Adevěrul, decembrie 1890 (Anul 3, nr. 683-706)

1890-12-03 / nr. 685

k V A — MOLDOVA ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------­Refvrau­rile diN Balcani ------­------------------"CA+nfo.---------------------------O MICA ÎNDREPTARE -----------------------------------------------------­AsasInatele din CaUcAZia­­— ----­DATORIA D­­UI TRIANDAFIL ---------------------------------------------------—----------------------------------------------------------------­Sănătos oRi „FuriOS“ -----------------------------------------------------­ALEGERILE din BOLINTIN ----------------------------------------------------­Armata ungurească MORIFȘI în București 3 Decembre MOLDOVA Am zis nu de mult în coloa­nele acestui ziar : — Moldova, im­­punendu’și mari sacrificii, s’a unit pentru vecie cu sora sa Muntenia, dar să se știe, și trebue să se știe, că Moldova nu a fost cucerită. Ziarul oficios L’Indépendance Roumaine, care reflectează gându­rile Primului-Ministru, me silește a reveni asupra acestei chesti­uni. In numărul de Vineri 30 Noem­­brie, organul dirigint de D-nul Gh. Em. Lahovary critică pe depu­tații N. Ionescu și N. Voinov cari au rădicat glasul pentru a aminti D-lui General Gh. Manu că Mol­dova nu a fost cucerită. Nici un Moldovan nu poate ră­dica glasul în numele Moldovei o­­ropsite fără ca să i se arunce e­­pitetul de separatist. Cine e separatist, D-le Lahova­ry ? Nu vei găsi un Moldovan care să gândească măcar la această mon­struoasă crimă. Gr. Cozadini, M. Kogălniceanu, N. Ionescu, N. Voinov pot fi oare acuzați de ideia separatismului ? Dar când D. Gh. Em. Lahova­ry permite unuia din redactorii săi să scrie că a pronunța cuvân­­tul Moldova este a comite un anachronism, me revolt și îl rog a calma șovinismul său bucureștean și a’mi spune ce sacrificii a făcut Muntenia pentru realizarea acestui mare act național? Muntenia și Bucureștii au câști­gat mult. Moldova și lașul au perdut și mai mult. Colaboratorul D-lui Gh. Em. La­hovary scrie în articolul său: „ Unirea nu a fost rezultatul unui cal­cul­, ea nu reprezintă o căsătorie gândită și chibzuită, ea a fost o fu­ziune. Mare eroare, care dovedește ig­­norența complectă a evenimentelor petrecute în Moldova de la 1850 până la 1857. Onoarea acestei idei mărețe re­vine de drept nemuritorului Prinț Grigorie Ghica Voivod. El cel în­­tâiu a exprimat dorința unirei am­belor provincii surori. Spue bătrânii cât de mare a fost opozițiunea ce a întîmpinat în primul moment ideia acestei uniri propuse de Ghica Vodă. U­­nele districte se declaraseră contra, cu o hotărâre ce părea atunci ne­strămutată. Trebue să mărturisesc că intri­gile austriace au întreținut până în ultimul moment această opo­­zițiune care a fost învinsă prin votul Divanului ad-hoc din 1857. Acea Adunare, fidelă expresiune a sentimentelor Moldovei în acel an, a proclamat: Unirea Principatelor Dună­rene și Prințul străin. Nici un Român nu s’a gândit și nu se va gândi a zdruncina a­­ceastă unire cimentată pentru ve­cie. Cu ea, și numai cu ea, vom putea realiza visul scump tuturor Românilor . Dezrobirea frați­­lor noștri de sub jugul străin. Ori­ce Român independent, în pieptul căruia bate o inimă ro­mânească, este dator a da con­cursul său pentru gonirea Suve­ranului Străin, care a uzat și a­­buzat de răbdarea noastră, și care ne strivește sub disprețul Său din pricina ticăloșiei noastre. Unde sunt bărbații de la 1857 ca să vază gradul de servilism, de slugarnică înjosire în care am căzut ? Moldova, acest focar al marilor aspirațiunî naționale, Moldova va fi, sunt convins, premergătoarea mișcăre, care va scăpa România de flagelul ce o consumă de două­zeci și cinci de ani. Nu cum­va acest mare adevăr a distrus în dinasticul de astă­zi Gh. Em. Lahovary simpatia ce ar trebui să aibă pentru Moldova ? Dar unde autorul