Adevěrul, decembrie 1889 (Anul 2, nr. 386-409)
1889-12-04 / nr. 389
ANUL n.—No/ 389 Numărul 10 Bani ABONAMENTELE ÎNCEP LA. 1 SI 15 ALE FIECĂREI LUNI SI SE PLĂTESC TOTDEAUNA ÎNAINTE In Bucuresei la casa Administrației Din Judeţe şi Streinetate prin mandate poştale. Un an în țară 30 lei, în streinetate 50 Sese luni , 15 , , „ 25 Trei luni „ 8 „ „ „ 13 LA PARIS ziarul se găsește de vânzare cu numărul la kioşeul No. 141, Boulevard deCapucines; la kioşeul No. 117, Boulevard St.-Michel; la kioşeul No. 19, Boulevard St.-Germain Să te ferest, Române! de cuin strein în casă. MANUSCRISELE NU SE ÎNAPOIAZA V. Alexandri. EDIŢIA IPîTâlA LUNI şi MARŢI 4-5 DECEMBRE 1889 Numărul 10 Bani ANUNCIURILE DIN BUCURESTI SE PRIMESC LA ADMINISTRAŢIE ŞI LA „AGENŢIA HAVAS“ Din Judeţe direct la administraţie. Anunciuri, pag. IV.............0,30 b. linia .. .n............. 1 , Inserţiunile şi Reclamele 2 lei rândul Din Paris, la Agenţia Havas, 8 Place de la Bourse, precum şi sucursalele ei. Din Streinetate, anunciurile se primesc direct la administraţie şi la toate oficiile de publicitate. ' «SKr CN NTIMBR VECE1U 30 BANI ADMINISTRAŢIA: Strada Nouă, 6, Director politic : ALEX V. BELDIMANU REDACŢIA : Strada IVoau, 6. Petre Grădiștean recidivist -------------------------------A.-f'eyrr-----------------------------------TALMEȘ-BALMEȘ ----------------------------------------------------Reptilele d-lui Lahovary ----------------------------------------------------ALEGEREA DIN PLOEȘTI -----------------------------------------------------Camera franceză ---------------------------------------------------ARMAREA BULGARIEI ----------------------------*0*00+---------------------------I dui Iași ------------------------------------------------------------------COMPLICITATE -----------------------------------------------------Foametea în Muntenegru --------|,---DRAGOSTEA DIN URMA Bucureşti 4 Decembre Patru Gradişteanu recidivist Alaltăeri Senatul a început discuţiunea răspunsului la Mesagiu şi astăzi desbaterile vor urma. Prima şedinţă a dat deja măsura situaţiunei în maturul Corp. După ce Petre Grădişteanu a pronunţat un lung discurs în care a desvăluit în mod sarcastic frământările ce s’au produs în sînul partidului conservator de la căderea lui Ion Brâtianu până în momentul de față, nu s’a găsit nimeni din comisiunea aleasă de Senat pentru a’i respunde. Din toată majoritatea guvernamentală n’a luat cuvântul de cât D-nul Ianov, care a voit poate a spune multe dar nu a zis nimica. Dar şi Petre Grădişteanu a stricit tot efectul favorabil ce l’ar fi putut produce cuvântarea sa, prin o profesiune de credinţă ultra-dinastică care se potrivea cu obiectul discuţiunei ca nuca în perete. Partea discursului său în care a făcut paradă de dinasticism a fost un model de linguşire care n’a provocat decât surîsul acelora cari îl ascultau. Dacă Petre Grădişteanu s’ar fi mărginit în a reaminti conservatorilor junimistificaţi atitudinea lor dîrja de odinioară faţă cu Tronul şi ar fi comparat’o cu slugărnicia lor de astăzi, ar fi fost de sigur in rolul său de orator al opoziţiuneî liberale. Dar el s’a crezut dator a o lua pe întrecute cu dinasticii oficiali şi a 'şi face reclamă la Palat declarând cu emfază că este dinastic şi