Adevěrul, decembrie 1889 (Anul 2, nr. 386-409)

1889-12-04 / nr. 389

A­NUL n.—No/ 389 Numărul 10 Bani ABONAMENTELE ÎNCEP LA. 1 SI 15 ALE FIE­CĂREI LUNI SI SE PLĂTESC TOT­DEAUNA ÎNAINTE In Bucuresei la casa Administrației Din Judeţe şi Streinetate prin man­date poştale. Un an în țară 30 lei, în streinetate 50 Sese luni , 15 , , „ 25 Trei luni „ 8 „ „ „ 13 LA PARIS ziarul se găsește de vânzare cu numărul la kioşeul No. 141, Bou­levard deCapucines; la kioşeul No. 117, Boulevard St.-Michel; la kioş­eul No. 19, Boulevard St.-Germain Să te ferest, Române! de cuin strein în casă. MANUSCRISELE NU SE ÎNAPOIAZA V. Alexandri. EDIŢIA IPîTâlA LUNI şi MARŢI 4-5 DECEMBRE 1889 Numărul 10 Bani ANUNCIURILE DIN BUCURESTI SE PRIMESC LA ADMINIS­TRAŢIE ŞI LA „AGENŢIA HAVAS“ Din Judeţe direct la administraţie. Anunciuri, pag. IV.............0,30 b. linia .. .n.............­­­ 1­ , Inserţiunile şi Reclamele 2 lei rândul Din Paris, la Agenţia Havas, 8 Place de la Bourse, precum şi sucursalele ei. Din Streinetate, anunciurile se pri­mesc direct la administraţie şi la toate oficiile de publicitate. ' «SKr CN NTIMBR VECE1U 30 BANI ADMINISTRAŢIA: Strada Nouă, 6, Director politic : ALEX V. BELDIMANU REDACŢIA : Strada IVoau, 6. Petre Grădiștean recidivist -------------------------------A.-f'eyrr-----------------------------------­TALMEȘ-BALMEȘ ----------------------------------------------------­Reptilele d-lui Lahovary ----------------------------------------------------­ALEGEREA DIN PLOEȘTI -----------------------------------------------------­Camera franceză ---------------------------------------------------­ARMAREA BULGARIEI ----------------------------*0*00+---------------------------­I dui­ Iași ------------------------------------------------------------------­COMPLICITATE -----------------------------------------------------­Foametea în Muntenegru --------|,---­DRAGOSTEA DIN URM­A Bucureşti 4 Decembre Patru­ Grad­işteanu recidivist Alaltă­eri Senatul a început dis­­cuţiunea răspunsului la Mesagiu şi astăzi desbaterile vor urma. Prima şedinţă a dat deja măsura situa­­ţiunei în maturul Corp. După ce Petre G­rădişteanu a pronunţat un lung discurs în care a desvăluit în mod sarcastic frământările ce s’au produs în sînul partidului conservator de la căderea lui Ion Brâtianu până în momentul de față, nu s’a găsit nimeni din co­­misiunea aleasă de Senat pentru a’i respunde. Din toată majorita­tea guvernamentală n’a luat cu­­vântul de cât D-nul Ianov, care a voit poate a spune multe dar nu a zis nimica. Dar şi Petre Grădişteanu a stri­cit tot efectul favorabil ce l’ar fi putut produce cuvântarea sa, prin o profesiune de credinţă ultra-di­­nastică care se potrivea cu obiec­tul discuţiunei ca nuca în perete. Partea discursului său în care a făcut paradă de dinasticism a fost un model de linguşire care n’a provocat de­cât surîsul acelora cari îl ascultau. Dacă Petre Grădişteanu s’ar fi mărginit în a reaminti conserva­torilor junimistificaţi atitudinea lor dîrja de odinioară faţă cu Tronul şi ar fi comparat’o cu slugărnicia lor de astă­zi, ar fi fost de sigur in rolul său de orator al opozi­­ţiuneî liberale. Dar el s’a crezut dator a o lua pe întrecute cu di­nasticii oficiali şi a 'şi face reclamă la Palat declarând cu emfază că este dinastic