Adevěrul, decembrie 1890 (Anul 3, nr. 683-706)
1890-12-03 / nr. 685
k V A — MOLDOVA ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Refvraurile diN Balcani ------------------------"CA+nfo.---------------------------O MICA ÎNDREPTARE -----------------------------------------------------AsasInatele din CaUcAZia— ----DATORIA DUI TRIANDAFIL ---------------------------------------------------—----------------------------------------------------------------Sănătos oRi „FuriOS“ -----------------------------------------------------ALEGERILE din BOLINTIN ----------------------------------------------------Armata ungurească MORIFȘI în București 3 Decembre MOLDOVA Am zis nu de mult în coloanele acestui ziar : — Moldova, impunendu’și mari sacrificii, s’a unit pentru vecie cu sora sa Muntenia, dar să se știe, și trebue să se știe, că Moldova nu a fost cucerită. Ziarul oficios L’Indépendance Roumaine, care reflectează gândurile Primului-Ministru, me silește a reveni asupra acestei chestiuni. In numărul de Vineri 30 Noembrie, organul dirigint de D-nul Gh. Em. Lahovary critică pe deputații N. Ionescu și N. Voinov cari au rădicat glasul pentru a aminti D-lui General Gh. Manu că Moldova nu a fost cucerită. Nici un Moldovan nu poate rădica glasul în numele Moldovei oropsite fără ca să i se arunce epitetul de separatist. Cine e separatist, D-le Lahovary ? Nu vei găsi un Moldovan care să gândească măcar la această monstruoasă crimă. Gr. Cozadini, M. Kogălniceanu, N. Ionescu, N. Voinov pot fi oare acuzați de ideia separatismului ? Dar când D. Gh. Em. Lahovary permite unuia din redactorii săi să scrie că a pronunța cuvântul Moldova este a comite un anachronism, me revolt și îl rog a calma șovinismul său bucureștean și a’mi spune ce sacrificii a făcut Muntenia pentru realizarea acestui mare act național? Muntenia și Bucureștii au câștigat mult. Moldova și lașul au perdut și mai mult. Colaboratorul D-lui Gh. Em. Lahovary scrie în articolul său: „ Unirea nu a fost rezultatul unui calcul, ea nu reprezintă o căsătorie gândită și chibzuită, ea a fost o fuziune. Mare eroare, care dovedește ignorența complectă a evenimentelor petrecute în Moldova de la 1850 până la 1857. Onoarea acestei idei mărețe revine de drept nemuritorului Prinț Grigorie Ghica Voivod. El cel întâiu a exprimat dorința unirei ambelor provincii surori. Spue bătrânii cât de mare a fost opozițiunea ce a întîmpinat în primul moment ideia acestei uniri propuse de Ghica Vodă. Unele districte se declaraseră contra, cu o hotărâre ce părea atunci nestrămutată. Trebue să mărturisesc că intrigile austriace au întreținut până în ultimul moment această opozițiune care a fost învinsă prin votul Divanului ad-hoc din 1857. Acea Adunare, fidelă expresiune a sentimentelor Moldovei în acel an, a proclamat: Unirea Principatelor Dunărene și Prințul străin. Nici un Român nu s’a gândit și nu se va gândi a zdruncina această unire cimentată pentru vecie. Cu ea, și numai cu ea, vom putea realiza visul scump tuturor Românilor . Dezrobirea fraților noștri de sub jugul străin. Orice Român independent, în pieptul căruia bate o inimă românească, este dator a da concursul său pentru gonirea Suveranului Străin, care a uzat și abuzat de răbdarea noastră, și care ne strivește sub disprețul Său din pricina ticăloșiei noastre. Unde sunt bărbații de la 1857 ca să vază gradul de servilism, de slugarnică înjosire în care am căzut ? Moldova, acest focar al marilor aspirațiunî naționale, Moldova va fi, sunt convins, premergătoarea mișcăre, care va scăpa România de flagelul ce o consumă de douăzeci și cinci de ani. Nu cumva acest mare adevăr a distrus în dinasticul de astăzi Gh. Em. Lahovary simpatia ce ar trebui să aibă pentru Moldova ? Dar unde autorul articolului de