Carlist. Şi ştiţi motivul pe care l’a invocat pentru a motiva Carlismul său ? Ascultaţi şi minunaţi-vă ! Petre Grădişteanu este Carlist pentru că vede în familia Hohenzollernputinţa de a îndeplini aspiraţiunile poporului român. Cami sunt aceste aspiraţiuni ? Sunt în drept a crede că, pentru acela care a pronunţat la 1883 vestitul toast de la Iaşi în care vorbea de pietrele scumpe ce lipsesc încă la Coroana lui Ştefan şi a lui Mihail, prima şi cea mai sfintă aspiraţiune a românilor este dezrobirea fraţilor noştri de peste Carpaţi şi unirea lor cu România neatârnată. Aşadar, Petre Grădişteanu este dinastic şi Carist fiindcă este iredentist. Eu credeam pe Petre Grădişteanu vindecat de boala iredentismului dinastic şi aveam mai multe cauze bine întemeiate pentru a o crede. înainte de toate îmi aduc aminte că toastul său de la Iaşi a avut ca rezultat o notă de scuze din cele mai umilitoare adresată de guvernul nostru Austro-Ungariei. Câteva luni în urmă, guvernul lui Ion Brâtianu a expulzat mai mulţi din fraţii noştri transilvăneni cari se bucurau de ospitalitatea regatului român. Nu trecu mult şi Petre Grădişteanu luă parte la opoziţiunea unită şi într’o întrunire publică, asemena Dinastia cu un măciş care, fiind reu altoit, ar trebui tăiat din rădăcină. Astăzi acelaş Petre Grădişteanu a uitat toate aceste şi cade în recidivă de dinasticism, ba chiar de Carlism, reeditând sub o altă formă faimoasele sale pietre scumpe de la banchetul de la Iaşi. Ce s’a întîmplat oare de la 1883 încoace pentru a produce aceasta nouă exploziune de dinasticism în sufletul iredentistului Petre Grădişteanu ? De la 1883 încoace ne-am aliat cu Nemţii şi cu Ungurii şi preţul acestei alianţe a fost jertfirea Românilor din Monarchia Austro-Ungară. De la 1883 încoace am cheltuit milioane şi iar milioane pentru a fortifica Bucureştii, Focşanii şi Galaţii, făcându-ne aripa dreaptă a armatei austro-maghiare, fortificând într’un mod indirect hotarele austro-ungare şi consolidând astfel supremaţia duşmanilor neamului nostru. Toată Românimea ştie că, din ziua venirei lui Carol I pe Tronul Ţârei, a început căderea Românilor de peste munţi, şi că de la 1883 încoace, adică doi ani după ce Carol I şi-a pus pe cap Coroana de oţel, Ungurii au ţintuit din nou jugul robiei pe gâtul a patru milioane de Români. Aşadar o Românie iridentă nu poate exista sub Carol I şi sub Dinastia Hohenzollern. Asupra acestui punt nu mai încape îndoială. Petre Grădişteanu o ştie tot atât de bine ca şi mine, dar D-sa avea nevoie de o haină nouă pentru a-şi îmbrăca proaspătul dinasticism şi a esplica recidiva sa Carlistă. In adevăr esplicarea era necesară, căci tot alaltăieri în Senat, Petre Grădişteanu a declarat că a fost Cuzist până in ziua morţeî lui Vodă-Cuza. Cum ! Cât trăia Vodă-Cuza, Carol I fiind chiar pe Tron, Petre Grădişteanu nu credea că familia Hohenzollern era destoinică de a îndeplini aspiraţiunile Românilor şi în urmă s’a convins ? Dinasticismul Domniei sale este dar pe viaţă. Atunci naşte întrebarea : Petre Grădişteanu va fi el oare Carlist cât va trăi Carol I precum a fost Cuzist cât a trăit Vodă Cuza ? Sunt sigur că nu. Şi ştiţi de ce ? Pentru că marele rmân Cuza- Vodă aminteşte şi va aminti pururea dezrobirea a patru milioane de Români, cărora le-a dat pământ şi vot, pe când Canil I nu numai că n’a dat nimic Românilor, dar le-a luat mult. Pentru că, în istoria noastră, Cuzismul a fost şi va fi sinonim cu Românismul şi cu toate aspiraţiunile naţionale; pe când Garlismul este şi va fi sinonim cu Streinismul şi cu toate urmările sale in lăuntru şi în afară. Alex. Y. Beldimann. TELEGRAME ESSEN, 3 Decembre.