Adevěrul, octombrie 1890 (Anul 3, nr. 633-657)

1890-10-14 / nr. 644

. sminteala, care era să aducă nenorocire pe capul său, au trimes călare pe un mazil, aflător acolo din întâmplare, să meargă in fuga cea mare la margine şi să ceară de la doftorul carantinei o contra doftorie; care înprejurare însă nu am spus drumeţilor spre a nu’i speria până a nu căpăta vre­un mij­loc de ajutori. Postilionul spiţerului înturnându-se călare în codru ca să aducă trăsura şi caii cu aj­­utoriul unor oameni pădurari au târâet-o pân la ospătărie, şi aceştia avea anticipat câte un pahar de vin în socoteala spiţerulu­­­i reparaţiei trăsurei sale Orând am­ul de fire, fricos, carile avea încă o spaimă încă mai cumplită că va fi spân­zurat pentru otrăvirea oaspeţilor ş­i nu mai încăpea de bucurie auzind că spiţerul a cu­noscut veninul mai înainte de a gusta vi­nul La încheerea acestei aventure de­şi era vrednică de rîs, totuşi nimenea nu avea gust a unde Doi dintre toţi au scăpat de o sigu­ră moarte, pe când Pronia au ferit pe pose­sorul a vărsa sângele unui nevinovat. Drept aceea fieşte­ care s’au prefăcut în mulţumire carie Dumnezeu pentru această mântuire şi cu urări reciproce (din ambe părţi) sau dis­­părţit călătorii. încă curierul, a cărui mese­rie 11 mâna îndată mai departe, au rugat , pe posesorul să ajute a doua zi pe compa­nionul avanturei lor, ca să poată urma că­lătoriei sale, şi luându-şi ziua bună de la­­ toţi, le-au di­tit fericire şi au purces. După noaptea cea furtunoasă au urmat o dimineaţă foarte sănină, soarele lumina pres­te frunzele copacilor ce picura încă de ploaia cea proaspătă. Pasările cânta vo­­ioase, şi nu mai puţin senine era feţile posesorului a firii ,­­ale şi a spiţeruluî. Tră­­­­sura acestuia fiind foarte sfărâmată, şi pose­sorul neputând întârzia din pricina vadelei care’l chema la Essl dar nici voind a lăsa pe spițerul străin fără ajutor l’au poftit a veni în a lui trăsură. Deacă cetitoriul să in­­tăresează incă de soarta acestor călători, apoi nesmintit va dori a mai auzi ceva des­pre ii. Drept aceea să cuvine arăta că spi­țerul au dat preste o nouă primejdie; ajun­sese acum departe de la codrul Herţei. Când două gionţuri l’au nimerit drept la inimă, adecă acolo gionţuri lucitoare care să află sub sprâncenile ilarcate a ficei cei frumoase Asemene rană nu au putut nici au voit tânărul a ,o vindeca, decât prin Imeneu (căsătorie) , şi pre lângă bani câştiului ce au lăsat părintele au mai adaus şi pe fiica sa aşazând’o în casa unei surori, care sau însăr­cinat a o mărita după paşti. Această călă­torie nepregătită de înspăimântătoare întâm­plare a codrului Herţei, au fost norocită pen­tru că nu contracturi cu zestre bine siguri­­sită, ci­ simţiri născute din amor şi din re­cunoştinţă, fac o căsătorie trainică. . FINIT. DUMINICA 14 OCOTMBRE 1890 CHARLES MERCUVEL MORŢII ŞI 111 B UNXCA La Berry Era în zilele d’întâî ale lui