Adevěrul, octombrie 1889 (Anul 2, nr. 337-361)

1889-10-14 / nr. 348

2 rion Dodani, Pandeli S. Evangeli, De­­mitri Dotca, Sotiri Khr. Tarpo, Con­stantin Naum, Grigori V. Palio, Dia­­mandi Khr. Paape, George Athanasia, Nikola Popesco, Naum Evangeli, S. Vreto, Anastas Vasiliu, Mihallaki Gra­­meno, Anastas Khristu, Sotiri V. Ros­turi, Haralambe G. Ramisi, Anastas G. Ramisi, Evangheli Gheciu au căutat să protesteze în contra acelora care edi­tează ziarele albaneze purtând numele de Squipet­iri, declarând, că nu numai că nu împărtăşesc părerile exprimate în numitul ziar, dar că blamează atitudi­nea puţin cuviincioasă a acelor ce-l re­dactează. Mai sus numiţii D nu recunosc că ar fi absurd să agite cestiunea independen­ţei ţarei lor în felul cum se propune şi ce este mai mult că nu înţeleg câtuşi de puţin ca cestiunile personale între diferiţi membri să fie date în vileagul lumei, de­oare­ce nu le-ar face de­cât rei. Suntem de aceiaşi părere cu aceşti onorabili­e­ni şi ne credem datori a sfătui pe aceia care urmăresc o ţintă, să nu se grăbească a se încrede în fă­­găduelile emisarilor nemţeşti ai triplei alianţe ci să fie răbdători, lucrând însă stăruitor la cultivarea limbei şi înfrăţi­rea tuturor albanezilor. Căci numai ast­fel vor putea să aibă dreptul de a cere ceea ce li se cuvine. nu a avut şi dar nu noi trebue să su­ferim amenda. D. controlor ne-a somat că, sau să-i plătim acea amendă, sau că ne va iz­goni din vapor. După aceia a chemat pe D. prim-comandant al vasului şi d-sa ne-a forţat asemenea la plata amendei, dar noi am rezistat pentru motivul mai sus arătat. Atuncea D. Prim-comandant a or­donat şi oprit vaporul ameninţân­­d­u-ne, că în caz când nu am plăti­t aceia ce se cere de controlor, ne aruncă pe toţi afară în baltă. In faţa acestei ameninţări, noi am plătit acea amendă de frică, ca să nu­­ rămânem pierduţi în bălţi, iar un Domn­­ Mih­alache Leşu comersant din Brăila I şi Şerban Coadă plugar din cătuna Canara, comuna Palaz, plasa şi jud. ■ Constanţa, refuzând cel întâi numai plata c amenzei, iar cel al doilea neavând de­­ cât precis numai costul biletului de par­­­­curs pentru distanţa Brăila-Hârşova — din ordinul D-lui prim-comandant al va­porului sus numit, au fost somaţi de guardieni ca să se dea jos în o lun­tre mică a bastimentului, — cu cari ’l-a transportat, şi depus pe malul bălţel, lăsându’l acolo la voia în­­tâmplărei. Un nou împrumut unguresc BUDAPESTA, 12 Octombrie.—Co­­misiunea ministerială ar fi ridicat difi­cultăţi, zice-se, în contra emisiunei a 50 milioane de franci în acţiuni de priori­tate, proiectată de societatea de exploa­tare a drumurilor de fier din Est; nu­mai pe baza acestei emisiuni se poate face transacțiunea cu societatea austro­­ungară a drumurilor de fier ale Sta­tului. Barbaria Nemţeasca Cititorii noştri ’şi amintesc cum s’a pur­tat Căpitanul Bastimentului Carol-Ludwig cu pasagerii ce ’­ a asvirlit in baltă. Patriotul din Brăila, publică declaraţia pasagerilor pe ca­re o reproducem aci. In ziua de 14/25 Septembre 1889 am voit a pleca împreună cu mai multe per­soane din portul Brăila pentru Hârşova şi presentându-ne la casieria onor. So­cietăţi Danubiană, Austro-Ungară din Brăila pentru a ne cumpăra bilete de tran­sport ca pasageri, d-un casier respectiv ne-a declarat că nu mai are