articolului de care mă ocup, atinge marginile ri­dicolului, este când ne vorbește de Picardia, una din provinciile Franciei, pentru a­ ne dovedi că noi Moldovenii trebue să ștergem din dicționarul nostru cuvîntul Moldovan. Sunt Moldovan și susțin că sunt tot atât de bun Român ca și sim­paticul director al ziarului L’Indé­­pendance Roumaine. Autorul articolului bine ar face dacă ar reciti istoria Franciei ; el ar vedea câte secole de luptă, câte șirone de sânge au dat naștere Fran­ciei de astăzi! — Comparațiunea este nenorocită, căci multe provincii care fac parte din Francia de astăzi au fost cucerite. Moldova însă nu a fost cu­cerită. Și cu toate aceste, traseul liniei ferate Dorohoi-Iași întămpină mari dificultăți, ca tot­deauna în paguba Iașului, create de D. Alex. Mar­ghiloman, Ministru muntean al Lu­­crărilor publice. Și cu toate aceste, sub pretexte ridicole, legea pentru înființarea antrepozitelor în orașul Iași nu s’a aplicat de D. Gr. Păucescu, Mi­nistru muntean al Comerțului. Și cu toate aceste, linia ferată Berind-Galați, pentru motive stra­tegice (risum tenentis) a găsit un dușman neîmpăcat în d. Alex. Marghiloman, Ministru muntean al lucrărilor publice. Ciudată frăție ! — Ciudată unire din care guvernanții fac pentru Românii munteni o mumă și pen­tru Românii moldoveni o ciumă! Alex. T. Beldimanu. Vom­ pulica când­va o statistică de numărul funcționarilor munteni în Moldova, și de numărul func­ționarilor moldoveni în Muntenia. In fața eloquenței acestor cifre, D. Gh. Em. Lahovary se va îngrozi de înspăimântătoarea emigrare muntenească în Moldova. A. Y. B. , s’a întâmplat între trupele Statelor­ Uni­­te și cele Indiene; aceștia au fost bă­tuți ; unul din șefii lor a fost jprinși, sunt morți de ambele părți. VIENA 2 Decemvrie.—Asociațiunea centrală democratică din Viena a fost disolvată pentru că a depășit scopul cre­­ațiunei sale. BELGRAD 2 Decemvrie. — Skup­­cina a publicat hotărîrea luată ieri în chestiunea Reginei Natalia ; sensul este același pe care l-am anunțat ieri. LONDRA 2 Decemvrie.—D-l Pam­el a sosit ieri seara la Wilkenny; el a fost obiectul unei primiri entusiaste. De­putații anti-parneliști au avut o mare întrunire la Dublin, ei vor face să a­­pară un nou­ ziar intitulat: „Suppres­sed United Ireland“. --------------------HB»«-------------------­ TELEGRAME BERLIN 2 Decemvrie. — Se asigură că conferința școlară a votat menține­rea limbei latine și grece în gimnasii și suprimarea lor în șco­alele reale su­perioare. NEW­ YORK 2 Decemvrie.—O luptă O nouă întrebare Astă­zi avem un ministru titular la Culte și instrucțiune publică, întrebăm dar : Ce se face cu cei 12000 galbeni dăruiți de Carol I prin scrisoarea Sa din 2 (14) Iunie 1866 adresată Ministru­lui de culte C. A. Rosetti și publicată în „Monitorul“ cu Nr. 118 ? Care este așezămentul de bine­facere fondat cu această sumă ? Dacă banii s’au­ capitalizat, cât reprezintă astă­zi suma dăruită ? Reftratirile din Balcani CETINGE 2 Decemvrie. — In urma actelor de reibunare între creștinii și mahometanii din distric­tul Beran, 25 familii creștine s’au refugiat pe teritorul muntenegrean. Noul Kaimakan s’a dus la Beran­ul A ■­ca să impăciuiască spiritele. ----------------------­ Datoria D-Inl Triandafil In ședința de Sâmbătă a Sena­tului,­­simpaticul senator de Co­­vurlui, D. I. Plesnilă, a adresat noului ministru de justiție urmă­toarea întrebare : Ce crede B-nul ministru să facă față cu reclamațiile gălățenilor în contra desființărei secțiunei a 11-a a tribunalului Covurluî ? Răspunsul D-lui Triandafil a fost cam în doi peri, căci D-sa părea la început a fi mai dispus să a­­daoge încă un judecător la unica secție a tribunalului Covurluî de­cât să reînființeze secția II-a. Această șovăire a dat loc la in­­tervenirea D-lor P. Grădișteanu și N. Gane, cari s’au asociat