Adevěrul, decembrie 1890 (Anul 3, nr. 683-706)

1890-12-01 / nr. 683

îngrămădite pe aceste petice de trotuar butoaie goale sau pline, lemne, morma­ne de moloz depuse de particulari. Pri­măria apoi îți îngrămădește pietre sau grămezi de nisip iar pietonului nu-I ră­mâne de­cât a merge prin mijlocu stra­­dei unde este espus a fi călcat de tră­suri, cari știm cu toții cum sunt condu­se, sau a fi stropit de noroi de sus pâ­nă jos, sau în fine a merge în zăpadă până la glezne. Ce să mai zici de particulari când vezi că din partea Primării însuși se fac neorîndueli. Pe unde este a se face o mică reparație de pavagiu se îngră­mădesc pe trotuare — fără a se ține cont dacă e loc sau nu—mormane de nisip cari zac cu lunile până să fie întrebu­ințate, iar pietonii trebuie să ocolească prin noroi și mocirle. In unele locuri aceste grămezi de nisip se bătătoresc de către trecători și apoi când plouă sau ninge se face pe trotuar zloată. Păcat de frumusețea bazaltului care stă acum sub aceste troiene. In unele locuri, cum este în colțul stradei Sfinților și Colței, vis-a-vis de Creditul Rural trotuarul mai servește și pentru alte necurățenii. Credem dar că vizita edililor prin a­­ceste locuri ar aduce o mare înbună­­tățire. Un trecător. Din "V­aslui Profesorii gimnaziului au luat iniția­tiva de a forma, în Vaslui, o societate „științifică literară“, pentru care scop, în seara de 27 a. c. a avut loc o în­trunire în Sala Primăriei. Toate nota­bilitățile din Vaslui erau prezente, fo­toliul presidențial era ocupat de d-nul N. Ciurea, primarul orașului, fotoliul de secretar era ocupat de d-nul Simo­nis, avocat. D­l Severini a luat cel d’in­­tuit cuvântul, și a desvoltat în mod destul de clar care este scopul acestei societăți, apelând în acelaș timp la no­­tabi­ltâțile Vasluiului de a da tot con­cursul posibil, pentru ca societatea să aibă un mers cât se va putea de stră­lucit. Al doilea, a luat cuvîntul d-nul Cal­mușchi, „care susține tot ce a spus colegul său d. Severini și prin verva sa a știut să atingă coardele simțitoare ale notabilității Vasluene, declarând că nu se îndoește de loc și că rămâne măgu­lit cu speranța că notabilitățile Vas­luene vor ști să aprecieze scopul unei asemenea societăți, dându-I tot concur­sul domniilor lor. In urmă s’a procedat la alegerea formărei unei comisiuni, care să formeze un proiect de statute, ca într’o viitoare întrunire acest proiect să fie adus înaintea cetățenilor Vaslueni p­entru a se putea vota. Membrii aleși în comisiune pentru proiectul de statute sunt : S. Severini, Tataru Vasile, Co­lonel Gh. Tuduriu, Vasiliu Al., Gorgos Pavel, Cal­mușchi C. și Georgescu Ne­­culaî.­In urmă s’a îm­bătat un proces­­verbal care a fost iscălit de toate per­soanele prezente. Tir. iMitaiei lib­riar rural O statistică a învățământului primar rural, publicată de D. Mihalcea, fost revizor școlar al județului Uzov, pune puțin în lumină un punt asupra căruia ar fi foarte trebuincios să avem cu toții îndreptate privirile. Faptul că la noi toate, dar absolut toate instituțiunile lasă mult de dorit, împiedică chiar și pe cei mai sinceri a­­părători ai progresului de a se ocupa cu stăruință de cutare sau cutare chestiune. De aceia, învățământul ca și armata, chestia agrară ca și moravurile noastre politice, sunt rînd pe rînd date