—In întrunirea generală a minerilor s’a luat rezoluţia următoare : „Considerând sprijinul acordat de către guvern şi aşteptând ca făgăduielile date de administraţiile minerilor să fie realizate, minerii renunţă actualmente la grevă şi vin «ww» o »nauuine pacificâ, ROMA, 3 Decembre.—Regele înconjurat de miniştrii şi de casa sa civilă şi militară a primit biurourile şi delegaţiunile Camerei şi Senatului care şi-au remis adresa ca răspuns la discursul tronului. Regele a exprimat satisfacţia sa pentru înţelegerea ce domneşte între parlament şi guvern pentru săvârşirea reformelor a căror realizare e putincioasă, pacea fiind asigurată în Europa. Agenţia Stefani află din Massuah sosirea generalului Orero, urmaşul generalului Baldissera. Alegerile din Ploeşti Balotagnul coleg. I comunal Votanţi 404 Au întrunit : Lista liberalilor naţionali 152 voturi, în care cuprinde următoarele nume: Radu Stanian, Teodor loan, Petre N. Apostolescu, Ioan Radovici, Cătălin Paraschivescu, Nicolae Petrescu,Luca Ionescu Ghiţă Nicolescu, toptangiu, I. I. Romanescu, Giuiţă Th. Drosescu. Lista liberal-disidntâ 124 Lista conservatoare junimistă 123 Anulare 5 Cronica Parlimentara Talmeş*Bilmeş La Camra Iar s’a furat o şediţă indigenatelor, iar s’a intervertit ordina zilei. D. Ghermani a cent Camerei să’i voteze imediat creditu necesar pentru plata cuponului pe Iauarie al împrumutului de 50 milioan. Aceasta a dat naşte unei discuţiuni nesfârşite, la care au luat parte D-nui M. Kogâlniceanu, Laser Catargiu, Ghermani și alţii. D. Ghermani vorbe mereu de resipunderea ce ar cădea asupra D-salei dacă nu s’ar plăti cu anul la timp. D. Panu îl intrerupe: — Ce ai fi făcut daă se disolva Camera ? Cine ți ar fi veat creditul ? D. Ghermani rămân un moment încurcat, apoi răspunde: — Nu guvernul actal a cerut disolvarea. Prin urmare espunderea n’ar fi fost a mea. — Iată că faptul c nu s’a disolvat Parlamentul a adus asupra D-tale o grea răspundere, replică cineva. * * * După multă tergiverseală, creditul se votează. D. Negoescu îşi desvoltă interpelarea asupra alegere! colegiului I comunal din Ploeşti. D-sa arată cât de mult se compromite guvernul susţinând pe nişte oameni ca Filipache Corlâtescu şi a încheiat cerând ministrului să’şi dea avisul asupra procedărei biurouluî, care n’a voit să proclame pe cei 4 aleși. D. Marghiloman, care făcea pe ministrul de interne, a declarat că, personal, în calitatea sa de om de legi, e de părere că rău a procedat biuroul, dar că, ca ministru, nu voește să spuie opiniunea sa, de frică să nu facă presiune asupra alegerei de mâine. D. Panu ’I a arătat absurditatea teoriei ce a susţinut şi a conchis că ministrul e dator să se pronunţe, mai cu seamă când nu se mai poate schimba starea lucrurilor, alegerea în balotaj fiind Duminecă.