la întrebarea D-lui Plesnilă. Iar se­natorul gălățean a explicat D-lui Triandafil, că este imposibil unei singure secțiuni să judece toate procesele din județul Covurlui, căci — în termen mediu — sunt 35 de procese pe zi. Deci D-sa a cerut din nou re­înființarea secțiunea a II-a a ace­lui tribunal, desființată numai de gustul fostului prim-președinte, care a crezut că va intra ast­fel în bu­nele grații ale D-lui Teodor Ro­­seti. Față cu această stăruință, D. Triandafil n’a avut în­cotro și a promis reînființarea secțiunei. In urma acestei declarațiuni, Se­natul a primit propunerea citită de D. N. Gane, care cerea reînfin­­țarea secțiilor desființate de la Iași, Covurluiú și Mehedinți. Pro­punerea a fost trimisă în studiul secțiunilor Senatului. Noi credem că mai nemerit și mai constituțional chiar ar fi ca însu­și D. ministru de justiție să vie cu un asemenea proiect de lege, căci Senatul nu poate lua ini­țiativa unor legi cari au influență asupra bugetului. Sperăm că D. Triandafu­l, înțe­legând acest lucru, nu va pregeta de a satisface dreapta , cerere­a gălățenilor, iășenilor și mehedințe­­nilor, căci nevoia reînființărei sec­țiunilor respective este reală. D. Triandafil are chiar datoria de a repara ceea ce predecesorul său a greșit. Argus. Asasinatele din Caucazia TIFLIS, 2 Decembre.—Un negustor armean s’a presentat la cancelaria gu­vernatorului ca să întrebe dacă o pe­tiție depusă de el a fost primită; asu­pra răspunsului negativ al funcționaru­lui la care s’a adresat, el i-a tras două focuri de revolver: funcționarul a fost lovit de moarte. Confederațiiunea balcanica Cetim în Fester Lloyd . Un ziar oficios turcesc Hahikar a pu­blicat nu de mult un articol în care pleda pentru constituirea unei confede­­rațiuni balcanice sub protectoratul Înaltei Porți și în care să intre România, Ser­bia, Grecia și Muntenegru. Lăsarea afară a Bulgariei din această Confederație a deșteptat presupunerea că articolul zia­rului oficios e inspirat de-a dreptul de Rusia, se poate însă ca Bulgaria fiind un Principat vasal Turciei să aparție de la sine acestei confederațiuni și de aceia nu a fost special pomenită. Ori­cum ar fi, se poate zice că pro­iectul unei confederațiuni balcanice are azi mai puține șanse de a se putea rea­liza de­cât ori­când. După cum î și vor aduce aminte cetitorii, era vorbă anul trecut de o confederație între Grecia, Serbia și Muntenegru sub egida rusească și cu scopul direct de a izola pe Bul­gari. De­și negocierile au urmat lung timp pare­ că planul nu s-a putut realiza. Grecii și Serbii au câte­va punte de contact, de pildă rivalitatea amându­­rora fața cu Bulgarii, dar sunt alte tere­nuri unde interesele lor sunt cu totul opuse. Austro-Ungaria poate privi cu in­diferență chestiunea unei confederațiuni balcanice, dar aceasta se știe la noi ca și aiurea că o asemenea confederație poate avea numai atunci tendințe pașnice când îi vor aparținea toate statele din Peninsulă, îndată ce unul rămâne exclus, fie el Turcia, Bulgaria sau ori­care alt stat, confederațiunea se schimbă ime­diat într-o coaliție a tuturor contra u­­nuia și e clar că o asemenea stare de lucruri n’ar fi prielnică unei dezvoltări pașnice. Rezerviștii Pe cât găsim de dreaptă dispo­ziția luată de Comandamentul mi­litar, ca rezerviștii ce nu au răspuns la manevra din acest a­n, să fie dați judecății, pe atât găsim de nedreaptă dispoziția luată de par­chetul militar, ca acești oameni să fie deținuți în arestul preven­tiv, până la judecată. Și iată de ce: Toți acești rezerviști, care cea mai mare parte sunt din contin­gentul 1882 și 1883 , sunt oameni însurați cu câte 4 și 5 copii și au domiciliul stabil în comunele lor respective, care ori­când vor fi cități, pot să vie. Cum numărul celor dați jude­cății este mare, va trece un in­terval destul de lung între unul