Adevěrul, octombrie 1889 (Anul 2, nr. 337-361)
1889-10-14 / nr. 348
2 rion Dodani, Pandeli S. Evangeli, Demitri Dotca, Sotiri Khr. Tarpo, Constantin Naum, Grigori V. Palio, Diamandi Khr. Paape, George Athanasia, Nikola Popesco, Naum Evangeli, S. Vreto, Anastas Vasiliu, Mihallaki Grameno, Anastas Khristu, Sotiri V. Rosturi, Haralambe G. Ramisi, Anastas G. Ramisi, Evangheli Gheciu au căutat să protesteze în contra acelora care editează ziarele albaneze purtând numele de Squipetiri, declarând, că nu numai că nu împărtăşesc părerile exprimate în numitul ziar, dar că blamează atitudinea puţin cuviincioasă a acelor ce-l redactează. Mai sus numiţii D nu recunosc că ar fi absurd să agite cestiunea independenţei ţarei lor în felul cum se propune şi ce este mai mult că nu înţeleg câtuşi de puţin ca cestiunile personale între diferiţi membri să fie date în vileagul lumei, deoarece nu le-ar face decât rei. Suntem de aceiaşi părere cu aceşti onorabilieni şi ne credem datori a sfătui pe aceia care urmăresc o ţintă, să nu se grăbească a se încrede în făgăduelile emisarilor nemţeşti ai triplei alianţe ci să fie răbdători, lucrând însă stăruitor la cultivarea limbei şi înfrăţirea tuturor albanezilor. Căci numai astfel vor putea să aibă dreptul de a cere ceea ce li se cuvine. nu a avut şi dar nu noi trebue să suferim amenda. D. controlor ne-a somat că, sau să-i plătim acea amendă, sau că ne va izgoni din vapor. După aceia a chemat pe D. prim-comandant al vasului şi d-sa ne-a forţat asemenea la plata amendei, dar noi am rezistat pentru motivul mai sus arătat. Atuncea D. Prim-comandant a ordonat şi oprit vaporul ameninţându-ne, că în caz când nu am plătit aceia ce se cere de controlor, ne aruncă pe toţi afară în baltă. In faţa acestei ameninţări, noi am plătit acea amendă de frică, ca să nu rămânem pierduţi în bălţi, iar un Domn Mihalache Leşu comersant din Brăila I şi Şerban Coadă plugar din cătuna Canara, comuna Palaz, plasa şi jud. ■ Constanţa, refuzând cel întâi numai plata c amenzei, iar cel al doilea neavând de cât precis numai costul biletului de parcurs pentru distanţa Brăila-Hârşova — din ordinul D-lui prim-comandant al vaporului sus numit, au fost somaţi de guardieni ca să se dea jos în o luntre mică a bastimentului, — cu cari ’l-a transportat, şi depus pe malul bălţel, lăsându’l acolo la voia întâmplărei. Un nou împrumut unguresc BUDAPESTA, 12 Octombrie.—Comisiunea ministerială ar fi ridicat dificultăţi, zice-se, în contra emisiunei a 50 milioane de franci în acţiuni de prioritate, proiectată de societatea de exploatare a drumurilor de fier din Est; numai pe baza acestei emisiuni se poate face transacțiunea cu societatea austroungară a drumurilor de fier ale Statului. Barbaria Nemţeasca Cititorii noştri ’şi amintesc cum s’a purtat Căpitanul Bastimentului Carol-Ludwig cu pasagerii ce ’ a asvirlit in baltă. Patriotul din Brăila, publică declaraţia pasagerilor pe care o reproducem aci. In ziua de 14/25 Septembre 1889 am voit a pleca împreună cu mai multe persoane din portul Brăila pentru Hârşova şi presentându-ne la casieria onor. Societăţi Danubiană, Austro-Ungară din Brăila pentru a ne cumpăra bilete de transport ca pasageri, d-un casier respectiv ne-a declarat că nu mai are nici unul de