altărei, spre a veni din nou în discuție după o lungă trecere de vreme, discuție de un articol de ziar, de un discurs parlamentar, sau și mai puțin, din pricină că la noi — cum am mai zis—e foarte mult de lucru și foarte puțini cei cari ar voi să lucreze, iar chestiile, din această cauză, nu sunt mai nici o dată și mai de­loc studiate. Rezervându ne dreptul de a vorbi altă dată despre învățământul nostru în ge­neral, dăm astă­zi un rezumat din sta­tistica menționată. Județul Ilfov, în cele șase plăși ale sale, a avut în anul școlar 1888—89, 23,582 copii buni de școală, din cari 14,674 băeți și 8,908 fete ; din toți a­­ceștia însă, în tot cursul acelui an, nu s’au înscris de­cât 7,045, adică 5,728 băeți (din 14,764) și 1,317 fete (din 8 908). Ceea ce arată că din toți copii buni de școală, nici b­i­seci la sută nu s'au înscris. Și asta tot n’ar fi nimic, dacă cel puțin ar fi urmat toți câți s’au înscris, dar statistica ne arată că, chiar din acele șapte mii și ceva, fi’au trecut examenul din Iunie de cât vr’o patru mii, care va să zică că aproape jumătate din sfertul celor cari s’au înscris, au părăsit școala în timpul anului. Statistica pe care o avem dinainte e plină de cifre în adevăr uimitoare. Ast­­fel, din tot județul Ilfov, o singură fată și-a terminat șase clase primare, în cursul anului 1889 ! Și să se noteze că această singură absolventă e dintr’o po­­pulațiune de 214,320 suflete. Despre învățători și învățătoare aflăm că funcționează 170. 96 barbați și 74 femei, din cari 34 suplinitori și supli­nitoare, 59 provizori și 67 definitivi și definitive.Din 32 învățători cunosc diferite meserii și anume: 6 lucrul de mână, 5 fringeria, 2 facerea pălăriilor de paie, 1 croitoria, 9 împletitul, 1 țesătoria și croitoria, 1 coșeria, 2 împletitul paie­lor, 3 pîsleria, 1 pălărieria, 1 lucru și rest., iar restul nu cunosc nici o me­serie. Pentru aceste școli s’au cheltuit în anul 1888—89 de la 100 lei pe an pentru un promovat, până la peste 1350 lei. Vorba Românului: „Cam scump, dar face.11 Dar vom reveni. SÄMBÄTÄ 1 DECEMBRE 1890 Eolormațiiml Perspectivele planurilor pentru palatele Corpurilor Legiuitoare au fost lăsate la o parte și ne-ex­puse la Ateneu. D-l General Manu, aflând lucrul acesta, a dat ordine să se expue și acele perspective care dau o mai mare valoare lucrărilor. Ministerul de interne a decis ca Parchetul să facă o anchetă asu­pra alegerilor de la Buzeu cari au fost contestate. Manifestul conservatorilor va a­­pare Sîmbătă. Aflăm că acest ma­nifest ar fi redactat într-un mod foarte energic. Consiliile generale ale județelor Iași și Doljin vor fi convocate în sesiune extra­ordinară spre a se ocupa cu lucrări remase ne­ter­minate din sesiunea trecută. Alaltăieri Ungurii din Cluj au spart ferestrele preotului român Podoabă, asviriind cu pietre. Dupe cum spun ziarele de peste munți, viața și siguranța averea fra­ților noștri subjugați nu mai au nici o siguranța. Poliția din Cluj este consignată, parca ar fi în stare de rezvratire, și toate acestea pentru câ câți­va tineri au suierat piesa lui Brociner Nunta, din Văleni. Directorul Teatrului Unguresc, pare a fi inima mișcare­ în contra Românilor, el braveazâ opinia pu­blică și continuă a pune pe afiș piesa, care la Sibiu abia a fost re­­prezintată pe jumătate. Vom reveni. Candidați ai Colegiului al II-lea de Ilfov la Cameră, în locul D-Iul Nica, sunt: D-nii, C. G. Costaforu, Gogu Florian, C. Nacu, Giuvara. —uniii — Ieri la Senat, D-nul Ianov se arăta foarte vesel pentru că Ade­vărul a reîmprospătat amintirea lui „Her von Kalckenberg“.