Adevěrul, ianuarie 1889 (Anul 1, nr. 114-136)

1889-01-15 / nr. 124

ANUL î. — No. 124. Numerar 10 bani. ABONAMENTELE BUCURESCI Șl JUDETE U» am................................................. 30 leî fite« luni............... 15 „ Tr»î lmmî............... S , STREINATATE Hm am.... 50 lei. — Sase luni....25 leî. MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA. ISPITIA A P#FA. Să te feresc*, Române! de euin strein în casă. V. Alexandri. DUMINț Ă 15 IANUARIE, 1889. i furnelul 10 bani. -4-ÎS-. sJ$S|J^\ANUNCIURILE '£ r Se primesc la administrați« \ \ ■ • Anv)n!eii^ț|iagina IV 0,30 h. linia v'-//i,- r y/ ' nE--- î, — i. t f-f —WVW— RECLAME Reclame pagina III......... 2.­1. UN NUMER VECHIU 30 BANI. ADMINISTRATIA: str. Doamnei, No. 15S­­ Director politic : ALEX. V. BELDIMAN. I REDACŢIA: strada Doamnei, No. 15Sls COALITIUNEA S’A FĂCUT -----------------o—«aigSa»-—o----------------­Vârfurile urechilor CRONICAPARLAMENTARA ------------------------­Convorbiri bucureștene GASATORIA OGNASOLDI București li Ianuarie. COALITIUNEA S’A FĂCUT Ceea ce prevăzusem s’a realisat. Noua colectivitate înzghebată de Palat sub eticheta conservatoare s’a demascat erî cu totul. Junimiştii, oportuniştii şi vechii colectivişti s’au unit pentru a res­pinge propunerea restabilire! por­turilor libere Galaţi şi Brăila. Cu ajutorul câtor­va radicali şi socia­lişti, ei au isbutit a întruni 103 vo­turi contra 56 ale conservatorilor şi liberalilor independenţi. Pe cât atitudinea adoptată de D-l Lascar Catargiu a fost de demnă şi de corectă, pe atât aceea a miniştrilor foşti conservatori din cabinet a fost greţoasă. Aceşti nenorociţi erau puşi între ilen şi ciocan şi D-l A. La­­hovary a avut mare dreptate când a numit banca ministerială o bancă de durere. In adevăr era un dure­ros spectacol de a vedea pe băr­baţi ca D-nii G. Vernescu şi A. Lah­ovary, cari odinioară nu găseaţi cuvinte destul de tari pentru a stigmatiza colectivitatea Palatului, făcând astă­zi apologia sistemului de conciliaţiune şi lovind în adevăratul şef al partidului conservator. Era un dureros spectacol de a vedea cum D-l Carp lua în zeflemea pe colegii lui conservatori zicându-le că „trebuie cine­va să fie mai pru­dent şi să nu ea în opoziţiune an­gajamente pe cari nu le poate ţine când vine la guvern “. In ce priveşte discursul d-lui A. Lahovari, el poate fi considerat ca esecuţiunea partidului conservator de către Palat. Până acum junimiştii erau însărcinaţi cu această misiune, dar de er, încoace ştim că Regele a găsit mijlocul de a biciui pe con­servatori prin gura unuia din frun­taşii lor. In fine lucrul s’a făcut; propu­nerea restabilirii porturilor libere s’a respins; politica germană a eşit încă o dată triumfătoare în Parla­mentul român. Precum era de aşteptat, d-nii Las­car Catargiu şi Nicolae Blaremberg, preşedintele şi vice-preşedintele Ca­merei cari semnaseră şi susţinuseră propunerea, au demisionat. Nu mai rămâne îndoială că demisiunea lor este irevocabilă. Mai mult încă, cuvintele pronun­ţate de denşii au dovedit că rup­tura între noua colectivitate şi ele­mentele independente din Cameră, este complectă. Nu putem de­cât să fim mulţu­miţi de acest rezultat. Singurul lu­­cru pe care îl regretăm este ca a­------—•-©®o—------* ceastă ruptură nu s’a făcut mult mai înainte, când microbul regal nu avuse încă timp de a infecta orga­nismul partidului conservator. Dar tot bine că s’a găsit elemente cari au rezistat ademenirilor Palatului. Astă­zi s’a ales neghina din grâu. Situaţiunea s’a limpezit ca aerul după furtună. S’au adeverit cele ce spuneam acum câte­va zile, în rîndurile următoare : Regimul junimist începe acolo