Adevěrul, noiembrie 1890 (Anul 3, nr. 658-682)
1890-11-26 / nr. 679
2 LUNI şi MARȚI 26-27 NOEMBRE 1890 Lupii în şcoală Sub acest titlu publică onorabilul d. Pandele Popazu, ca procurator plătit al D-lor Ioan Cetăţanu şi Dumitru Cerchez, din nou un voluminos articol în România de la 16 curent. In acest articol d-nul Popazu atacă cu violenţă pe toate persoanele valoroase, cari au demascat, urmărit şi pedepsit şoptele înjositoare, săvîrşite de numiţii domni la liceul din Galaţi; apoi plânge şi suspină, că d-nul Cetăţanu Cerchez sunt victime şi că„ei nu cer decât dreptul de apărare.“ 1 . Negreşit d nul Popazu, care era angajat prin epistola că la 5 octombrie 1881 a contat ocaziune pentru a servi şi el, nu putea să scape această ocaziune pentru a se achita de angajament şi îmi aruncă în spinare o mare parte (dar nu toate) din viţtele şi păcatele sale şi ale clienţilor ser, viţii şi păcate, pe cari toată lumea cinstită din Galaţi ştie, nu numai că ’mi sunt cu desâvîrşire streine, dar pe cari le-am combătut în tot decursul vieţii mele. Articulul d-lui P. Popazu şi foile sale volante merită toată atenţiunea publică; acestea probează că cu desăvîrşire corupţi oameni există încă — din fericire puţini la număr — în această ţară. In adevăr, cât de corupţi trebue să fie, şi de ce fapte sunt capabili oamenii cari, prinşi cu fapte infamante comise în şcoală, sanctuarul culturei naţionale, şi condamnaţi în toată regula de legile şi justiţia ţării, nu numai nu pleacă cu ruşine capul cum o face criminalul ordinar, dar îndrasnesc să insulte pe toţi bărbaţii de valoare, cari au urmărit şi pedepsit infamele lor speculaţiuni băneşti ! E în interesul moralităţii publice să aruncăm o privire asupra întregei afaceri ; cestiunea e mai mult decât serioasă. Eu am avut curajul să denunţ cu propria mea sub semnătură actele înjositoare şi speculele ruşinoase, săvirşite de C-nia Cetăţanu şi Cerchez în liceul de Galaţi. D nul Grigorie Tocilescu, eminentul profesor al Universităţii din Bucureşti, şi cel cin profesori universitari, cari compun Consiliul permanent al instrucţiunei: d-nul B. P Hâşdău, Alexandru Orobescu, D-l Al. Viţu, Anghel Dimitrescu, Iacob Negruţi, toţi bărbaţi de o mare valoare morală şi intelectuală, au avut tăria de caracter şi n’au cerut lacrimilor şi stăruinţelor şi n’au făcut lucrurile muşama. Cei 5 membrii al juriului universitar de Iaşi nu s’au înduioşat de lacrimile condamnaţilor, în faţa probelor patente de culpabilitate şi’şi au făcut datoria. In faţa insultelor, a calomnielor, la cari au fost expuşi de un an de zile Încoace toţi cari şi au făcut în mod onest datoria, în faţa îndrăsnelei, ca să nu zic a obrăsniciei cu care d. Popazu, un suflet perdut şi o inimă putredă, ca procurator al companiei Cetăţanu-Cerchez îşi bate joc de cele două Universităţi, de legile ţârii şi de morala publică prin articulii săi insolenţi şi prin acţiunea, ce a deschis domnului G. Tocilescu, acţiune care s’a respins atât de judecătorul de instrucţiune cât şi de camera de punere sub acusaţiune. Oare, găsise vor oameni, cari să se mai espunâ a servi şcoala şi interesele publice, când vor cântări cât de crud sunt răsplătiţi cei ce şi-au făcut datoria în afacerea scandaloasă Cetăţanu- Centez ??! Iată ceia ce trebue să îngrijască pe toţi oamenii de bine ! Iată de ce e bine să aruncăm o privire generală asupra întregei afaceri. I. Dreptul de apărare D. avocat P. Popazu începe artilul săli amintit cu o mulţime de teorii asupra dobitoacelor, între cari se numără—fără consimţimîntul nostru negreşit—şi pe D-sa. Apoi es lamă că : „clienţii săi nu cer de cât dreptul de a se apăra“. D. Popazu comite intenţionat o mare greşalâ. D nil Ion