Adevěrul, iulie 1891 (Anul 3, nr. 872-900)

1891-07-31 / nr. 900

ANUL III. — Nr. 900. NUMERUL10 BANI J’ ABONAMENTELE ÎJJCEP LA 1 ȘI 15 ALE FIE­CÂREÎ LUNI ți se plătesc tot-d’a-aua 'nainte 2n București la casa AdministrațieL Din Judeţe şi Străinătate prin mandate poştala 1 Un an In țară 30 Ic!, în străinătate &0 Șease luni , 15 , , , 25 Trei luni , 8 , . 13 ^ Un nnmSr Iff BtrSlnState ÎS bani p*s- • x-I MANUSCRISELE NU SE ’NAPOEAZA ADMINISTRAȚIA 111« — BULEVARDUL ELISABETA,—111 EDIȚIA A DOUA 8ă te ferești, Româno! de culâ strein în casă. V. Alexandri. J NUMERUL 10 BANI ANUNCIURILE V_ «ln BUCUREȘTI șl JUDEȚE se prtindso: Sisr NUMAl'lft ADMINISTRAȚIE. Din STRĂINETATE, direct la administrație și la toate Oficiile de publicitate. Anunciuri la pagina IV....................0.30 b. linia . . , III...................2.­ lei Inserțiunele și ^ LA PARI8. meriti la Director politici ALEX. V. BELDIMANU RED A­C 111,— BULEVARDUL EL­­­­ MERCURI, 31 IULIE 1891 ABUZURILE DE LA DOMFNIl Bismarck şi Alianţa Rusă GENERALUL CRUŢESCU O SINUCIDERE EXPLICATĂ DIN VÂLCEA D-lui Primar al Craiovei UN RESPUNS SUVERANELE FUMĂTOARE LACRIMILE JEANEI Bucureşti, 30 Iulie 1891. mm . hi Un ziar guvernamental ne aduce îmbucurătoarea ştire că, în urma denunţărilor noastre, s’a constatat că într’adevér se comit abuzuri la ministerul de domenii şi s’a ordo­nat o anchetă. Naţionalul, căci el e acest bine­­vestitor, spune ce-i dreptul, că de­nunţările noastre au un început de adevér; dar noi ştim ce însem­nează la un oficios a mărturisi pe jumătate un abuz. Aceasta însem­nează că abuzuri multe şi mari s’au comis la acel departament şi că ministrul însu­şi s’a alarmat şi a recunoscut, că a nu lua o mă­sură energică, înseamnă a ieşi pă­tat el singur. Ne pare deci foarte bine că s’a ordonat o anchetă şi împărtăşim cu totul părerea Naţionalului, că şefii de serviciu bănuiţi, să fie sus­pendaţi pe tot timpul anchetei. A­­ceastă măsură trebue să se ia cât de repede, pentru ca vinovaţii să nu aibă timpul de a distruge ac­tele compromiţătoare pentru ei şi de a-şi lua măsurile necesare pen­tru a ieşi basma curată. Nu e vorba, nu ne aşteptăm la lucru mare din partea anchetei or­donate de ministru. Ştim foarte bine că în asemenea împrejurări, se pune totul în cumpănă pentru ca adevărul să nu iasă întreg şi în toată grozăvia lui la lumină. Şi grozave ar fi faptele care, sun­tem siguri, s’ar putea descoperi la ministerul domeniilor, dacă an­cheta nu s’ar mulţumi la o cerce­tare superficială şi ar căuta să sape răul de la rădăcină, să întindă in­vestigaţiile sale asupra întregului sistem de administraţie la acest de­partament. Ştim însă bine, că aceasta nu se va face Ancheta se va mărgini la cercetarea câtor­va funcţionari şi a câtor­va dosare. Ea, va fi animată, ca şi guvernul, de dorinţa de a evita un scandal prea mare, care ar sdruncina pres­tigiul stăpânirei. Pentru vinovaţii superiori, vor umbla cărţile de vizită cu vorbe dulci, scrisorile de implorare, fus­tele şi şoaptele la ureche. Şi re­zultatul definitiv va fi că, atunci când, fără voe, ancheta va da peste fapte îngrozitoare, toată furia ei se va îndrepta în potriva vre­unui ne­norocit slujbaş de a doua mână, care va purta poate o părticică de vină, dar care va trebui să plătească oalele sparte de cei mari, dacă nu va avea protecţie. Dacă faptele însă se vor putea cocoloşi, atât mai bine. Toţi