Adevěrul, septembrie 1891 (Anul 4, nr. 931-960)
1891-09-15 / nr. 945
2 DUMINICA, 15 SEPTEMBRIE 1891 terul argument: judecătoriile comunale judecă totdauna cu drept de apel la judecătorul de ocol, iar acesta din urmă, asupra acestor apeluri, statuează cu drept de recurs. Insă, judecătorul de ocol judecă acțiunile comerciale totdauna în prima instanță, adecă cu drept de apel, oricare ar fi valoarea. Dacă am admite că judecătoriile comunale sunt competente a judeca afaceri comerciale, s-ar întâmpla ca făcându-se apel la judecătorul de ocol, acesta, judecând afacerea în apel, va pronunța o hotărâre cu drept de apel, ceea ce ar fi o anomalie monstruoasă. Astfel fiind această dispoziție a codului de comerciu, care, ca o lege nouă, se presupune a fi mai perfectă, trebue să constatăm cu părere de răa, că e plină de defecte. Interesul ţeranilor îi cerea să lase judecătoriilor comunale această competenţă, și legiuitorul care i-a răpit acest drept este vinovat. Să fie atât de incapabili judecătorii comunali a judeca afaceri comerciale ? Sunt capabili a judeca acţiunile posesorii între săteni, până la orice valoare, şi nu pot judeca o acţiune comercială până la 50 lei ? Acelaş legiuitor care declară incapabili pe juraţii comunali a judeca asemeni afaceri, tot prin aceiaşi lege (art. 886,) însărcinează pe preşedintele judecătoriei comunale ca atunci când o contestaţie de natură comercială se iveşte într’un loc unde se ţine un tîrg sau bilciu, sau într’un port ori schelă, şi reclamă o grabnică soluţiune, iar în localitate nu se află judecător de ocol, să constate orice fapt şi să ordone provizor măsurile de asigurare prevăzute de lege, până când cauza se va judeca de autoritatea competentă. Sunt atâtea anomalii şi non-sensuri de neertat. Ar trebui ca prin noua lege a judecătoriilor comunale să se prevadă anume că şi acţiunile comerciale, până la 50 lei, intră în competinţa lor. Şi, pentru a înlătura anomalia de care am vorbit mai sus, s’ar putea ca odată cu votarea acelei legi să se modifice şi art. 883 din cod. com. în sensul necesar. E în interesul întregei populaţiuni rurale să se dea în competenţa judecătoriilor comunale judecarea pricinilor de natură comercială, şi să se spue aceasta în lege, limpede şi fără încunjur. Şi iată din ce punct de vedere se simte mai mult această necesitate: Acţiunile introduse înaintea judecătoriilor comunale sunt scutite de orice taxă de timbru; în localităţile unde judecătorul de ocol ţine locul şi a judecătoriilor comunale, acţiunile cari intră în competinţa acestor judecătorii, şi se introduc direct la judecătorul de ocol, adică până la 50 lei, sunt, în mod necesar, de asemenea scutite de timbru. Dar acţiunile comerciale neintrând în competenţa judecătoriilor comunale şi trebuind, prin urmare, a fi introduse de-a dreptul la judecătoria de ocol, chiar când suma reclamată nu ar ajunge 50 lei, fiind adică nişte acţiuni cari se judecă în prima instanţă de către judecătorul de ocol, fi-vor scutite de taxa timbrului? Răspunsul la această întrebare atîrnă de respunsul ce vom da chestiune, dacă judecătoriile comunale pot sau nu judeca afacerile comerciale. Dacă judecătorul X. admite afirmativa, el va primi, fără timbru, asemenea cereri; dacă susţine negativa, atunci va obliga pe reclamant să-şi facă cererea pe timbru. De aici o mulţime de inconveniente: judecătorul va trebui mai întâi să studieze reclamaţia să vadă dacă este la mijloc o afacere de natură comercială sau nu, şi dacă, la prima vedere, i s’ar părea că nu’i afacere comercială, şi în cursul procesului rezultă contrariul, va trebui să respingă reclamaţia ca neîntrodusă în mod regulat, ba încă să fie şi el expus a plăti amendă ca unul care a frustrat Statul, dând