­­Mm-Societatea „Malbise Neumim“ pentru îmbrăcarea copiilor săraci, va serba Sâmbătă 1 Decembrie a. c. ziua aniversării ei, printr’un banchet dat în sala Orfeu la orele 8 seara. Domnii membrii ai Societăței cari vor să ia parte la această serbare sunt rugați a trece pe la D-nii A. Grünberg, președintele o­­norific al Societăței, unde vor primi carte de Membru. Concertul D-nei Ecaterina Metz, anunțat pentru 3 Decembre la A­­teneu, se amână pentru 7 Decem­brie, de­oare­ce artiștii care tre­­buiau să dea concurs la această reprezentație sunt ocupați la repre­zentația operetei, la Teatru Na­țional. Societatea Tinerimea Română, Du­minică 2 Decembrie ora 2 p. m., in sala facultăței de medicină (U­­niversitatea) va ține ședința ordi­nară publică, în care d-nul N. Dumitrescu va ține conferința sa intitulată : Soluțiunea practică a cestiunea filoxerice în România. A apărut: Statistica învățămân­tului primar rural din Județul Il­fov pe anul școlar 1888 — 89 de Dl. I. C. Mih­alcea fost revizor școlar al județului Ilfov, profesor și director la gimnaziul din R.­Să­­rat. Din Iași La Lăzăreni, proprietatea Principelui Dimitrie Sturza, a avut loc Duminică o vânătoare organizată de d-nul George Krupenschi. Au participat d nii Dim. G. Rossetti, primul­ președinte al Curții de Apel, consulul rus Giers și consulul austriac Pietschka, d-nii Ghica-Deleni, Ghica- Budești, Sturza-Scheia, Râșcanu, Dr. Stroici, etc. Vânătoarea a obținut un frumos suc­ces : s’au împușcat­­ și cinci lupi frumoși de către d-nii Rossetti, Giers, Ghica- Deleni și Ghica-Budești. * Consiliul comunal a delegat pe d-nul Boldur-Epureanu pentru a figura în con­siliul de recrutare. * Concertul celebrului pianist Alfred Grünfeld va avea loc Duminică, în sala teatrului Pastia.* Dintre toate cele zece interpelări ale simpaticului deputat al­­ Iașului d-nul Dimitrie Alexandrescu, cea mai intere­santă pentru orașul nostru și întreaga Moldovă, este cea privitoare la supri­marea dorurilor și a mutării atelierului căilor ferate la Pașcani. Amintim d-lui Alexandrescu, că co­municatul guvernului în­ privința docu­­rilor este cu desăvârșire fals. Ziarul Naționalul va apare Sâm­bătă seara. «Iorn I Domnii Directori ai prefecturi­lor Neamțu, Constanța și Dolju, au fost însărcinați de ministerul de Interne, să ia parte la lucră­rile de recrutare de­oare­ce pre­fecții ziselor județe sunt bolnavi. Domnul profesor doctorul Asa­­chi va deschide cursurile Institu­tului său chirurgical, la 3 Decem­bre viitor. Domnul Asachi va vorbi și a ales ca teză inaugurală tratamen­tul cel nou al doctorului Koch. Această disertațiune prezintînd cel mai mare interes, o mulțime de persoane se vor duce ca să as­culte pe savantul profesor. De a­­ceia credem că ar fi bine pentru această dată să se aleagă o sală mai spațioasă, lucru ce nu ne în­doim ca D. Dr. Asachi va face. Știri Telegrafice VIENA, 29 Noembre.—Ziarul „Ofi­cialul­“ publică o ordonanță a ministe­rului de interne, care permite numai medicilor diplomații a-șî procura „limfa Koch“ și numai în debitele autorizate de guvernul prusian.