Adevěrul, noiembrie 1889 (Anul 2, nr. 362-385)
1889-11-25 / nr. 381
SAMBATA 25 NOEMBRIE 1889 tul a angajat pentru lucrările de captare, doi ingineri streini, dintre care unul a fost însărcinat anul acesta să studieze cestiunea filoxerei, sau să cumpere viţă americană. Spune cu drept cuvînt că milionul captărei se va duce în lefi şi diurne, şi captare nu vom avea, sau că va trebui ca Camere viitoare să voteze încă multe milioane ca să atingem scopul şi atunci Dumnezeu ştie ce se va întîmpla. Arată cum interesele particulare şi de nepotism prevalează asupra celor generale, etc. Prin urmare nici o modificare în sistemul trecut, totul se petrece ca şi sub colectivi şi, dacă nu mai reii. In administraţiuni, în instituţiuni, în ramurile economice, totul îşi urmează drumul ca şi mai ’nainte. Nepăsare complectă de averea terei, creare de sinecure, nepotismul incuragiat şi pus înaintea intereselor şi a propăşire! noastre economice etc. etc. Iată cum merg lucrurile în ramura aceasta, care de altfel fiind bine îngrijită şi cu pricepere, ar fi chemată să ne facă cinste şi să ne lase banii în ţară, căci destul îmbogăţim pe streini pentru toate celelalte trebuinţe ce avem. CRONICA LITERARĂ COLABORATORII MEI Subsemnatul, având gust să scot o publicaţie literară, sub titlul Revista Portocalie, am dat sfoară în ţară pe la toţi scriitorii, ca să mă onoreze cu colaboraţia lor. Din împrejurări independente de voinţa mea,—nu-mi sosise litera de la Paris, şi clişeurile se fac cu greutate,—am amânat la calendele Greceşti, apariţiunea acelei publicaţii. Dar, fiindcâ am primit de la crema scriitorilor noştrii, câte un articol—şi ca să nu se piarză asemenea mărgăritare, m’am hotărît să dau în extract, părţile cele mai frumoase din ele. încep clar: I. Gion Curier Literar Cartea, La Question Danubienne, ce ne-o trimete un amic vechiu al nostru, un filo-român de baştină, după malurile Senei, acest rîu care fac Parisul drept în două, justement en deux, acest şarpe cu solzi argintii, care trece prin Luteţia blajin şi grăbit, — ne-a sosit astăzi şi se află pe masă în faţa noastră. Ea cuprinde trei sute optzeci şi cinci de pagini, tipărite cu caractere elzeviriene, pe hârtie velină, format No. 16. Cerneala, e probabil din fauri . Lorilleux & Comp. Nopţi Albe este un volum cu rime şi cu ritm, etc, etc, etc. A. Vlahuţă Tablou Mintea se tăvălea într’un potop de aiurări, izbindu-se în bezna nepriceperii şi a tâmpeniii. Intr’un privaz mohorît, apăreau trăsurile borsumflate şi căznite , ca din nişte catene ruginite, cu belciuge mari şi cu cârlige călite în veninul vieţii în corozivul traiului,—se zmucea, se lovea în stingii, inima închingată şi înşelată. I. L. Caragiali Teatru Nae Jpistatu. Mă duc într’un suflet până la cârciumă, trag un mac-mahon la măsea, îmi răsucesc niţel barbişonul, suflu o mastică, mă gargarisesc cu un peliaaş nou sug o drojdiiară, cumbat o pricină cu lustru, fac cu ochiu la o baterie, îmi spăl gura cu un rachiu de chimen, mă dreg, mă dichisesc, mă fac cum îi şade bine rumânului, şi dau o fugă la secţie, unde am sărvit,vai de mine !... De la Vrancea Sadu Cerul era negru ca o piele de bivol/ nu se stinea de leac stele logostele, din pricina pustiilor de nori, care dau raita nebuni și cu părul vâlvoli, pe șoseaua văzduhului. Ventul bătea în dorul leii, agale, par’că