nici unul de clasa a 3 a pentru Hârşova, dar pu­tem intra în vapor şi ni se va emite de către controlorul bastiidentului. Că în urma acestei declaraţiuni a­ml­iul casier al numitei societăţi am intrat pe bordul vaporului „Carl-Ludwig“ unde ne-am presentat imediat D-lui controlor al vaporului, pe când vaporul încă era acostat la pontonul Brăila spre a ne da biletele cuvenite, dar I­­sa ne-a de­clarat că fiind ocupat cu recepţiunea mărfurilor şi bagajelor nu ne poate da biletele de­cât după plecarea vaporului din port, după care noi am râm­as în aş­teptare ca vaporul să plece şi să ne pu­tem lua bilete. După plecarea vaporului din Portul Brăila după o oră de drum pe Dunăre, cafegiul vaporului a avisat, că pasage­rii care n’au bilete să poftească la plată, după care cu toţii ne am presentat în cabina D-lui controlor, dar D-sa ne a cerut ca să plătim amendă pentru că nu avem bilete scoase de la puntul de ple­care (Brăila). In faţa acestei neaşteptate şi ilegale cerere din partea numitului controlor al vaporului Carl Ludwig, noi am pro­testat că această amendă ni se cere ile­gal, de­oare­ce noi ne-am prezentat a­­genţiei Brăila pentru a lua bilete, dar ---------------------------------«KÖSSH» -------------------------------- f SAMBATA 14 OCTOMBRE 1889 4 asfixiaţi de vin nou 1 In comuna Tomeştî, plasa Co­­­­dru, s’a Întâmplat următorul caz de asfixiare, în ziua de 8 Octom­­bre 1889 : „ Locuitorul Vasile Ciobanu, a tri­mis pe Ion Vasiliu în pivniţă spre a scoate o cană de vin; acesta cum se scoborî pe scări, căzu ca trăsnit din cauza gazurilor ce ’i exala un vas cu must ce ferbea şi pe care l’a scoborît în pivniţă îndată ce a fost tras din butic.. Vasile Ciobanu văzând întărzierea f­iul Ion şi crezând că s’a pus în­­ cap să cerce vasele, se scoborî şi­­ el şi cum ajunse jos căzu numai de căt asfixiat. Niţă Mardare, o­­bosit de aşteptare, se duse şi el în pivniţă spre a ’i sili pe cei două să scoată vin mai curând, dar avu aceiaşi soartă de îndată ce scoborî scările. Femeia lui Vasile Ciobanu mai târziu nedumerindu-se ce o fi făcând tus­trel în pivniţă, se sco­borî şi ea spre a ’i scoate de a­­colo, dar d’abea scoborî câte­va scări şi căzând ameţită se rosto­goli pe scări, până în fundul piv­niţei. După mai multă vreme de aş­teptare câţi­va de al casei stri­­gându-l din gura pivniţei pe cei că­zuţi, presupuse că lucru nu-i abine şi dădură alarma în sat care se afla destul de departe de casa lui Vasile Ciobanu. Venind sătenii în­dată ’şi dădură socoteală de neno­rocirea ce s’a întâmplat şi după ce deschise resuflăturile pentru aeri­sirea pivniţei scoaseră pe cei că­zuţi. Dintre toţi patru oamenii Ion Vasiliu, cel intuiu coborît, mai res­pira, cel l’alţi trei erau morţi. Se dădură ajutoare grabnice lui Ion, udându-l cu apă și frecându-l până ce se deșteptă. Această întâmplare aruncă o mare desolare printre săteni. Premiul Adevărului Administraţia Adevărului oferă, pe viitor, abonaţilor săi, următoarea combinaţiune: 1) Dn abonament la a­devărul şi la Revista Troué (anul I sau al II-lea) pe timp de un an, cu preţul de 40 lei, în loc de 50 2) Dn abonament la Adevărul pe un an şi amândoui anii Hevistei a­nul împreună cu premiul Sievistel, 53 lei, nn de pe 74 lei. Interasaţioni Următoarea telegramă ce pri­mim din Budapesta trebue să dea de