—Cazurile de tra­tament și de moarte trebuesc să fie semnalate îndată autorităților. DUBLIN, 29 Noembre. — D-l Par­nell ducându-se în trăsură la lordul­­primar a fost salutat de o numeroasă mulțime, care a deshămat caii și a tras trăsura până la reședința lordului primar. COLONIA, 29 Noembre.—Se anunță „Gazetei de­ Colonia“, că un serviciu divin a fost celebrat duminică în toate bisericile grecești din vilayetele Uskub și din Monastir. Același ziar află că ar­­năuții din Prokupolje au asasinat pe un ofițer superior sârb. Lemercier de Neuville Grădina Preotului Baladă țărănească * Cunosc un preot de țară care are o gră­dină. In grădina­­ preotului sunt fragi, maci și pansele. Fragile au miros frumos, macii sunt roșii ca niște f­lițe grase și­­ panselele sunt foarte drăguțe. Macul o fragă și rupsel o pansea. Macul pare că’mi zise : — Pe mine mă uiți ! Și eu avui aerul că’i răspund: — Tu semeni cu o bucătăreasă și nu ești bun de nimic. Fraga era tot ce poate fi mai­ gustos: pu­sei floarea la cheotoarea hainei. * In grădina popi sunt alei așternute cu ni­sip. * Nisipul este parchetul caruit al grădinilor Mie’mi plac mai mult aleile rézi întreținute unde iarba vagabondează liber, unde macii cu glugile lor roșii se preumblă ca niște go­lani.. . ce sunt­ unde vezi o mulțime de sur­prize: curpenî cu lăbuțe ,roze, mari încăr­cați cu mure sălbatice cari sint așa de bune, și măceși cu florile crețe, și cu fructe ro­șii cu al căror puf gîdili pe cine­va. Sînt a­­poi peri, struguri tămâioși și meri pitici. * In grădina popi­e și o firidă zugrăvită al­bastru și presărată cu stele mici galbene i i o firidă e o sfîntă Fecioară; subt sfinta­ Fe­­cioară este un trunchiu pe care se citește: Pentru săraci. Mai sunt apoi piersici și zar­zări și mai are... și mai are de toate popa în grădină. Fiind­că ori­cine va putea să viziteze gră­dina popi, grădină cum numai e alta in tot satul, dar cu o condiție insă : mănânci o pomamă, rupi oj floare și pui in trunchiű ceva pentru săraci. Eu mâncasem o fragă, rupsesem o floare, pusei apoi un gologan în cutia săracilor. * In grădina popi mai e și o boltă și subt o boltă o bancă pe care ședea atunci dom­nișoara Thereza, nepoata popi. — Hei­ ai venit, domnule Valentin ? Luai mâna Therezi și o sărutai. Tereza nu se inpotrivi. * In grădina popi sunt și păsări. Primăvara, pasările cânt dragostea , ciri­pesc din zori de zi, clocesc in copaci sar prin iarbă, pigulesc boabele cu care se hră­nesc, sunt vesele și fac zgomot. Zisei Terezei: — Ce bine e aci! Se uită in ochii mei și zilnici, pe urmă, îmi luă și ea mâna, și puind’o peste corsar îmi zise: — Vezi cum îmi bate inima ! * In grădina popi uitai pâmîntul întreg, tre­buințele vieți, suferințele corpului, treburile politice cari, atunci, frământați tot satul. Eram ca și popa pe care’l întrebă cineva într’o zi. — Dar eu pentru cine să votez, părinte ? — Pentru Domnul cel din cer, taică! răs­punse popa. Bunul Dumnezeu e cel mai bun candidat ; el fa­ce tot ce făgaduește. Și mă uitai la Tereza, așa de frumoasă, așa de bună, așa de dulce și care mă iu­bește așa de mult! Era orfană; unchiul său, popa, o luase s-o crească și bunul bătrân o răsfăța. — Terezo, te iubesc! Terezo, te iubesc ! Terezo, te iubesc/ Și­­ sărutam mâinile și măruitam în ochii săi și eram așa