curs unei hârtii netimbrate. Apoi unde se lasă şi răul că pui pe judecător să se pronunţe, de înainte, asupra chestiunei dacă afacerea e comercială sau nu, chestiune de care, adeseorî, atîrnă soarta unui proces. Şi nu ar fi de mirare să vedem cazuri de recuzare a judecătorilor de ocol pentru acest motiv. A lăsa judecătorului latitudinea de a primi sau nu o cerere după cum va susţinea el un sistem sau altul asupra unei chestiuni controversate, este a pune în mâinile unui judecător de rea credinţă, un instrument de şicană. Cunosc judecători de ocol care nu primesc cereri netimbrate când suma reclamată este chiar mai mică de 50 lei, îndată ce li se pare că afacerea de judecat e de natură comercială, și aceasta numai pentru a nu împovăra lucrările judecătoriei. Cu aceasta au reușit să aibă 8-10 procese pe zi de unde ar fi trebuit să aibă 2025 și pune pe reclamant în neînchipuita poziţie de a nu găsi o instanţă judiciară care să-l judece, căci, dacă se întîmplă un primar mai de lume, nu-i primeşte reclamaţia pentru că afacerea nu intră în competenţa judecătoriilor comunale, şi-l trimete la judecătorul de ocol. Acesta îi cere timbru, în cât un biet om, pentru ca să-şi scoată zece lei, trebue să facă următoarea cheltuială: 1 leu 50 b. pentru reclamaţie; 50 b. timbru pentru 5 citaţii, admiţend aceasta ca un mediu; 1 leu 25 bani copia de pe hotărîre de înmânat părţei care a perdut iar dacă s’a judecat cu opoziţie, se mai pune la socoteală încă un leu 25 b, apoi unul leu 25 b. învestirea cu formula executorie a cărţei de judecată, ceea ce urcă până la aproape şase lei numai cheltuelile legale, în afară de bacşişurile ce trebuesc date scriitorilor de la judecătorii şi comisarilor sau delegaţilor, ceea ce, la un loc, ar face tocmai suma reclamată, şi fără a mai ţinea în seamă că trebue să alerge de nenumărate ori la judecătorie din cine ştie ce cătună îndepărtată. Şi cheltuiala aceasta e presupunând cazul cel mai simplu; căci dacă intervine şi vreo chemare în garanţie şi un jurămînt, trebue să mai adăugăm vr’o doi lei; iar dacă se judecă și cu un evreu căruia îi dă jurămîntul, trebue să adăugăm încă vr’o cinci lei, cu ceea ce trebue să dea rabinului pentru facerea foii de jurămînt. Iată dar că un biet sătean sau un negustoraș care are de scos zece lei, trebue să cheltuiască aproape îndoit, numai pentru cuvîntul că noul cod comercial s’a alcătuit pe fugă, în câteva nopţi, şi redactorii (?) lui au scăpat din vedere a vorbi ceva de judecătoriile comunale, şi pentru că D. judecător X. e de opinie că judecătoriile comunale nu sunt competente a judeca afaceri de natură comercială. Cum rămâne cu frumoasa trasă că: „scopul legiuitorului a fost de a apropia justiţia de justiţiabili, a face ca ţăranii să aibă justiţia la îndemână pentru micile lor afaceri?“ Această anarhie judiciară trebue să înceteze şi e o datorie, pentru legiuitorul viitor, să’i pue capăt, spunend lămurit că judecătoriile comunale pot judeca și afaceri comerciale, în limita competenței lor. Arthur Goroweî. Erată. — In prima parte a studiului s’a strecurat o greșală, spunându se că corn. Pașcani are aproape zece mii contribuabili în loc de suflete, când revizorul când D. Miliţeanu, inginer, la notarea teselor. In faţa acestora, rugăm pe D. Poni, ministru instrucţiune!, a invalida acest concurs care se ilustrează numai prin reuşita celor favoriţi. Primiţi vă rugăm D-le Director, asig. destinsei noastre considerări. rh . INFORMAŢIUNI era Primarului din Curtea de Argeş, căruia îi place a face lucrurile muşama. Consilierii comunali Gr. Chiriţă şi Gr. Popescu, împreună cu secretarul primăriei Ioniţă Pomană, fiind şi măcelari, au scumpit preţul cărnei, şuiind pe locuitori a mânca o carne slabă