Adevěrul, septembrie 1890 (Anul 3, nr. 607-632)
1890-09-26 / nr. 628
ANUL IH-No. 628 liberal 1© Bam ABONAMENTELE INCIT LA 1 SI li ALE FlEClBEl LUNI SI SE PLĂTESC TOTDEAUNA ’NAtNT* In Bscupesc! la caaa Administrației Din Județe și Streinetate prin mandate poștale. Un an in țară HO lel, in streinetate 50 Șese luni „ 15 „ . 25 Trei luni „ 8 „ „ „ 13 LR PARSS, ziarul se găsește de vânzare cu numărul la bioscul Ho. 117, Boulevard St.Michel. 5 MANUSCRISELE KTJ SE ’NAPOEAZĂ Să te ferești, Române! de cuiu strein în casă. V. Alexandri. MERCURI 26 SEPTEMBRE 1890 Numărul I0 Bani ANUNCIURILE Din BUCURESCI şi JUDEŢE se primesc direct la administraţie. Din PARIS la Agenţia Liberă. C. Adam și Agenția Havas. Din STREŽNETATE, directă ifdministrație și la toate Oficiile de publicitate.!' t» r. . .n «M i{ .~rj L $’ ‘I ^ ' k Anunciuri la pagina IV . . . 0,30 b.ilma . . . . . 2 -- Jfij, i . „ - «IU, .,3;to „ Inserțiunile și Reclamele 3 lorjindul CN NUMER VECHIU 30 BANÎ JtlMRIHHmdIŢIA 3 Strada Rouă, IO Director politic: ALEX. V. BELDIMANI REDACŢIA 1 Strada Rouă, IO am»« SA NE LĂMURIM *-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------■—— tk. zilul Elena FAM MONARCHY ---------------------------------^ced i'c)o----------------------------------Cum se da bacalaureatul --------------------------------»bae'fA'co--------------------------------LIPSA DE VAGOANE -------------------------------•*+sQ,'d&)r*.---------------------------*----Conversiuni DRAGOSTEVECHE ------------------------------------------------------------------------------------- Escamotarea iei Mari regale Bucureștii 25 Septembre Sa ne lămurim Venirea D-lui Carp în capitală a dat un nou aliment sgomotelor de criză ministerială sau de remaniare a cabinetului. Nu se poate tăgădui că, în tabăra constituţională, se plămădeşte ceva; chiar limbagiul ziarelor junimiste arată că există o deosebire de vedere destul de gravă intre ambele elemente ce compun cabinetul actual. Şi nici nu putea fi altfel. Alianţa junimisto — concentrată n’a fost de la început decât un mijloc de a păstra puterea, o formaţiune hibridă. Mai ales conservatorii, cari părăsiseră pe şeful lor firesc spre a se alia cu junimiştii, sunt într’o poziţiune foarte dubioasă. Ei nu dispun în Cameră decât de un grup neînsemnat pe când junimiştii reprezintă fracţiunea cea mai numeroasă şi cea mai disciplinată. Conservatorii concentraţi n’au program, pe când junimiştii urmează a se ţine de un program bine definit şi a cere cu stăruinţă aplicarea lui. D. Carp zice cu drept cuvânt: „Alianţa între noi şi concentraţii conservatori s-a încheiat pe baza unor angajamente privitoare la aplicarea programului junimist. Astăzi vedem că unii din miniştrii nu se ţin de angajamentul luat şi prin aceasta paralizează îndeplinirea programului nostru. „In asemenea condiţiuni grupul nostru nu are ce căuta la putere. Nu e vorba numai de a fi ministru ci de a face ca ministru ceia ce ai gândit şi ai făgăduit înainte de a veni la putere. Eu, cel puţin, consider astfel rolul unui ministru ce vine la putere în numele unui grup politic. Când el nu poate aplica ideile sale ca consilier al Tronului, datoria sa este de a se retrage şi a urmări realizarea lor pe calea parlamentară.