şi Carlist. Şi ştiţi motivul pe care l’a in­vocat pentru a motiva Carlismul său ? Ascultaţi şi minunaţi-vă ! Petre Grădişteanu este Carlist pentru că vede în familia Hohen­­zollern­­putinţa de a îndeplini aspi­­raţiunile poporului român. Cami sunt aceste aspiraţiuni ? Sunt în drept a crede că, pen­tru acela care a pronunţat la 1883 vestitul toast de la Iaşi în care vorbea de pietrele scumpe ce lip­sesc încă la Coroana lui Ştefan şi a lui Mihail, prima şi cea mai sfintă aspiraţiune a românilor este dezrobirea fraţilor noştri de peste Carpaţi şi unirea lor cu România neatârnată. Aşa­dar, Petre Grădişteanu este dinastic şi Cari­st fiind­că este ire­dentist. Eu credeam pe Petre Grădiş­­teanu vindecat de boala iredentis­mului dinastic şi aveam mai multe cauze bine întemeiate pentru a o crede. înainte de toate îmi aduc a­­minte că toastul său de la Iaşi a avut ca rezultat o notă de scuze din cele mai umilitoare adresată de guvernul nostru Austro-Un­­gariei. Câte­va luni în urmă, guvernul lui Ion Brâtianu a expulzat mai mulţi din fraţii noştri transilvăneni cari se bucurau de ospitalitatea regatului român. Nu trecu mult şi Petre Grădiş­teanu luă parte la opoziţiunea­ u­­nită şi într’o întrunire publică, a­­semena Dinastia cu un măciş care, fiind reu altoit, ar trebui tă­iat din rădăcină. Astă­zi acelaş Petre Grădişteanu a uitat toate aceste şi cade în re­cidivă de dinasticism, ba chiar de Carlism, reeditând sub o altă formă faimoasele sale pietre scumpe de la banchetul de la Iaşi. Ce s’a întîmplat oare de la 1883 încoace pentru a produce aceasta nouă exploziune de dinasticism în sufletul iredentistului Petre Gră­dişteanu ? De la 1883 încoace ne-am a­­liat cu Nemţii şi cu Ungurii şi preţul acestei alianţe a fost jert­firea Românilor din Monarchia Austro-Ungară. De la 1883 încoace am chel­tuit milioane şi iar milioane pen­tru a fortifica Bucureştii, Focşa­nii şi Galaţii, făcându-ne aripa dreaptă a armatei austro-maghiare, fortificând într’un mod indirect hotarele austro-ungare şi consoli­dând ast­fel supremaţia duşmani­lor neamului nostru. Toată Românimea ştie că, din ziua venirei lui Carol I pe Tro­nul Ţârei, a început căderea Ro­mânilor de peste munţi, şi că de la 1883 încoace, adică doi ani după ce Carol I şi-a pus pe cap Coroana de oţel, Ungurii au ţin­tuit din nou jugul robiei pe gâ­tul a patru milioane de Români. Aşa­dar o Românie iridentă nu poate exista sub Carol I şi sub Dinastia Hohenzollern. Asupra acestui punt nu mai în­cape îndoială. Petre Grădişteanu o ştie tot a­­tât de bine ca şi mine, dar D-sa avea nevoie de o haină nouă pen­tru a-şi îmbrăca proaspătul dinas­ticism şi a esplica recidiva sa Car­­listă. In adevăr esplicarea era nece­sară, căci tot alaltă­ieri în Senat, Petre Grădişteanu a declarat că a fost Cuzist până in ziua morţeî lui Vodă-Cuza. Cum ! Cât trăia Vodă-Cuza, Ca­rol I fiind chiar pe Tron, Petre Grădişteanu nu credea că familia Hohenzollern era destoinică de a îndeplini aspiraţiunile Românilor şi în urmă s’a convins ? Dinasticismul Domniei sale este dar pe viaţă. Atunci naşte întrebarea : Petre Grădişteanu va fi el oare Carlist cât va trăi Carol I precum a fost Cuzist cât a trăit Vodă Cuza ? Sunt sigur că nu. Şi ştiţi de ce ? Pentru că marele rmân Cuza- Vodă aminteşte şi va aminti pu­rurea dezrobirea a patru milioane de Români, cărora le-a dat pământ şi vot, pe când Canil I nu numai că n’a dat nimic Românilor, dar le-a luat mult. Pentru că, în istoria noastră, Cuzismul a fost şi va fi sinonim cu Românismul şi cu toate aspira­ţiunile naţionale; pe când Garlismul este şi va fi sinonim cu Streinismul şi cu toate urmările sale in lăun­­tru şi în afară. Alex. Y. Beldimann. TELEGRAME ESSEN, 3 Decembre.