și altul, până ce vor fi judecați, ast­fel că prevențiunea în multe cazuri ar întrece pedeapsa ce Con­siliul ar putea să le dea. Afară de aceasta, măsura luată ar lovi și în existența familiilor, căci după cum în genere se știe, țăranul din munca sa trăește: — de alt­minterea, mai găsim ne­dreaptă această dispozițiune și față de egalitatea ce ar trebui să con­ducă pe Parchet în luarea dispo­­zițiunelor , căci această rigoare se aplică numai gradelor inferioare de rezervă, iar ofițerilor care prin cultura lor militară și socială, ur­mează să fie mai bine pătrunși de datoriile lor față de ordinile ce se dau , ei au favoarea de a sta liberi până ce vor fi judecați. Credem că ne-am făcut o da­­­torie, punînd în curent pe d-nii Comandanți ai Corpurilor de ar­mată ca capii ai justiției militare, spre a contramanda această­­ dis­poziție, care din toate punctele de vedere nu este dreaptă , de­oare­ce chiar delictul în sine , nu este un fapt de care raportorul ar avea nevoe de o instrucțiune compli­cată și de unde numai ar rezulta interesul de a fi depuși și atunci într-un mod provizoriu până la terminarea instrucției. Căci pentru 4—8 zile la cât vor fi condamnați cei cari au lip­sit la manevre —și al căror nu­măr trece peste 3000 în toată armata —să fie ținuți câte 4 — 8 luni in prevenție, este colosal. Un Rezervist. Cronica Parlamentara Sănătos ori „Furios“ Aceasta e întrebarea care frămîntă pe onor. D. Gheorghe Tocilescu (a nu se confunda cu Grigore, căci se supără), deputatul colegiului al II-lea de Iași, care l-a trimes Gheorghe în Cameră. — Furios ? Să mă numească pe mine furios ? Aceasta este o... (aici degetul arătător al D-lui deputat Gheorghe se ridică de­asupra clasicului sau cap, face o roată în văzduh și recade străpungând aerul cu vehemență. D. Gheorghe n’a găsit un termen mai expresiv de­cât acest gest). Ședința se deschide. — D-le Președinte, cer cuvântul­ se aude glasul apăsat al D-lui Gheorghe... „In Monitorul Oficial de astă­zi, gă­sesc desbaterile Adunărei deputaților Nr. 11. Citind aceste desbateri, ajung la următorul pasagiu : D. Gheorghe Tocilescu: Dar de bulgari de ce nu vorbești? D. N. Voinov... dar fiind­că mă întrebat! D-voastră, va declar că nu pot răspunde unul furios. „Va să zică, onorate D-le Voinov, m’ați făcut furios? Mie nu ’mi vine a crede aceasta și de aceea vé rog, ba vé somez (aici degetul arătător al D-lui Gheoghe s’a învîrtit de trei ori în spi­rală și a ajuns la o înălțime de doi metri de la pământ) să declarați aici în fața acestui Parlament sau că este o eroare de tipar, sau să aveți curagiul opiniilor D-voastră, să repetați acest cu­vânt și să’mi spuneți că’l mențineți și atunci... (aici se repetă gestul energic, care înlocuește termenul în lipsă). Eu n’am auzit acest cuvânt aici, căci alt­minteri...“ D. Ion Nădejde întrerupe zicând că d-sa a auzit foarte bine, când d. Voi­nov a rostit cuvîntul. Atunci agerul deputat, pe care ieșe­nii l-au ales Gheorghe nu Grigore, se năpustește asupra deputatului socialist. — Ai d-ta ai auzit? Numai d-ta? Aceasta’mî explică toată purtarea, care faci petiții la țărani tot pe minciuni; d-ta ești un șarlatan, d-ta.... (aici iar gestul expresiv). Neapărat, apostrofele d-lui Gheorghe produc asupra Camerei o impresiune a­­dîncă. Deputații tremură ca varga, cei mai tineri bagă capul sub bănci de fri­ca teribilului Gheorghe, care domină a­­dunarea cu privirea­­ de vultur cu o­­chelari. După ce fiorosul deputat (pe care ieșe­nii l-au ales pentru că-l chiamă Ghe­orghe) îl trece olympica furie în con­tra d-lui Nădejde, iar fața sa recapătă liniștea și frumusețea lui Phoebus, d. Voinov ia cuvîntul și, după ce explică înțelesul cuvîntului furios în Moldova, declară că ’l menține și roagă pe teri­bilul Gheorghe să’I spue ce a înțeles d-sa—ca muntean—­prin acest cuvînt.

Next