care mă ocup, atinge marginile ridicolului, este când ne vorbește de Picardia, una din provinciile Franciei, pentru a ne dovedi că noi Moldovenii trebue să ștergem din dicționarul nostru cuvîntul Moldovan. Sunt Moldovan și susțin că sunt tot atât de bun Român ca și simpaticul director al ziarului L’Indépendance Roumaine. Autorul articolului bine ar face dacă ar reciti istoria Franciei ; el ar vedea câte secole de luptă, câte șirone de sânge au dat naștere Franciei de astăzi! — Comparațiunea este nenorocită, căci multe provincii care fac parte din Francia de astăzi au fost cucerite. Moldova însă nu a fost cucerită. Și cu toate aceste, traseul liniei ferate Dorohoi-Iași întămpină mari dificultăți, ca totdeauna în paguba Iașului, create de D. Alex. Marghiloman, Ministru muntean al Lucrărilor publice. Și cu toate aceste, sub pretexte ridicole, legea pentru înființarea antrepozitelor în orașul Iași nu s’a aplicat de D. Gr. Păucescu, Ministru muntean al Comerțului. Și cu toate aceste, linia ferată Berind-Galați, pentru motive strategice (risum tenentis) a găsit un dușman neîmpăcat în d. Alex. Marghiloman, Ministru muntean al lucrărilor publice. Ciudată frăție ! — Ciudată unire din care guvernanții fac pentru Românii munteni o mumă și pentru Românii moldoveni o ciumă! Alex. T. Beldimanu. Vom pulica cândva o statistică de numărul funcționarilor munteni în Moldova, și de numărul funcționarilor moldoveni în Muntenia. In fața eloquenței acestor cifre, D. Gh. Em. Lahovary se va îngrozi de înspăimântătoarea emigrare muntenească în Moldova. A. Y. B. , s’a întâmplat între trupele Statelor Unite și cele Indiene; aceștia au fost bătuți ; unul din șefii lor a fost jprinși, sunt morți de ambele părți. VIENA 2 Decemvrie.—Asociațiunea centrală democratică din Viena a fost disolvată pentru că a depășit scopul creațiunei sale. BELGRAD 2 Decemvrie. — Skupcina a publicat hotărîrea luată ieri în chestiunea Reginei Natalia ; sensul este același pe care l-am anunțat ieri. LONDRA 2 Decemvrie.—D-l Pamel a sosit ieri seara la Wilkenny; el a fost obiectul unei primiri entusiaste. Deputații anti-parneliști au avut o mare întrunire la Dublin, ei vor face să apară un nou ziar intitulat: „Suppressed United Ireland“. --------------------HB»«------------------- TELEGRAME BERLIN 2 Decemvrie. — Se asigură că conferința școlară a votat menținerea limbei latine și grece în gimnasii și suprimarea lor în școalele reale superioare. NEW YORK 2 Decemvrie.—O luptă O nouă întrebare Astăzi avem un ministru titular la Culte și instrucțiune publică, întrebăm dar : Ce se face cu cei 12000 galbeni dăruiți de Carol I prin scrisoarea Sa din 2 (14) Iunie 1866 adresată Ministrului de culte C. A. Rosetti și publicată în „Monitorul“ cu Nr. 118 ? Care este așezămentul de binefacere fondat cu această sumă ? Dacă banii s’au capitalizat, cât reprezintă astăzi suma dăruită ? Reftratirile din Balcani CETINGE 2 Decemvrie. — In urma actelor de reibunare între creștinii și mahometanii din districtul Beran, 25 familii creștine s’au refugiat pe teritorul muntenegrean. Noul Kaimakan s’a dus la Beranul A ■ca să impăciuiască spiritele. ---------------------- Datoria D-Inl Triandafil In ședința de Sâmbătă a Senatului,simpaticul senator de Covurlui, D. I. Plesnilă, a adresat noului ministru de justiție următoarea întrebare : Ce crede B-nul ministru să facă față cu reclamațiile gălățenilor în contra desființărei secțiunei a 11-a a tribunalului Covurluî ? Răspunsul D-lui Triandafil a fost cam în doi peri, căci D-sa părea la început a fi mai dispus să adaoge încă un judecător la unica secție a tribunalului Covurluî decât să reînființeze secția II-a. Această șovăire a dat loc la intervenirea D-lor P. Grădișteanu și N. Gane, cari s’au asociat la întrebarea