clasa a 3 a pentru Hârşova, dar putem intra în vapor şi ni se va emite de către controlorul bastiidentului. Că în urma acestei declaraţiuni amliul casier al numitei societăţi am intrat pe bordul vaporului „Carl-Ludwig“ unde ne-am presentat imediat D-lui controlor al vaporului, pe când vaporul încă era acostat la pontonul Brăila spre a ne da biletele cuvenite, dar Isa ne-a declarat că fiind ocupat cu recepţiunea mărfurilor şi bagajelor nu ne poate da biletele decât după plecarea vaporului din port, după care noi am râmas în aşteptare ca vaporul să plece şi să ne putem lua bilete. După plecarea vaporului din Portul Brăila după o oră de drum pe Dunăre, cafegiul vaporului a avisat, că pasagerii care n’au bilete să poftească la plată, după care cu toţii ne am presentat în cabina D-lui controlor, dar D-sa ne a cerut ca să plătim amendă pentru că nu avem bilete scoase de la puntul de plecare (Brăila). In faţa acestei neaşteptate şi ilegale cerere din partea numitului controlor al vaporului Carl Ludwig, noi am protestat că această amendă ni se cere ilegal, deoarece noi ne-am prezentat agenţiei Brăila pentru a lua bilete, dar ---------------------------------«KÖSSH» -------------------------------- f SAMBATA 14 OCTOMBRE 1889 4 asfixiaţi de vin nou 1 In comuna Tomeştî, plasa Codru, s’a Întâmplat următorul caz de asfixiare, în ziua de 8 Octombre 1889 : „ Locuitorul Vasile Ciobanu, a trimis pe Ion Vasiliu în pivniţă spre a scoate o cană de vin; acesta cum se scoborî pe scări, căzu ca trăsnit din cauza gazurilor ce ’i exala un vas cu must ce ferbea şi pe care l’a scoborît în pivniţă îndată ce a fost tras din butic.. Vasile Ciobanu văzând întărzierea fiul Ion şi crezând că s’a pus în cap să cerce vasele, se scoborî şi el şi cum ajunse jos căzu numai de căt asfixiat. Niţă Mardare, obosit de aşteptare, se duse şi el în pivniţă spre a ’i sili pe cei două să scoată vin mai curând, dar avu aceiaşi soartă de îndată ce scoborî scările. Femeia lui Vasile Ciobanu mai târziu nedumerindu-se ce o fi făcând tustrel în pivniţă, se scoborî şi ea spre a ’i scoate de acolo, dar d’abea scoborî câteva scări şi căzând ameţită se rostogoli pe scări, până în fundul pivniţei. După mai multă vreme de aşteptare câţiva de al casei strigându-l din gura pivniţei pe cei căzuţi, presupuse că lucru nu-i abine şi dădură alarma în sat care se afla destul de departe de casa lui Vasile Ciobanu. Venind sătenii îndată ’şi dădură socoteală de nenorocirea ce s’a întâmplat şi după ce deschise resuflăturile pentru aerisirea pivniţei scoaseră pe cei căzuţi. Dintre toţi patru oamenii Ion Vasiliu, cel intuiu coborît, mai respira, cel l’alţi trei erau morţi. Se dădură ajutoare grabnice lui Ion, udându-l cu apă și frecându-l până ce se deșteptă. Această întâmplare aruncă o mare desolare printre săteni. Premiul Adevărului Administraţia Adevărului oferă, pe viitor, abonaţilor săi, următoarea combinaţiune: 1) Dn abonament la adevărul şi la Revista Troué (anul I sau al II-lea) pe timp de un an, cu preţul de 40 lei, în loc de 50 2) Dn abonament la Adevărul pe un an şi amândoui anii Hevistei anul împreună cu premiul Sievistel, 53 lei, nn de pe 74 lei. Interasaţioni Următoarea telegramă ce primim din Budapesta trebue să dea de gândit guvernului