Cetâţeanu Dumitru Orrhoz c-nia s’au folosit de dreptul de apărare pe toate căile posibile. Abia s’a făcut ancheta şi onorabila companie a pus totul în mişcare, s’a intervenit pe lângă d. Gr. Tocilescu, prin senatorii şi deputaţii Galaţilor, ca să facă lucrurile muşama. După ce s’a depus raportul pe de o parte m’au atacat şi insultat pe mine şi pe d. Tocilescu în Poşta de Galaţi cu cuvintele cele mai murdare şi calomniele cele mai josnice, dar făceau ochii dulci consiliului permanent şi ministrului. După ce consiliul permanent a dat avizul prin care trimite pe capii companiei Cetăţanu Cerchez în judecata juriului de Iaşi Poşta atacă cu violenţă şi pe membrii consiliului permanent şi pe Secretarul general d. Ştefan Mihailescu, pe cel dintâi pentru că n’a cedat intervenţiunilor lor, pe cel din urmă pentru că a dat curs lucrărilor şi nu le a dosit... altceva nu-i puteau cere. La 25 Mai a. c. apar înaintea juriului universitar din Iaşi, compus din cinci dintre cei mai eminenţi profesori. Procesul durează trei zile. Capii companiei apar înarmaţi cu o mulţime de certificate economicoase, stoarse prin lacrimi şi alte mijloace. Ei şi-au luat de apărător pe un distins avocat, pe d. Bâdărău, s’au apărat înşişi prin gură şi lacrimi. Dar.... Juriul universitar avea înaintea sa: procesele verbale falsificate, matricula cu notele falsifiate şi şterse, depoziţiile mirturilor subsemnate de ei, deposiţiile d-lor Cetăţanu şi Cerchez subsemnate de ei înşişi, deposiţii care-i condamnă şi în fine multe alte acte, între cari şi o epistola autografă a tînărului Bernard Seel, în care acesta declară că d. Ion Cetăţeanu, martirul, i-a luat 140 lei sub Veţel d’a’l prepara şi a-i da certificat de 4 clase gimnaziale, dar nici nu l’a preparat, nici certificat nu i-a dat, nici paralele nu i le-a restituit. In faţa acestor acte, cu toată strălucita apărare a d-lui Bădărău, juriul a fost nevoit în unanimitate a-l condamna. Credeţi că au încetat a se apăra acum, când aveau o sentinţă definitivă, nesupusă apelului sau casării? Nu! Aui făcut un memoriu, pe care l’au adresat Majestăţei Sale Regelui prin intervenţiunea unui om de valoare. Asemenea oameni găsesc mai lesne sprijin, decât oamenii de treabă. Au intervenit şi pe lângă ministrul Th. Rosetti. Nici Regele, nici Ministrul n’au voit să se facă protectorii unor fapte infamante, ca cele petrecute în liceul de Galaţi. Cum ? onorabile d-le Popazu, aceasta însemnează că nu li s’a dat dreptul de apărare ? Dar mărginitu-s’aci el aci ? Nu ! In ziua în care s’a subscris sentinţa juriului de Iaşi de ministru, au scos la lumină o broşură subsemnată de el, în care insultă pe d. Gr. Tocilescu, pe d. Ştefan Mihăilescu, insultă Dâmboviţa şi Bahluiul, adică cele două universităţi ale ţării şi mă lovesc pe mine căutând prin calomnii şi epitete înjositoare a mă tîrî la nivelul lor moral şi intelectual. Toate căile de apărare sunt epuizate dar celebru d. Popazu le mai deschide una. D. Cerchez şi-a făcut prin mijloacele amintite o frumoasă avere : d. Pândele Popazu prin procesele avute în Galaţi şi-a perdut clientela, aşa că a fost nevoit a se muta la Bucureşti, unde cu regret trebue să o spunem, nu-i merge mai bine. D. Popazu—negreşit bine plătit—intentează proces criminal d-lui G. Tocilescu, pentru că acesta n’a voit prin ancheta sa să facă lucrurile muşama. D-l Popazu ştia, ca şi noi, că această acţiune e un act nebunesc. D-sa n’a făcut procese criminale judecătorilor de instrucţiune din Galaţi, cari Pau urmărit şi dat în judecată în repeţite rînduri pentru escrocherii şi falsuri şi nu s’a constituit parte civilă cu câte 40.000,’când faceste parale multiplicate cu numărul proceselor, era să le