Noem­­bre 1867. S’apropia iarna. Toţi bogaţii se întorc în Paris în luna asta. Cu toate acestea, înaintea gări de la Châteauroux staţionaţi două trăsuri goale. Pe cine aşteptau? Bătu trei ceasuri la bisericile prin­cipală, Notre-Dame şi Sf. Andrei, ale căror clopotniţe se ’nalţă peste casele joase, într’o câmpie umedă printre plopi. O trăsură din acestea două era o berlină veche de voiaj, cu opt resor­turi, cu osiile largi, cu roatele galbene, cu fundul vopsit albastru închis, căp­tuşită înăuntru cu mătase broşată, cu portierele cu clanţele poleite cu aur, cu armoarii stricate de vreme. La caleaşca aceasta erau înhămate două epe nalte, voinice ca nişte ele­fanţi şi cari negreşit erau întrebuin­ţate la tot felul de munci. Caii steteau nemişcaţi sub mâna u­­nui vizitiu bătrân îmbrăcat cu o li­vrea d’acelea vechile cari slujesc rar şi pe cari le mănâncă moliile prin cas­­telurile părăsite, pe când un fel de ţărănciă tînăr, care respundea la nu­mele de Căsarie, deghizat în fecior pen­tru împrejurare şi îmbrăcat tot într’o livrea veche cafenie cu­­guler galben, cu nasturi cu coroană ducală, se apro­pia de un servitor prea elegant care şedea înaintea cailor unui faeton foarte uşor. — Trenul ? întrebă feciorul pe un factor care era din gară. — Două­zeci şi cinci minute întâr­ziere. — Mulțumesc. Vizitiul faetonului arătă caleaşca fe­ciorului cu livreaua cafenie cu guler galben. —N’o s’aj­ungeți de vreme la Jon­­chere, zise el. —Nu tocmai de vreme. —Ce a păţit ducesa ca se se în­toarcă ? —Nu știu. A venit o depeşe azî-di­­mineață în care se spunea numai vor­bele astea. Sosesc. Să mă aștepte când vine expresul la trei ore. Chateauroux. — Numai atât. —Numai. —E multă vreme de când n'a mai venit ea la Jonchere? — Luna trecută s’a împlinit unspre­­zece ani. —Cu toate acestea e frumoasă moșie. —Mai mult de șease mii de jughheri Parcul și castelul sunt în mijloc... zise Cesaire cu un fel de îngâmfare. —Bună bucățică... —Insă nu aduce nimic din pricină că terenul nu face. —Știu eu, de vreme ce suntem ală­turi. Breuil și Jonchere sunt tot o bu­cată. Păduri și elestie de la un capăt la cel-l­alt! Ar fi bun pentru un vâ­­nător, nu pentru o femee. —De aceea nici n’a mai venit du­cesa acolo de când și-a murit gine­­re-scu. — Stă tot în Paris ? —Mai mult la moșia ei de la Boissy, în Seine și Oise... — Cu nepoată-sa. — Nu se mai desparte de ea. Atâ­ta i’a rămas. Doamna marchiza a mu­rit din facere, când era de două-zeci și doi de anî. Marchizul a murit cinci ani după dânsa. Domnișoara tre­­bue să aibă șapte­spre­zece ani... opt­­spre­zece la primăvară. — Iacă o fată care o să fie bogată! — Te crez. Averea mă 'si, domni­şoara de la Roche-Villars, are și ave­rea tatălui său, marchizul de Charnay ... Şi-i rămâne şi toată averea ducesi. — Strânge mereu bani, cârtiţa bă­­trîna! zise omul cu faetonul. — Par’că’i plouă numai bani! zise feciorul. Și are palate în