inte­resaţii— afară de victime—vor fi veseli şi un comunicat plin de em­fază va apare în Monitorul oficial pentru a desminţi infamele calomnii ale gazetelor care nu respectă cele sfinte şi monarchice. Şi atunce, pas de mai fă v­re de­nunţare în contra cui­va de la mi­nisterul domeniilor. Toţi acuzaţii vor veni să se justifice cu comu­nicatul Monitorului oficial. Iată la ce ne aşteptăm noi, ne­credincioşii şi cârtitorii actualei stări de lucruri. Nici nu ştim cine face ancheta, nici nu ştim asupra căror fapte anume s’a hotărît o cercetare, şi to­tuşi suntem aşa de pesimişti, pre­zicem cu atâta siguranţă un sfirşit nul acestei anchete. Toţi oamenii ordinei stabilite, toţi închinătorii regimului de azi (şi toţi aceşti închinători sunt ipo­criţi) toţi se vor scandaliza de ne­grele noastre preziceri. Noi însă, fără a şovăi, dar fără a învinovăţi pe o anume persoană, sau pe mai multe, — căci nu e vina unuia sau mai multor in­divizi ca atari — menţinem ceea ce am spus; aşteptăm ca prezice­rile noastre să se realizeze punct cu punct. Am fi, negreşit, foarte veseli, dacă rezultatul anchetei ne-ar da o des­­minţire şi am înregistra-o cu cea mai mare grabă; dar eventualitatea aceasta e aşa de puţin probabilă; speranţa aceasta a fost de atâtea ori desminţită, în­cât e o adevă­rată naivitate ca cine­va s’o mai aibă. De alt­fel, avem un semn bun. Naţionalul a zis, că denunţările conţin un început de adevăr. Aceasta e şi măsura anchetei. Va fi un început de anchetă, care va descoperi un început de abuz şi începutul se iartă. .. Bismarck şi Alianţa rusă Iată opinia lui Bismarck asupra alianţei ruse: Din ziua când am făcut să se iscălească tractatul Triplei Alianţe, şi cu tot trata­tul, am ştiut să scap Germania de o epoţie făţişă din partea Rusiei, dar tot­d’a­una am ştiut să ţin două feare în foc­­zwei eisen im feuert. Diplomaţia germană, în ultimele timpuri, a făcut trei greşeli mari: avansurile făcute Franciei când cu expo­­siţia de la Berlin, chestie care s’a sfîrşit aşa de prost cu visita împărătesei Fre­deric la Paris, făcută cu aşa de puţin tact; avansurile acestea erau de natură să facă pe Germania să fie bănuită de Rusia şi să facă pe guvernul Ţarului să crează că Germania caută să micşoreze influenţa rusească la Paris. A doua gre­­şală a fost că împăratul Wilhelm II a a­­nunţat singur şi cel dintăiu înoirea Tri­plei Alianţe, ceia ce fireşte trebuia să a­­graveze raporturile dintre Rusia şi Ger­mania. In sfîrşit visita la Londra a lui Wilhelm II, aşa de sgomotoasă şi de de­monstrativă, a fost privită de franţa şi Rusia ca o provocare, tot ea a pregătit terenul pentru contra manifestarea de la Cronstadt. ....... . TELEGRAME LONDRA, 29 Iulie.—Congresul de hi­­gienă şi de demografie s-a deschis azi de prinţul de Galles. 2300 de delegaţi au a­­sistat, dintre cari principalii savanţi ai Europei. PARIS 29 Iulie. — „Agenţia Havas“ anunţă că Marele Duce Alexe, care tre­buia să sosească în timpul dimineţei la gara de Nord, unde era aşteptat de per­sonalul ambasadei Ruseşti şi de mii de persoane, n’a sosit. Lumea nu’şi poate explica această întârziere. VIENA, 29 iulie. — Regele Serbiei, în­soţit de D-nii Ristici, Pasid şi suita sa, a sosit la 10 ore seara. Generalul Cruţescu _____ ) Aflu că D. Ministru de resboi a însărcinat pe D. General Cru­­ţescu de a face o anchetă asupra unor fapte puţin corecte publicate în coloanele acestui