încaseze d-sa personal şi — face proces d-luî Tocilescu, se constitue parte civilă pentru 40.000 lei pe cari, să’i ieie domnii Cetăţanu — Cerchez ! De ce ?... In fine, judecătorul de interucţie şi camera de punere sub acuzaţiune au respins cererile d-lui P. Popasu, recunoscând şi unul şi alta, că: Procesul d-lor I. Cetăţanu şi Dumitru Cerchez s’a judecat contradictoriu în toată regula şi că condamnaţii au uzat de toate mijloacele de apărare. Cum rămâne acum cu capacitatea juridică a d-lui Popazu ? Cum rămâne cu insultele ce ne-a adus ? Cum rămâne cu moralitatea ziarelor, cari s’au făcut rezervorii pentru toate murdăriile d-lor Cetaţeanu—Cerchez— Popazu ? II. Valoarea d lor Cetăţanu—Cerchez. De când există România, nu s’a făcut atâta tapaj, cât s’a făcut cu afacerea scandaloasă Cetăţanu—Cerchez. Judecând după zgomot, ar putea cineva crede că cine ştie ce persoane de valoare sunt aceşti doi domni profesori; ei n’au însă nici meritul d’a fi cel puţin profesori. D. Cerchez, în tot decursul profesoratului săfi, n’a explicat o singură lecţie din matematică, studiu ce era însărcinat a preda în cursul inferior. Tu-d’auna a citit lecţiile, a copiat exemplele la tablă, iar când a învăţat vr’o regulă pe da rost, declara în faţa întregei clase : „Acum să spunem regula pe de rost. Aceasta o făcea punăndu-şi cartea la spate în rîsul ironic al copiilor. Aritmetica D-sele a fost scoasă de D. Dumitru Sturdza, minstru liberal, deşi D-nul Cerchez era liberal, din toate şcoalele printr’un ordin publicat în Monitorul oficial Cu toate acestea martirul a continuat a-şi impune cartea în liceu chiar şi după ce a fost condamnat, chiar şi în Septembre trecut ! D-na Ion Cetăţanu şi-a citit totd’auna lecţiunile în clasă , iar la esamenire din Iunie trecut, D-nu Ştefan Vârgolici, profesor universitar, delegat, l-a surprins că corecta pe elevi dupe carte. Iată ce zice D-nu Vârgolici despre D Cetăţanu în raportul său asupra examenului final al anului şcolar 1889—90. „Foarte slab „a mers de asemenea limba română şi la „clasa II-a. Respunsurile elevilor erau foarte „insuficiente şi nici programa n’a fost cu „rigoare observată. De mici composiuni şi „de recitări din autorii români nici vorbă n’a „fost“.... In privinţa limbei latine în clasa patra, predată tot de D-na I. Cetăţanu, iată ce zice D-nu Vârgolici: „In clasa a patra am găsit elevii foarte slabi şi la gramatică şi la traducere, chiar cei mai buni se înşelau asupra formelor regulate a cuvintelor. Citirea e de tot neglijeată“. Ca director, D. Cetăţanu, cu cumnatul D. Cerchez au transformat liceul într’un cuib de speculă ruşinoasă. Toţi elevii preparaţi privat, sau veniţi de la alte şcoale erau esaminaţî de compania Cetăţanu-Cerchez ; nici un concurs nu s’a p’ăcut fără această companie.... D. Popazu zice în articolul amintit: „Şi nobeţa şi respectul nu immnprintere ca să se ceară pe faţă expecafiuni „oficiale direcţiunei respective, dupe care „numai să se hotărască calea de apucat ”. Popa nu vrea să zică, că ministrul a fost lipsit şi de respect şi de politeţă, că n’a întrebat mai întâi pe directorul Ion Cetăţanu oficial, dacă poate urmări pe directorul Ion Cetățanu și pe cumnatul acestuia D-na Cerchez! D. Popazu e subim! Până în toamna anului 1889—toamna fatală, când s’au numărat boboceii companiei — liceul s’a condus numai de companie . Ministerul n’a văzut liceul de cât prin rapoartele D lui Ion Cetățanu... Rapoartele directorului Cetăţanu au lăudat în decurs de 1/1 de secui—cum zice D-nu Popazu—pe profesorul Cetăţanu şi pe cumnatul său D-nu Cerchez. De modul cum s’a achitat Cetăţanu de o îndatorire delicată, impusă prin lege, de îndatorirea şi dreptul de a numi delegaţi la