ar fi fost banul Ghica. P’o asemenea vreme împotrivă, își găsise Sandu să ’și răpite zilele. El luă coderișca cu bici cu tot, deschise o gură mare cât toate zilele, de i se vedea omuşoru, şi o vâră pe beregată în jos, dincolo de bojoci, până în ficaţi, până în rinichi. * Icni tocmai de cinci ori, şi se istovi. D. Teleor Vedenii de Bohém Enor, bate vântul—iar ciorile se rotesc uşoare în zborul lor, şi îşi ţipă cântecul. Poetul stă la fereastră cu o înfăţişare tristă, gândind tot la lucruri din ţări care nu sunt. Frigul din odae insă, îl readuce iar în lumea cea reală, şi chiar îl înspăimântă. O blană, ce minune..... ce cald ’l-ar ţine dânsa, l-ar înfăşură ca nişte braţe albe şi moi. Cât ar plăti acuma o respirare caldă, a unei copile dulci, şi cât o sărutare!.. Ori o mână mică şi albă, moale ca vara şi care să fie ascunsă în mâinile sale, ori nişte ochi de fată, mari şi gânditori... Dar afară ninge, cad fulgii cu îmbelşugare, — nu, nu e părere, frigul chiar ’şi-a îndoit puterea. Poetul tot priveşte cum cerul cerne mereu; dar ce minune ! fulgii erau din nişte perne... C. Miile După Natură Lângă casă, aproape de salon, se afla coteţul găinilor, cocina porcilor şi reticadele. De dimineaţa până seara, mascuri, vieri, scroafe, purcei primau cu riturile borhotul ce se arunca de la povarna de alături. O duhoare ce nu semăna cu nci un parfum, te trăsnea când treceai pe acolo. Pe zidurile reticadelor se răsfăţafi, cuvinte ce nu se pot rosti într’un salon, şi cu ale căror puncte şi virgule, se însărcinaseră vizitatorii. De la Căscioare Idilă Faţa ei, era albă ca laptele, ca zăpada, ca varul, ca spuma laptelui, ca crem foteaua, ca neaua, ca tibisirul, ca feder vaisui, ca ipsosu, ca marmura, ca madapolomu, ca crinul. Ochii ei erau albaștri ca cerul, ca scrobeala albastră, ca cicoarea, ca hârtia de lipit ferestre, ca zinoberul, ca ultrabla—încet, agale, leneş, tacticos, tabedliu, lălâfi, de colo până colo. Corneliu Botez O Dragoste Fimeia era frumoasă ca un pricoliciu, şi deşteaptă—doamne, doamna, doamne!... Ochii ei erau ca două măsline, buzele ca două felii de portocale, şi nările ca de armăsar. Of, of, of, maică Doamne, şi cum o mai iubiam... Era prima mea dragoste. O dată, am prins’o într’o clac de fin, şi eh, însuşi—autorul—am deschis gura mare la ea, m’am uitat zbanghia, cum ’mi şade mie bine, şi am luat uin aer de deştept. Aşadar, ne-am drăgostit ca nişte pitpalaci pânăa zio. Şi eram pe nemâncate, dar dragostea învinge foamea. Cu toate acestea, păzitorul șureî, se plîogea aydoua zi, că ’l-ar fi lipsind aproape t'imetate din claia de fân. Cine s’o fi mâncat?... Curios. / Pentru conformitate /' N. D. Georgian. Informaționi Circulă zgomotul că Mareul Senatului își va da demisiunea în urma votului de Mercur!. Contingentul anului 1890 va fi de 14.000 tineri pentru armata permanentă, 2500 pentru călăraşi cu schimbul, iar restul se va înscrie între dorobanţii cu schimbul. Ministrul finanţelor a depus ieri în Cameră următoarele proiecte de Tinul pentru anularea unei sume de 556 mii lei din budgetul cheltuelilor ; Altul pentru acordarea unui credit de 1,213,940 ca plata anuităţilor împrumutului de 50 milioane rentă 4 la sută; Altul pentru acordarea unei sume de 263,082 lei, plată primelor de export pentru băuturi spirtoase ; Altul pentru anularea unei