gândit guvernului nostru, daca într’adevâr are grije de interesele Ţarei. BUDAPESTA, 12 Octombre. — Cu prilegiul discutiunei budgetului com­erciului în comisiunea financiară a Camerei, ministrul de comerţ Ba­ross a declarat că guvernul trebue să se pregătească a concura pentru o întreprindere de navigaţiune, pe cât se poate în legătură cu drumu­rile de fier ale Statului. Ministrul nu doreşte a face rea vre­unei com­panii particulare, dar e de datoria guvernului să asigure, în interesul publicului, viitând navigaţiunea pe Dunăre. Domnii Demetru Brătianu şi Petrescu, profesori la Universitate,­­şi-au­ dat demisiile din membri ai consiliului comunal al Capita­lei . Domniele­ lor sunt hotărîţi a persista în aceste demisiuni. —«Miraea*« — D. de Coutouly, Ministrul Fran­ciei la București, sosește Sâmbătă în Capitală, venind din Francia. Aflăm cu multă părere de rău, că D. Durutti, însărcinatul de a­­faceri al Greciei, a fost lovit în ochiul drept de un copil al său, cu care se juca. Lovitura este foarte dureroasă. D-sa este silit a nu părăsi camera câte­va zile. —»dos** — Ştirea cum că D. Caleţeanu pri­marul oraşului Craiova,­a demisio­nat, nu este exactă. Aflăm că prea prietenul studen­ţilor în medicină, faimosul agent electoral al colectiviştilor, D. dr. Romniceanu, vâzând că greva s’a sfirşit, se laudă că numai gra­ţie lui a putut fi liniştite spiritele. Dăm cea mai formală desmin­­ţire acestui D. dr. şi fiind­că suntem nevoiţi, trebuie sa spunem citito­rilor noştri că meritul nu este al nimânui de­cât al D-lui dr. Asaky. Regretăm că facem aceasta in­­discreţiune, dar n’avem ce face, faţă cu atâta neruşinare. Colectiviştii în îngimfarea lor nebunească, susţin că în cazul când consiliul comunal al capitalei ar fi disolvat, ei vor fi în mare ma­joritate aleşi. De asemeni ei sus­ţin că vor reuşi chiar să aleagă un primar colectivist. Toate aceste sgomote e numai o prigonire a colectiviştilor spre a mai da semne de viaţă şi a opri pe agenţii lor ca să nu treacă cu guvernul. In urma celor scrise în mai multe ziare despre cele ce se pe­trec la şcoala de Belle-arte, con­siliul profesoral al acelei şcoale s’a întrunit spre a lua o hotărîre folositoare acestei şcoli cu care se cheltueşte atâţia bani de Stat pentru întreţinerea ei. Ieri s’a pus piatra fundamen­tală a catedralei Banatului Craiovei, Sfântu Dumitru din Craiova, care se restabileşte din nou. D-nii pre­fecţi de Dolj şi de Mehedinţi cum şi persoanele oficiale din localitate au fost de faţă la această solem­nitate. Direcţia Teatrului Naţional a scos la pensie pe artistele D-na Eufro­­sina Popescu, Irina Poenaru şi pe artiştii M. Millo şi M. Mateescu. Vom reveni în curând asupra acestei hotărîri o direcţiune! care este o călcare ilegală a legei Tea­trului. Ultimele prețuri de cereale în portul Brăila : Gríü de 55 lbr. lei 8,90 ; de 56 lbr. lei 9,63 ; de 58x/2 lbr. lei 10,60 ; de 59y2 lbr. lei 11,50. Orz de 43 lbr. lei 5,70y2 ; de 46 lbr. lei 5,10; de 48 lbr. 5,50 ; de 49y2 lbr. lei 6,50. Orz­­/0 kgr. lei 9,55. Secară de 52a/4 lbr. lei 7,10. Porumb de 59­2 lbr. lei 6,95 ; de 60ga lbr. lei 6,90. — — La Ministerul Domeniilor s’a luat hotărârea ca Ostrovul de la Călimăneştî să fie transformat în­­tr’un parc. Tot de o dată Minis­terul caută să mai facă şi alte îm­bunătăţiri spre a mulţumi