examenele şcoalelor private, vom da numai un esemplu . O dată D-na Cetăţanu, directorul liceului, se derogă pe sine şi pe amicul său, D-na Pandele Popazu, ca să asiste la esamenul şcoalei de fete a călugăriţelor catolice, deşi D na Cetăţanu era profesor la această şcoală. D-na Cetăţanu s’a prezentat aşa—dar la esamen în trei feţe. Ca director de liceu a venit să controleze pe delegatul Cetăţanu cum îşi îndeplineşte datoria; ca delegat a venit să controleze pe profesorul Cetăţanu; iar ca profesor a venit să facă formalităţile esamenului şi să încurajeze pe călugăriţe pe calea măreaţă a propagandei catice. Şi de cine era d. Cetăţanu însoţit în această delegaţiune? De d. Popazu ! Apoi nu are dreptate d. Popazu să esclame : „Lupii în şcoală !“ Ba ce mai lupi ! Unul condamnat pentru acte de mituire şi falsificări de note, celălalt, Popazu, scăpat ca prin urechile acului de puşcărie în urma a o mulţime de procese de escrocherie şi falsuri.... D. Cetăţanu, chemat ca director de liceu a controla înviţămîntul privat, şia împărţit cu cumnatul său D. Cerchez şcoalele private strâine şi cât timp a fost director Cetăţanu, nimeni n’a îndrăsniie sâ de «de.Tot d. Cetăţanu a fost profesor la Tetzis, care a vrolt opt copii, chiar după ce acesta a eşit din puşcărie, iar d. Popazu a oferit lui Tetzis tot concursul său, ca să nu i se închidă şcoala. Ambii au servit pentru bani. In viaţa privată şi Cetăţanu şi Popazu au fost mai scandaloşi, de cât Cerchez . Cel dintăi doi au probe vii de viaţa lor imorală ! Me opresc aci, deşi sunt provocat, nu merg pentru astă-dată mai departe. Sunt însă gata oricând a pune şi viaţa mea privată faţă în faţă cu viaţa privată a martirilor Cetăţanu-Cerchez Popazu şi promit a putea proba prin fapte, că toată viaţa mea a fost şi este curată ca cristalul, fără nici o pată; din contră compania amintită, chiar desfăcându-se de tovărăşie, pot prezenţi societăţii fiecare în parte un capital tot atât de mare de fapte înjositoare comise în viaţa privată, ca şi cel din viaţa publică profesională... şi pentru aceşti oameni s’a făcut atâta sgomot în ţară ? 11 In ceea ce priveşte acuzaţiunea că m’aş fi bătut, spune neadever d. Popazu , eu am aplicat o mică corecţiune: unuia fiind că m’a insultat şase hui de zile prin ziare; altuia fiiindcă mă atacase, asistat de patru inşi, ca resbunare poltică, iar nu din caua unor certe personale, cum susţine d. Popazu. Spună însă d. Popazu, de ce a fost crud bătut de bărbatul unei lăpărese ?? In şcoală am avut un singur păcat, acela de a’mi lua rolul de profesor în serios . Cu riscul de a-mi crea ostilităţi şi a-mi lovi în interesele mele pavate am curăţit pănă acuma trei soli secundare de imoralităţi, am închis deşcoli străine demoralisătoare şi am foldat două institute româneşti. Terminând, rog pe d. Popaiu, să binevoiască a se crede achitat le angajamentul „în scris, ce are faț, cu mine“, de a mă servi, să nu mă expună în timpurile grele de astăzi să mai scot copil după procesele sale e escrocherii și falsuri din dosarele trbunalului și ale curții....Să me scuteasă de a ridica de tot vealul ce acopee romantica și tempestoasa sa viață. Al. Radu. 107( Calea Victoriei, IO* Bucuresc E. PRAGER, EMANUJEL& BILLER Fahre Si MAGAZIN Si MOBILE Instalaţiuni conplecte de Qasse, în toate genurii și toate stylurile. Inormaţlnffil In secţiunea a 6-a a Camerei s’a ales preşedinte D. N. Blaramberg cu 10 voturi contra 9 voturi date d-lui Carp. Secretari s’au ales d-nii I. M. R. Epureanu şi Emil Lahovary. Răsfoind preţioasa colecţiune a defunctului ziar Epoca avem tot dreptul a ne întreba cum Domnii Alex. D. Helban şi Nicu Filipescu au putut da voturile lor D-lui Mihail Kogălniceanu, pentru