nostru, daca într’adevâr are grije de interesele Ţarei. BUDAPESTA, 12 Octombre. — Cu prilegiul discutiunei budgetului comerciului în comisiunea financiară a Camerei, ministrul de comerţ Baross a declarat că guvernul trebue să se pregătească a concura pentru o întreprindere de navigaţiune, pe cât se poate în legătură cu drumurile de fier ale Statului. Ministrul nu doreşte a face rea vreunei companii particulare, dar e de datoria guvernului să asigure, în interesul publicului, viitând navigaţiunea pe Dunăre. Domnii Demetru Brătianu şi Petrescu, profesori la Universitate,şi-au dat demisiile din membri ai consiliului comunal al Capitalei . Domniele lor sunt hotărîţi a persista în aceste demisiuni. —«Miraea*« — D. de Coutouly, Ministrul Franciei la București, sosește Sâmbătă în Capitală, venind din Francia. Aflăm cu multă părere de rău, că D. Durutti, însărcinatul de afaceri al Greciei, a fost lovit în ochiul drept de un copil al său, cu care se juca. Lovitura este foarte dureroasă. D-sa este silit a nu părăsi camera câteva zile. —»dos** — Ştirea cum că D. Caleţeanu primarul oraşului Craiova,a demisionat, nu este exactă. Aflăm că prea prietenul studenţilor în medicină, faimosul agent electoral al colectiviştilor, D. dr. Romniceanu, vâzând că greva s’a sfirşit, se laudă că numai graţie lui a putut fi liniştite spiritele. Dăm cea mai formală desminţire acestui D. dr. şi fiindcă suntem nevoiţi, trebuie sa spunem cititorilor noştri că meritul nu este al nimânui decât al D-lui dr. Asaky. Regretăm că facem aceasta indiscreţiune, dar n’avem ce face, faţă cu atâta neruşinare. Colectiviştii în îngimfarea lor nebunească, susţin că în cazul când consiliul comunal al capitalei ar fi disolvat, ei vor fi în mare majoritate aleşi. De asemeni ei susţin că vor reuşi chiar să aleagă un primar colectivist. Toate aceste sgomote e numai o prigonire a colectiviştilor spre a mai da semne de viaţă şi a opri pe agenţii lor ca să nu treacă cu guvernul. In urma celor scrise în mai multe ziare despre cele ce se petrec la şcoala de Belle-arte, consiliul profesoral al acelei şcoale s’a întrunit spre a lua o hotărîre folositoare acestei şcoli cu care se cheltueşte atâţia bani de Stat pentru întreţinerea ei. Ieri s’a pus piatra fundamentală a catedralei Banatului Craiovei, Sfântu Dumitru din Craiova, care se restabileşte din nou. D-nii prefecţi de Dolj şi de Mehedinţi cum şi persoanele oficiale din localitate au fost de faţă la această solemnitate. Direcţia Teatrului Naţional a scos la pensie pe artistele D-na Eufrosina Popescu, Irina Poenaru şi pe artiştii M. Millo şi M. Mateescu. Vom reveni în curând asupra acestei hotărîri o direcţiune! care este o călcare ilegală a legei Teatrului. Ultimele prețuri de cereale în portul Brăila : Gríü de 55 lbr. lei 8,90 ; de 56 lbr. lei 9,63 ; de 58x/2 lbr. lei 10,60 ; de 59y2 lbr. lei 11,50. Orz de 43 lbr. lei 5,70y2 ; de 46 lbr. lei 5,10; de 48 lbr. 5,50 ; de 49y2 lbr. lei 6,50. Orz/0 kgr. lei 9,55. Secară de 52a/4 lbr. lei 7,10. Porumb de 592 lbr. lei 6,95 ; de 60ga lbr. lei 6,90. — — La Ministerul Domeniilor s’a luat hotărârea ca Ostrovul de la Călimăneştî să fie transformat într’un parc. Tot de o dată Ministerul caută să mai facă şi alte îmbunătăţiri spre a mulţumi pe