pe vi­zitatorii acelor băi. Aflăm cu părere de răa că D. Iuliu Roşea, cunoscutul scriitor, se află greu bolnav. Din parte­ ne , urăm grabnică însănătoșire. --.S-SKaJX» ■Ä3KÖ Sâmbătă, la 4 Noembrie, se va juca pentru întâia oară la teatru Dacia, traducerea piesei Jack Spin­tecătorul, dramă în 4 acte și un tablou. Ştiri Telegrafice CONSTANTINOPOL, 12 Octombrie. — Agenţia din Consta­ntinopol anunţă ieri, că având ştirea dintr’o sorginte din cele mai bine informate, că amănuntele date de ziarele englezeşti asupra natu­reî şi valoarea cadourilor ce Sultanul îşi propune a oferi troporatului Wilhelm şi asupra primireî, sunt o curată născocire. PETERSBURG, 12 Octombrie.—Ţa­rul şi Ţarina au sosit ier­i de la Gaetna in or­aş; după ce au făcut rugăciuni la bisericele Kazan Petre şi Paul. M­ijes­­tăţile Lor s’au dus sâ visiteze pe Ma­rele duce Constantin la Pawlowsk. LONDRA, 12 Octombrie.— Ziarele exprimă satisfacţia lor pentru declara­­ţiunile pacinice cup­rinse în discursul Tronului german. Daily News adaugă că discursul pare a anunţa ferma resoluţiune de a conti­nua acţiunea în Africa Orientală, dar Germania dă ca putere colonisătoare, garanţii de pace. ZANZIBAR, 12 Octombrie.—Căpi­tanul Wissmann a bătut pe indigenii a­­proape de Somwe şi le-a pricinuit o pierdere de 40 de oameni, el a năvălit în Usaramo. Căpitanul Wissmann a aflat din sor­ginte sigură că Stanley şi Emin-Paşa, însoţiţi de italianul Cassati şi de şase Engleji, sunt aşteptaţi pe la sfirşitul lui Noembrie la Mipupua, care se află situat în teritoriul supus acţiunei ger­mane. ZARA, 12 Octombrie.—Vaporul Feer­­dinand­ Max, găsit la Punta Lastovska a fost remorcat de lonio până la Our­­zola; călătorii, printre cari prinţul Pe­­tre Karageorgevici au fost transportaţi la Cattaro­­NSBRUCK, 12 Octombrie. — Depu­taţii Tirolului de Sud au prezintat Die­tei o moţiune, cerând a face să se a­­corde părţei italieneşti a Tirolului o ad­ministraţie autonomă şi o dietă specială. BRISTOL, 12 Octombrie.—1.000 de lucrători ai docurilor s’au pus în grevă. LAYBACH, 12 Octombrie. — Comi­siunea judiciară, trimisă la Podraga, în Carniolia, pentru a face o anchetă în privința treceri comunei întregi la re­ligia ortodoxă, a dat ordin să se ares­teze Ivan Boziei pentru propagandă re­­­­gioasă neegală. SUTHANTON, 12 Octombrie. — In­­tr’o întrunire a liberalilor ţinută la Su­­thiinton, d. Gladstone a zis, vorbind de politica streină, că trebue ca lumea să se teamă ca reaua administraţie tur­cească în Creta şi în Armenia să nu devie o sorginte de ameninţare constantă a păcei europene. BÉLLY DE GOUEMONT. AUTOMATUL Povestire filosofi­că. — M’ai înţeles acuma? zise Laurie. Să’ţi mai explic şi alt­fel. Inchipueşte’ţi două ceasornice, unul sună, cellalt nu. Amândouă merg de o potrivă de bine, în ceasornicul care sună, sunt două se­rii de rotiţe , unele mişcă acele, cele­­l­alte’s pentru sonerie. Dacă scoţi rotiţele soneriei, n’aî un ceasornic în totul a­­semenea celui care nu sună ? Da. So­neria e deci o înfrumuseţare, un prisos. „Tot aşa e şi cu conştiinţa, vreau să’ţî vorbesc de conştiinţa psicologică. „In ceasornicul omenesc conştiinţa e o sonerie. Am presupus că cele două ceasornice mergeau de o potrivă de bine, dar e vădit lucru că cu cât un ceasor­nic va avea un mecanism mai simplu, cu atâta va fi