D-lui Plesnilă. Iar senatorul gălățean a explicat D-lui Triandafil, că este imposibil unei singure secțiuni să judece toate procesele din județul Covurlui, căci — în termen mediu — sunt 35 de procese pe zi. Deci D-sa a cerut din nou reînființarea secțiunea a II-a a acelui tribunal, desființată numai de gustul fostului prim-președinte, care a crezut că va intra astfel în bunele grații ale D-lui Teodor Roseti. Față cu această stăruință, D. Triandafil n’a avut încotro și a promis reînființarea secțiunei. In urma acestei declarațiuni, Senatul a primit propunerea citită de D. N. Gane, care cerea reînfințarea secțiilor desființate de la Iași, Covurluiú și Mehedinți. Propunerea a fost trimisă în studiul secțiunilor Senatului. Noi credem că mai nemerit și mai constituțional chiar ar fi ca însuși D. ministru de justiție să vie cu un asemenea proiect de lege, căci Senatul nu poate lua inițiativa unor legi cari au influență asupra bugetului. Sperăm că D. Triandaful, înțelegând acest lucru, nu va pregeta de a satisface dreapta , cererea gălățenilor, iășenilor și mehedințenilor, căci nevoia reînființărei secțiunilor respective este reală. D. Triandafil are chiar datoria de a repara ceea ce predecesorul său a greșit. Argus. Asasinatele din Caucazia TIFLIS, 2 Decembre.—Un negustor armean s’a presentat la cancelaria guvernatorului ca să întrebe dacă o petiție depusă de el a fost primită; asupra răspunsului negativ al funcționarului la care s’a adresat, el i-a tras două focuri de revolver: funcționarul a fost lovit de moarte. Confederațiiunea balcanica Cetim în Fester Lloyd . Un ziar oficios turcesc Hahikar a publicat nu de mult un articol în care pleda pentru constituirea unei confederațiuni balcanice sub protectoratul Înaltei Porți și în care să intre România, Serbia, Grecia și Muntenegru. Lăsarea afară a Bulgariei din această Confederație a deșteptat presupunerea că articolul ziarului oficios e inspirat de-a dreptul de Rusia, se poate însă ca Bulgaria fiind un Principat vasal Turciei să aparție de la sine acestei confederațiuni și de aceia nu a fost special pomenită. Oricum ar fi, se poate zice că proiectul unei confederațiuni balcanice are azi mai puține șanse de a se putea realiza decât oricând. După cum î și vor aduce aminte cetitorii, era vorbă anul trecut de o confederație între Grecia, Serbia și Muntenegru sub egida rusească și cu scopul direct de a izola pe Bulgari. Deși negocierile au urmat lung timp pare că planul nu s-a putut realiza. Grecii și Serbii au câteva punte de contact, de pildă rivalitatea amândurora fața cu Bulgarii, dar sunt alte terenuri unde interesele lor sunt cu totul opuse. Austro-Ungaria poate privi cu indiferență chestiunea unei confederațiuni balcanice, dar aceasta se știe la noi ca și aiurea că o asemenea confederație poate avea numai atunci tendințe pașnice când îi vor aparținea toate statele din Peninsulă, îndată ce unul rămâne exclus, fie el Turcia, Bulgaria sau oricare alt stat, confederațiunea se schimbă imediat într-o coaliție a tuturor contra unuia și e clar că o asemenea stare de lucruri n’ar fi prielnică unei dezvoltări pașnice. Rezerviștii Pe cât găsim de dreaptă dispoziția luată de Comandamentul militar, ca rezerviștii ce nu au răspuns la manevra din acest an, să fie dați judecății, pe atât găsim de nedreaptă dispoziția luată de parchetul militar, ca acești oameni să fie deținuți în arestul preventiv, până la judecată. Și iată de ce: Toți acești rezerviști, care cea mai mare parte sunt din contingentul 1882 și 1883 , sunt oameni însurați cu câte 4 și 5 copii și au domiciliul stabil în comunele lor respective, care oricând vor fi cități, pot să vie. Cum numărul celor dați judecății este mare, va trece un interval destul de lung între unul și