şi scumpă. Cu toate reclamaţiunile cetăţenilor, D. Primar n’a luat nici o măsură contra acestor consilieri cu care ’şi face treburile în familie, de oarece le-a pus chiar dânsul capitalul şi suhatul vitelor. S’a reclamat şi’ D-lui Prefect, precum i s’a reclamat şi în afacerea axizărilor, dar şi D-sa n’a făcut nimic. Ba ceva mai mult, în afacerea cu ancheta axizarilor care au perceput taxe ilegale, a inplicat pe doi din reclamanţi, care au fost consilieri comunali, sub fostul primar. Halal de aşa administraţie comunală ! —*— Şcoala de medicină veterinară va începe cursurile la 1 Octombrie. —#— Un elev călătorind cu acceleratul pe linia Burdujeni-București a perdut în vagon . Actul său de naștere, certificatul de absolvire a III d. liceală și certificatul de vaccină; toate sus-zisele acte erau pe numele Anton Victor. V.... Orice persoană le va fi găsit, este rugată a le prezenta sau a le trimite la redacția acestui ziar, pentru care va primi o recompensă. Pentru D. Poni Domnule Director Convinşi că D-voastră înfieraţi orice ilegalitate, cu onoare vă rugăm să binevoiţi a da ospitalitate în răspânditul ziar Adevĕrul celor ce urmează: Se ştie că de la 16 August expirat s’a ţinut concurs îil oraşul Focşani, pentru ocuparea catedrelor vacante de la şcoalele rurale din jud Putna. Modul de procedare a comisiuneî ne face să protestăm cu toată energia, şi iată de ce. Contra lege! instrucţiune! publice, concurentul Radu Macovei, deşi a fost observat că plagiază atât de revizorul şcolar, cât şi de membrul comisiuneî, Tanovici, cu toate acestea n’a fost eliminat din rîndul concurenţilor, aşa cu ’ vedem reuşit al IIIdea. Dacă D. Ministru ar ţine cont de cele arătate prin telegramă precum şi prin cele două petiţiuni trimise de concurenţii ce au observat aceste ilegalităţi, apoi de sigur va constata că tezele concurentului D. Ionescu, rudă de aproape cu revizorul Macedonescu, sunt plagiate adliteram după D. Moga (Agricultura) Pretorian (dreptul Administrativ) și Felix (Higiena), prin urmare că e clasificat în situl, să nu prindă mirarea pe cei ce ’i cunosc că e de o incapacitate incontestabilă. Tot asemenea dacă D. Ministru ar ţine cont de cele ce indicarăm, ar mai vedea că concurentul Constantinescu, care a servit ca secretar pe revizorul şcolar, a plagiat întocmai la aritmetrică după un altul D. Rădulescu, care n’a reuşit, precum şi după agricultura D. Aurelian, şi dacă e între numărul reuşiţilor, aceasta e spre mirarea, noastră. Tot contra legei instrucţiune! publice comisiunea n’a fost complectă, lipsind Un consiliu de miniştri s’a ţinut aseară la ministerul de interne.— Consiliul a ţinut de la orele 3 pînă la 7. Intre alte cestiuni s’a discutat şi intrarea în minister a D-lui Alex. Lahovary. D. G. Vernescu a fost contra. Până acum nu s’a luat încă nici o hotărîre. D. P. Poni a decis ca de la 1 Octombrie să se înfiinţeze o a doua clasă I divizionară, la Liceul Lazăr. Azi încep la Iaşi serbările Institutelor Unite. Vor ţine trei zile şi se speră să fie strălucite. Poligonul stradelor Colţea, Batişte, Scaune, Pensionatul şi Bulevarde, a fost ridicat de primăria Capitalei, şi va fi supus cercetărilor consiliului de miniştri şi comisiei întocmită pentru alegerea locului pe care să se construiască catedrala orașului. ...