mai bun, şi va fi mai puţin supus la stricăciuni, mai puţin simţitoare la influenţele atmosferice ; tre­bue să fii şi tu de părerea mea, că cea­sornicul lipsit de sonerie, matem­aticeşte vorbind, e superior aceluia, care o are. Concluziunea, dacă m'ai înţeles bine, ai să’ţi-o dai tu singur. Scoate afară so­neria din om, adică conştiința, şi ’l pui mai la adăpostul neajunsurilor. —Va să zică, vrei sâ mâ faci să cred.... zise Merillon, după o tăcere în­delungată... — Mă rog D-tale, spune’mi, ai înțe­les ori nu ? — E cu desăvîrșire absurd, tot ce ’mi ai spus drăguțule. După D ta idea­lul pentru om s'ar mărgini într’asta ca să și peardă conștiința, sâ lucreze fără să știe pentru ce lucrează, prin urmare FOIŢA ZIARULUI „ADEVERUL“ PIERRE MAEL HIRA Partea a Ii-a XII 54 Călătorul când debarcă, îl aşteaptă multe surprinderi. Populaţiunea neagră, deprinsă cu jugul, cu apăsarea vecinică, e servilă şi laşă. Sakalavii au cerut, a­­jutorul Franciei, dar nu se grăbesc tot aşa să-i ajute, în sforţările lor gene­­roase. Îndată, te încredinţezi că ai aface un popor leneş şi moale. Nici le pasă de progres, nici chiar întru cât e l-ar privi îmbunătăţirea traiului lor mizera­bil..., cu atât mai puţin, când ar fi să se gândească mai de­parte. Se deosi­­besc grozav de cuceritorii lor, de Ha­­vaşi, care sunt oameni pe atâta de deş­tepţi pe cât sunt şi de curagioşi, şi că­rora le lipseşte numai o direcţiune e­­nergică ca să poată apuca cu hotărire pe­ calea civilizaţiunei. Şi cu toate acestea, în aceşti din urmă ani Sakalavii, fără a’şi schimba întru ceva obiceiurile lor, s’au împotri­vit Ilovaşilor multă vreme şi cu încă­­păţînare. Un pământ, aşa de bine prevâzut de natură, de ce arte acuma mai poate a­­vea nevoe? Care monumente ar fi mai frumoase ca peisagiile grandioase şi co­pacii lui cei uriaşi? Nenorocirea e însă că aceste regiuni magnifice nu pot fi locuite de europeni mai cu seamă. Câte lucruri n’ar putea îndeplini aici industria europeană, dacă frigurile n’ar pustii pe an cu cea mai mare putere. * * Flota franceză, împrăștiată prin dife­rite punte venise să se strângă acolo. Și bătrânul amiral Pierre muri tot a­­colo, și mai nimiră din pricina climei păcătoase o mulţime de marinari şi de soldaţi, de călugăriţe, aşa că cimitirul era să fie în curând plin de leşuri fran­ceze. Prin locurile acestea rotoceau şerpi, bestii,­pasări de tot soiul. In timpul nop­­ţei, vampirul surprinde paserile ador­mite, alţii zic că ei sug sângele miei­lor, viţeilor şi chiar a oamenilor. In insulă găseşti berbeci foarte mulţi cu carnea gustoasă de şi cam grasă, porci de soia bun, boi cu coarnele drepte şi ab­uţite, îngheboşate, şi care sea­mănă cu boii indieni. Pasările domes­tice şi vânatul sunt de prisos la Ma­dagascar. Şi mai ales păuni, curcani, găini foarte frumoase, fazani, etc. Aceasta e priveliştea la Madagascar. Să fie întoarcem la Hira. Alcyonul tocmai părăsise insula Bour­bon. Fata era nerăbdătoare. Ea aflase la Bourbon, că Filip Bor­san­d servea cu gradul lui pe Flora. Şi în vremea asta f­lor­a îşi urma cur­sul ei către Nord, ducând pe Filip des­­nădăjduit. Alcyonul străbătu iute distanţa. La Tamatove, Kerdistel scoborî ca să mai capete ştiri. Era însoţit de Hira. Dar nu aflară nimic, doar atâta numai că vasul părăsise Tamatove cu trei zile mai ’nainte, și