preşedenţia Secţiunea VII a Camerei. Regretabil şi foarte trist ! — Cum explică aceşti duo! deputaţi salturile lor politice ? Azi sunt la ordinea zilei în Cameră cele două interpelări ale D-lui N. C. Aslan. D-sa va desvolta mai întâi pe aceea privitoare la poziţia guvernului. Tot azi se va depune şi raportul comisiunei de răspuns la Mesagiu. Discuţia asupra răspunsului va începe abia la ţsîîrşitul săptamâneî viitoare. Bugetul Ministrului de justiţie pentru exerciţiul viitor 1891 — 1892 se ridică la cifra de lei 5.190.344, această sumă, comparată cu acea din budgetul exercițiului curent de lei 4.764.574, resultă un spor la cheltueli de lei 444.770, din care scăzându-se lei 19.000, reducerile efectuate, sporul real este de lei 425.770, provenit din aplicarea nouei legi asupra magistraturei. Senatul nu a ţinut şedinţă Sâmbătă. MIM Profesorii gimnaziului real din Târgu-Jiu, vor da, la 15 Decemvrie viitor, un bal în folosul şcolarilor săraci din acel oraş. D-nii Lt.-Colonel Lupu Al., Boteanu R., Maiori Iarca Al., Teişeanu Gh, Lambru Gh., Căpitani Mironescu I, Mihaescu C., Cristodule G., Averescu Al., Costescu Stef, Ghica M., Mavrocordat L., Rădulescu C. oficerii de Stat-major membrii şi scriitori la „Publicaţiunile militare“ au încetat, din iniţiativa lor, de a mai colabora la „Publicaţiunile militare“. Aceşti Dni oficeri, împreună cu camarazii lor din cele alte arme, îşi propun a scoate, după 1 Ianuarie 1891, noul publicaţiuni militare, iar în cursul lunei Decembrie vor apare prospectele necesare. Ni se scrie din Bacau că cu tot ordinul ce s’a dat de a se desinfecta şcolile cari s’au închis din pricina scarlatinei, la unele şcoli uşile şi ferestrele stau vecinie închise. Atragem atenţiunea celor in drept spre a lua măsuri ca să se aerisească clasele măcar aceste câva zile câte mai sunt până la redeschidere. I ■■ I In urma instrucţiune! făcute, s’a constatat că vinovaţii pentru bătaia d-lui N. Rosetti-Roznovanu cu ocazia alegerei trecute de la Paşcani, sunt Gheorghe Vasiliu, I. Grigoriu şi Gh. a Anuţei. Aceştia au aţîţat pe ţărani făgăduindu-le că pămîntul de pe moşia Păşcani li se va împărţi lor, şi ademenind câţiva beţivi cari au provocat scandalul. D-l locotenent de marină Ştefan Cristescu, a dat la lumină un studiu asupra curbelor integrale şi diferenţiale şi instrumente de calcul. Lucrarea este aprobată de Ministerul de Resbel. Aflăm cu multă plăcere că fiica medicului judeţului Tulcea, d-ra Ecaterina Cheladino s-a logodit cu d-l Sub-locotenent Berlescu. Cunoscutul vînător de pisici, excepțtanul Th. Antonescu, ginerele directorului seminarului din Ro man, aflăm că a fost dat în judecată pentru bătaia economului seminarului. Credem că justiţia îşi va face de astă dată datoria, mai înfrânând poftele acestui bătăuş. Din Iaşi Hoţiile, spargerile şi dările de foc se practică pe o scară întinsă în comuna Bucium, jud. Iaşi. Nu de mult cârciuma lui N. Gheorghiu a fost asediată de hoţi şi prădată; când s’au cules viile s’a dat foc la o casă aparţinând Monastirei Socola, proprietatea Statului, înconjurată de o mulţime de case, şi acum câteva zile s’a făptuit un furt prin apropiere de o rară îndrăzneală. Iată împrejurările : Mai mulţi hoţi îşi propun să predea pe băcanul Leibinzon ; tâlharii, pe când spărgeau uşa, au fost simţiţi de un servitor şi imediat s’au retras, oprindu-se la un depozit de băcănie al lui Aizig Wachtel. Aci el au spart lacătele de fer, ’şi au încărcat un car cu trei saci de cafea, de o greutate de 356 kile, o ladă cu luminări de stearină, vre-o 20 câpăţâni de zahar şi multe altele. In tot timpul acestei operaţiuni ei n’au fost tulburaţi nici de strajeri, nici de vre-un locuitor, deşi