Adevěrul, octombrie 1891 (Anul 4, nr. 961-990)

1891-10-26 / nr. 986

2X5 „curajul tău.... fiindcă sunt om cinstit. „Ingăduirea ce a avut Bigot pentru noi „cât a trăit, ne opreşte d’a abuza de dispariţia lui Nu -l putem înşela după „moartea lui. Tu ai sufletul prea nalt ca „să nu pricepi cât de nedelicată ar fi „purtarea noastră.“ Sparta!!. tatea nevestei sale cu prietenul Dumont. Nu era interesat, fiindcă avea un venit deopotrivă cu al lui Dumont, ba chiar mai mult, aşa că avea destul ce să cheltuiască. In cele din urmă, gurile rele tăcură. In momentul când muri bietul Bigot de o congestiune a ficatului, toată lumea „primise situațiunea“. Unii chiar ziceau : — Păi, dacă judeci bine, poate să nu fie adevărat tot ce se spune. — D na Bigot n’ar fi așa de liniştită... Dupe moartea lui Bigot toți își închipuiră că Dumont o să se cunune cu văduva. Era logic. Dispariția unui negustor nu distruge firma socială. Se scrie pe firmă : „Vechea casă Bigot şi Dumont.— Dumont succesor.“ Şi clientela nu fuge. Atitudinea lui Dumont, în tot timpul ceremoniei funebre întări credinţa asta. La poarta bisericei ocupa locul întâi, în fruntea neamurilor bărbatului. La cimitir el primi mătăuzul din mâna preotului. La ieşire el îngriji de invitaţi ca să se urce fiecare în trăsura ce-i era oprită. Insă când veniră prietinii, săptămânile următoare, ca să facă vizitele de condoleanţe, văzură un bilet de închiriat pe geamul apartamentului unde şedea Dumont. Dumont se muta. Sigur ca să se sue în catul unde ședea văduva. Inimile bune se gândiră : — O s’o ia de nevastă... E mai cuviincios așa. Scepticii afirmară : — Se zoresc să’l plângă împreună. Insă toți încremeniră când văzură în ce stare se afla D-na Bigot. Era zdrobită, era numai o grămădă de crep și de lacrămi, ceva care zăcea, care plângea cu suspine, care nu putea articula nici o vorbă. Lumea se miră și mai tare ne mai văzând pe Dumont lângă dînsa. Portăreasa, întrebată cu meșteșug, spuse : — D-na Dumont se mută din Paris. O să se așeze în Saint-Raphael. O să vie numai câteodată p’aci. Ce se întîmplase ? Chiar în seara înmormîntării Dumont ajutase pe D-na Bigot să se sue în casă. In picioare în mijlocul salonului el dăduse din cap când îi zisese ea cu un glas zdrobit: — Șezi... Nu, Dumont nu vrea să șază. Nu putea să mai stea nici o zi măcar lângă dînsa. Trebuia sâ’i zică adio. Când auzi vorba asta, ea nu mai plânse, se îngrozise. — Ce fel, să pleci! N’ai să pleci! Te rog eu! Te opresc! 11 apucase de braț. Ea îi atrăgea spre dînsa. El însă se împotrivi, se desfăcu din mâinile ei. Murmură : — Nu, nu, nu mai pot. — Ce nu mai poți tu ? — .... Acum.... ca altă dată! Și pe urmă, fără veste, zise : — Bietul prietin. Un minut întreg plânseră amândoi cu suspine. Pe urmă ea se rugă cu mâinile împreunate: — Te rog, nu’mi spune că s’a sfîrșit. Mai gândește-te câteva zile. El se gândi. Intre D-na Bigot și dînsul era acum o piedică fizică, o piedică a cărui formă nu cuteza s’o precizeze. Vezi bine că amanta sa îi spusese de o sută de ori că ea nu se împărţea între Bigot și dînsul, că era a lui, numai a lui. El o lăsase să spue ce vrea, de vreme ce ei îi plăcea să mintă. Insă nu o credea, fiindcă puţin îi păsa dacă era exclusiv a lui sau dacă tăia jioara în două. Acum însă el nu putea să nu se gândească la mângâierile mortului. Ele nu’i inspirau nici gelozie nici groază. Se gândea numai că ele