că ’l ar găsi poate la Nossi- Bé. După un ceas, Alcyonul se îndrepta către insula aceea. Nici acolo nu’l găsiră, dar căpătară și de aici câte­va informaţii vage. Erau siguri acuma că amiralul nu lipsea de mult. Prezenţa lui la Madagascar era indispensabilă, căci Havasii și Vilughii se arătau din ce în ce mai îndrâsneţi. Şi de sigur Flora trebuia să se întoarcă peste o săptămână. Vremea era rea. Nu puteau rămâne în locurile acestea nesănătoase, mai cu seamă la asemenea timp, când ciclonul putea­ să isbucnească dintr’un moment în altul Kerdistel sfătui pe Hira să lase o scrisoare pentru Filip, fixându’i o întâlnire la insula Reuniunei, sau în­­tr’un alt loc mai sigur. Hira nu voi. Ea voi să se reîntoarcă la Tamatove, și acolo să aștepte sosirea Florei. Kerdistel suspină, dar se supuse... așa er­a el deprins. Se reîntoarseră deci la Tamatove. Par’că nu se mai sfîrșau zilele cele lungi de așteptare. Ilira, palidă, coprinsâ de nerăbdare, nu mai știa ce să facă. Pe bord, echipagiul suferea multe, dar fără să se plângă. Numai un om nu se putea ascunde, și omul acesta era Dubreuil. Ai fi zis că mecanica devenea din zi în zi mai întunecat, mai răutăcios. Crima lui nepedepsită îl îndemna oare să se gândească a mai săvîrși și alta ? Kerdistel nu ’1 perdea din ochi II zări o dată, ce căutături selbatice arunca Hirel. De la moartea lui Raimbault, coman­dantul Al­yonuluî ajunsese să nu mai poată suferi pe mecanic. De două ori a trebuit să mijlocească Hira, ca Kerdis­tel să nu o dea afară din slujbă Şi mi­zerabilul, se luase aşa de bine pe lângă fată, că aceasta î i lua parte, şi nu pu­tea bănui sărmana cât de urîtă era în inima lui. Când o vedea căzută pe gânduri, nemer­nicul îşi zicea : — II iubește! Atât mai bine. Res­­bunarea mea va fi mai complectă Dacă n’ar umbla după urma lui, poate că aşi cruţa-o. Dar aşa, nu. Nu pot s’o văd fericită un ceas măcar, pentru că şi ta­tăl ei ’mi-a făcut viaţa chinuită şi neno­rocită. Trebue ca sâ avem aceeaşi soartă. Ara lipsit’o de tatăl ei, cum mă lipsise şi el pe mine, de al meu. Nu vreau ca Hira să se mângâie cu dragostea unui soţ. Dar vreau ca să -şi risipească vi­sul, tocmai în momentul când îl va so­coti îndeplinit. Pe când Dubreuil îşi făcea planurile astea criminale, Hira se gândea la ale ei. Dar ceasurile treceau, şi iubitul ei nu mai venea. Degeaba să mai aştepte acolo. Kerdister îşi dădu părerea, dar cu oare­care sfiiciune, ca să debarce undeva, aşa ca să se mai dea şi marinarilor timp de odihnă. Hira mai întâi, nu prea voi, dar se supuse când îi spuse comandantul că barometrul arată o apropiată stricare a timpului. Doar atâta ceru, ca să mai stea aere până a doua­ zi și dacă tot n’ar veni, atunci sâ debarce unde­va. Biata fată par’că era nebună de supă­rare. Durerea o învinsese. Se înoptă și începu a se noura. In același timp, barometrul căzu de tot la furtună. A doa­ zi dimineața, se zări spre Nord o pată albă, circulară. Inima Hirel începu a bate cu tărie. —Nașule, strigă ea, alergând la Ker­distel... Privește colo, colo la Nord.. El tre­bue să fie... Nu se poate să nu fie el. —Bine... vom merge în întîmpinarea Florei. —Cum! Și plecăm ? De ce să n’aș­­teptâm aci ? Te rog naşule, măcar să ’i vorbesc. ’Mi-ai făgăduit-o. Bătrînul o luă binişor, şi le arătă spre Nord-Vest. (Va urma)

Next