sume de 900,000 lei din bugetul datoriei publice, care împreună cu suma de 668.216 lei 83 bani să servească pentru fondul creditelor extraordinare. In comisiunea bugetară sunt aleși D-nii: P. Carp, A. B. Heiban, G. C. Arion, I. Lahovary, I. Marghiloman, C. Ressu, N. Nicorescu, Gr. Panu, T. Nica, M. Tzoni, Gr. Buicliu, N. Filipescu, N. Voinov, M. N. Seulescu, E. Ionescu, G. Lahovary, colonel Vrabie, Tache Ionescu, C. Enescu, P. Ene, M. Bah. Senatul a trecut ieri în secţiuni, pentru a se ocupa cu diferite lucrări... neobositoare. D. Menelas Ghermani, ministru de finance, a depus ieri pe Maroul Camerei un proiect de lege prin care cere acordarea unui credit de 1.369.000 lei, pentru a se veni în ajutorul Creditului Funciar UII Aflăm cu plăcere că sunt lipsite de temeiu zgomotele despre trecerea D-lui C. Cogălniceanu, deputat, în rîndurile concentraților. D. Carp a venit ieri la Cameră averidin buzunar, gata scrise, două pachete cu buletine de vot: unul cuprindea lista guvernamentală pentru comisiunea bugetară, cealaltă pentru comisiunea financiară. Asta e adevărata concentrare a neo-conservatorilor. Guvernul se inspiră din buzunarul D-lui Carp. Ieri la orele 2 şi jumătate a avut loc îmmormăntarea regretatului colond Sergiu Voinescu. D. Colonel Poenaru, directorul Ministerului d Resbel, a ţinut o cuventare în biserica Creţulescu. cuvântare care a făcut o mişcătoare impresiune asupra ascultătorilor. Cortegiul funebru era urmat de aproape toţi ofiţerii superiori şi inferiori aflaţi în garnizona Bucureşti, Şcoalele militare cu drapel sub comanda d-luî locot.colonel Iarca, ajutorul de până era al defunctului, Regimentul al 2-lea de linie, o baterie de artilerie pedestră şi un escadron de Roşiori dau onorurile militare. Cordoanele carului, care era acoperit de cununi, erau purtate de ofițerii superiori. O imensă aglomeraţiune de lume civilă urma acest cortegiu atât de impunător. Se vorbea foarte mult ieri la Senat, de numirea d-lui Leonida Paciurea, senator, în funcţiunea de membru la Casaţie. D-l Bobescu, inspector financiar, a fost numit inspector general al Creditelor Agricole, în locul d-luî Lepădătescu demisionat. După cum am anunţat’o intr’unul din numerile trecute ale ziarului nostru, D-nul Pariano, prefectul de Vlaşca, a demisionat din postul său, şi deşi demisia nu i-a fost primită, D-nul Pariano nu voeşte cu nici un chip să mai ocupe acel post. M. S. Regele a primit era in audienţă la palat, o delegaţiune de Dobrogeni, cari au înmânat o petiţiune prin care arată nevoile judeţului Constanţa şi cer îmbunătăţirile ce trebuesc făcute acestui judeţ Ministerul de finance a dat o circulară tuturor taxatorilor vamali, ca în termen de 15 zile să achite diferenţele vamale ce figurează asupra fiecăruia din aplicarea greşită a tarifelor vamale. Bustul artistului nostru Matei IVlliiU, 1UUUITUB Ul OLUiOi, CUIjG terminat. Acest bust va fi reuşit foarte bine şi în curind va fi expus. Din Slatina ni se comunică cum că Comitetul permanent ar fi voind să strice contractul cu proprietarul caselor unde se află acum cancelaria regimentului 3 de dorobanţi şi sa închirieze alte case, foarte proaste, numai spre a procopsi pe Cumpănășescu, fost colectivist și azi junimist. Ştiri Telegrafice BERNA, 23 Noembre. — Consilierul Droz a respins unei întrebări ce i se pusese