Adevěrul, decembrie 1890 (Anul 3, nr. 683-706)
1890-12-01 / nr. 683
îngrămădite pe aceste petice de trotuar butoaie goale sau pline, lemne, mormane de moloz depuse de particulari. Primăria apoi îți îngrămădește pietre sau grămezi de nisip iar pietonului nu-I rămâne decât a merge prin mijlocu stradei unde este espus a fi călcat de trăsuri, cari știm cu toții cum sunt conduse, sau a fi stropit de noroi de sus până jos, sau în fine a merge în zăpadă până la glezne. Ce să mai zici de particulari când vezi că din partea Primării însuși se fac neorîndueli. Pe unde este a se face o mică reparație de pavagiu se îngrămădesc pe trotuare — fără a se ține cont dacă e loc sau nu—mormane de nisip cari zac cu lunile până să fie întrebuințate, iar pietonii trebuie să ocolească prin noroi și mocirle. In unele locuri aceste grămezi de nisip se bătătoresc de către trecători și apoi când plouă sau ninge se face pe trotuar zloată. Păcat de frumusețea bazaltului care stă acum sub aceste troiene. In unele locuri, cum este în colțul stradei Sfinților și Colței, vis-a-vis de Creditul Rural trotuarul mai servește și pentru alte necurățenii. Credem dar că vizita edililor prin aceste locuri ar aduce o mare înbunătățire. Un trecător. Din "Vaslui Profesorii gimnaziului au luat inițiativa de a forma, în Vaslui, o societate „științifică literară“, pentru care scop, în seara de 27 a. c. a avut loc o întrunire în Sala Primăriei. Toate notabilitățile din Vaslui erau prezente, fotoliul presidențial era ocupat de d-nul N. Ciurea, primarul orașului, fotoliul de secretar era ocupat de d-nul Simonis, avocat. Dl Severini a luat cel d’intuit cuvântul, și a desvoltat în mod destul de clar care este scopul acestei societăți, apelând în acelaș timp la notabiltâțile Vasluiului de a da tot concursul posibil, pentru ca societatea să aibă un mers cât se va putea de strălucit. Al doilea, a luat cuvîntul d-nul Calmușchi, „care susține tot ce a spus colegul său d. Severini și prin verva sa a știut să atingă coardele simțitoare ale notabilității Vasluene, declarând că nu se îndoește de loc și că rămâne măgulit cu speranța că notabilitățile Vasluene vor ști să aprecieze scopul unei asemenea societăți, dându-I tot concursul domniilor lor. In urmă s’a procedat la alegerea formărei unei comisiuni, care să formeze un proiect de statute, ca într’o viitoare întrunire acest proiect să fie adus înaintea cetățenilor Vaslueni pentru a se putea vota. Membrii aleși în comisiune pentru proiectul de statute sunt : S. Severini, Tataru Vasile, Colonel Gh. Tuduriu, Vasiliu Al., Gorgos Pavel, Calmușchi C. și Georgescu Neculaî.In urmă s’a îmbătat un procesverbal care a fost iscălit de toate persoanele prezente. Tir. iMitaiei libriar rural O statistică a învățământului primar rural, publicată de D. Mihalcea, fost revizor școlar al județului Uzov, pune puțin în lumină un punt asupra căruia ar fi foarte trebuincios să avem cu toții îndreptate privirile. Faptul că la noi toate, dar absolut toate instituțiunile lasă mult de dorit, împiedică chiar și pe cei mai sinceri apărători ai progresului de a se ocupa cu stăruință de cutare sau cutare chestiune. De aceia, învățământul ca și armata, chestia agrară ca și moravurile noastre politice, sunt rînd pe rînd date altărei, spre