“ Aceasta este astăzi poziţiunea miniştrilor junimişti în cabinetul actual. Ei participă la putere ca reprezentanţii unui grup politic cu program bine definit; şeful lor este leaderul majorităţei parlamentare ; cu toate acestea ideile lor nu se aplică; programul lor este ciuntit, paralizat şi ameninţat a rămânea literă moartă. O asemenea situaţiune nu poate dăinui, ea este dăunătoare pentru Ţara întreagă care este sătulă de frămîntări zadarnice. O soluţiune se impune. Sau conservatorii sunt mai tari şi atunci n’au decât să revie la ideia şefului lor autorizat, a D-lui Lascar Catargiu, şi să disolve Parlamentul . Sau situaţiunea aparţine junimiştilor care dispun de grupul cel mai numeros în Cameră. Atunci D. Carp este dator a părăsi rolul său de sfătuitor sau mai bine de epitrop al guvernului şi de a primi răspunderea puterei. Ni se va obiecta că junimiştii singuri nu au majoritatea nici în Cameră nici în Senat. Se poate, aşa este chiar, dar aceasta dovedeşte încă o dată că aceste Camere nu pot da decât un guvern hibrid şi fără stabilitate. Trebue dar să se lămurească odată cu junimiștii. Sunt ei un partid de guvernământ? Atunci să guverneze! Sunt ei numai un grup alcătuit împrejurul unui program de ocasiune şi fără rădăcini în Ţară? Să se mărginească atunci în rolul ce li se cuvine şi să nu frămînte Ţara prin rolul preponderent pe care îl joacă în Parlament. Cestiunea aceasta are o mare însemnătate şi este neapărat necesar ca dînsa să fie rezolvată. Nu trece zi de la Dumnezeu fără ca organele junimiste să nu vorbească de distrugerea partidelor vechi şi de înlocuirea lor prin noi formaţiuni politice. După dănsele, nici conservatori nici liberali n’ar mai exista. Am voi să ştim, în virtutea cărui drept junimiştii ţin acest limbagiu ? Dacă o fac bizuindu se pe voturile de cari dispun în Parlament, n’au de cât să ia puterea; se va vedea atunci dacă celel’alte partide nu există. Dacă ei cred că ţara este cu dănşii, că ea este sătulă de vechile partide şi are încredere în Era nouă, să poftească la alegeri! atunci se va vedea cine e mort şi cine e viu politiceşte. Dar până astăzi Ţara n’a văzut şi nu vede din partea lor decât frământări, intrigi, alianţe împestriţate, trageri pe sfoară şi vorbe late. Cu de-alde astea nu se distrug partide vechi nici nu se inaugurează ere noul. Dunăreanul. S TEU CRAME PARIS, 24 Septembre.— Se anunţă bin Alicante că ieri s’a ţinut acolo un meeting în favoarea Portugaliei, s’a ţinut mai multe discursuri violente fără însă ca ordinea să fie turburată. BELGRAD, 24 Septembre.—Se asigură că dl. Milovanovici, şef de secţiune la ministerul afacerilor streine, va fi numit ministru la Bucureşti. BERNE, 24 Septembre.—Plebiscitul din cantonul Tessinului a hotărît cu o mare majoritate ca revizuirea Constituţiei să nu se facă de către marele Consiliu, dar de un consiliu constituţional special. BERLIN, 24 Septembre.—Monitorul Imperiului publică numirea generalului de Kaltenborn-Stachau ca ministru de războiu, în locul generalului Verdy du Vernois. COPENHAGA, 24 Septembre.— Sesiunea legislativă a fost deschisă; ministrul de finanțe va prezenta mâine bugetul ; veniturile se urcă la suma de 54 şi jumătate milioane de coroane, iar cheltuelile la suma de 59 milioane; bugetul prevede pentru anul acesta suma de 3 milioane de coroane pentru fortificaţiile din partea despre mare. Camerile au reales pe preşedinţii lor. Conversiuni VIENA, 24 Septembre.