în consiliul federal în privinţa ultimelor declaraţiuni ale comitelui de Bismarck în Reichstag, că nota elveţiană de la 11 Iulie e cel din urmă cuvînt ce s’a zis în afacerea socialiştilor. Nici o comunicare nu s’a schimbat de atunci între cele două State şi mai cu seamă nu s’a făcut Elveţiei nici o propunere de reînoire a tratatului de residenţă. El a adâogat că relaţiunile între cele două ţeri au devenit ceea ce erau înaintea ultimului incident. Consilierul Müller a zis din partea sa, că Elveţia a fost tot d’auna gata să’şi îndeplinească datoriile sale internaţionale şi că a fost şi hotărâtă a nu sacrifica nimănui ideile şi aspiraţiunile sale politice. BERLIN, 23 Noembre. — Comisiunea pentru legea în contra socialiştilor a adoptat legea în întregul său, afară de articolul 24 care acordă dreptul de expulsare, care fusese respins şi în a doua citire. VIENA, 23 Noembre. — Politische Correspondent publică o scrisoare din Cettinge în care se zice că Poarta, respunzând reclamaţiunilor Prinţului de Muntenegru în privinţa protecţiunii neîndestulătoare a mânăstirei Decian împotriva albanezilor, a declarat că a luat măsuri pentru ocrotirea ordinei publice în vechiaSerbie. Părintele Rafalovici, stariţul mânăstirei Decian, refugiat la Ipek, se va întoarce la Decian sub escortă de numeroşi geandarmi. Prinţul Nicolae a mulţumit ministrului otoman pentru grada Porţii de a răspunde. RENÉ RADOT UN PORTRET (Nuvelă) Mauriciu era de şase luni anume la Laon; ministrul de resbel hotărâse ca voluntarii să fie trimişi în acest oraş pentru a fi supuşi instrucţiunii militare. Trebue să vă spun că prietenul meu Mauriciu era pictor, şi pictor de talent.. Cum sosi la regiment, după câteva zile îl îmbulziră care dincotr’o cu comande de potrete. Le făcu chipurile cât îi fu prin putinţă, ca să-i mulţumească pe toţi şi să nu supere pe nimeni. Mai Inteiu veni colonelul la rând. Colonelul era om bun, harnic, şi se purta tare bine cu inferiorii lui. Şi Mauriciu nu se putu plânge că n’a avut concediuri câte a vrut în timp de un an. Dar cu colonelul, nu scapă cineva, mai e maiorul, căpitanul ajutor, comandantul companiei, locotenentul, sub-locotenentul, sergentul maior, furierul, sergenţii, apoi caporalii, care doamne fereşte, nu se lasă mai pe jos, pentru că deau şi el două galoane galbene la mondir. Mauriciu le făcu chipurile tutulor, şi după ce a fost pedepsit cu câteva zile de arest şi de sentinelă, se puse a lucra pentru el. V’am mai spus că comandele curgeau ca ploaia. Deputatul cel de curând ales în localitate, şi a cărei soţie era prietenă cu coloneleasa, vftzuse pe pictor şi ardea de dorinţa ca el să I facă şi chipul prea iubitei jumătăţi. Poate chiar că ar figura la Expoziţiunea pe tablouri, cum fib“iMuv »Ji j/UJL GUlULLfcJlulUl. Soţia deputatului işî mărturisi voinţa prietinei sale şi Mauriciu după comandă începu să facă potretul grăsuliei doamne Dubois. Ghasulie, nu-i terminul potrivit, dar asta-i vorba obişnuită pe buza unui pariziane, care se loveşte zilnic cot în cot cu vreo femeiuşcă mititică şi slăbănoagă, şi care îţi înfăţişează un chip bolnăvicios. * Doamna Dubois nu era cea ce se cheamă o femee groasă.. Sdravănă și roșie la față.. Poză de două ori înaintea pictorului apoi vrt-o două luni de zile nu ’1 mai vezu. Intr’o dimineață Mauriciu eșise să se mai plimbe