a veni din nou în discuție după o lungă trecere de vreme, discuție de un articol de ziar, de un discurs parlamentar, sau și mai puțin, din pricină că la noi — cum am mai zis—e foarte mult de lucru și foarte puțini cei cari ar voi să lucreze, iar chestiile, din această cauză, nu sunt mai nici o dată și mai deloc studiate. Rezervându ne dreptul de a vorbi altă dată despre învățământul nostru în general, dăm astăzi un rezumat din statistica menționată. Județul Ilfov, în cele șase plăși ale sale, a avut în anul școlar 1888—89, 23,582 copii buni de școală, din cari 14,674 băeți și 8,908 fete ; din toți aceștia însă, în tot cursul acelui an, nu s’au înscris decât 7,045, adică 5,728 băeți (din 14,764) și 1,317 fete (din 8 908). Ceea ce arată că din toți copii buni de școală, nici biseci la sută nu s'au înscris. Și asta tot n’ar fi nimic, dacă cel puțin ar fi urmat toți câți s’au înscris, dar statistica ne arată că, chiar din acele șapte mii și ceva, fi’au trecut examenul din Iunie de cât vr’o patru mii, care va să zică că aproape jumătate din sfertul celor cari s’au înscris, au părăsit școala în timpul anului. Statistica pe care o avem dinainte e plină de cifre în adevăr uimitoare. Astfel, din tot județul Ilfov, o singură fată și-a terminat șase clase primare, în cursul anului 1889 ! Și să se noteze că această singură absolventă e dintr’o populațiune de 214,320 suflete. Despre învățători și învățătoare aflăm că funcționează 170. 96 barbați și 74 femei, din cari 34 suplinitori și suplinitoare, 59 provizori și 67 definitivi și definitive.Din 32 învățători cunosc diferite meserii și anume: 6 lucrul de mână, 5 fringeria, 2 facerea pălăriilor de paie, 1 croitoria, 9 împletitul, 1 țesătoria și croitoria, 1 coșeria, 2 împletitul paielor, 3 pîsleria, 1 pălărieria, 1 lucru și rest., iar restul nu cunosc nici o meserie. Pentru aceste școli s’au cheltuit în anul 1888—89 de la 100 lei pe an pentru un promovat, până la peste 1350 lei. Vorba Românului: „Cam scump, dar face.11 Dar vom reveni. SÄMBÄTÄ 1 DECEMBRE 1890 Eolormațiiml Perspectivele planurilor pentru palatele Corpurilor Legiuitoare au fost lăsate la o parte și ne-expuse la Ateneu. D-l General Manu, aflând lucrul acesta, a dat ordine să se expue și acele perspective care dau o mai mare valoare lucrărilor. Ministerul de interne a decis ca Parchetul să facă o anchetă asupra alegerilor de la Buzeu cari au fost contestate. Manifestul conservatorilor va apare Sîmbătă. Aflăm că acest manifest ar fi redactat într-un mod foarte energic. Consiliile generale ale județelor Iași și Doljin vor fi convocate în sesiune extraordinară spre a se ocupa cu lucrări remase neterminate din sesiunea trecută. Alaltăieri Ungurii din Cluj au spart ferestrele preotului român Podoabă, asviriind cu pietre. Dupe cum spun ziarele de peste munți, viața și siguranța averea fraților noștri subjugați nu mai au nici o siguranța. Poliția din Cluj este consignată, parca ar fi în stare de rezvratire, și toate acestea pentru câ câțiva tineri au suierat piesa lui Brociner Nunta, din Văleni. Directorul Teatrului Unguresc, pare a fi inima mișcare în contra Românilor, el braveazâ opinia publică și continuă a pune pe afiș piesa, care la Sibiu abia a fost reprezintată pe jumătate. Vom reveni. Candidați