vizitatorii acelor băi. Aflăm cu părere de răa că D. Iuliu Roşea, cunoscutul scriitor, se află greu bolnav. Din parte ne , urăm grabnică însănătoșire. --.S-SKaJX» ■Ä3KÖ Sâmbătă, la 4 Noembrie, se va juca pentru întâia oară la teatru Dacia, traducerea piesei Jack Spintecătorul, dramă în 4 acte și un tablou. Ştiri Telegrafice CONSTANTINOPOL, 12 Octombrie. — Agenţia din Constantinopol anunţă ieri, că având ştirea dintr’o sorginte din cele mai bine informate, că amănuntele date de ziarele englezeşti asupra natureî şi valoarea cadourilor ce Sultanul îşi propune a oferi troporatului Wilhelm şi asupra primireî, sunt o curată născocire. PETERSBURG, 12 Octombrie.—Ţarul şi Ţarina au sosit ieri de la Gaetna in oraş; după ce au făcut rugăciuni la bisericele Kazan Petre şi Paul. Mijestăţile Lor s’au dus sâ visiteze pe Marele duce Constantin la Pawlowsk. LONDRA, 12 Octombrie.— Ziarele exprimă satisfacţia lor pentru declaraţiunile pacinice cuprinse în discursul Tronului german. Daily News adaugă că discursul pare a anunţa ferma resoluţiune de a continua acţiunea în Africa Orientală, dar Germania dă ca putere colonisătoare, garanţii de pace. ZANZIBAR, 12 Octombrie.—Căpitanul Wissmann a bătut pe indigenii aproape de Somwe şi le-a pricinuit o pierdere de 40 de oameni, el a năvălit în Usaramo. Căpitanul Wissmann a aflat din sorginte sigură că Stanley şi Emin-Paşa, însoţiţi de italianul Cassati şi de şase Engleji, sunt aşteptaţi pe la sfirşitul lui Noembrie la Mipupua, care se află situat în teritoriul supus acţiunei germane. ZARA, 12 Octombrie.—Vaporul Feerdinand Max, găsit la Punta Lastovska a fost remorcat de lonio până la Ourzola; călătorii, printre cari prinţul Petre Karageorgevici au fost transportaţi la CattaroNSBRUCK, 12 Octombrie. — Deputaţii Tirolului de Sud au prezintat Dietei o moţiune, cerând a face să se acorde părţei italieneşti a Tirolului o administraţie autonomă şi o dietă specială. BRISTOL, 12 Octombrie.—1.000 de lucrători ai docurilor s’au pus în grevă. LAYBACH, 12 Octombrie. — Comisiunea judiciară, trimisă la Podraga, în Carniolia, pentru a face o anchetă în privința treceri comunei întregi la religia ortodoxă, a dat ordin să se aresteze Ivan Boziei pentru propagandă regioasă neegală. SUTHANTON, 12 Octombrie. — Intr’o întrunire a liberalilor ţinută la Suthiinton, d. Gladstone a zis, vorbind de politica streină, că trebue ca lumea să se teamă ca reaua administraţie turcească în Creta şi în Armenia să nu devie o sorginte de ameninţare constantă a păcei europene. BÉLLY DE GOUEMONT. AUTOMATUL Povestire filosofică. — M’ai înţeles acuma? zise Laurie. Să’ţi mai explic şi altfel. Inchipueşte’ţi două ceasornice, unul sună, cellalt nu. Amândouă merg de o potrivă de bine, în ceasornicul care sună, sunt două serii de rotiţe , unele mişcă acele, celelalte’s pentru sonerie. Dacă scoţi rotiţele soneriei, n’aî un ceasornic în totul asemenea celui care nu sună ? Da. Soneria e deci o înfrumuseţare, un prisos. „Tot aşa e şi cu conştiinţa, vreau să’ţî vorbesc de conştiinţa psicologică. „In ceasornicul omenesc conştiinţa e o sonerie. Am presupus că cele două ceasornice mergeau de o potrivă de bine, dar e vădit lucru că cu cât un ceasornic va avea un mecanism mai simplu, cu atâta va fi mai bun, şi va