ziar şi atri­buite Loc." Colonel Căplescu. Nu cunosc pe D. General Cru­­ţescu, dar cunosc pe căpitanul Cru­­ţescu—Generalul de astăzi va în­ţelege de sigur ce voesc a spune prin aceste cuvinte;—nu ştiu dacă ancheta s'a făcut sau când se va face­, dar ceea ce ştiu este, că D. General Crutescu a comis sau a lăsat să se comită un scandalos abuz de putere. Locotenentul Hakman e pus la secret din ziua, în care a apărut în Adevărul scrisoarea lui. Nimeni nul poate vedea­, el nu poate corespunde cu nimeni. Cum­natul său, D. I. Arghiropol, a fost din Bucuresci la Craiova pentru al vedea și a se întreține despre oare­care afaceri de familie; dar s'a lovit de ordinul dat și s'a în­tors fără să fi văzut pe locotenen­tul Hukman. In dosul cărui articol din codul penal se va adăposti­­ general Cruţescu pentru a explica acest ordin brutal ? Trist început de anchetă, care nu promite nimic demn ! Căpitanul Cruţescu — ca mulţi alţii—a beneficiat de multă indul­genţă şi astăzi este General. Nu cer­e lui General Cruţescu indulgenţă, în ancheta pe care este însărcinat a o face , dar am drep­tul să-i cer nepărtinire şi dreptate. Prestigiul epoletelor pe care le poartă îi impune datoria de a fi nepărtinitor şi drept cu fizicul chiar de a lovi în amicii săi. A. V. B. DIN VÂLCEA S’a scris în coloanele acestei ga­zete faptul imoral şi murdar să­vârşit de profesoara de la şcoala de fete din urbea Ocna, Ana Ră­­dulescu, fata preotului Constantin Rădulescu, profesor la şcoala de băeţi din aceeaşi urbe. S’a arătat pe larg legăturile amoroase ce le întreţinea cu cumnatul său legitim, (elichăiţă Enescu Pribeanu, cu care a făcut două copile şi a cărui soţie a murit numai din cauza aceasta, adică când a aflat şi a prins chiar asupra faptului pe soţul ei legitim cu sora sa mai sus numită. Ei bine, în urma celor scrise în această gazetă, cât şi a procesului­­verbal încheiat de Primăria locală, aflăm că această imorală profesoară a cerut revizorului de Velcea să facă un raport la Minister pentru a ei permutare.—Nu aceasta, cere mo­rala publică, nu permutarea ei de la o comună ca Ocnele-Mari la vre-o altă comună ca Câmpina sau Găeşti, unde să-şi continue faptele ei murdare şi revoltătoare; nu, morala publică cere a se suspenda imediat din funcţiune această institutoare tip de pudoare şi a se trimite înaintea juriului profesoral, pentru a o în­fiera pentru tot­deauna. De­şi fap­tul se va înainta parchetului de Vâlcea şi Ministrului respectiv, când primarul îşi va complecta ancheta sa. Revisorul de Vâlcea însă, chip al duhului şi al blândeţei, n’a luat până acum nici o măsură, nici nu s’a deranjat a se duce în localitate pentru a vedea cum stau lucrurile. Şi dacă cine­va îl întreabă de a­­cest scandal, răspunsul îi este foarte inocent: „de frate, am auzit şi eu, dar nu mi-a reportat nimeni“- O doamne, D-le Rizescu, ce suflet ino­cent şi ce inimă blândă eşti! Noi ăştia însă, cerem isgonirea din cor­pul învâţătoresc a celei mai com­promise institutoare. Şi tot D-ta D-nule Rizescu povestai că astă toamnă pentru 6 locuri vacante de institutoare, s’au presentat 90 de aspirante. Şi pentru aceia noi ce­rem isgonirea acestei institutoare, pentru a se face loc unei fete, care prin muncă şi cinste să’şi scoată hrana şi să’şi facă viitorul. In comuna Mihăeşti, cea mai importantă şi cea mai frumoasă comună din Vâlcea, se află ca în­­vâţătoare la şcoala mixtă . Doamnă Ivanovici. Pe lângă gradul ei de incultură, mai are şi alte păcate, viţiul beţiei şi din el alte viţii, fac ca această D-nă să fie un al doi­lea scandal de învâţătoare la Vâl­cea. Ni se spune de toţi că sătenii o duc de la han acasă pe mâini în cea mai deplorabilă stare de beţie. D-nul Revizor o ştie bine aceasta, dar tace, căci este duhul blândeţei. Tot D-nul Revizor ne poves­tea mai deunăzi, că o altă D-şoară învâţătoare a născut în pragul şed­­lei, iar alta a născut chiar în cea­sul cununiei în biserică. Şi aceste cazuri le cunoaşte D-lui, dar tace, căci aşa scrie la carte: „Tăcerea e dulce“ şi D-lui revizor îi place să fie chipul blândeţei. Iată pe ce fel de mâini ajung copii şi copilele ţăranilor noştri! Se pare că pentru ţăranul Român nu mai este nici cinste, nici drep­tate şi nici chiar D-zeu în cer! Căci dacă ar fi un D-zeu acolo, sus în cer, ar trăsni pe mişeii cari îşi permit a batjocori ţinerile o­­drasle ale nenorociţilor săteni! Nu dă D-zeu un foc, un potop, sau o ciumă, care să cureţe tică­loşia din lume, căci alt­ceva n’ai ce să mai zici. Şi ţara mai plă­teşte 33 de revizori a 450 lei pe lună, siu­a 5.400 lei pe an, care face suma de 178.200 lei anuală! Şi aceasta pentru ce? O voiu a­­răta în numărul viitor. Din Braviţa, faţă şi desfid pe ori­ce inginer să ateste că se poate măsura o suprafaţă de 6000 pogoane în 4 zile, răspund că regret că scriitorul memoriului nu este inginer căci s’ar fi convins singur, de­oare­ce văd că are cunoștințe de tot ce se face în Mi­nister, că ar fi văzut raportul meu cu No. 5 din 16/28 Martie 1890, în care se zice că planul proiect de parcelare este însoţit de calculul triunghiurilor şi cal­culul distanţelor la meridiană şi perpendi­culară, lucrarea trigonometrică, care bine­înţeles că nu se face alergând pe jos cu lanţu la toate punctele, ci în trăsură la vârfurile triunghiurilor, apoi dacă ar fi fost numai pentru a face act de presenţă cum se afirmă prin memoriu, pentru ce tot memoriu zice că am lucrat 4 zile plim­­bându-mă în trăsură ? In ceea ce priveşte apa Ialomiţei nu are de­cât să se compare planul meu cu acel pe care zice că l-am copiat pentru a se vedea diferinţa; mai mult, deci numai 4 zile mi-a trebuit pen­tru această lucrare, sau de­şi numai act de presenţă am făcut în localitate, lucra­rea dându-mi-se la 27 Septembrie 1889 de Onor Minister cu No. 42.392, cu toate astea nu am depus-o după verificare, de­cât la 10/28 Martie 1890, cu relaţia mea No. 5. Ca să termin, D-le Director, memo­riul zice că statul nu dă în mâna ingi­nerului contractant de cât o simplă schiţă de mână, şi după ordinul cu No. 42.392 din 1889 al Onor. Minister aţi văzut că mi s’a trimes 2 planuri, o hotărnicie şi memoriul, prin urmare încă un neadever; mai mult, se zice că am primit suma de 4.500 lei, alt neadevăr, căci până azi pen­tru 3254 hectare 5439 m. p., am primit numai lei 1627 bani 27 cum am cerut cu adresa No. 7/90. Primiți vă rog D­le Director asigura­rea distinsei mele considerațiunî. Inginer, I. B. Toncoviceanu regi, Iulie 27. UN RESPUNS Primim din partea D-luî inginer Toncoviceanu următorul răspuns la memoriul publicat de noi, în chestia vănzărei moşiei Deleanca. Domnule Director, Sosind în Bucureşti aseară, mi s’a ară­tat de un amic mai multe numere din ziarul Adevĕrul dirigeat de D­v. în care s’a publicat un Memoriu asupra efectuăreî vânzărei moşiei