prin târg, când văzu pe noul deputat venind în spre el. Apropiindu-se îi dădu mâna și-i spuse cu un glas prietenos: — Dragul meu, știi cât e de capricioasă nevasta mea.. După cum vedeți lucrurile, portretul acela n’are să se mai sfirșească nici o dată.. E cam plicticos, mai ales căași voi să-mi faci și mie portretul. — Asta nu vă impedică, și dacă vroiți.... — Da, o vroesc... Ia spune cât îmi ’ ceri pentru amândouă... Știi că am cheltuit treizeci de mil franci ca să m& aleg deputat... .Nu mai pot să mă asvârl în cheltueli.. înțelegi dumneata! — înțelegi foarte bine.. De asta tocmai vreau să’ți vorbesc curat și lămurit: la Paris, nu iau mai puțin de o mie de franci, pentru un portret de mărime naturală.. Dar, fiindcă sunt soldat mai întâi de toate, și apoi fiindcă vreau să vă servesc, am să vă fac amândouă portretele pentru o mie de franci.. FOITA ZIARULUI „ADEVERUL“ Georges Chrst V VI 24 DRAGOSTEA DIN URMA — Vreau ca să trăești fericită și liniștită. Și voia face tot ce-mi va sta prin putință ca să nu stinghiresc această fericire. O sărută cu foc. Era sincer în minutul acela. A doua zi Armand se duse laNeuilly, lăsând pe Mina împreună cu marchizul de Villenoisy, care prânzise în ziua aceia la ei. Nu mai venise pe acolo marchizul din ziua în care hotărîse cu Mina ca să-i trimeată un agent, care să-l urmărească pe Armand, în mişcările lui. Ii găsi pe amândoi în aşa bună înțelegere, cu privirea liniştită și cu surîsul pe buze. Un străin nici n’ar fi putut bănui că între soţia şi bărbat se iviseră greutăţi serioase. Cu toate astea marchizul, erea, prea fin, ca să nu tragă în beieri şi din amănunte. D. de Villenoisy observase în cariera sa diplomatică, că atunci afli mai cu uşurință un lucru, când ţi se pare că nu doreşti atâta să-l ştii. Aşteptă dar cu răbdare ca unul din interesaţi să simtă nevoia de ai face mărturisiri. Asta puteau s o facă tot aşa de bine contele ca şi contesa, căci amândoi deopotrivă îl iubeau şi aveau încredere în el. Fiindcă un singur clopot nu î ţi dă decât un singur sunet, ar fi fost de dorit, ca după ce va asculta pe unul, să asculte şi pe celalt. Dar era scris se vede că destăinuirele să i le facă numai D-na de Fontenay. Cum se sculară de la masă şi trecură în salon, contele se scuză că ar avea treabă, îşi luă bună ziua şi plecă. Abia eşi pe ușă, și Mina se apropiă de bătrânul marchiz. — M’am purtat tare rău cu dumneata zise ea. Te-ai ostenit ca să mă îndatorezi, și n’am căutat măcar un mijloc ca sâ-țî mulțumesc. — Lasă, dragă, nu-mi ești datoare cu nimic.. Un bătrân și un vechiu prieten ca mine se simte fericit când poate fi folositor acelora pe care -i iubeşte........ Ai isnutit cel puţin? eşti mulţumită? — Da, dacă mulţumire se poate chiema, adeverirea unei bănueli. — Cum adică, temerea dumitale s-a adeverit ? — Da, şi agentul pe care mi l-ai trimis, m-a pus şi mai mult pe drumul siguranţei. — Marchizul o observă bine. Nu i se păru așa de furioasă. Ne mai putând să înțeleagă atitudinea ei, se holcî să-i ceară o lămurire. — Mi se par că nu te prea mișcă grozav lucrul ăla, și’mi pare bine, ți-o spun drept. Mina clătină in cap : — Nu, să nu me aprobi... Crede-mă că n’aș avea at’a putere ca să mi stăpânesc furia ori sămi moderez desnădăjduirea, dacă ar trebuit să fiu furioasă ori desnădăjdită... Acuma lucrurile sunt