fi mai puţin supus la stricăciuni, mai puţin simţitoare la influenţele atmosferice ; trebue să fii şi tu de părerea mea, că ceasornicul lipsit de sonerie, matematiceşte vorbind, e superior aceluia, care o are. Concluziunea, dacă m'ai înţeles bine, ai să’ţi-o dai tu singur. Scoate afară soneria din om, adică conştiința, şi ’l pui mai la adăpostul neajunsurilor. —Va să zică, vrei sâ mâ faci să cred.... zise Merillon, după o tăcere îndelungată... — Mă rog D-tale, spune’mi, ai înțeles ori nu ? — E cu desăvîrșire absurd, tot ce ’mi ai spus drăguțule. După D ta idealul pentru om s'ar mărgini într’asta ca să și peardă conștiința, sâ lucreze fără să știe pentru ce lucrează, prin urmare FOIŢA ZIARULUI „ADEVERUL“ PIERRE MAEL HIRA Partea a Ii-a XII 54 Călătorul când debarcă, îl aşteaptă multe surprinderi. Populaţiunea neagră, deprinsă cu jugul, cu apăsarea vecinică, e servilă şi laşă. Sakalavii au cerut, ajutorul Franciei, dar nu se grăbesc tot aşa să-i ajute, în sforţările lor generoase. Îndată, te încredinţezi că ai aface un popor leneş şi moale. Nici le pasă de progres, nici chiar întru cât e l-ar privi îmbunătăţirea traiului lor mizerabil..., cu atât mai puţin, când ar fi să se gândească mai departe. Se deosibesc grozav de cuceritorii lor, de Havaşi, care sunt oameni pe atâta de deştepţi pe cât sunt şi de curagioşi, şi cărora le lipseşte numai o direcţiune energică ca să poată apuca cu hotărire pe calea civilizaţiunei. Şi cu toate acestea, în aceşti din urmă ani Sakalavii, fără a’şi schimba întru ceva obiceiurile lor, s’au împotrivit Ilovaşilor multă vreme şi cu încăpăţînare. Un pământ, aşa de bine prevâzut de natură, de ce arte acuma mai poate avea nevoe? Care monumente ar fi mai frumoase ca peisagiile grandioase şi copacii lui cei uriaşi? Nenorocirea e însă că aceste regiuni magnifice nu pot fi locuite de europeni mai cu seamă. Câte lucruri n’ar putea îndeplini aici industria europeană, dacă frigurile n’ar pustii pe an cu cea mai mare putere. * * Flota franceză, împrăștiată prin diferite punte venise să se strângă acolo. Și bătrânul amiral Pierre muri tot acolo, și mai nimiră din pricina climei păcătoase o mulţime de marinari şi de soldaţi, de călugăriţe, aşa că cimitirul era să fie în curând plin de leşuri franceze. Prin locurile acestea rotoceau şerpi, bestii,pasări de tot soiul. In timpul nopţei, vampirul surprinde paserile adormite, alţii zic că ei sug sângele mieilor, viţeilor şi chiar a oamenilor. In insulă găseşti berbeci foarte mulţi cu carnea gustoasă de şi cam grasă, porci de soia bun, boi cu coarnele drepte şi abuţite, îngheboşate, şi care seamănă cu boii indieni. Pasările domestice şi vânatul sunt de prisos la Madagascar. Şi mai ales păuni, curcani, găini foarte frumoase, fazani, etc. Aceasta e priveliştea la Madagascar. Să fie întoarcem la Hira. Alcyonul tocmai părăsise insula Bourbon. Fata era nerăbdătoare. Ea aflase la Bourbon, că Filip Borsand servea cu gradul lui pe Flora. Şi în vremea asta flora îşi urma cursul ei către Nord, ducând pe Filip desnădăjduit. Alcyonul străbătu iute distanţa. La Tamatove, Kerdistel scoborî ca să mai capete ştiri. Era însoţit de Hira. Dar nu aflară nimic, doar atâta numai că vasul părăsise Tamatove cu trei zile mai ’nainte, și că ’l ar găsi