trebuiseră să lase urme reci de care nu voia să’șî atingă carnea lui. Apoi era partea morală. Purtarea lui cu bărbatul fusese totd’auna franse. Niciodată nu’și ascunsese sentimentele. Bigot era liber să se supere, să se apere, să facă gură, s’alerge la răzbunările obișnuite. Și el, Dumont, nu făcuse nici o mișelie folosindu-se de un bun de la care nu’l oprea nimeni. Pe de altă parte însă el avea un spirit de echitate prea scrupulos, avea pentru prietinul său o dragoste prea sinceră ca să mai stăruiască în legătura sa fără consimțimântul bărbatului. Și Bigot nu mai putea da voia asta. Dumont se mai întreba iar care era adevăratunteres al D-nei Bigot în ocazia asta și gândindu-se astfel vedea că trebuia să rupă cu dînsa. Sigur că el nu mai putea să joace lângă dînsa rolul unui amant. Prezența lui în orice ceas în casă era firească atâta vreme cât trăise Bigot, acum însă era imorală. Cât despre aceea ca să se cunune cu D-na Bigot, Dumont nu voia numai din modestie. In sfârșit fericirea veche a D-nei Bigot era făcută din asociaţia a două iubiri. Erau două iubiri cari se complectaui. Dumont plăcuse în rolul de amant când Bigot îi făcea echilibru. Reuşi-va el acum în rolul de bărbat, fără o contra greutate ? De aceea Dumont plecă într’o bună dimineaţă fără să’şi vadă amanta şi lăsându’i biletul acesta: „Dragă prietină, ajung de tine fiindcă mă îndoesc de Invăţămîntul în Vâlcea Domnule Director, In mult citita gazetă Adevărul s’a publicat mai multe articole asupra stărei înapoiate şi de decadenţă a judeţului Vâlcea. Deşi toate ramurile de administraţie ale acestui judeţ sunt din cele mai proaste, acela însă care lasă cel mai mult de dorit şi care face de râs judeţul Vâlcea, este învăţământul. Şi cum poate să fie altfel, când ai ca revizor al judeţului un Radu Rizescu, fost agent silvic, fost sub-prefect ? Nu credem să existe un alt judeţ care să prezinte un asemenea caraghiozlîc. Un fost zapcifi, pus în capul şcoalelor dintr’un judeţ, nu va face altceva, decât acte de zapcia. Va permuta pe învăţători, va favoriza pe cei codaşi şi linguşitori, va persecuta sau va face alte mizerii celor activi şi independenţi, în fine va face de toate, dar numai inspecţiune şcolară nu va face, fiindcă nici nu ştie, nici nu poate Să cităm câteva fapte : învăţătorul I. Diaconescu din Fumureni face absenţe cu nemiluita şi fără să fie observat de revizor, care este protectorul acestui învăţător şi pentru că l-a mutat în Nemoiu, preotul Matei, părintele învăţătorului, esclamă pe la mese „să miluiască D-zeu pe D. Revizor că i-a mutat copilul în Nemoiu. Învăţătorul Nicolae Ştefănescu din comuna Creţeni, nu numai că anul trecut a făcut o mulţime de absenţe, dar anul acesta nici n’a început până acum cursurile, iar revizorul tace. Şcoala din comuna Rîmeşti a stat închisă de la 1 Ianuarie până la finele anului şi nu ştim dacă ministerul are cunoştinţă de aceasta. In ce condiţiuni a stăruit revizorul de învăţătorul Vasile Zăgreanu din Zlătării, să dea consimţimântul de permutare, spre a face loc preotului Teodor Persu din Şuteşti ? învăţătorul din Guşoeni este căzut în bănuială că ar fi luat parte de o tâlhărie, iar revizorul Rizescu, deşi n’a fost în comună să ancheteze faptul,’ spre a nu lăsa ca onoarea şi demnitatea unui învăţător să fie lovită, totuşi D-sa se exprimă prin cazanurile de la Drăgăşani, că învăţătorul este căzut sub această