—In întrunirea generală a minerilor s’a luat rezoluţia următoare : „Considerând sprijinul acor­dat de către guvern şi aşteptând ca fă­găduielile date de administraţiile mine­rilor să fie realizate, minerii renunţă ac­tualmente la grevă şi vin «ww» o »­­n­auuine pacificâ, ROMA, 3 Decembre.—Regele încon­jurat de miniştrii şi de casa sa civilă şi militară a primit biurourile şi delegaţiu­nile Camerei şi Senatului care şi-au re­mis adresa ca răspuns la discursul tro­nului. Regele a exprimat satisfacţia sa pentru înţelegerea ce domneşte între parlament şi guvern pentru săvârşirea reformelor a căror realizare e putincioasă, pacea fiind asigurată în Europa. Agenţia Stefani află din Massuah so­sirea generalului Orero, urmaşul genera­lului Baldissera. Alegerile din Ploeşti Balotagnul coleg. I comunal Votanţi 404 Au întrunit : Lista liberalilor­­ naţionali 152 voturi, în care cuprinde urmă­toarele nume: Radu Stanian, Teodor loan, Petre N. Apostolescu, Ioan Ra­dovici, Cătălin Paraschivescu, Nicolae Petrescu,Luca Ionescu Gh­iţă Nicolescu, toptangiu, I. I. Romanescu, Giuiţă Th. Dro­­sescu. Lista liberal-disidntâ 124 Lista conservatoare junimistă 123 Anulare 5 Cronica Parlimentara Talmeş*Bilmeş La Camra Iar s’a furat o şediţă indigenatelor, iar s’a intervertit ordina zilei. D. Ghermani a cent Camerei să’i voteze imediat creditu necesar pentru plata cuponului pe Iauarie al împru­mutului de 50 milioan. Aceasta a dat naşt­e unei discuţiuni nesfârşite, la care au luat parte D-nui M. Kogâlniceanu, Laser Catargiu, Gher­mani și alţii. D. Ghermani vorbe mereu de resi­punderea ce ar cădea asupra D-salei dacă nu s’ar plăti cu anul la timp. D. Panu îl intrerupe: — Ce ai fi făcut daă se disolva Ca­mera ? Cine ți ar fi veat creditul ? D. Ghermani rămân­ un moment în­curcat, apoi răspunde: — Nu guvernul actal a cerut di­­solvarea. Prin urmare espunderea n’ar fi fost a mea. — Iată că faptul c nu s’a disolvat Parlamentul a adus asupra D-tale o grea răspundere, replică cine­va. * * * După multă tergiverseală, creditul se votează. D. Negoescu îşi desvoltă interpelarea asupra alegere! colegiului I comunal din Ploeşti. D-sa arată cât de mult se compro­mite guvernul susţinând pe nişte oameni ca Filipache Corlâtescu şi a încheiat cerând ministrului să’şi dea avisul asu­pra procedărei biurouluî, care n’a voit să proclame pe cei 4 aleși. D. Marghiloman, care făcea pe mi­nistrul de interne, a declarat că, per­sonal, în calitatea sa de om de legi, e de părere că rău a procedat biuroul, dar că, ca ministru, nu voește să spuie opiniunea sa, de frică să nu facă pre­siune asupra alegerei de mâine. D. Panu ’I a arătat absurditatea teo­riei ce a susţinut şi a conchis că minis­trul e dator să se pronunţe, mai cu seamă când nu se mai poate schimba starea lucrurilor, alegerea în balotaj fiind Duminecă.