de fericit, așa de fericit, că n am băgat de seamă cum ridicase capul un țăran peste gard și se uita la noi. * In grădina popi nu poate cineva să se as­­cundă, grădina este între biserică și intre șoseaua satului de care o desparte numai un gard. Dar pentru ce să s’ascunză cine se iu­bește ? Amorul e o victorie, trebue s’o spui în gura mare! Țăranul spuse tot popi. — Erau singuri, se pupau! zise el. Popa răspunse : — Nu erau singuri, fiule, fiindcă’i încre­dințasem bunului Dumnezeu și Fecioarei Mar­i! Ce au făcut el numai­­ cu voia lui Dumnezeu au făcut. Țăranul plecă rușinat. * Popa veni în grădină drept la noi. — Vrei să fii copilul meu ? îmi zise. Eu îi sării de gât. Tereza plânse. Popa se uită cu drag la noi și murmură. — Va să zică e bun lucru să iubești crea­tura ? Eu, numai pe creatorul l’am iubit în viața mea. * O sâ’mi aduc aminte toată viața că mân­când o fragă, rupând o floare și dând cinci parale pentru săraci, am găsit fericirea în grădina popi. I. S. Sp. VILLA ROZA­re de Capitală. S’a deschis, aranjată cu totul din nou, La dispoziția onor, vizitatori, camere frumos mobilate și bine încălzite, Restaurant cu tot felul de­ mâncări la ori­ ce oră, Pește proaspăt, Raci de Floreasca, Vinuri indige­ne și streine, Liqueururi veritabile. Salonul cel mare din nou aranjat și montat pentru Banchete, Superiî, etc. Rog­a nu se confunda cu Villa Regală. Qu stima. I. Duțulescu. FOIȚA ZIARULUI „ADEVERUL“ Charles Morouvel BUNICA 25 MORȚI ȘI VII XIV Micile talente ale d-rului Campagrol. — Nu mi-ai spus nici­odată că ai să moștenești. — Puțin lucru ! Zece mii de albi­­șori! — Bune parale. Dac’ar da Dumne­zeu să moștenesc și eu p’atâta. N­ ai la d*ta? — Ți-l aduceam.. Pricepi... la mine acasă... cu o slujnică bătrînă proastă.... O sâ’mi găsești unde să’I plasez ? — Chiar de mâine... am un prietin. — Sigur, nu’i așa! — Fii liniștit. — Știa eu că dacă l-aș ține acasă l-aș pupa repede. S’auzi din nou bătaia clopotului birtului — Ne-am înțeles, bat ? zise el. — Ne-am înțeFs. Când intră la Soarele de aur Cam­pagrol bătu peste burtă pe bucătar. — Gironnet, zise el, s’adiîc­ două vi­nuri de Borgueil, de cel mai bun. Astă seară e chef! Victurnien numărase biletele subt feli­nar. Erau zece de câte o mie de franci fie­care, își mușca buze la bănuitor. Biletele de o mie nu pică în Brc­nne. Campagrol nu’i spusese nici odată că așteaptă vre­ o moștenire. Victurnien se gândea. — De unde’i vor fi picat astea ? Du­cesa a venit la Jonehore. Doctorul vine de la ducesa. Trebue sa fie un clonci la mijloc... Să’mi deschid ochii. XV Lupta pentru viață A doa zi, doctorul Campagrol ajun­sese departe cu ideile lui. Cum se sculă se închise în cabinet. Acum i se păru tot mizerabil, zidu­rile egrasioase, tapetul sfîșiat, scaunele șchioape, masa murdară, pătată de cer­neală, părul scaunelor ieșit prin căp­­tușală. — Fi! îți vine greață aci în odae ; aerul d’aci dă durere de cap, e adevă­rat cușcă de reumatismuri. Pentru ce să nu aibă și el, ca atâția alții, un cabinet lucios, nu la Limoges, ci la Paris, într’un imobil confortabil, în cartierele elegante? Nu trebuia alt­ceva decât să’l câștige. Șezi în fața biuroului, se uită iar pe scrisoarea Blansei de Charnay, alese con­dei, luă o foae de hârtie satinată din arsenalul său întreținut într’o vreme cu adevărată dragoste de