bănuială. Ce impresie lasă publicului, când asemenea expresiune iese din gura revizorului ? Fosta D. revizor vr’o dată prin comuna Lungeşti şi ce măsuri a luat pentru repararea localului şi frecventarea şcoalei de copii? Pe când o mulţime de învăţători caut un mijloc de trai din profesiunea lor, alţii îţi fac un adevărat apostolat prin cunoştinţele şi activitatea lor. Iar inspecţia revizorului se mărgineşte la toţi în cuvîntul satisfăcător. Halal de revizor! Arîul din Vâlcea ------------------------------------------------------- Fapte şi întâmplări 0B»as?sâ în sSs'nismist de fier».—D. Xavier Schwab se întorcea de la Havre la Saint-Étienne cu trenul ce soseşte la Paris la orele 11 şi 15 minute. D. Schwab era singur într’un compartiment. Dar când era să pornească trenul, un om deschise uşa repede şi şezu în faţa lui. Scund, subţire, cu barba neagră şi ascuţită, cu o pălărie de pâslă cenuşie, trasă pe ochi, omul nu ar fi atras atenţia de n’ar fi avut atârnată pe după umăr o cutie cu unelte, cum au lucrătorii plumbari şi cei de la uzinele de gaz. D. Schwab se pregătea să doarmă tot drumul, când tovarăşul lui de drum căută să intre în vorbă cu el. — Sunt necăjit, zise omul, am scăpat vaporul ce pleacă la Buenos-Ayres. Pierd 150 de lei. Mă întorc la Paris să văd dacă compania Schimbătorilor reuniți n’ar voi să’mi schimbe biletul cu un altul valabil pentru primul vapor ce pleacă în Noembre. — Eu am fost mai norocos ca D-ta, răspunse D. Schwab. Petrecu la Havre pe un văr al meu ce a plecat cu Paraguay. Cu vreo jumătate de ceas de ce să ajungă la Rouen, omul se întinse pe canapea ca să doarmă. D. Schwab se întinse pe cealaltă canapea, tot ca să doarmă. Adormi pe dată. Deodată o sguduitură a trenului îl trezi brusc și văzu pe tovarășul său șezînd înaintea lui. — Cum, nu dormi ? întrebă D. Schwab. — Nu, nu ’mi-e somn... Poate că are să mi se facă somn pe dată.... Dar deocamdată șez așa pe canapea. D. Schwab crezu și adormi iar. Trenul trecea între Rouen și Saint- Pierre -du-Vouvray. Deodată, D. Schwab, care nu mai dormita, avu o senzație ciudată. I se părea SAMBATA, 26 OCTOMBRIE 18913 că cineva ’i lipeşte pe obraz ceva ud şi în acelaşi timp înţepenea tot. Se scutură crezând că e în prada unui vis reu, se trezi pe jumătate, deschise ochii şi’şi văzu tovarăşul plecat peste el şi ţiindu’i pe faţă o cârpă albă. Se sbătu, cercă să spargă cu mâna strângă geamul ce răspunde în compartimentul de alături, dar nu isbuti. Zărind semnalul de alarmă, geaba se căzni să’i ajungă, căci, în timpul acesta, necunoscutul îşi da silinţe neauzite să’l supue şi disperând, scoase un revolver şi i’l pusese în tîmpîă. Norocul lui, că arma era în stare proastă şi nu luă foc. Atunci D. Schwab, mai liber puţin, zise agresorului: — Dar dă-mi drumul... Nu te denunț... Te rog lasă-mă. De astă-dată D. Schwab ’şi-a venit în fire şi cum era mare şi voinic îi fu uşor să ţie la distanţă pe adversarul său slăbuţ. Acesta asvîrli pe fereastră revolverul, o sticlă şi batista. Apoi scoase din buzunar nişte hârtii pe care le rupse şi le înghiţi. Toate acestea făcură pe D. Schwab să crează că are a face cu un răfi-făcător de profesie La Saint-Pierre-du-Vouvray, se dete jos şi înştiinţă pe conductor de tot ce se petrecuse. Acesta se duse şi întrebă pe necunoscut de bilet; şi fiindcă trenul pornise, rămase tot în compartimentul acela până la Vernon. De acolo, telegrafiă la Paris. Când trenul ajunse aci, patru agenţi aşteptari pe peron şi arestară pe răfi-făcător. In urma interogatorului şi cercetărilor făcute, nu s’a putut afla de cât că necunoscutul e American şi că se numeşte Charles Barodero. Batista pe care o pusese pe faţa D-lui Schwab era muiată în cloroform. MissB'ia la Past*!