poate la Nossi- Bé. După un ceas, Alcyonul se îndrepta către insula aceea. Nici acolo nu’l găsiră, dar căpătară și de aici câteva informaţii vage. Erau siguri acuma că amiralul nu lipsea de mult. Prezenţa lui la Madagascar era indispensabilă, căci Havasii și Vilughii se arătau din ce în ce mai îndrâsneţi. Şi de sigur Flora trebuia să se întoarcă peste o săptămână. Vremea era rea. Nu puteau rămâne în locurile acestea nesănătoase, mai cu seamă la asemenea timp, când ciclonul putea să isbucnească dintr’un moment în altul Kerdistel sfătui pe Hira să lase o scrisoare pentru Filip, fixându’i o întâlnire la insula Reuniunei, sau într’un alt loc mai sigur. Hira nu voi. Ea voi să se reîntoarcă la Tamatove, și acolo să aștepte sosirea Florei. Kerdistel suspină, dar se supuse... așa era el deprins. Se reîntoarseră deci la Tamatove. Par’că nu se mai sfîrșau zilele cele lungi de așteptare. Ilira, palidă, coprinsâ de nerăbdare, nu mai știa ce să facă. Pe bord, echipagiul suferea multe, dar fără să se plângă. Numai un om nu se putea ascunde, și omul acesta era Dubreuil. Ai fi zis că mecanica devenea din zi în zi mai întunecat, mai răutăcios. Crima lui nepedepsită îl îndemna oare să se gândească a mai săvîrși și alta ? Kerdistel nu ’1 perdea din ochi II zări o dată, ce căutături selbatice arunca Hirel. De la moartea lui Raimbault, comandantul Alyonuluî ajunsese să nu mai poată suferi pe mecanic. De două ori a trebuit să mijlocească Hira, ca Kerdistel să nu o dea afară din slujbă Şi mizerabilul, se luase aşa de bine pe lângă fată, că aceasta î i lua parte, şi nu putea bănui sărmana cât de urîtă era în inima lui. Când o vedea căzută pe gânduri, nemernicul îşi zicea : — II iubește! Atât mai bine. Resbunarea mea va fi mai complectă Dacă n’ar umbla după urma lui, poate că aşi cruţa-o. Dar aşa, nu. Nu pot s’o văd fericită un ceas măcar, pentru că şi tatăl ei ’mi-a făcut viaţa chinuită şi nenorocită. Trebue ca sâ avem aceeaşi soartă. Ara lipsit’o de tatăl ei, cum mă lipsise şi el pe mine, de al meu. Nu vreau ca Hira să se mângâie cu dragostea unui soţ. Dar vreau ca să -şi risipească visul, tocmai în momentul când îl va socoti îndeplinit. Pe când Dubreuil îşi făcea planurile astea criminale, Hira se gândea la ale ei. Dar ceasurile treceau, şi iubitul ei nu mai venea. Degeaba să mai aştepte acolo. Kerdister îşi dădu părerea, dar cu oarecare sfiiciune, ca să debarce undeva, aşa ca să se mai dea şi marinarilor timp de odihnă. Hira mai întâi, nu prea voi, dar se supuse când îi spuse comandantul că barometrul arată o apropiată stricare a timpului. Doar atâta ceru, ca să mai stea aere până a doua zi și dacă tot n’ar veni, atunci sâ debarce undeva. Biata fată par’că era nebună de supărare. Durerea o învinsese. Se înoptă și începu a se noura. In același timp, barometrul căzu de tot la furtună. A doa zi dimineața, se zări spre Nord o pată albă, circulară. Inima Hirel începu a bate cu tărie. —Nașule, strigă ea, alergând la Kerdistel... Privește colo, colo la Nord.. El trebue să fie... Nu se poate să nu fie el. —Bine... vom merge în întîmpinarea Florei. —Cum! Și plecăm ? De ce să n’așteptâm aci ? Te rog naşule, măcar să ’i vorbesc. ’Mi-ai făgăduit-o. Bătrînul o luă binişor, şi le arătă spre Nord-Vest. (Va urma)