statului Deleanca din Ilfov, şi fiind­că în acel Memoriu se vorbeşte şi de mine îmi permit a vă ruga, basat şi pe promisiunea verbală ce -mi aţi dat să bine­voiţi a publica mica mea apărare la neadevĕrurile înserate. Mi se impută că, prietin cu inginerul G. V. Cordea, am scos copie după planul lucrat de D-lui și că, m’am dus la loca­litate numai ca să fac act de presență. Neadever, de oare­ce din ordinul Minis­terului Domeniilor cu No. 42392 din 27 Septembrie 1889, pe care vi l’am presin­­tat în originalul D-v., resultă că, pentru orientarea în lucrare, mi s’a trimis planul cu hotărnicia din 1850 de inginerul Râm­­niceanu, un plan din 1880 de inginerul­­I. V. Cordea, un memoriu şi copia după avizul D lui inginer diriginte No. 536, spre a mă conforma şi a reserva numai a 4-a parte. Prin urmare mi s’a trimis de onor. Minister, iar nu că l’am luat de la prie­tenul G. V. Cordea chiar cum se zice. Asemenea când memoriu zice că am pășit la localitate, că m’am plimbat cu trăsura pe cele 6000 pogoane, că am lu­crat 4 zile și am măsurat această supra­ D-l ui PRIMAR AL CRAIOVEI Ulise Elie Boldescu Domnule, Când am citit în ziarul Adevĕrul din 24 Iulie curent, răspunsul ce ’mi ai dat scrisorei ce ți-am adresat m’am întrebat: Să fie oare Primarul capitalei unui județ de 360.000 locuitori, al doilea după Bu­­curesci, care ’mi scrie, ori vre-un bir­jar care în cariera sa ar fi contractat multe obiceiuri urîte? Stilul este omul, şi poţi vedea prin el ca printr’o oglindă, educaţiunea şi mo­ralitatea ce o posedă. Eu nu am scris, şi nici nu scriu lui Ilie Boldescu, căci ar fi o înjosire pentru mine că stau la vorbă cu acela care a fugit din ares­tat poliţiei franceze deghizat cu perucă blondă şi cu haine de pahont; tot asemenea nu pot să stau la vorba cu acela care dupe cum s’a vor­bit la toate alegerile, în calitate de con­silier comunal s’ar fi încercat să fure testamentul repausatului Aman pen­tru ca să ■şi apr­opieze averea... Nu, pentru asemenea oameni ast­fel pe­cetluiţi numai dispreţul este mântuirea lor, căci ei sunt în­tocmai ca prostituatele or­dinare, cari cu ori­ ce găteală s’ar împo­dobi, şi ori cât s’ar deghisa şi la faţă şi la nume, le cunosci , de departe că sunt nişte femei perdute ... Cine a cetit Adevĕrul a remarcat că Primarul Craiovei în tot lungul prozei sale nu încetează un singur moment a nu vorbi de pungăşii, gheşefturi, sacrificii morale şi materiale etc. etc. Auziţi cetitori ai ziarului Adevĕrul, Ilie Boldescu vă vorbeşte în numele mo­­ralităţei!!! El, care vecinie a încuragiat direct ori indirect corupţia cea mai mur­dară, fie prin cefenele­ chantante, fie cu ţărănimea la ultimele alegeri de Cameră. Eu unul, care am cetit proza D-tale, D-le Ilie, imediat mi-am imaginat pe pros­tituata care în piaţa mare ar striga: Pri­­viţi-me, sunt femee cinstită, nu vedeţi că sunt şi eu gătită ca şi cele­l­alte cucoane, ba poate chiar şi mai luc­­ioasă ca ele ! Tot ast­fel şi D-ta te re­comanzi singur craiovenilor, că eşti om onest, moral, devotat binelui public, că faci sacrificii morale şi materiale etc. etc. închide ochii şi fugi din Craiova, D-le Primar, căci ai dat peste mine, care am fruntea curată şi dacă m’am sacrificat pen­tru oraşul meu, este că simţeam cum tre­bue să simtă ori­ce Craiovean de baştină cinstit şi moral. Vorbeşti de sacrificiuri morale II Nu cum­va voeşti să spui că ai venit în Cra­

Next