Italia, are moșii peste tot locul. E o altă Mon­­talta din Roma. Răposatul duce se du­sese acolo să se însoare. — Se zice că nu’î femee bună. — E rece ca un lemn, mîndră ca un păun, aspră ca o piatră. Bătrânul Barnabe... — Vizitiul vostru? — Da... care a fost multă vreme la dânsa și pe care îl ține la Jonchăre ca pe un invalid, spune că n’a văzut’o nici­odată plângând. — Cu toate astea au fost destule nenorociri în familie. — De sigur. Sî’a îngropat pe băr­batul său, pe singura ei copilă, pe gi­nere sau.... Nici o lacrimă pentru ni­meni... Dar nici nu s’a schimbat... E tot așa de aspră, tot așa de rece.... Numai de două ori am văzut’o. Mă iau bonii când o văd pe femeea aceea. Dar stăpânul teu, Bernard ? — Domnul conte ? — Da. — Merge... Cesaire clipi din ochiu. — Spun unii că duce tren mare.... — E tânăr. Petrece. — I-a^trecut'J,vremea. A trecut de trei­zeci de ani și dacă o fi adevărat ce se spune.... — Da ? — Și’a prăpădit multă avere... — Treaba Iul! — Veselă casă’i a voastră! — Acolo nu’și face cine­va sânge reu! Se întâmplă însă numai'că stăpânul nu are tot-d’a­una parale, e lihnit câte o dată și notarii îi golesc tot mai mult punga. Insă într’o bună dimineață o să se însoare și o să astupe toate gă­urile... — Să vedem. — Cu o zestre bună. — Ia ascullă-mă, Bernard? — Ce e? — Ce zici, zestrea mititichi ar fi minunată pentru el. — O fi! S’a văzut lucruri mai ciu­date. Domnul e bărbat frumos și fe­tişcana trebue să se plictisească gro­zav cu prăjina ei de bunică! — Crezi! — Ce idee proastă au ca să vie să se îngroape la Jonchere pe ast­fel de vreme. Brrr! — Capriţiî! — O cazarmă mare unde trebue să moară omul de frică, noaptea. Cu cine mai vine ? — Cu nimeni. Numai cu vre­ o două sluj­nici. — O să meargă bine. Câţi ani zici că are domnişoara? — Şapte­spre­zece. — Frumoasă e? — Nici frumoasă nici urîtă.... mai mult frumoasă. — Sunt sigur că domnului meu o să-i placă — Nu e pentru cine se pregăteşte ci pentru cine se nemereşte, zise ță­rănoiul. M’am gîndit eu Cel-l’alt respunse: — Cine știe ? Sunt vecini.... Asta nu-i puțin lucru. S'auzi un fluer depărtat. Caii ciusdiră urechile. — Vine trenul. Să ne vedem, Ber­nard ! zise feciorul. — La revedere ! Căsaire! — Să treci pe la noi câte-o­dată.... Avem vînat destul. Venea într’adever expresul, coborînd din Paris. Putini călători avea.­­ Două dame, însoţite de o singură servitoare, se iviră în uşa unui com­partiment, pe când un călător îmbră­cat cu un pardesiu cu blană peste o jachetă albastră, se cobora dintr’un compartiment vecin. Călătorul acesta avea o înfăţişare din cele mai aristocratice. Oacheş cu păr mult, cu mustaţa răsucită în sus, cu barba mătăsoasă, cu ochiul adînc, cu trăsurile mindre înalt, îl vedeai câ-i sănătos şi voinic, deşi purta pe frunte, într’o cută prea pronunţată, şi în prejurul ochilor, în evantaliul ușor al zbîrciturilor uşoare, stigmatul grijilor care chinuesc, al