—Miniştrii de finance ai Austriei şi Ungariei, d-nui Dunajewski şi Weekerle, au căzut de acord pentru a deschide o anchetă privitoare la chestiunea etalonului monetar ; au mai decis şi conversiunea câtorva titluri ale drumurilor de fier, dacă situaţiunea monetară şi piaţa în Europa sunt favorabile. -----------------------WO-'-A'&---------------------— JB2II14.JA. JL&FIE&A. Escamotarea marm regale Eri, de trecere de vreme, frunzărind prin un ziar ilustrat din Berlin, ce se publică în editura „Verlagscomptoirs“, descoperit, în Nr. 16 din 28 Noembrie 1885 la pag. 355, următoarea istorioară, foarte interesantă pentru studiul etic al junimiştilor concentraţi sau concentraţilor junimişti, dracul mai ştie cum să-i numesc. Este vorba de un incident petrecut la curtea noastră, cu ocaziunea trecerii prin Bucureşti a vestitei pianiste Sofia Menter. Iată cum artista relatează incidentul : „In Bucureşti,nenorocitul Mareşal al Curţei fu demisionat din pricina mea. Iată cum s’a petrecut lucrul : „Când am debutat pentru prima oară în Bucuresci, Regina a asistat la concertul meu, în urma căruia am fost chemată în loja regală. In decursul conversaţiuneî, adăogaiu între altele: „păcat numai, că pianul a fost atât de rău.“ „ — Ai dreptate, nu-i de loc bun, îmi răspunse Majestatea Sa pentru concertul viitor am să'ți împrumut eu unul. Am vr’o câteva instrumente de toată bunătatea. Dacă cumva ai trece mâne pe la AZILUL ELENA „L’Indépendance Roumaine“, în numărul său de Duminecă, ne face istoricul fund amume a cărei fiică a fost refuzată la Azilul Elena. Această nenorocită femee este văduva unui ofițer căzut pe câmpiile bulgare. Cetind acest articol, sperăm că D. Gallus ne va spune cine este răspunzător de tristul hal în care a căzut acest azil, fundat de ultima Suverană Română, Elena Doamna Cuza. A preferat D. Gallus a termina articolul său pe un ton hazliu, arătându-ne fete ce aleargă după măritiş. Să’î fie de bine. Sunt vr’o câţiva ani (pe la 1887) ,Lndependance Roumaine“ ar fi arătat că in Azilul Elena se primesc fete cu tată şi mamă, fete cu părinţi care dispun de mijloace, şi că se refuză fete orfane de tată şi de mamă, fete care nu au ca sprijin decât o mamă văduvă şi săracă. — D. Gallus ar fi avut curajul să strige că in toate zilele să calcă voinţa Fondatoarei care a întemiat acest azil numai şi numai pentru orfane. —D. Gheorghe Em. Lahovary pe la 1886-87 ar fi adăugat că singura culpabilă a acestor scandaloase abuzuri este Majestatea Sa Regina care a luat acest azil sub protecţia Sa, şi nu se ocupă nici decum de el. Carmen Sylva nu permite Reginei Elisabetha a’şi îndeplini datoria de Suverană, datoria diinismă a nenorocitelor copile. Astăzi „L’Indépendance Roumaine“ face glume când vorbeşte de o mamă văduvă a căreia copilă a fost respinsă, fiind-iă D. Gheorghe Em. Lahovry nu mai îndrăzneşte a spune ce gândeşte şi ce simte. Şi când te gândeşti că Regina Elisabetha nu a dat un ban pentru acest azil! Dacă măcar s’ar ocupa de dînsul, dar Carmen Sylva are alte ocupaţiuni. Tn fotoliu academic o satisface mai mult decât mulţumirea sufletească ce ar simţi alinând durerile