ai Colegiului al II-lea de Ilfov la Cameră, în locul D-Iul Nica, sunt: D-nii, C. G. Costaforu, Gogu Florian, C. Nacu, Giuvara. —uniii — Ieri la Senat, D-nul Ianov se arăta foarte vesel pentru că Adevărul a reîmprospătat amintirea lui „Her von Kalckenberg“.Mm-Societatea „Malbise Neumim“ pentru îmbrăcarea copiilor săraci, va serba Sâmbătă 1 Decembrie a. c. ziua aniversării ei, printr’un banchet dat în sala Orfeu la orele 8 seara. Domnii membrii ai Societăței cari vor să ia parte la această serbare sunt rugați a trece pe la D-nii A. Grünberg, președintele onorific al Societăței, unde vor primi carte de Membru. Concertul D-nei Ecaterina Metz, anunțat pentru 3 Decembre la Ateneu, se amână pentru 7 Decembrie, deoarece artiștii care trebuiau să dea concurs la această reprezentație sunt ocupați la reprezentația operetei, la Teatru Național. Societatea Tinerimea Română, Duminică 2 Decembrie ora 2 p. m., in sala facultăței de medicină (Universitatea) va ține ședința ordinară publică, în care d-nul N. Dumitrescu va ține conferința sa intitulată : Soluțiunea practică a cestiunea filoxerice în România. A apărut: Statistica învățământului primar rural din Județul Ilfov pe anul școlar 1888 — 89 de Dl. I. C. Mihalcea fost revizor școlar al județului Ilfov, profesor și director la gimnaziul din R.Sărat. Din Iași La Lăzăreni, proprietatea Principelui Dimitrie Sturza, a avut loc Duminică o vânătoare organizată de d-nul George Krupenschi. Au participat d nii Dim. G. Rossetti, primul președinte al Curții de Apel, consulul rus Giers și consulul austriac Pietschka, d-nii Ghica-Deleni, Ghica- Budești, Sturza-Scheia, Râșcanu, Dr. Stroici, etc. Vânătoarea a obținut un frumos succes : s’au împușcat și cinci lupi frumoși de către d-nii Rossetti, Giers, Ghica- Deleni și Ghica-Budești. * Consiliul comunal a delegat pe d-nul Boldur-Epureanu pentru a figura în consiliul de recrutare. * Concertul celebrului pianist Alfred Grünfeld va avea loc Duminică, în sala teatrului Pastia.* Dintre toate cele zece interpelări ale simpaticului deputat al Iașului d-nul Dimitrie Alexandrescu, cea mai interesantă pentru orașul nostru și întreaga Moldovă, este cea privitoare la suprimarea dorurilor și a mutării atelierului căilor ferate la Pașcani. Amintim d-lui Alexandrescu, că comunicatul guvernului în privința docurilor este cu desăvârșire fals. Ziarul Naționalul va apare Sâmbătă seara. «Iorn I Domnii Directori ai prefecturilor Neamțu, Constanța și Dolju, au fost însărcinați de ministerul de Interne, să ia parte la lucrările de recrutare deoarece prefecții ziselor județe sunt bolnavi. Domnul profesor doctorul Asachi va deschide cursurile Institutului său chirurgical, la 3 Decembre viitor. Domnul Asachi va vorbi și a ales ca teză inaugurală tratamentul cel nou al doctorului Koch. Această disertațiune prezintînd cel mai mare interes, o mulțime de persoane se vor duce ca să asculte pe savantul profesor. De aceia credem că ar fi bine pentru această dată să se aleagă o sală mai spațioasă, lucru ce nu ne îndoim ca D. Dr. Asachi va face. Știri Telegrafice VIENA, 29 Noembre.—Ziarul „Oficialul“ publică o ordonanță a ministerului de interne, care permite numai medicilor diplomații a-șî procura „limfa Koch“ și numai în debitele autorizate de guvernul prusian.