o­­boselilor petrecerilor în nopți albe. El se apropie de cea mai vrâsnică dintre dame și se înclină înaintea ei. — Dumneata aci, domnul de Vau­­noise ? zise ea. — Tocmai eu aș trebui să mă mir că te văd aci, doamnă ducesă, răspun­­se el. Ai părăsit Berry. O să rămâneți aci mai multă vreme ? — Nu știm — Voi avea onoarea să vă prezint omagiile mele. — Când vei voi..., zise ducesa cu o vă­dită dorință de a scurta vorba. Și întorcându-se spre fata care ră­măsese pe scara vagonului: — Vino, Blanco, avem să facem drum destul de lung... La revedere, D-le de Vaunoise. Tonul era aspru ca şi înfăţişarea bă­trânei dame. Insă contele nu băgă de seamă. El nu-şi lua ochii de la fată căruia bătrâna îi zisese Blanşa. Fata se sui în caleaşcă, după ce în­­brăcă o haină cu blană pe care i-o puse în spate o slujnică nu mai tînără de 60 de ani. Contele Filip de Vaunoise băga de seamă aerul ei suferind. Se sui şi ducesa şi pe urmă, dinainte se puse slujnica şi trăsura porni. Un ţăran, care aştepta cu un car, luă bagajele şi plecă şi el pe urmă. Peste câte­va minute contele Filip de Vaunoise se sui și el în faeton, luă hățurile celor doi roibi care trepădaă de nerăbdare și apucă pe un drum larg mărginit cu plopi din cari se scutu­raseră cele mai mai multe frunze în­gălbenite de frig. (Va urma). PaEi'J'* TFoAHTHgO • AWT?j)aA9 CS­­i huzpsijj}­­^. t n piu,Si a * H (r.tTi fie 4. i âA&inîi nt fiu . «u nftn^Mtps­­ns ySiM.* i U,M fi? o». cp» rii cxriv5. o Utiî Ji’oVd .fliaMWl fit paoui'd tun ^ri^pLtr* fk Tay‘TH/iOp ee ^ KdNTo'pa Jfi ÎJOUdrTHp'fe CiJiMliMACp vpiii îlfdfY»* • AH('m SH K6j­­ROH ac% npUbAASpd Hîî s isim fsop d4­ ad »IAN­3 Ad w M^i s*$mtuAt FdjjVuAoo . ID*d i WVUTOplv“ Pd^ÍTt c% fiep Jf.- éJ#i‘MíUi,d ASaau^aíi'p AípsrS'róp.Y,» fit hü?» MHAÍ ÎTiptcfdHHACp *1» dS Rh Ml #0HT d fcí •fCXpSHHd KÜ npiNSMlpd'mVid • Ulti KdpHAI sop ^nspiţit nptiiV<M*pdHUHAOp rd^íTiA* *11 $lAd PtfidKH'Ît nAHKSp« nUlfASHTI AHt* Rop *rpMMM*Tí CSn*r möMiA» (JlÍMjit kS» Tol\« Kdpi'H Rop dB-fe 5 nljs-AMKd^-f MMtKdHRd 4gJvUHUSptl flIM­Tplí HMTipícVÁ AOp. e*W O0(f)TM,UM dAÍ fplMMM'rt KUTpS PtfidKUU ^TXpHM^^A* MdH «lírára it ^MpffZTOpid AOKHaÜM , UIH KIAT^Artd nfe&AlKd'uV'M Kdp«fe fit« T» KKVf &N AÍS p*n^$A. TMllSpM'r •rpSu uÍMtf d.\ fdíiTiM­ Această gazetă Politico—literală să tipă­­reşte în Est, preţul ei este de 4 galbeni pe an. Eară acum se prenumără pe 7 luni juni, începând dela 1 Iunie şi eşind de două ori pe săptămână adecă: Dumineca şi Joia înainte de ameazăzi. Prenumăranţia şi înpărţirea gazetelor se fac în Cantora eî în Monăstirea Sfinţilor trei Erarhi. Acei ei vor voi a se prenumăra şi după 1 Iunie vor afla încă până la o vade numerile gazetelor din început. Pe la ţinuturi iubitorii de gazete se vor înştiinţa de la Dumnealor Deregătorii de numire Persoanelor, ce au bine­voit a se însărcina cu prenume­ranţia, şi care le vor împărţi prenumeranţilor, gazetele ce de la Redacţie în