* D. Pătărlăgeanu vorbind apoi, a zis că ministrul va face o confuziune cu procedarea sa şi D. Grigorescu a adăugat că guvernul cu intenţie face confuziunea. Când discuţia se închise, D. Marghiloman se repezi la onorabilul şef al liberalilor ploeşteni şi’i strigă răstit : — Domnule, sâ’ţi măsori cuvintele când vorbeşti cu mine! Nu’ţi dau voie să mă crezi delegat!.. D. Grigorescu privi cu milă la băeţandrul care -i vorbea astfel, iar un deputat, indignat de îndrăzneala ministrului şopti altuia: — Oo ooi’Coțiunoi-ar treibui halofonului pentru aceasta... D. Argintoianu își mai desvoltă interpelarea privitoare la vînzarea moşiilor Statului şi provocă prin aceasta o discuţie lungă, care ţinu până la sfîrşitul şedinţei. Nu ştim dacă in sesiunea actuală se vor vota măcar cinci indigenate, dacă lucrurile vor urma ca până azi. La Senat De ar fi toţi şedinţe ca cea de Sâmbăta trecută ştiu că n’aşi avea de ce mă plânge. Onorabilul Senat, compus din atâţia onorabili Djaburoviţi, ’mi-ar da în bielşug subiecte de cronici. Nu ştiu zău, dacă recunoştinţa nu m’ar face prea generos, dar nu m’ar îndemna să le fac câte o dată cadouri... nişte cutiuţe cu pilule de cele miraculoase, aşa de miraculoase că sunt în stare a face din senatori oameni... pe jumătate, bineînţeles, căci toate se pot face pe lumea asta, numai imposibilul, nu. Mai întâi, să vă spun că multă lume venise să viziteze localul... tribunele erau înţesate de curioşi, şi nerăbdători erau toţi să vadă incepându-se o dată. Discuţiunea respunsului la Mesagiul Tronului, e o chestiune de însemnătate ne maipomenită, la Senat, chestiune gravă, nu glumă. Numai de s’ar gândi cineva la abiş-verişul făcut de Djaburov cu prilejul acesta, şi se poate convinge pe deplin de gravitatea unei asemenea chestiuni, când ea ajunge în discuţiunea maturului Corp. Focul îl începe D. Petrache Grădişteanu, care era armat cu gloanţe, dar cu mai multe cartuşe oarbe. După ce atacă cu putere pe junimişti, după ce fiind în Senat, călătoreşte prin Lombardia şi prin Piemont, şi dă de o dată cu nasul de la căldură la frig, când a crezut c’a nemerit momentul oportun ca şi spiţerul Necşoiu din farsa Manevrele de toamnă, in culmea Djaburovismului (căci şi dumnealui face parte din această nouă firmă politică), strigă: „Am fost Cuzist, astăzi sunt Carlist şi Dinastic, pentru că văd în Dinastie sprijinul acestei ţări. Onorabilul public nu numai că nu l’a bisat, dar nici măcar nu l’a aplaudat. De ce? Mister şi taină, cum se spune pe la Obor !.. Numai, par’c’ai fi citit pe faţa multora vorbele astea: Mie ’mî-o spui ? * * * Sfârşeşte D. Grădişteanu, şi de aici încolo, ţineţi lume rîsul, dacă poţi. Cine să vorbească? Erau mai mulţi înscrişi D-nii: Exarcu, Giani, Fleva... Regulamentul —ştiţi, senatorii se joacă şi de a regulamentul,— zic,A lămurit că în asemenea discuţie trebue să vorbească unul pentru şi altul contra. Se dă cuvîntul D-lui Ianov, Domniasa, şi o fată imaginaţie, are, nici nu mai încape vorbă... de aceea vorbeşte vre-o zece minute, fără ca să se abată măcar o clipă pe la răspunsul Mesagiuluî, cel puţin ca să se mai odihnească. Nu ’i-a plăcut D. Grădişteanu, pentru că n’a vorbit ceea ce trebuia să vorbească, și... D. Ianov a zis: I se dă cuvîntul D-lui Geani. Dar onor. senator nu poate să vorbească acuma pentru