unde Ion Brătianu a sfîrșit, adică prin guvernul personal al Regelui împreună cu o colectivitate pusă de astă-dată sub eticheta conservatoare. Este deci firesc, este chiar neînlătu­­rabil ca demente pur conservatoare să facă disidenţă, să se deslipească de noua colectivitate, şi să formeze împreună cu liberalii independenţi o „coaliţiune“ menită a reda­merei un guvern naţional în afară de înrîurirea Palatului. Ei bine, coaliţiunea e făcută de la sine prin comunitatea luptei. Cestiunea porturilor libere a fost prima împrejurare în care noua co­lectivitate s’a dat arama pe faţă, era clar firesc ca, cu această împre­jurare, elementele neatârnate să se apropie iarăşi unul de altul, coali­­zându-se contra duşmanului comun. Numai, de astă-dată coalizaţii vor şti să se ferească de vicle­niile regale. Ei nu se vor mulţumi cu o schimbare de persoane ci vor lupta până când vor dobândi o schimbare de sistem. Dunăreanul ŞTIRI TELEGRAFICE Londra, 13 Ianuarie. Standard constată greşelile comise de diplomaţia germană de la urcarea pe Tron a noului împărat. El crede că Wil­helm I împiedica adesea greşelile ce le-ar fi comis pizmaşul cancelar şi speră că Wilhelm II va scoate pe D. de Bis­marck din calea furioasă în care a in­trat. -----------------------------------------­ Vârfurile urechilor Nu suntem în secretul zeilor olim­pici sau junimişti şi deci fie­care înţe­lege, că nu avem absolut nici o co­munitate cu ei. Aceasta situaţie esplică de ce noi nu ne-am prea interesat de cele ce s-au petrecut în întrunirea de la Hôtel de France. Surprinderea noa­stră a fost mare, când am allat că gu­vernul a cerut ajutorul conservatorilor pentru a lupta contra socialiştilor. Nu ne-am putut stăpâni râsul şi datori sun­tem a arăta uimirea ce ne-a cuprins, când am văzut că guvernul e cuprins de o grozavă frică de socialişti. Micul Bismarck şi-a avut şi aici par­tea sa. De ce anume se teme guvernul? Se teme el de teoriile socialiste care se inculcă ţăranilor? Aceasta e ridicol, căci ţăranii nici nu ştiu ce este socialismul. El ştiu una şi bună ; el ştiu că n’au pământ şi a­­leg pe aceia dintre oameni pe cari îi cred mai sinceri şi în cari îşi pun nă­dejdea că le vor obţine prin activita­tea lor parlamentară acele flămenturi. Dacă guvernul ar fi anti-socialist el n’ar trebui să se teamă de o propa­gandă ce se sfârşeşte prin alegerea u­­nui deputat care se zice socialist, dar care, făcând abstracţie de principiile socialiste, cere pământ individual pen­tru aceia care n’au, fără de a cere ca socialiștii germani, francezi, comunita­tea teritorială sau comunitatea capita­lului și munca colectivă. Dorind dar a lupta contra socialis­mului care la noi e o idee, guvernul ■ 1 w îşi propune a lupta prin legi, contra ideilor sau coifira morilor de vânt. Admirabile cavaler de la Manca, ţi-ai găsit stăpânii. Ori­ce lege contra socialiştilor e dar de mai înainte inutilă şi va fi fără de efect, dacă guvernul n’ar vrea să facă alt­ceva de cât o lege contra acelora cari poartă numele de socialişti. Dar o lege contra numelui, oh! aşa ceva e sublim ! Ce să spui despre un guvern de­­fi­del ! El luptă prin legi contra ideilor. Dar guvernul vede un pericol în progresul socialismului. Am dori să ştim şi noi unde e acel pericol. Cari sunt rescoalele cari s’au mani­festat în districtele Iaşi, Roman, Ba­­cǎu, Botoşani, Vaslui, Putna, Râmni­­cul-Sărat, Argeş, unde mişcarea mun­citor lor de pământ a fost mai întinsă ? Nici una. Din contra, în aceste locuri representanţii ţăranilor fiind mai de-a dreptul respunzâtori de linişte şi-a fi e­­xercitat influenţa lor în acest sens. Ceva mai curios, D. C. Dobrescu-Ar­geş reproşează