acest depozit este situat pe cel mai principal drum, la Trei fântâni. Dacă în comuna Bucium, la o depărtare de 12 oră de oraşul Iaşi, ar exista o administraţiune onestă şi capabilă, apoi nu s’ar întîmpla aproape sistematic aceste hoţii. Din nenorocire la Bucium este un primar care se află sub tutela supleantului subprefecturel, un om certat cu cinstea, care în loc să-şi caute de slujbă, face politică şi vinicultură. Subprefectul vine la zile mari, în inspecţie — se zice—pe când în realitate se fac sindrofii. Cei din Bucium nu au cui se adresa. Averea şi viaţa lor nu este apărată de cei plătiţi s’o apere, iar tâlharii umblu cu carul cu boi încărcând prădăciunile ce le fac. Prefectul de judeţ, D. Dimitrie Donici, dacă ar descinde pentru câteva ore la Bucium, suntem siguri că s’ar îngrozi de desordinele administraţiei şi ar lua măsuri de îndreptare. * Curtea cu jurați va avea de judecat în această sesiune două importante procese de calomnie prin presă, unul privitor pe deputatul Ioan Nădejde, la 4 Decembrie, cellalt privitor pe D. Vasile Sion-Gherel, la 5 Decembrie. * Comitetul Teatrului Naţional de aci a găsit de cuviinţă să suprime anul acesta biletele de liberă intrare ziariştilor. Dupe cât suntem informaţi nici o redacţiune n’a primit bilete. CATULLE MENDÉS Calomniata ! Coleta deschise ușa cu atâta furie și o trânti așa de tare după ce intră în cât se cutremurară geamurile storurilor japoneze, dând un sunet de mărgele ce se sparg. — Lila, cunoști tu oameni de lege ? strigă ea. Lila răspunse: — Am cunoscut un student, anul trecut; trebue să fi avut mare dibăcie în ce priveşte pledoaria, fiindcă şi-a câştigat foarte iute cauza lângă mine şi foarte deseori deschidea cele şapte coduri ca să găsească acolo ascunse între foi scrisorile mele şi să le citească; dar, spune-mi, scumpo, ce supărare ai, ce pricină te sileşte să cauţi un avocat. — Vreai să intenţie un proces. — Tu ! Coletto ! şi ce proces, rogu’te ? Cine ţi-a făcut rău ? Ce ţi s’a furat ? Sărutări poate ? Nu’i nimic cu asta! Mai ai tu destule. E vorba cumva de vreun depozitar necredincios care refuză să’ţi napoeze vreo comoară pe care i-ai încredinţat-o cu nesăbuire—bunioară inima ta—sau ie vorba de vreo e fracţiune de corsaj noaptea ? Oricum ar fi, eu cred că ar trebui să duci cauza în fața tribunalului care ’şi are sediul la Cytera cu Venera ca preşedinte și cu doi zei Amor ca asesori. — Nu rnde, Coletto dragă. Eu vreau să intentez un proces adevărat, un proces serios. Ce fell nu poate cineva să învinovăţească pe un negustor că vinde cu memri fişe, pe o cusutoreasă că a furat câţiva metri de stofă, fără ca oamenii aceia să nu ţipe, să nu facă plângere în faţa tribunalului, să nu facă să fie bîrfitorii osîndiți la amendă ? și eu să nu’mî răzbun pentru'.o calomnie, cea mai cumplită din lume, care’mî vatămă interesele mele cele mai scumpe ? Știi tu unde șade vreun portărel? Am trebuință de un portărel numai de cât. — Va să zică, Coletto dragă, ai fost calomniată ? — Grozav de tot! Când vei auzi ce s’a vorbit de mine nici n’o să vrei să crezi că se poate astfel de tâlhărie. NI Coleta zise mai potolită: — Inchipuește’ți că de mai multe zile mă miram foarte mult de ce mi se întâmpla. Făcută cum sânt eu, cu ochii prea mari și cu gura prea mică, cu ochi cari fâgăduesc mult şi cu o gură care nu se înpotriveşte nici o dată, nu mi s’a întâmplat să nu se ţie după mine bărbaţi amabili cari me roagă să’mî fie milă de dânşii, aşa că mizericordia mea, ori cât de activă ar fi, nu are tot-d’auna vreme ca să le împlinească rugăciunile ; şi mă văd silică să fac nenorociți. — Rar. — Câte o dată. Ei bine, puica mea, de o sâptămână încoace se schimbase tot ele-