că n’are cui să răspunză... Vorbă a fost aceia la D. Ianov ? Să aleagă majoritatea im om care să răspundă criticelor aduse răspunsului, și atunci va vorbi. Ei! hai să vorbească D. Exarcu. Dar timidul ateneist se înroşeşte ca o rozieră, şi stând cu picioarele în luntrele D-lui V. A. Urechiă, spune, înecându-se în vorbă. Voiu vorbi după declaraţiile băncei ministerială. „Cu asta, ori cu nimica tot atâta e, strigă din bancă D. Mârzescu ? Cum frate, nu găsiţi pe nimeni să vorbească pentru Mesagiu ? Ce vreţi să răspundem haderului majorităţeî, D-lui Ianov? Căutaţi un soldat. Tocmai se trezeşte din somn şi D. Leonida Paciurea, şi apucând să audă ce se vorbise mai la urmă, strigă de la locul dumnealui. Ascultă bre, chirie Ghita, daca nu voeste nimene din atita persona simandicosa ca se vorbesca pentru respunso, ma te Diavolo! asta dovideste în mod netagaduito, che ai ioteleso si am priceputo... Lipon, se merdzem acasă, pre ledzea mea, me taia asa pe la burta de fomeie mi este“. D. Mârzescu îi făcu o mutră nu tocma plăcută, iar ministrul de externe îi făcu semn să tacă. Cei-l’alţi, mai ales tribunele, eo porniră pa vm rîs nebun. Dar în sfârşit, tot nu s’a găsit nimeni să vorbească, şi a rămas să continue discuţia lunî, cu nădejde că se va găsi vre-unul asupra căruia Djaburov să facă mai mult efect. Am auzit însă că la eşirea din Senat, D. Costin Brăescu se lăuda: Ce-a vorbit Ianov, dar ce am să vorbesc şi eu ? Apoi ca şi cum ar fi şi început să vorbească înghiţi de o dată vreo zece pilule!... Aşa s’a întâmplat. Sâmbătă... la Senat. * * * Armarea Bulgariei SOFIA, 3 Decembrie. — Contractul definitiv pentru predarea a 60.000 puşti sistem Mannlicher de 8 milimetre, s-a semnat între guvernul din Sofia şi reprezentantul fabricei din Steyr. Această comandă, menită a complecta armarea armatei bulgare, se va preda în 15 luni prin cantități mensuale. Reptilele D-lui Al. Lahovary VIENA, 2 Decembrie. — Politische Corespondenz publică o scrisoare din Bucureşti în care se face să se valoreze importanţa votului Senatului în alegerea comisiunei pentru răspunsul la adresă. Situaţia Cabinetului se află asigurată prin faptul acestui vot şi prevederile în privinţa majorităţii de care ar dispune în cele două camere se găsesc pe deplin justificate. Aceaşi corespondenţă vorbeşte de noul succes obţinut de guvern în negocierile sale cu Italia în privinţa vitelor ; libera intrare a proveninţelor din Brăila şi din Galaţi e pe puntul de a fi acordată. Camera franceză Fondurile secrete PARIS, 2 Decembre. — Camera Deputaţilor. Deputatul radical Conturier a combătut creditul de 1,600,000 fr. pentru fondurile secrete ca imorale şi contrarii principiilor republicane. D. Constans a respins că guvernul are trebuinţă de a fi informat de tentativele ostile Statului spre a le înăbuşi; fondurile secrete sunt esclusiv destinate serviciului siguranţei generale iar nu presei. Ministru a declarat că aprobarea acestui credit, necesar apărării Republicei ar fi considerată ca un vot de încredere, în cazul contrariu, ministerul ar părăsi puterea (aplause la stânga). D. Roche, bulangist, a zis că creditul în discuţiune e socoteala di plătit după alegeri şi dacă majoritatea ei votează ea o va face din recunoştinţă pen-