plicuri pecetluite li se vor trimite supt numele fieşte căruia. Toţi cari vor avea a publica în­­gazete niscaiva înştiinţări pen­tru interesul lor, sânt poftiţi a le trimete că­­tră Redacţie întărindu-le mai întâi­, de di­­rigătoria locului, şi adăugând cheltueala pu­blicaţiei carea este câte un leu de rândul ti­părit într’un număr al Gazetei. . JÍiSK'Sé! Ulti Tr&'HTO'tXJl TpÁw; Cn^ur mhks t ^afímmIí -rp-fe^x? d COaptAiiíM Ab Mii «2. ÎÎI 1ÍCT lis SCHICS R-piMbplS: fit ^-Ódl Ímmuh poSft umi nf ftínij, Tt TIMK C3 U,Hft MOdt ^■AHKdTfAt dpMnt? •f.NKS t? A C p H A * 4 H AoVi't* £ oyMßp« trVíiHAdT» , Hmm kwcí uí ^iiRS.\nTt KOSOHÍAMAI flAtKdTf. Ah hí gsopH fed w csy^TSí Bdpt dípbA ^•fOMKS, A* MMA» 8ÍH *l)í IWUHlkiTI, B -» . •> / * O iU ,J.í4 KÖTpO ÍÍAEl.HO MhKS ? ábÍMSM Ri;,íi.d a*.i tun* s'Sh4 Osps dcTlM^AS, M * * V to *» »U XíA£ S4«i d Aliit íS^'hí IîfÂHR fiéti RMBKpHHÍdAS. éuií, Tp«M«rOpVH 0vpAAdfS, íÍaa *rp^i/t ddá tot Emmi «apei Ad dAT^A nEpZ, Míp'b Kd UIH MKHt . ílAfí ÄHH» k iîAfÎHHd* M Î %% AÜlifti To AT»1* M R.'.MUf * »* a¥*U # A* Rolniit, 3Kbp*HA gów chi?«» íÍmí: ch'íthm* mii »H c' riAFTMHd PoM*lt+'flfX , #1a míU ,A°pb M m dM'fe ditfi : îîpt KAAMlíd fi? AARIITii'llíT Ahh (|)AO;H Miipt dK^Aiyt* ^ Ai Mi Ai COpVdap* Kis'ii^ dfí'tí ca A^Miuidfs, AÎahi n«pr« 4i ni acAp• CO K'ipd M^AT dKűca . ( &ti ^i ^IdpMSK _dMOptJnV* v tHnVpH mWat* . diHl % 1IÍH dK1!? M» CHMT Tpí^H'ra dbifT MHH$T (JjipHHi ( 7 JÍ ! M^AT m’ dtfirkn«r* 9 # W^ATi R^MnbfH BC7» ntTpÍHfy iS&Mfit CÓdpTA Tt , Mf'pyii (üst Tlít KS thuSa (SK K\X A A fX dMI K<f * O^Afi’Utt Hd'pa* «V»p», Ks ^i'fc4!M«Al ItFH ^1 JtaA« » Cd MA MM K0#p HÍJ», Albina şi trintorul Trîn: Spune spune mică albină încotro mergi acum trează ? Când a soarelui lumină Pe acest câmp nu scăntecazâ, încă tremură pe foae In munţi rouă şi pe râpe, Nu te temi să ţi se moae Delicatele aripe ? Încă florile ’nmiite Stând în umbră tupilate, Ţin închise şi învălite Bobocelile plecate. Di ce short ca o săgeată Care aerul despică, Di unde vii tu mânecată Şi încotro albina mică ? Lina­ i viaţa mea şi bună Pâră multă osteneală. Cele care alţi adună Prânzuriî dau chiverniseală. Aşa trântorii urmară, Am trăit aşa tot bine, Nu căra la altul ceară, Suge mere ca şi mine. Alb : Zice albina ’n repegiune : Lucru toate’nvinge ’n lume De voeşti, sburând ţi’oi spune. A mea sistemă şi nume. Eu’s albina românească Al meu dor­u­­i ş’a mea lege: Pre câmpia pămîntească Din flori mer­ea a culege. Ale mele sorioare Când abea ea luminasă Dulce pârgâ de pe floare O căra de mult acasă. Ea de formă­ amorţită Zăcui timpuri multe, aice Şi abcea mă simt trezită In acest minut ferice ! Abeă ! Luau mult m­’aşteaptă Multe câmpuri voiu petrece, Unde soarta te îndreaptă Mergi şi tu, că timpul trece. Şi mă lasă'n ame cale S'adun ceară, dulce miere, Că de mamele și de-at­a e Zile, samă ni vor cere. Tipografia. Moderna Grigorie Luis Strada Academiei 24.

Next