®» — Intr’una din nopţile trecute, pe la 1 după 12, un tînăr de vre-o 25 de ani, palid, abia ţiindu-se pe picioare, se duse la sergentul de pază în strada Prouvaires și’i zise : — N’am nici parale, nici casă de odihnă, de 48 de ceasuri n’am mîncat. Sunt vagabond, arestează-mă. Agentul nu voi să’l asculte. — Atunci voia muri! strigă nenorocitul scoțînd un revolver încărcat cu trei gîoate. Sergentul îi luă revolverul din mână şi’l arestă. Acest nenorocit era un lucrător tîmplar. Un no£á scandal princiar“» —Ziarele anunţă că D. Griez, avocat vienez, reprezentant al D lui Armstrong, s’a prezentat azi la consulatul Baglitereî din Viena şi declarat sub jurământ că clientul său intentează o acţiune de adulter contra Doamnei Armstrong, cântăreţei cunoscute Melva şi ducelui Ludovic Philip d’Orleans. Ducele însuşi s’a prezentat în timpul zilei la consulat. înfăţişarea se va face la Londra la 24 Noembre. Un vapor* ass's.—Un vapor al cărui nume nu este cunoscut dar care naviga sub pavilionul engles și care era încărcat cu petrol a ars astă noapte cu desăvârşire pe largul mării în fața golfului Eubea, din Grecia. Zece oameni ai echipagiului au perit, 6 au scăpat. Smskis.—Soldatul volutar Lăzărescu din Galaţi s’a sinucis trăgându-şi un glonţ de puşcă în ochii. Căuşele sinuciderei nu se cunosc. Împişcat.—D. Berescu, avocat din Capitală, s’a împuşcat, după unii la Ploeşti, după alţii la Buzeu. A lăsat o scrisoare în cuprinderea următoare : „îmi ridic singur viaţa“, vîrtai*.— Billroth, celebru hirurg şi profesor la Universitatea din Viena, a făcut o lecţie despre ranele produsa de armele actuale. Puterea de pătrundere a gloanţelor asvîrlite de aceste arme, a zis hirurgul, e aşa de mare, că acelaşilanţ poate să rănească şi să ucidă cel puţin patru oameni ci s’ar găsi la rînd. Pentru resboiul viitor actualul personal sanitar e de tot neîndestulător; ar trebui tot atâţia sanitari şi medici, cât sunt şi combatanţi. Această lecţie a lui Billroth a impresionat adînc cercurile militare vieneze. ULTIMIlI OMIJII Ştirile publicate de ziarul L’Indépendance roumaine în privinţa remanier ei ministerial şi reproduse de noi în pagina I, sunt cu totul neîntemeiate. D. Al. Lahovary nu va intra într'un cabinet cu D-nii Pake Protopopescu şi Isvoranu. In general, nimic nu este încă decis. Criza urmează şi este cu putinţă ca, după venirea Regelui cabinetul să demisioneze întreg. ---ss^--Se aduce la cunoştinţa D-lor stu denţi universitari că’şi pot procura de la societatea „Unirea“, Calea Victoriei 54, cărţi de student. Elevii şcoalelor superioare le pot lua numai de la delegaţii respectivi. Preţul unei cărţi cu fotografia, făcută la D. fotograf Luis, calea Moşilor 109, e de 2 lei. De la 1 Noembre nu se vor mai libera bonuri pentru teatru, operă, circ, băi, etc., de cât acelora care vor prezenta carta de student. Bim casase serbătoril Sf. HaamifTM 2S Octombrie, nu* mărul di si Adevărul Is&aia să afastpa Duminică, va apas*© mâine Sâsnbătă la osr°ei@ 4 dimisieafa. —*— Azi era să se înceapă concursul pentru ocuparea catedrei de istoria