—Cazurile de tratament și de moarte trebuesc să fie semnalate îndată autorităților. DUBLIN, 29 Noembre. — D-l Parnell ducându-se în trăsură la lordulprimar a fost salutat de o numeroasă mulțime, care a deshămat caii și a tras trăsura până la reședința lordului primar. COLONIA, 29 Noembre.—Se anunță „Gazetei de Colonia“, că un serviciu divin a fost celebrat duminică în toate bisericile grecești din vilayetele Uskub și din Monastir. Același ziar află că arnăuții din Prokupolje au asasinat pe un ofițer superior sârb. Lemercier de Neuville Grădina Preotului Baladă țărănească * Cunosc un preot de țară care are o grădină. In grădina preotului sunt fragi, maci și pansele. Fragile au miros frumos, macii sunt roșii ca niște flițe grase și panselele sunt foarte drăguțe. Macul o fragă și rupsel o pansea. Macul pare că’mi zise : — Pe mine mă uiți ! Și eu avui aerul că’i răspund: — Tu semeni cu o bucătăreasă și nu ești bun de nimic. Fraga era tot ce poate fi mai gustos: pusei floarea la cheotoarea hainei. * In grădina popi sunt alei așternute cu nisip. * Nisipul este parchetul caruit al grădinilor Mie’mi plac mai mult aleile rézi întreținute unde iarba vagabondează liber, unde macii cu glugile lor roșii se preumblă ca niște golani.. . ce sunt unde vezi o mulțime de surprize: curpenî cu lăbuțe ,roze, mari încărcați cu mure sălbatice cari sint așa de bune, și măceși cu florile crețe, și cu fructe roșii cu al căror puf gîdili pe cineva. Sînt apoi peri, struguri tămâioși și meri pitici. * In grădina popie și o firidă zugrăvită albastru și presărată cu stele mici galbene i i o firidă e o sfîntă Fecioară; subt sfinta Fecioară este un trunchiu pe care se citește: Pentru săraci. Mai sunt apoi piersici și zarzări și mai are... și mai are de toate popa în grădină. Fiindcă oricine va putea să viziteze grădina popi, grădină cum numai e alta in tot satul, dar cu o condiție insă : mănânci o pomamă, rupi oj floare și pui in trunchiű ceva pentru săraci. Eu mâncasem o fragă, rupsesem o floare, pusei apoi un gologan în cutia săracilor. * In grădina popi mai e și o boltă și subt o boltă o bancă pe care ședea atunci domnișoara Thereza, nepoata popi. — Hei ai venit, domnule Valentin ? Luai mâna Therezi și o sărutai. Tereza nu se inpotrivi. * In grădina popi sunt și păsări. Primăvara, pasările cânt dragostea , ciripesc din zori de zi, clocesc in copaci sar prin iarbă, pigulesc boabele cu care se hrănesc, sunt vesele și fac zgomot. Zisei Terezei: — Ce bine e aci! Se uită in ochii mei și zilnici, pe urmă, îmi luă și ea mâna, și puind’o peste corsar îmi zise: — Vezi cum îmi bate inima ! * In grădina popi uitai pâmîntul întreg, trebuințele vieți, suferințele corpului, treburile politice cari, atunci, frământați tot satul. Eram ca și popa pe care’l întrebă cineva într’o zi. — Dar eu pentru cine să votez, părinte ? — Pentru Domnul cel din cer, taică! răspunse popa. Bunul Dumnezeu e cel mai bun candidat ; el face tot ce făgaduește. Și mă uitai la Tereza, așa de frumoasă, așa de bună, așa de dulce și care mă iubește așa de mult! Era orfană; unchiul său, popa, o luase s-o crească și bunul bătrân o răsfăța. — Terezo, te iubesc! Terezo, te iubesc ! Terezo, te iubesc/ Și sărutam mâinile și măruitam în ochii săi și eram așa de