neîncetat şi cu drept cuvânt socialiştilor că sunt prea legali, că nu vor absolut nici un progres şi că vor numai îndeplinirea legilor esis­­tente. D. C. Dobrescu îl declară ca mai râu de­cât reacţionarii, îl face nişte staţionari îndărătnici, înclinăm a crede că aşa şi este şi că D. C. Dobrescu e mai înaintat. Dacă guvernul ar face o lege con­tra socialiştilor, el s’ar vedea într’o po­­siţiune cam încurcată şi anume el se va întreba dacă trebue să o aplice u­­nor oameni ca D. G. Dobrescu-Argeş sau nu ? Criteriul îl va lipsi cu desă­vârşire. E clar o nerozie din partea guver­nului de a veni cu o lege contra mo­rilor de vânt, cu o lege contra socia­liştilor, care în cele din urmă nu poate fi de­cât o lege contra ţăranilor. La noi nu esistă în politică un so­cialism analog aceluia care esistă în Germania ; la noi esistă o specie de socialism posibilist, adecă un socialism care, admiţând în teorie ideile socia­liste, vrea să vină acolo prin evoluţiu­­nea instituţiunilor actuale. Un atare so­cialism nu trebue, credem noi atacat, — dacă nu vrem să fim îndestul de prevăzători pentru a’l protege. Aşa dară nu esistă absolut nici un motiv pentru o lege contra socialis­mului. Admiţându-se că o aşa lege s’ar face, se vede clar ce putere se dă în mâna guvernului care, chiar prin acea lege, va căpăta o putere nu contra unui so­cialism închipuit, ci contra tuturor ad­versarilor sâi ; legea ce s’ar face ar fi o lege de şicane. Da vor conservatorii, da vor libe­ralii guvernului necolectivist o lege care să’i permită a’şi bate joc de popor ? Da vor ei în mâna guvernului o lege care să pună la discreţia sa pe ţârani ? Da vor el guvernului junimist în fine o lege care va avea de efect înăspri­rea relaţiunilor dintre proprietar şi ţă­­ran, care va aduce cu sine conspiră­rile, cari vor preface pe aceia cari se numesc astăzi socialişti în revoluţio­nari. Ii e dor poate guvernului de crime agrare ! In numele legilor, în numele uma­nităţii, în numele progresului, ori­ce om de bine trebue să respingă atari cereri ale guvernului, lăsând bunului simţ al poporului, pe care legile de o bucată de vreme îl pălmuesc, grija si­guranţei sale şi fie el siguri că numai în acest chip esistenţa va fi asigurată. La un lucru trebue să se gândească şi guvernul. El s’a convins de greuta­tea cu care se suprimă revoltele ţără­neşti şi deci el trebue să vadă impo­sibilitatea puterei faţă cu ţăranii; ar fi oare nemerit ca el să’şi asume o­­dată cu căpătarea unei legi contra so­cialiştilor şi respunderea de a fi con­tribuit la exasperarea populaţiei ru­rale ? Noi credem că nu şi deci ne espli­­căm cererea guvernului numai ca o manoperă de a-şi atrage pe represen­­tanţii colegiului al treilea ale căror scaune au început a se clătina, în ne­voia în care se află acuma de a dis­truge partidul conservator spre a ră­mâne la putere. Altă esplicaţie nu ne putem da faţă cu o cerere atât de dis­proporţionată cu realitatea lucrurilor. S’a îmbrăcat guvernul în pielea leu­lui pentru ca să apere ţara de socia­ -----------------c—­3}-—p----------------­ lişti, noroc că­­ se văd vârfurile u­­rechilor. E nostim de observat aci că socia­liştii votează cu guvernul după porun­cile D-lui G. Panu, marele politic, sufletul junimiştilor D. P. P. Carp, urcă treptele estradei, spune două vorbe la urechea stângă a D-lui V. Pogor şi a­­cesta părăseşte fotoliul. Aci scandalul şi indignarea iau pro­porţii egale. Deputaţii însă duc pe Lascar Catar­giu în mijlocul strigătelor de ura şi în mijlocul aplauselor, strigăte pornite din incintă ca din tribune, la locul preşe­­dinţial. Ce poate însă face un Lascar Catargiu mamelucilor ? Ei continuă