţara lui. Cu tot talentul cu care l-a împodobit natura, el comisese în adevăr unele greşeli pe care cu greu le iartă opiniunea publică. Moldovenii erau în drept să întrebe pe Mihail Kogălniceanu: „Ce ai făcut pentru noi? Ce ai făcut pentru Moldova de la care în mai multe rânduri ai cerut ajutor şi prestigiu? Unde erai când Ţara întreagă era prada satrapilor colectivişti, când opoziţiunea nu mai avea drept la protecţiunea legilor? Unde erai când stradele Bucureştilor, Botoşanilor, Galaţilor erau stropite cu sângele cetăţenilor independenţi ? Unde erai când Regele sta nepăsător în faţa acestor nelegiuiri ? Unde erai când Ioan Brătianu răpea 12 moşii pentru a le oferi Streinului în schimbul unei culpabile toleranţe ? Atunci stăteai în Bucureşti şi discutai cu Şeful colectivităţii asupra mijloacelor de a linişti spiritele întâîîtate; sub cuvânt de a combate pe conservatori, te încercai a prelungi zilele colectivităţeî, şi sfîrşai prin un dinasticism nedemn de Domnia Ta. “ Toate aceste Mihail Kogălniceanu te ar fi putut auzi cu drept cuvânt timpartea ieşenilor, dar ei au uitat greşelile bătrânului Kogălniceanu pentru a-şi aduce aminte numai de serviciile lui Kogălniceanu de odinioară. Ei nu au voit ca la sfîrşitul carierei sale să sufere amara durere de a nu face parte din Parlamentul Ţarei. Ieşenii liberali şi conservatorii independenţi au ales pe Kogălniceanu în opoziţie contra guvernului junimist. Această alegere îi impune prin urmare o atitudine demnă şi neatârnată faţă cu Palatul. Mă adresez dar către Mihail Kogălniceanu şi îi zic: Duşmanii tăi cei mai înverşunaţi sunt siliţi a-ţi recunoaşte toate facultăţile care constitue pe adevăratul bărbat de Stat De aceia nu-ţi arunca ochii asupra Palatului Regal unde nu vei găsi decât ipocrizie şi minciună. Nu căuta un sprijin, în Rege care a uzat şi a compromis pe toţi acei cari au avut nenorocirea de a l înconjura. Tu aparţii înainte de toate Ţărea tale. Ea nu ţi-a refuzat nimic. Ea ţi-a ertat chiar slăbiciunile pentru a nu se gândi decât la meritele tale. Eşti dar dator trecutului tău, copiilor tăi de a fi în bătrâneţe aceia ce ai fost în tinereţe. Un luptător de frunte, un stegar al patriotismului şi al liberalismului. Alex. V. Beldimanu, „ca tot ce e junimist. Mulţi dintre noi „am trecut în alegeri de junimişti fără „să fim junimişti.“ In aceste cuvinte adresate de bătrânul şef al liberalilor către liberavi din Cameră, Epoca, citiţi Epoca, vede un apel la deserţiune. Cine a trecut în alegeri drept junimist, esclamă foaia din piaţa Episcopiei, se cuvine să rămână junimist în Parlament. Ce e mai logic şi mai drept totodată decât aceasta! Ai zis că eşti junimist şi când ai venit în parlament să te faci liberal şi să te opui guvernului ? Aceasta nu e drept. Insă fiecare vrea să fie plătit cu moneda pe care o crede bună. E sigur că junimiştii cred ca bună moneda ceea pe care e scris că eticheta la noi nu corespunde cu conţinutul valsului, deci, nimica mainatural decât să zici junimiştilor eticheta mi-a fost junimistă, însă conţinutul e liberal. Cum vreţi domnilor junimişti aşa ve plătesc. Prevezut la oare guvernul că comunicatul său va reda libertatea de acţiune acelor liberali cari s’au ales sub firma junimistă ? Nu ne îndoim că da; şi e sigur că în micile sale calcule el şi-a zis că capătă libertate de acţiune zece liberali, dar grosul, aceia cari ’şi au pus o altă etichetă pro forma fiind în fond junimişti, aceia sunt cu noi şi cad cu noi, liberi fiind apoi a trece ca zestre la alţii, ori care ar fi eticheta ce ea şi-ar pune. Ne mirăm cum cei de la Epoca nu au văzut cele scrise de guvern, şi vin ei de dau liberalilor o lecţiune, pe care o merită eî, Epochiştil. In adevăr cine s’a ales cu prefecţii dacă nu Epochiştil şi el să facă pe oamenii de principii! In fine mustrarea ce cei de la Epoca, o fac celor de la Naţiunea, că de ce nu se ţin de cuvânt, pe când ei înşişi sunt aceia la cari cuvântul dat în politică nu are nici o valoare, dacă trebue să credem pe cei de la România Liberă, ne dovedeşte că junimismul e pe sfârşite cu tot programul lui publicat în Monitor, sub formă de proiecte de legi. Fiind astfel putem să ne permitem a întreba pe aceia cari leagă existenţa partidelor politice de existenţa unor programe scrise. Ce vor fi cei trei şi jumătate junimişti cu programul lor după cădere ? Fi-vor eî un partid? Nu e oare aci locul ca să zicem celor rămaşi cu programul în vânt, ceea ce a zis senatorul Hébrard despre cerul stâng al camerei franceze acum câteva săptămâni ? Dacă epochiştii trag la stânga şi liberalii îndărăt, ce rămâne extrema noastră dreaptă, adică ce rămân junimiştii ? Să răspundem aplicând la noi zisa lui Hébrard Vextreme droite est comme le nombril; c’est un joint, cest un emplacement, mais ce nest pas un organisme. Așadar partidele nu se creează detregi cu guvernele lor personale prin programe oricât de îndărăt ar fi Statele Începutul agoniei D. Dumitru Brătianu în apelul seu către liberalii noul aleşi a zis : „Noi aleşii, avem nevoie de o analiză „psihologică, pentru că ne-am ales mulţi „în condiţiuni cu totul escepţionale, sub „o atmosferă extraordinară, nepomenită