fericit, așa de fericit, că n am băgat de seamă cum ridicase capul un țăran peste gard și se uita la noi. * In grădina popi nu poate cineva să se ascundă, grădina este între biserică și intre șoseaua satului de care o desparte numai un gard. Dar pentru ce să s’ascunză cine se iubește ? Amorul e o victorie, trebue s’o spui în gura mare! Țăranul spuse tot popi. — Erau singuri, se pupau! zise el. Popa răspunse : — Nu erau singuri, fiule, fiindcă’i încredințasem bunului Dumnezeu și Fecioarei Mari! Ce au făcut el numai cu voia lui Dumnezeu au făcut. Țăranul plecă rușinat. * Popa veni în grădină drept la noi. — Vrei să fii copilul meu ? îmi zise. Eu îi sării de gât. Tereza plânse. Popa se uită cu drag la noi și murmură. — Va să zică e bun lucru să iubești creatura ? Eu, numai pe creatorul l’am iubit în viața mea. * O sâ’mi aduc aminte toată viața că mâncând o fragă, rupând o floare și dând cinci parale pentru săraci, am găsit fericirea în grădina popi. I. S. Sp. VILLA ROZAre de Capitală. S’a deschis, aranjată cu totul din nou, La dispoziția onor, vizitatori, camere frumos mobilate și bine încălzite, Restaurant cu tot felul de mâncări la ori ce oră, Pește proaspăt, Raci de Floreasca, Vinuri indigene și streine, Liqueururi veritabile. Salonul cel mare din nou aranjat și montat pentru Banchete, Superiî, etc. Roga nu se confunda cu Villa Regală. Qu stima. I. Duțulescu. FOIȚA ZIARULUI „ADEVERUL“ Charles Morouvel BUNICA 25 MORȚI ȘI VII XIV Micile talente ale d-rului Campagrol. — Nu mi-ai spus niciodată că ai să moștenești. — Puțin lucru ! Zece mii de albișori! — Bune parale. Dac’ar da Dumnezeu să moștenesc și eu p’atâta. N ai la d*ta? — Ți-l aduceam.. Pricepi... la mine acasă... cu o slujnică bătrînă proastă.... O sâ’mi găsești unde să’I plasez ? — Chiar de mâine... am un prietin. — Sigur, nu’i așa! — Fii liniștit. — Știa eu că dacă l-aș ține acasă l-aș pupa repede. S’auzi din nou bătaia clopotului birtului — Ne-am înțeles, bat ? zise el. — Ne-am înțeFs. Când intră la Soarele de aur Campagrol bătu peste burtă pe bucătar. — Gironnet, zise el, s’adiîc două vinuri de Borgueil, de cel mai bun. Astă seară e chef! Victurnien numărase biletele subt felinar. Erau zece de câte o mie de franci fiecare, își mușca buze la bănuitor. Biletele de o mie nu pică în Brcnne. Campagrol nu’i spusese nici odată că așteaptă vre o moștenire. Victurnien se gândea. — De unde’i vor fi picat astea ? Ducesa a venit la Jonehore. Doctorul vine de la ducesa. Trebue sa fie un clonci la mijloc... Să’mi deschid ochii. XV Lupta pentru viață A doa zi, doctorul Campagrol ajunsese departe cu ideile lui. Cum se sculă se închise în cabinet. Acum i se păru tot mizerabil, zidurile egrasioase, tapetul sfîșiat, scaunele șchioape, masa murdară, pătată de cerneală, părul scaunelor ieșit prin căptușală. — Fi! îți vine greață aci în odae ; aerul d’aci dă durere de cap, e adevărat cușcă de reumatismuri. Pentru ce să nu aibă și el, ca atâția alții, un cabinet lucios, nu la Limoges, ci la Paris, într’un imobil confortabil, în cartierele elegante? Nu trebuia altceva decât să’l câștige. Șezi în fața biuroului, se uită iar pe scrisoarea Blansei de Charnay, alese condei, luă o foae de hârtie satinată din arsenalul său întreținut într’o vreme cu adevărată dragoste