*— Românul este informat că la cazarma de la Cotroceni un locotenent de roșiori a lovit așa de reu pe un soldat, că a căzut mort pe loc. D. ministru să ancheteze și să pedepsească pe vinovat. —*— Unele Doamne profesoare din capitală s’au apucat să oblige pe fete să’şi tae părul şi să se îmbrace în uniformă croite după fantesia lor. Am întreba pe aceste Doamne, ce ar zice D-lor, dacă D. Poni ori alt cineva s’ar apuca să le tae coadele ? Nu’i aşa că ar protesta cu indignare ? Atunci de ce ţin să tae coadele fetelor ? Apoi ce însemnează uniforma? Părinţii copilelor sunt în genere oameni săraci şi şi le îmbrac cu ce pot. Din causa acestor gusturi fantastice, multe fete nici nu mai vor să se ducă la şcoală. Rugăm pe aceste Doamne să facă bine să se astâmpere şi să lase fetele în pace. De ţin cu orice preţ să se facă cunoscute le putem publica şi numele.»Siin urma concursului depus, D-nii Paulian şi Caprescu au fost numiţi profesori cu titlu de provisoni, la gimnaziul din Târgovişte Cel d’intîi pentru limba latină şi cel de al doilea pentru limba română. —*— Suntem rugaţi să atragem din nou atențiunea D-lui Ministru de Interne, asupro. **Luni, 16 ale curentei, se va efectua tragerea lotăriei Bisericei protestante din Brăila. Când se va face şi aceia a Reuniune! femeilor române din Iaşi ? ”—"—.... 1 —* Serviciul poştal Peste cincizeci de comercianţi din Piteşti au adresat următoarea petiţie D-lui diriginte al oficiului telegrafo-poştal de acolo. D-le Diriginte, Cunoaşteţi foarte bine că aveam de mai mulţi ani un vagon poştal la trenul care pleacă din Piteşti la 9.50 a. m. şi se întorcea de la Bucureşti la 5.45 pm. De câteva luni însă, poşta aceasta desfiinţându-se în desavantagiul nostru, şi cum Dv. cunoaşteţi foarte bine interesele comerciului piteştean, vă rugăm cu respect să bine-voiţi a interveni către onor. direcţie a poştelor, să bine-voiască a înfiinţa din nou această poştă, care ne aduce avantagii prin faptul că avem corespondenţele şi mărfurile urgente la timp. In această privinţă s’a mai adresat direct şi Direcţiei generale o astfel de reclamaţie. Sperăm mult de la D. că, facându-ve interpretul comercianţilor noştri, veți stărui ca să putem avea această poștă, asigurându-vă că vă vom fi foarte recunoscători. —■—~**““****»^^—---- FRANŢA PARIS, 13 Septembre. — Sentinţa în afacerea de la St.-Mandé condamnă pe Deguerois, sub-şeful gării din Vincennes, la 4 luni închisoare şi 300 franci amendă şi pe Caron, maşinistul trenului ciocnitor la 2 ani de închisoare şi 500 franci amendă. — Compania din partea sa a fost condamnată la daune interese în favoarea diferitelor victime. — Temps anunță că guvernul italian va fi reprezentat la inaugurarea monumentului lui Garibaldi la Nisa prin consulul său general D. Centurione. PARIS, 13 Septembrie.— Marele duce Wladimir a sosit în timpul serii, venind din St. Sebastien. FOIȚA ZIARULUI „ADEVERUL“ FELIX DE STEYNE (25) IW is la WEI X O știre prețiosă e adusă de un Domn Căpitanul plecă. Cum îl pierdu din vedere, polițistul se repezi la masă și apucă carta de vizită a căpitanului ca pe o pradă. Murmură: — Și când mă gândesc că toate calculele mele nu se puteau resolva, că orice combinaţie făceam nu reuşam.... Şi prima aparenţă de probă serioasă îmi pică în mâini tocmai fiindcă am făcut tot ce am putut ca să me scap de omul care, singur, putea să’mi o dea! Iată ce era scris pe carta căpitanului: „Dragă Randel, pentru că e aşa de greu să te întâlnesc, aibi bunătatea şi împachetează costumul persan şi ’l lasă la portar cu adresa mea, ca să pot să’l iau mâine peste zi.“ După ce a cetit şi recitit aceasta denunţare involuntară, poliţistul strînse carta în portofoliu, apoi se uită la ceasornic. Erau şapte şi trei sferturi. Are să vie Randel ? Darantin se sculă, eși din biurou, se duse pînă la poartă și se uită pe stradă. — Ar trebui, murmură el, să am două sergenți de oraș, ca să mă ajute. Dar nu zări nici un chipiu. — Niciodată nu-l găsești, când îți trebuesc ! bombăni el. O trăsură ce venia dinspre piața Denfert se opri în fața portei ! — Ce ar fi el! se gîndi Darantin. Contra-snaestrul se dete jos din trăsură. El cunoscu pe falsul Darandeau. — Mă