unei mume, ştergând lacrimile unei văduve. Bine a zis Majestatea Sa către o amică:— Regele şi Eu ştim bine că nu suntem iubiţi în România. Dar pentru ce oare,’ar iubi Românii ? A. V. B. palat, ai putea să-fi alegi pe cel care ai voi. „fi mulţumit, ş'a domni având audienţă, am preludat cu Regina ă quatremains, şi’n urmă ’mi-am ales un instrument. Mai târziu am mai concertat de doă ori la curte, şi tot-d’auna în presenţa Reginei. In urmă am plecat. „După un an am trecut iarăşi prin Bucureşti. Regina Elisabeta n’a mai venit la concertul meu,—la audienţă n’am mai fost chemată—cu un cuvânt nici un semn de viață mai mult. „ — M’a fost surprins mult această stare de lucruri, dar nestănd în puterea mea de a putea schimba, am trebuit să plec fără a mai da ochi cu Carmen Sylva. După vr'o câteva luni venind la Paris, mă întâlnesc aci c’o prietenă a mea din Bucuresci, cu princesa Bibescu. Intr’o zi vorbind despre petrecerea mea în Bucuresci, o întrebai: „—Dar oare pentru ce n’a venit Regina la ultimul meu concert ? „—Pentru că Majestatea Sa s’a simţit ofensată din parte-mi, îmi răspunse princesa. „—Ofensată ? din parte-mi ? nu înţeleg ! „—Aşa este! pentru c’ai uitat să'i mulţumeşti de brăţara în diamante ce-ţi a fost trimes. ..—O brăţară de diamante? dar eu n’am primit nici odată în viaţa mea vr’o brăţară din partea Reginei Elisabeta. „—Ba da ! eu însămi am fost de faţă ş’am văzut cu chiar ochii mei, cum Regina a încredinţat brăţara Mareşalului Curţei pentru ca să-ţi’o aducă. „—Ei bine, dar eu te asigur pe onoarea mea, că această brăţară nici odată nu ’mi s’a predat. „Mai târziu s’a descoperit că Mareşalul aflând brăţara prea frumoasă şi-a fost poprit’o pentru sine. — Şi astfel — bietul om şi-a perdut postul. De altfel, dupe câte am aflat în urmă, nobilul cavaler exercita deja de mult astă frumoasă meserie. “ Sofia Menter. In orice altă ţară cinstitul nostru Mareşal ar fi fost un om perdut pentru vecie, nu-i însă tot aşa în ţara oblăduită de virtuosul rege Carol I. Aci domesticul ciupitor este alungat din casă, şi drept pedeapsă osândit să-şi perfecţioneze măestria asupra fondurilor aşezămintelor brâncoveneşti, şi’n urmă cocoţat ambasador la Curtea unei împărăţii europene.„... ce ruşine! Colectiviştii, cu tot nămolul lor de păcate, s’au ferit de-a ridica prea sus pe ocrotita slugă a Regelui, junimiştii, cum au ajuns la guvern s’au grăbit de-a mulţumi cu vărf şi îndesat nesăbuitul chef al neamţului. Ş’apoi aceşti histrioni ai putere! mai au obrazul să ne spună cu aerul de serioşi, că ne stăpânesc în puterea ideilor şi a cinstei. ----------------------------------------------------şi fără întrerupere, lucru care aface imposibilă încărcarea sacilor deja aflaţi în staţiune, pentru mai mult timp şi dacă am avea în vedere apropiată recoltă a porumbului, care lipsind în America, va trebui să-l procurăm noi ţărilor importatoare de porumb, şi care va produce noi grămădiri de saci, teamă’mi este să nu’i apuce iarna prin gări şi’cu îngheţatul Dunărei să rămână staţionare in întrul ţării. Cine va respunde dlar de aceste pagube colosale ? Cum rămâne cu cumpărătorii cari aşteaptă marfa, şi ce se d i face cu vapoarele cari dormitează în porturi încă de la Iulie uitându-se în calea grânelor ? Ce zic streinii