limpezite, ijsub înfăţişarea vinovată, se ascunde nevinovăţia.. Dar e vorba de viitor,le viitorul care e ameninţător. — A ! vrea s zică s’a înseninat cerul acuma... Dar în depărtare se grămădesc nori neţi... Ei bine dragă? Tu bue să te mițumeşti că ai timp înainte ca să poţi o măsuri... Totul e să ştii cum să leei — Tocmai peru asta voiam să-ţi cer un sfat ? — Mai înaintde aţi da sfatul spune-mi cum stau Irurile. Atunci contes emoționându-se tot mai mult cum intra în povestirea peripeţilor prin el trecuse în cursul celor trei zile, încă a-i lămuri întrevederile cu agentul ducerea la Neuilly, convorbirea cu Aand, atitudinea aşa de corectă a dmişoarei Audrimont, sinceritatea diba a lui Armand. Ii spuse tot: cât de frioasă și de încântătoare e Lucia, shm era foarte uşor de înțeles, ca bărbat să se amorezeze de ea. II expl apoi ce bine ar fi dacă ar putea atrage pe Lucia în casa ei, a o obișnui cu petrecerile lumei. Marchizul o asculta în tăcere.—Avea înaintea lui o problemă, și s’ar fi socotit tare mulțumit s-o poată deslega. După ce mântui D-na de Fontenay, veni și rândul lui să vorbească. — Am cunoscut • pe tată! acestei fete E mult de atunci Eram atunci ca ambasador la Haga, și D. Audrimont, care era încă tenor și era Von Audrimont, ducea de sigur un trai foarte risipitor. El se scobora dintr’o familie foarte vechia de armatorii din Amsterdam. Tata seu îi lăsase o avere mare, şi o casă mare de comerciu. Averea o mânca, şi de mersul casei nu se îngrijia. Nu-i lipsea nimic ca să întreacă pe toţi tinerii de cari era încungiurat, şi voinic, şi îndrăsneţ, şi generos cum nu-şi poate închipui cineva. Cu viaţa pe care o ducea, era peste putinţă că mai curând ori mai târziu să nu se ruineze. Tocmai venise la Paris pentru petreceri, şi atunci întâlni pe sora D nei de Fontenay mama soţului dumitale. Ea se prinse a-1 iubi. Era destul de frumos, pentru ca să se poată desvinovăți fata că l-a luat de bărbat, fără voia părinților ei. După cât mi-ai spus, Lucia par’că a moștenit de la tată-său un spirit fantastic, și de la masa un caracter ferm.. E bogată, teneră, frumoasă... Ei bine ! Există un mijloc de a eși din încurcătură ! Bărbatul dumitale nu-i om de aceia ca la patruzeci de ani să se amorezeze de o femee oarecare, și sâ umble nebun după ea.—S-a găsit în fața Domnişoarei Audrimont care i-a plăcut, şi numai ea singură trebuie să-i placă. Inlătur’o, și cauza dispărînd dispare și efectul. Te uiți la mine cu mirare, şi te întrebi acesta mi-i sfatul, vreau moarte de om? Nu, nu e nici sângeros, şi nu pot vroi răul unei persoane pe care n-o cunosc.. N’o omorî scumpa mea, mărit-o... şi cu asta ai să fii mulţumită. Vorbele marchizului se potriveau grozav cu cea ce gândise şi ea, cu cea ce nădăjduia. — Da, îi zise Mina cu aprindere, ai dreptate. Dra Audrimont e tenera, bogată și frumoasă, nimic nu o împedică ca să se mărite. Și mă însărcinez eu să-i găsesc mulți care sa dorească a o lua de soție... va avea de unde alege. Doar atâta lucru s-o împedice deocamdată doliul. N’are pe nimeni lângă ea; nu e firesc dar ca să stăm împreună. O ţiii în intimitatea cea mai strictă, o fac să cunoască câteva rude, şi câţiva prieteni printre cari şi dumneata, n’au s’o sperie. Şi în vremea asta o să ai prilej s-o studiezi. Ce zici ? Nu e un mijloc admirabil, acesta ? (Va urma) 1