a executa ordinul ce li s’a dat, ţipă, vo­ciferează, saltă, fac tumbe etc., par’că te trezeai într’un iarmaroc, la moşi şi între saltimbanci. Ne desgustasem de Camera colecti­vistă, dar desgustul ce ne-a cuprins erî nu mai are margini. In fine guvernul a dat un contra or­din şi prin acest al cincilea scandal, mamelucii au fost liniştiţi, iar D. N. Blaramberg a continuat a vorbi. Aci nu s’a sfârşit încă cu scandalu­rile, protestele D-lor N. Filipescu, M. Marghiloman, Ath. Simu şi I. Marghi­loman trece­ găilă şi conivenţă, la auzul numelui lor citit între propunătorii pro­iectului au format alte scandale par­lamentare. Şedinţa în fine a fost ocupată cu scandaluri şi a sfârşit cum trebuia cu demisiunea D-lui Lascar Catargiu din preşedinţie şi a D-lui N. Blaramberg, din vice-preşedinţie, căci la dracu, D. Lascar Catargiu nu este membru în același partid cu Chrisenghi, cu Alex. Ionescu-Marcus, cu Eugen Ionescu, cu G. Duca, cu Răileanu et tutti quanti. ------------©—„sSSjJgB*—O-------------­ Cronica parlamentara Şedinţă scandaloasă Tribunele Camerei gemeau de lume, semnul cel mai sigur că un scandal er­a în perspectivă. Sub colectivişti scan­dalurile au fost provocate de minori­tate care făcea obstructionism ; acuma lucrurile s’au schimbat, scandalurile sunt provocate de majoritate, care face şi ea obstrucţionism, neplăcându- a asculta ecoul celor zise de ea înainte de a fi venit la putere. Cel d’Intâia la rând care­­şi-a bătut joc de făgăduelile sale a fost ieri D. Gună Vernescu, acel leader pour rire, de care la o vreme râdeau colectiviştii şi de care astă­zi îşi bat joc în chipul cel mai odios junimiştii. Nu vroim să ne ocupăm aci în special de cele ce monitorul guvernului spune D-lui Gună Vernescu şi pe care onorabilul minis­tru, leader vindicativ odinioară, e ne­voit să înghită. Aci ne interesează cla­ritatea cu care s’a deszis de cele ce a făgăduit în Galaţi, alegând că a fost bolnav atunceajf) E în adevăr desgustător ca să fii ne­voit ca cronicar să serveşti cititorilor pretextele pe cari le înşiră un ministru pentru a tăgădui lumina zilei. Acesta e un scandal, e o batjocură către ţară,­­care nici nu poate fi stigmatisat cu îndestulare. E desgustător, iată tot ce poţi spune. Al douilea la rând a fost D. Alex Lahovary. D-sa a fost mai categoric. Pe când C. C. Gună spunea că n’a fă­găduit formal, C. C. Alecu taxa de în­căpăţânat şi trufaş pe acela care se încumetează a ţine ceea­ ce a promis. După ce D. Alex. Lahovary a apărat în întreaga sa viaţă politică porturile­­france, astă­zi după ce a stat două luni de zile la putere, s’a convins că porturile­ france nu sunt bune la ni­mica şi că nu au nici o importanţă. Şi cum să nu fie ast­fel, când un alt membru din cabinet, un prinţ de astă dată, vroeşte să suprime Dunărea, pe care o consideră ca o nenorocire pen­tru ţara nemţească, pardon, pentru ţara românească. Atitudinea D-lui Lahovary faţă cu şeful său, expresiunile de cari în focul său s’a servit la adresa onorabilului şef al conservatorilor au fost şi ele desgustătoare. Acestea au fost consti­tuit un al douilea scandal. Atacul nedrept, îndreptat contra D-lui M. Cogâlniceanu de acelaşi ministru, îmbătat de fericirea de a se vedea pe banca suferinţelor, constituia un al trei­lea scandal. Ministrul Lahovary s’a cercat să a­­rate că D. M. Cogâlniceanu ar fi fost pentru suprimarea portului­ franc, ceea ce constitue o patentă neexactitate co­misă în scop de a induce în eroare Camera. Acesta era al treilea scandal. In adevăr, cum să nu numeşti scan­daluri, întrebuinţarea în parlament a unor procedeuri reprobate in viaţa pri­vată. Venim la al patrulea scandal. Mameluciî