despre noi, de aceste întârzieri, şi ce gândesc cumpărătorii cari depeşează intri una,cerând marfa pe cari au plătit’o de trei luni, şi cărora le mai trebue încă atât timp ca s- o aibă, dacă am ţine compt de grâul care ar fi ploat şi care nu poate intra în vapoare, până ce mai întâi nu va fi pe deplin uscat, şi în stare de a putea rezista umezelei ce faduce marea. Dacă agricultorii par a nu suferi consecinţe materiale grele şi momentan din această lipsă de vagoane, prin faptul că ei pe dată ce au predat în gară lucrul vîndut, îşi primesc banii, sufer însă în viitor consecinţe ireparabile atât materiale cât şi morale. Aşa, când griul sosit şi intrat în mâinile cumpărătorilor streini va fi de proastă calitate, din cauza alteraţiunei ce a primit în lungul timp cât a stat grămădit; când acei comercianţi mari s’au grăbit a cumpăra cei d’intâi dând încă şi preţ bunicel, în scop de a vinde la rândul lor, iarăşi întâi şi cu profit, se văd nevoiţi poate din scăderea preţurilor pe acele pieţe, cari s’au aprovizionat din alte părţi şi la timp, a vinde marfa în păgubă, din cauza capitalului care le trebue spre a face cumpărători de porumb a cărui recoltă se apropie, cum dar suntem noi judecaţi agricultorii şi comercianţii români ? De sigur de tembeli, de răi plugari, de rei gospodari, de necinstiţi chiar, de vreme ce luăm banii streinilor pe producţiunî d’ale agriculturei, spre a nu le trimite marfa decât la Sfântu Aşteaptă şi de proastă calitate. Noroc că bieţii cumpărători neau cam aflat obiceiurile şi ’şi îngrijesc bine de cerealele cumpărate ciuruindu-le şi vînturîndu-le cât mai des posibil în mersul lor, mai ales dacă observ că ele n’ar prezenta destulă siguranţă; căci altfel în loc de cereale, ar avea grămezi compacte de putregaiu, pe cari le-ar scoate cu târnăcopul din vapoare şi astfel ar perde toţi banii. Şi dacă cumpărătorii streini se vor mai adresa şi pe viitor la noi, pentru cereale, o vor face de nevoe, neputându-se aproviziona în destul din alte părţi. Când însă Rusia, America şi alte state vor avea îndeajuns, atunci Englitera, Germania, Italia, importatoare de cereale, se vor adresa la ele şi noi vom rămâne cu grânele, productele şi porumburile în magazii. Franţa ne-a închis porţile, punând taxă grea asupra porumbului importat. Tariful autonom a făcut imposibilă trecerea lui în Austro-Ungaria. Pp. Lipsa de vagoane Este atât de mare lipsa de vagoane la noi în România încât sacii cu grâu stau cu grămezile prin toate staţiunile ţării. Şi n’ar fi nimic dacă aceştia ar fi singurii şi cei de pe urmă de transportat; dar, când pe fiecare zi mii de care vin de prin toate părţile de descarcă în aceste staţiuni, când sacii nu mai au loc prin magazii şi pe sub şetre, naşte întrebarea: Ce s’ar întâmpla cu grâul expus sub cerul liber, când ploile de toamnă ar începe să cază continuu ? Desigur tot grâul se va strica în saci, prin faptul că şefii staţiunilor cu drept cuvănt căutând să încarce sacii din magazie şi de sub şetre, treptat cu predarea lor în gară, şi după ordinea înscrierilor, rândul sacilor de afară adică al celor expuşi la ploi, vine tocmai la urmă. Şi dacă am ţine socoteală că în acest timp vine în staţiuni grav de al puternicilor zilei şi al favoriţilor, care trebue încărcat pe dată