critică, medie, modernă şi contimporană de la Universitatea din Iaşi. S-au prezintat D-nii Gr. Grandea şi N. Iorga. Juriul însă fiind format contra legei, D-l decan a declarat aspiranţilor că concursul se amână şi se va seri ministerului. —în. — Astăzi, pe când trenul de la Turnu-Măgurele venea spre Bucureşti, în dreptul staţiei Mătăsaru, s’a tras un foc de puşcă asupra lui şi o Doamnă a fost lovită. După câtva timp, trecând trenul de Craiova, în dreptul aceleaşi staţiuni, s’a tras din nou un foc asupra lui, dar nimeni n’a fost lovit. S’a deschis o anchetă. —*— D. Iancu Oteteleşanu, fluinduse astăzî de dimineaţă pe casa pe care o zideşte în strada Amzi, o seîndură cedând, a căzut lovindu-se aşa de greu încât medicii sunt foarte îngrijaţi. Consiliul profesoral universitar în şedinţa sa de aseară a admis ca absolvenţii liceului real din Brăila, să fie primiţi provizoriu până la votarea unei legi în Facultăţile de medicină şi ştiinţe pe baza certificatului de absolvire. — ^— Operaţiunile cerealelor în portul Brăila pe ziua de 24 Oct. 1891. Grâu de 58 jum. libre 15, grâu bung. de 58 jum. libre 15.07 jum., grâu de 573/1 libre 14.45, grâu de 58 libre 14.65; fasole sutuk. 15.80, orzoaica de 47 jum. libre 9.50, orzoaică de 511. 11, orz de 42 ș’un sfert 1b. 8, por. nou de 58 libre 10.15, por. nou de 561b. 9.70, por. v. de 58 jum. 1b. 11, por. v. de 57 ș’un sfert 1b. 10.67 jum. Cerealele sosite pe apă: Gráu 16000 hect. Fasole 2250 hect. Orz 15000 hect. Pe uscat: Gráu 25000 hect. Porumb 1500 hect. Orz 1000 hectolitri. —»fc-Ce gând au autorităţile şcolare cu absolvenţii liceului real din Brăila şi cu admiterea nouelor eleve la asilul Elena Doamna ? Până când au sâ’l ţie pe la uşa şcoalelor ? Administraţia ziarului Adevărul roagă pe toţi abonaţii şi corespondenţii săi, cari şi-au schimbat domiciliul, se binevoiască a-l comunica noua D-lor adresă —»Plin urma casarea sentinţei curţea de apel din Capitală, care infirmase sentinţa Tribunalului ce declarase în stare de faliment firma Avram Levy, fiul şi moştenitorul defunctului bancher Levy aleargă să se împace cu creditorii. D-sa le oferă 50 la sută , creditorii cer 80. Au eşit de sub tipar „Vechile cronice Moldoveneşti“ până la Urechi, texte slave cu studiu, traduceri şi note, de Ioan Bogdan. Un volum în 4°, XVI + 291 pagini şi două facsimile. Se vinde cu 6 lei la principalele librării din Capitală. Teatrul Naţional. — Opera italiană: Cavaleria rusticana, operă într’un act de Mascagni. Concert pentru orice şi Cancanul înaintea justiţiei, balet. Teatru Român. — Duminecă: Resvan şi Vidra. Circul Sidoli.—Astă seară Circul sub apă. Circul pleacă la 29 Octombre I® as bie a fi , la baza votului onor. Consiliul comunal din Iaşi, luat în şedinţa din 11 iulie a. c., prin care se hotărăşte construirea unui abator sistematic, împreună cu stabilirea unui tîrg de vite, în valoare maximă de un milion franci. Se publică un concurs pentru facerea proiectului complect al acestor lucrări pe termin, de patru luni, cu premiu de 7050 fr. pentru proiectul clasat întâi, şi de 3000 fr. pentru proiectul clasat al doilea. Proiectul va întruni următoarele condiţii : 1) Construcţiile vor fi aşezate pe platoul de pe moşia Sf. loan între marginile Tîrguşorului Salbana şi podeţul de pe Bahlui supranumit „podul de la Sf. loan“ în raionul comunei Iaşi la 450 m. de apa Bahluiului, care platon e situat la 8 m. înălţime deasupra fundului apei Bahluiului la distanţă de 2400 m. de izvoarele ce au a fi captate pe coasta Ciricului şi la 25 m. mai jos decât nivelul acestor izvoare. 