artist și se gândi zece secunde. Pe urmă se puse pe lucru. Maiorul își da silințe ca un școlar sîrguitor; se uita mereu pe scrisoarea Blanșei. Il slujea de model. O studia în cele mai mici amănunte, o punea în lumina ferestrei, și se pleca pe ea ca un miop, deși vederea ’i era prea pă­trunzătoare. Intîia dată nu fu mulțumit de lucrul său, fiindcă îl începu iar, cu semne de supărare. După a doua încercare însă nu se vede mulțumit, fiindcă zîmbi. Ochii ’1 scaparau de mulțumire. Mototoli proba d’intîi care nu izbu­tise, o făcu un glonț și ’1 asvîrli în co­șul cu hârtii vechi lepădate, coș care era gol. Pe urmă stârînse foaia satinată pe care ’și exercitase talentul, o puse lângă scri­soarea Blanșei de Charnay și pe amîn­­doi apoi se închise în portofoliu și ’i vîrî și pe dînsu în buzunarul paltonului. Pe urmă striga: — Monico! adu’mi blana! Aide mai iute, fata mea! Doă minute dupe aceea se duse la Soarele de aur, primse calul la cabrio­letă, și porni la Br­euil. Contele de Varnoise se preumbla prin parc. Era posomorit. Când văzu trăsura maiorului Campa­grol i se mai deschise fața. Făcu câți­va pași înaintea complice­lui său și’i întinse mâna. Doctorul se plecă peste capra cabri­oletei și aruncă vordele Picestea în ure­­chia contelui: — Avem ceva nou! — El ași! — Așteaptă-mă în cabinet și să fie foc bun în cămin, fiind­că e igrasie, sa pre­­minette! Dupe C9 se așezară unu lângă altul, cu genuchii în flacăra lemnelor, maiorul se uită la uși și se asigură că erau în­chise. — Te temi să nu tragă vîntul, doc­tore? întrebă contele zîmbind. — Mă tem să nu ne asculte cine­va. Iacă de asta mă uit. — Va­ să zică ’i vorba, de lucruri se­rioase ? — Așa și așa. — Spune. — Te interesează mai mult pe d-ta decât pe mine. — Ce este ? — Este că până aci nu prea știam cum stăm cu întîmplarea aia îndrăcită, și că acum.... — Acum ? — Am speranță bună. — Crezi? — Merge bine. — Ce merge, doctore. — Mai întîi, eu. — Cum ? — Nu vorbesc de cursele mele. De trei săptămâni încoace numai pe drumuri mă vede cineva. — E adevărat. — Nu trebue să-ți ascund că am progresat foarte mult în încrederea cli­entelei mele. — O meriți, doctore ! zise Varnoise cu un fel de­ ironie. — Nu o merit, zise Limusinul cu ne­rușinare, însă o am. Asta’s mai de că­petenie. Aici, George Cambert a ajuns prietinul meu. Acolo ducesa jură în nu­mele meu. Maiorul Campayrol încoace, maiorul Campayrol încolo. Nici chiar tâ­năra persoană nu ar feri o Jine fără să mă consulte. E drept că m’a luat drept cutia ei de scrisori... într’ascuns, bine înțeles. — Ah ! — Tocmai cum am cinste să’ți spun. — Și cum îl scrie ea într’ascuns ? — Nu dai cu socoteala? — Lui George Cambert? — Amorezului, el, nu ! Nu’l de tăgă­duit că până într’o zi el tot își ține lo­cul în afacere. — Sigur. — Și noă ce ne trebue mai nainte de toate? Să’l scoatem din pâine, să’l isgonim, ca să curățim locul. — Fără îndoială! — Ei bine! scumpe domnule, nu’l tocmai așa de ușor..., fiind­că dom­nișoara ține la el, și pricep­eți lucrul, e frumos băiat... — Nu zic nu. — Domnișoara de Charnay e plină de calități. Intre calitățile sale are și o inimi­­oară­ de aur minunată, și de vreme ce și-a dat’o nu vrea să­ și-o mai ia înapoi. — Ți-a spus ea ? — A făcut ceva mai bun... a scris: — Cum ai aflat? (Va urma). --------­-£ 3<*C3-«---------

Next