pîndeai să mă întorc ? nu-i așa ? întrebă el. D. Randel e în biurou? — încă nu s’a arătat, răspunse laconic Darantin. — D. Labruny, continuă contra maestrul, n’a vrut să ’și lase fata astăseară, dar m’a însărcinat să duc o scrisoare doctorului Ferreol. Au să vie amîndoui mîine de dimineață. Patronul e tare trist din pricina acestei întâmplări. Recomandă într’una să nu eșim din voia d-lui Randal, să’i ascultăm toate nebuniile fără să facem vreo obiecţiune şi avem aerul că ne supunem. Mîine vor fi luate măsurile trebuincioase. — Da, da, răspunse Darantin pe care recomandaţiile acestea nu-l interesau de loc. , Ceasornicul uzinei bătu opt. — Şi să nu sufli o vorbă faţă cu lucrătorii. — Bine, fii pe pace, răspunse poliţistul. Sgomotul atelierelor se domolia încet încet, căci maşinile erau oprite treptat treptat. Apoi după şueratul robinetelor ce lăsau aburii să iasă afară, uşile se isbiră, paşi răsunau pe pietrele din curte. Lucrătorii se duceau salutând, când treceau pe dinaintea biuroului, pe falsul Darandeau ce sta în picioare la fereastră. — Tot mai stați puțin ? îl întrebă contra maestrul. — Da, răspunse polițistul. Voia aștepta până la șapte și jumătate. — îmi dați voe să aștept cu D-stră? — Nu-i de nici un folos. Trecu o jumătate de ceas și Randel nu se mai ivi. Darantin se duse în strada Faisan, unde şedea tînărul. Nu se întorsese acasă. Şi de acolo poliţistul se duse în câmpul lui Marte. La opt şi un sfert, ascensorul îl depunea pe platforma cea mare a turnului, la vreo cinci-şase metrii departe de treapta unde se săvîrşise crima. De acolo vedea foarte bine locul unde căzuse victima și printr’o ilusie ciudată, datorată fără îndoială slăbiciunei stomacului lui gol, i se părea că în locul acela tot mai vedea umbră neagră. Și, par’că să’i mai mărească această ilusie a vederi lui, aș fi zis că cei ce se plimbau se învoiseră să nu dea pe acolo. Pe polițist îl prindeau frigurile. Poate că Randela are să vie tocmai în seara aceia. Darantin se uita la ceasornic în tot minutul, pentru că minutele î i păreau lungi ca ceasurile. Cu toate acestea încă nu trecuse o jumătate de ceas. Deodată bătu ceasornicul de la domul central şi în acelaş timp poliţistul auzi la spate zgomotul particular produs de lunecuşul ascensorului. Se întoarse să vază lumea ce debarca pe platformă, foarte grăbiţi, îmbrîncindu-se, cătând să iasă unul înaintea altuia ca să se bucure de spectacolul fintînelor luminoase. Şi Darantin, în mijlocul acestei mulţimi agitate, îmbrîneit şi el, era tare necăjit că nu da cu ochii de cel pe care* ’l aştepta cu atâta nerăbdare. După ce trecu valul de oameni, poliţistul se duse până la uşa ascensorul!, ca să se încredinţeze dacă nu cumva Randel a rămas în urmă. Vreo douăzeci de paşi îl despărţiră de uşă. Cînd se întoarse, pe treapa scărei, un om înalt sta în picioare şi nemişcat ca o statue. Cîţîva inşi se uitau la el cu mirare, nu numai din pricină că era neobicinuit de înalt, dar pentru că fisionomia și atitudinea lui era lugubre. Părea că nu vede nimic din ce era împrejurul lui și că era absorbit de un vis sinistru și teribil. Bărbații ridicau din umeri și femeile se întorceau și -l priviau cu teamă. — E chiar el! murmură Darantin apropiindu-se încet de tot; s’o fi urcat pe scară. Polițistul se ținea cât putea ca să nu se năpustească pe el. Ceia ce o opria, era privirea lui Randel, ce semăna cu a unui somnambul. — Când se va coborî, se gîndi Darantin, am să mă iau dupe el și când o ajunge jos o să’l iau de gît. Dar o faptă neașteptată a lui Randel ’l-a stricat planul. Tînărul lăsase capul în jos, și cu vîrful bastonului ce ținea în mână, începu să sgîrie cu furie locul în care cursese sîngele bărbatului Jeannî. (Va urma) x é * ■V--