primiseră, se vede, de la guvern ordinul ca să închidă discuţia. D. N. Blaramberg raportorul, prinzând de veste a cerut cuvântul. E clar că raportorul unei legi, acela care a studiat cu mai multă seriozitate, acela care s’a ocupat de ea cu multă îngrijire, ca acela să nu rămână fără cuvânt, ca acela să dea cel puţin la urmă explicările necesare spre a lumina definitiv Camera. Mamelucii însă primiseră ordin, şi ce raportor, ce lumină, ei şi-au făcut me­seria pentru care sunt plătiţi gras din sudoarea ţârei, ei au strigat închidere, închidere. Fiind însă că D. Blaramberg nu voia să renunţe la dreptul său, mamelucii s’au apucat de comedii. D-nii Pache Protopopescu, Max de la Epoca, Al. Ionescu-Marcus, porum­belul Chrisenghi şi leaderul mamelu­­cilor I. Negruzzi, ţipă cât le ţine gura, închidere. Nicu Filipescu, Hina, Bobeica şi alţii aleargă de la dreapta la stânga şi vociferează. Pentru a pune vârf acestei comedii, Convorbiri bucureştene Până mai acum câte­va zile D. Alexandru Lahovary, ministrul justiţiei, ba al dome­­nielor—nu ştii! care din duel am greşit eu, zicând ministrul justiţiei sau D-sa care a luat ministerul domenielor,—D. A. Lahovary nu dădu­se semn de viaţă, dacă n’ar fi un semn de viaţă renunţarea la dreptul său de a presenta proectul de lege modifi­cator al legei tocmelilor de lucrări agri­cole. In zilele din urmă însă a arătat cu prisos, precum o ştie D-sa în­tot­deauna că e ministru şi, ce e maî mult, că e mi­nistru conservator constituţional şi în tot cazul mai democrat de­cât colegii săi ju­nimiști. Da, da,, mai democrat, D. Alexandru La­hovary de­cât D. P. P. Carp. Acest lucru nu este greu de dovedit. Junimiștii al căror suflet este D. P. P. Carp au făcut un proect de lege pentru tocmelile agricole. Acel proect,daci nu trebue să zicem acest proect pentru a nu se face o confusie regretabilă—făcea parte din programul erei none. Escelenţa sa, aşa i se zice D-lui Carp în cercuri intime, îl plămădise şi’l frământase singur în timp de mai mulţi ani, fără ca să întrebe pe cine­va, şi ce e mai frumos, Pa publicat ast­fel precum l’a copt, în Monitorul Oficial dân­­du-i un caracter quasi-oficial. D. Alexandru Lahovary a urmat cu to­tul o altă procedură, după ce a respins proectul de lege junimist, a agreat o altă specie de proect și în loc de a avea cura­jul să’l presinte singur oamenilor, D-sa l’a aruncat în spetele bietului principe Alex. B. Ştirbey, acela care a scos din urne în Muscel pe leaderul junimiştilor, margrefui D. I. C. Brătianu. Acesta a presintat noul proect de lege întocmit de colectivitatea actuală. Are mai puţin curaj de­cât D. P. Carp. Se poate obiecta că acest proect nu in­tră în atribuţiile ministrului domenielor şi că cade în acele ale ministrului de interne. Dar ce nu se mai poate obiecta la noi? Dar D. Alex. Lah­ovary prevăzător şi-a dat osteneala ca această obiecţiune să nu se facă. Insă cum a procedat aci ministrul do­menielor ? Aci e lucru frumos. D-sa a procedat în chipul cel maî sim­plu . A trimis o circulară către prefecţi, lucru ce-l poate face întocmai ca şi minis­trul de domenii, în care îi face maî multe recomandări ce să facă privitor la tocme­lile agricole. Cu alte cuvinte, D-sa a igno­rat proectul junimisto-conservator depus în Cameră de prinţul Ştirbei şi s’a ocupat D-sa de ceva ce cade în resortul său. Aşa se face politică într’un cabinet în care înţelegerea e perfectă, armonia di­vină ca în a patra simfonie a lui Brahms executată de curând în Milan. Dar ceea­ ce ne preocupă aci este, pre­cum am zis mai sus, faptul că D. Alex. La­hovary e mai democrat ca D. P. Carp. In adevăr pe când D. P. Carp își corn-

Next