* D. Pătărlăgeanu vorbind apoi, a zis că ministrul va face o confuziune cu procedarea sa şi D. Grigorescu a adău­­gat că guvernul cu intenţie face confu­­ziunea. Când discuţia se închise, D. Marghi­loman se repezi la onorabilul şef al li­beralilor ploeşteni şi­’i strigă răstit : — Domnule, sâ’ţi măsori cuvintele când vorbeşti cu mine! Nu’ţi dau voie să mă crezi delegat!.. D. Grigorescu privi cu milă la băe­­ţandrul care -i vorbea ast­fel, iar un deputat, indignat de îndrăzneala minis­trului şopti altuia: — Oo ooi’Coțiuno­­i-ar treib­ui halofonu­lui pentru aceasta... D. Argintoianu își mai desvoltă in­terpelarea privitoare la vînzarea moşiilor Statului şi provocă prin aceasta o dis­cuţie lungă, care ţinu până la sfîrşitul şedinţei. Nu ştim dacă in sesiunea actuală se vor vota măcar cinci indigenate, dacă lucrurile vor urma ca până azi. La Senat De ar fi toţi şedinţe ca cea de Sâmbăta trecută ştiu că n’aşi avea de ce mă plânge. Onorabilul Senat, compus din a­­tâţia onorabili Djaburoviţi, ’mi-ar da în bielşug subiecte de cronici. Nu ştiu zău, dacă recunoştinţa nu m’ar face prea generos, dar nu m’ar îndemna să le fac câte o dată cadouri... nişte cutiuţe cu pilule de cele miraculoase, aşa de mira­culoase că sunt în stare a face din se­natori oameni... pe jumătate, bine­înţe­les, căci toate se pot face pe lumea asta, numai imposibilul, nu. Mai întâi, să vă spun că multă lume venise să viziteze localul... tribunele erau înţesate de curioşi, şi nerăbdători erau toţi să vadă incepându-se o dată. Discuţiunea respunsului la Mesagiul Tronului, e o chestiune de însemnătate ne mai­pomenită, la Senat, chestiune gravă, nu glumă. Nu­mai de s’ar gândi cine­va la abiş-verişul făcut de Djabu­­rov cu prilejul acesta, şi se poate con­vinge pe deplin de gravitatea unei ase­menea chestiuni, când ea ajunge în dis­­cuţiunea maturului Corp. Focul îl începe D. Petrache Grădiş­teanu, care era armat cu gloanţe, dar cu mai multe cartuşe oarbe. După ce atacă cu putere pe junimişti, după ce fiind în Senat, călătoreşte prin Lom­bardia şi prin Piemont, şi dă de o dată cu nasul de la căldură la frig, când a crezut c’a nemerit momentul oportun ca şi spiţerul Necşoiu din farsa Manevrele de toamnă, in culmea Djaburovismulu­i (căci şi dumnealui face parte din această nouă firmă politică), strigă: „Am fost Cuzist, astă­zi sunt Car­list şi Dinastic, pentru că văd în Di­nastie sprijinul acestei ţări. Onorabilul public nu numai că nu l’a bisat, dar nici măcar nu l’a aplaudat. De ce? Mister şi taină, cum se spune pe la Obor !.. Numai, par’c’ai fi citit pe faţa mul­tora vorbele astea: Mie ’mî-o spui ? * * * Sfârşeşte D. Grădişteanu, şi de aici încolo, ţineţi lume rîsul, dacă poţi. Cine să vorbească? Erau mai mulţi înscrişi D-nii: Exarcu, Giani, Fleva... Regulamentul —ştiţi, senatorii se joacă şi de a regulamentul,— zic,A lămurit că în asemenea discuţie trebue să vorbească unul pentru şi altul contra. Se dă cuvîntul D-lui Ianov, Domnia­­sa, şi o fată imaginaţie, are, nici nu mai încape vorbă... de aceea vorbeşte vre-o zece minute, fără ca să se abată măcar o clipă pe la răspunsul Mesagiuluî, cel puţin ca să se mai odihnească. Nu ’i-a plăcut D. Grădişteanu, pentru că n’a vorbit ceea­ ce trebuia să vorbească, și... D. Ianov a zis: I se dă cuvîntul D-lui Geani. Dar onor. senator nu poate să vorbească acuma