altul, până ce vor fi judecați, astfel că prevențiunea în multe cazuri ar întrece pedeapsa ce Consiliul ar putea să le dea. Afară de aceasta, măsura luată ar lovi și în existența familiilor, căci după cum în genere se știe, țăranul din munca sa trăește: — de altminterea, mai găsim nedreaptă această dispozițiune și față de egalitatea ce ar trebui să conducă pe Parchet în luarea dispozițiunelor , căci această rigoare se aplică numai gradelor inferioare de rezervă, iar ofițerilor care prin cultura lor militară și socială, urmează să fie mai bine pătrunși de datoriile lor față de ordinile ce se dau , ei au favoarea de a sta liberi până ce vor fi judecați. Credem că ne-am făcut o datorie, punînd în curent pe d-nii Comandanți ai Corpurilor de armată ca capii ai justiției militare, spre a contramanda această dispoziție, care din toate punctele de vedere nu este dreaptă , deoarece chiar delictul în sine , nu este un fapt de care raportorul ar avea nevoe de o instrucțiune complicată și de unde numai ar rezulta interesul de a fi depuși și atunci într-un mod provizoriu până la terminarea instrucției. Căci pentru 4—8 zile la cât vor fi condamnați cei cari au lipsit la manevre —și al căror număr trece peste 3000 în toată armata —să fie ținuți câte 4 — 8 luni in prevenție, este colosal. Un Rezervist. Cronica Parlamentara Sănătos ori „Furios“ Aceasta e întrebarea care frămîntă pe onor. D. Gheorghe Tocilescu (a nu se confunda cu Grigore, căci se supără), deputatul colegiului al II-lea de Iași, care l-a trimes Gheorghe în Cameră. — Furios ? Să mă numească pe mine furios ? Aceasta este o... (aici degetul arătător al D-lui deputat Gheorghe se ridică deasupra clasicului sau cap, face o roată în văzduh și recade străpungând aerul cu vehemență. D. Gheorghe n’a găsit un termen mai expresiv decât acest gest). Ședința se deschide. — D-le Președinte, cer cuvântul se aude glasul apăsat al D-lui Gheorghe... „In Monitorul Oficial de astăzi, găsesc desbaterile Adunărei deputaților Nr. 11. Citind aceste desbateri, ajung la următorul pasagiu : D. Gheorghe Tocilescu: Dar de bulgari de ce nu vorbești? D. N. Voinov... dar fiindcă mă întrebat! D-voastră, va declar că nu pot răspunde unul furios. „Va să zică, onorate D-le Voinov, m’ați făcut furios? Mie nu ’mi vine a crede aceasta și de aceea vé rog, ba vé somez (aici degetul arătător al D-lui Gheoghe s’a învîrtit de trei ori în spirală și a ajuns la o înălțime de doi metri de la pământ) să declarați aici în fața acestui Parlament sau că este o eroare de tipar, sau să aveți curagiul opiniilor D-voastră, să repetați acest cuvânt și să’mi spuneți că’l mențineți și atunci... (aici se repetă gestul energic, care înlocuește termenul în lipsă). Eu n’am auzit acest cuvânt aici, căci altminteri...“ D. Ion Nădejde întrerupe zicând că d-sa a auzit foarte bine, când d. Voinov a rostit cuvîntul. Atunci agerul deputat, pe care ieșenii l-au ales Gheorghe nu Grigore, se năpustește asupra deputatului socialist. — Ai d-ta ai auzit? Numai d-ta? Aceasta’mî explică toată purtarea, care faci petiții la țărani tot pe minciuni; d-ta ești un șarlatan, d-ta.... (aici iar gestul expresiv). Neapărat, apostrofele d-lui Gheorghe produc asupra Camerei o impresiune adîncă. Deputații tremură ca varga, cei mai tineri bagă capul sub bănci de frica teribilului Gheorghe, care domină adunarea cu privirea de vultur cu ochelari. După ce fiorosul deputat (pe care ieșenii l-au ales pentru că-l chiamă Gheorghe) îl trece olympica furie în contra d-lui Nădejde, iar fața sa recapătă liniștea și frumusețea lui Phoebus, d. Voinov ia cuvîntul și, după ce explică înțelesul cuvîntului furios în Moldova, declară că ’l menține și roagă pe teribilul Gheorghe să’I spue ce a înțeles d-sa—ca muntean—prin acest cuvînt.