de artist și se gândi zece secunde. Pe urmă se puse pe lucru. Maiorul își da silințe ca un școlar sîrguitor; se uita mereu pe scrisoarea Blanșei. Il slujea de model. O studia în cele mai mici amănunte, o punea în lumina ferestrei, și se pleca pe ea ca un miop, deși vederea ’i era prea pătrunzătoare. Intîia dată nu fu mulțumit de lucrul său, fiindcă îl începu iar, cu semne de supărare. După a doua încercare însă nu se vede mulțumit, fiindcă zîmbi. Ochii ’1 scaparau de mulțumire. Mototoli proba d’intîi care nu izbutise, o făcu un glonț și ’1 asvîrli în coșul cu hârtii vechi lepădate, coș care era gol. Pe urmă stârînse foaia satinată pe care ’și exercitase talentul, o puse lângă scrisoarea Blanșei de Charnay și pe amîndoi apoi se închise în portofoliu și ’i vîrî și pe dînsu în buzunarul paltonului. Pe urmă striga: — Monico! adu’mi blana! Aide mai iute, fata mea! Doă minute dupe aceea se duse la Soarele de aur, primse calul la cabrioletă, și porni la Breuil. Contele de Varnoise se preumbla prin parc. Era posomorit. Când văzu trăsura maiorului Campagrol i se mai deschise fața. Făcu câțiva pași înaintea complicelui său și’i întinse mâna. Doctorul se plecă peste capra cabrioletei și aruncă vordele Picestea în urechia contelui: — Avem ceva nou! — El ași! — Așteaptă-mă în cabinet și să fie foc bun în cămin, fiindcă e igrasie, sa preminette! Dupe C9 se așezară unu lângă altul, cu genuchii în flacăra lemnelor, maiorul se uită la uși și se asigură că erau închise. — Te temi să nu tragă vîntul, doctore? întrebă contele zîmbind. — Mă tem să nu ne asculte cineva. Iacă de asta mă uit. — Va să zică ’i vorba, de lucruri serioase ? — Așa și așa. — Spune. — Te interesează mai mult pe d-ta decât pe mine. — Ce este ? — Este că până aci nu prea știam cum stăm cu întîmplarea aia îndrăcită, și că acum.... — Acum ? — Am speranță bună. — Crezi? — Merge bine. — Ce merge, doctore. — Mai întîi, eu. — Cum ? — Nu vorbesc de cursele mele. De trei săptămâni încoace numai pe drumuri mă vede cineva. — E adevărat. — Nu trebue să-ți ascund că am progresat foarte mult în încrederea clientelei mele. — O meriți, doctore ! zise Varnoise cu un fel de ironie. — Nu o merit, zise Limusinul cu nerușinare, însă o am. Asta’s mai de căpetenie. Aici, George Cambert a ajuns prietinul meu. Acolo ducesa jură în numele meu. Maiorul Campayrol încoace, maiorul Campayrol încolo. Nici chiar tânăra persoană nu ar feri o Jine fără să mă consulte. E drept că m’a luat drept cutia ei de scrisori... într’ascuns, bine înțeles. — Ah ! — Tocmai cum am cinste să’ți spun. — Și cum îl scrie ea într’ascuns ? — Nu dai cu socoteala? — Lui George Cambert? — Amorezului, el, nu ! Nu’l de tăgăduit că până într’o zi el tot își ține locul în afacere. — Sigur. — Și noă ce ne trebue mai nainte de toate? Să’l scoatem din pâine, să’l isgonim, ca să curățim locul. — Fără îndoială! — Ei bine! scumpe domnule, nu’l tocmai așa de ușor..., fiindcă domnișoara ține la el, și pricepeți lucrul, e frumos băiat... — Nu zic nu. — Domnișoara de Charnay e plină de calități. Intre calitățile sale are și o inimioară de aur minunată, și de vreme ce și-a dat’o nu vrea să și-o mai ia înapoi. — Ți-a spus ea ? — A făcut ceva mai bun... a scris: — Cum ai aflat? (Va urma). ---------£ 3<*C3-«---------