pentru că n’are cui să răspunză... Vorbă a fost aceia la D. Ianov ? Să a­­leagă majoritatea im om care să răs­pundă criticelor aduse răspunsului, și a­­tunci va vorbi. Ei! hai să vorbească D. Exarcu. Dar timidul ateneist se înroşeşte ca o rozieră, şi stând cu picioarele în luntrele D-lui V. A. Urechiă, spune, înecându-se în vorbă. Voiu vorbi după declaraţiile băncei ministerială. „Cu asta, ori cu nimica tot atâta e, strigă din bancă D. Mârzescu ? Cum frate, nu găsiţi pe nimeni să vorbească pentru Mesagiu ? Ce vreţi să răspundem haderului majorităţeî, D-lui Ianov? Cău­taţi un soldat. Tocmai se trezeşte din somn şi D. Leonida Paciurea, şi apu­când să audă ce se vorbise mai la urmă, strigă de la locul dumnealui. Ascultă bre, chirie Ghita, daca nu voeste nimene din atita persona siman­­dicosa ca se vorbesca pentru respunso, ma te Diavolo! asta dovideste în mod netagaduito, che ai­ ioteleso si am pri­­ceputo... Lipon, se merdzem acasă, pre ledzea mea, me taia asa pe la burta de fome­ie mi este“. D. Mârzescu îi făcu o mutră nu tocma plăcută, iar ministrul de externe îi făcu semn să tacă. Cei-l’alţi, mai ales tribu­nele, eo porniră pa vm rîs nebun. Dar în sfârşit, tot nu s’a găsit nimeni să vorbească, şi a rămas să continue discuţia lunî, cu nădejde că se va găsi vre-unul asupra căruia Djaburov să facă mai mult efect. Am auzit însă că la eşirea din Se­nat, D. Costin Brăescu se lăuda: Ce-a vorbit Ianov, dar ce am să vorbesc şi eu­ ? Apoi ca şi cum ar fi şi început să vorbească înghiţi de o dată vre­o zece pilule!... Aşa s’a întâmplat. Sâmbătă... la Senat. * * * Armarea Bulgariei SOFIA, 3 Decembrie. — Contractul definitiv pentru predarea a 60.000 puşti sistem Mannlich­er de 8 milimetre, s-a semnat între guvernul din Sofia şi re­prezentantul fabricei din Steyr. Această comandă, menită a complecta armarea armatei bulgare, se va preda în 15 luni prin cantități mensuale. Reptilele D-lui Al. Lahovary VIENA, 2 Decembrie. — Politische Corespondenz publică o scrisoare din Bucureşti în care se face să se valoreze importanţa votului Senatului în alege­rea comisiunei pentru răspunsul la adresă. Situaţia Cabinetului se află asigurată prin faptul acestui vot şi prevederile în privinţa majorităţii de care ar dispune în cele două camere se găsesc pe deplin justificate. Aceaşi corespondenţă vorbeşte de noul succes obţinut de guvern în negocie­­rile sale cu Italia în privinţa vitelor ; libera intrare a proveninţelor din Brăila şi din Galaţi e pe puntul de a fi acor­dată. Camera franceză Fondurile secrete PARIS, 2 Decembre. — Camera De­putaţilor. Deputatul radical Conturier a combătut creditul de 1,600,000 fr. pentru fondurile secrete ca imorale şi contrarii principiilor republicane. D. Con­­stans a respins că guvernul are trebu­inţă de a fi informat de tentativele os­tile Statului spre a le înăbuşi; fondu­rile secrete sunt esclusiv destinate ser­viciului siguranţei generale iar nu presei. Ministru a declarat că aprobarea aces­tui credit, necesar apărării Republicei ar fi considerată ca un vot de încre­dere, în cazul contrariu, ministerul ar părăsi puterea (aplause la stânga). D. Roche, bulangist, a zis că credi­tul în discuţiune e socoteala di plătit după alegeri şi dacă majoritatea ei vo­tează ea o va face din recunoştinţă pen-

Next