2) . Abatoriul se va compune din două părţi cu totul deosebite : una menită tăierei vitelor mari în câtime de 150 capete pa zi, alta cu totul deosebită şi izolată de cea d’intâi şi menită tăerei porcilor în număr de 100 capete pe zi. 3) Abatorul se va construi în zidărie de piatră tare sa fi în fer, construcţia şi instalaţia va fi sistematică conform celor din urmă progrese făcute de ştiinţă, cu sistemul spălarei prin irigaţii automatice, cu subsolul canalizat în regulă prevăzându-se şi toate încăperile necesare pentru clasificarea, alegerea, spălarea şi conservarea cărnurilor precum şi jupuerea şi curăţirea apeilor (échaudoirs, bruloirs, pendoirs, degraissoirs, boyanderies etc., triperie et sale refrigérente). 4) Pe lângă abatorul propriu zis şi toate dependinţele necesare, proectul va cuprinde și un târg de vite, sistematic, acoperit cu asfalt cu ocoale pentru tot felul de vite, cuprinzînd 2000 capete. 5) . In proiectul complect al abatorului se va cuprinde și captarea, aducerea și distribuirea unui cub de apă sub o presiune de 15 m, în câtime de 300 metri cubi pe zi cu un rezervoriu pentru acest cub, cu guri de apă puternice în fiecare compartiment, cu canaturi de scurgere pentru toate apele murdare, dând într’un colector general care va conduce aceste ape până în Bahlui, acest colector avînd 450 m. lungime; în plus să va prevedea un dig în Bahlui, la 50 m. în sus de gura colectorului, acest dig cu un opust care să permită înălţarea nivelului din Bahlui spre a putea activa scurgerea în jos abator. Pentru spălare se va prevedea şi întrebuinţarea apelor pîrăului Ciric. Concursul se deschide între toţi architecţii de orice naţionalitate; proiectele complecte se vor prezenta, sub plic închis şi sigilat, cel mai târziu până în ziua de 15 (27) Martie 1892, când se vor deschide, datoare fiind autoritatea comunală a se rosti asupra proiectelor şi a clasărei lor, până în 6 săptămâni de la data sus spus! Autoritatea comunală îşi rezervă dreptul de a alege din fiecare proiect cea ce i se va părea mai nimerit şi autorul proiectului clasat va fi însărcinat atât cu executarea lucrărilor cât şi cu facerea proiectului definitiv în caz când autoritatea comunală ar alege diferite dispoziţii din celelalte proiecte. Îndată după clasarea proiectelor, comuna va elibera premiere după cum s’a specificat. Se vor lua în considerare şi proiectele complecte satisfăcând tuturor condiţiilor de mai sus deşi nu ar cuprinde studiul terenului la faţa locului. Orice proiect venit în urma termenului de mai sus, nu se va deschide şi nu se va ţine în seamă. Planurile cotate ale terenurilor alese sunt la primărie, la dispoziţia concurenţilor. p. primar, Seorge A. Scorţescu.^ŞI OLYHPIE 4, Strada Regală, 4 Bucureşti Are onoare de a anunţa pe numeroasa sa clientelă, că s’a întors din ’Paris şi că a organisat dela 5 Octombrie un Espozîţie unde se pot găsi cele mai elegante, cele mai frumoase şi ultimele creaţiuni de pălării pentru dama. ROLIestaurantul GRADINA F U R N ICA 20.—Sîrasla Gabroveni, —20. din „Halei Hermânia" Zece ani de experienţă în Restaurantul D-lui Iordache lonescu sunt destule garanţii că onor visitatorî vor fi pe deplin mulţămiţî. O. Furnică & Hredescu .....