Adevěrul, decembrie 1891 (Anul 4, nr. 1021-1047)
1891-12-08 / nr. 1027
ANUL IV.—Nr. 1027 aaSBBMnHBiHnBaUaBBBaHI o f NUMERUL10 BANI ABONAMENTELE •» ÎNCEP LA 1 Şl 15 ALE FIECÂRII LUNI ţi se plătesc lot-d’a-uua ’nai a to [n Bucureşti la casa Administraţiei. Din Jude[e şi Străinătate prin mandate poştale. Un an In ţară 30 Ioi, în străinătate 50 Şease luni , 15 , . 25 Trei luni , 8 , , , 13 % Un nimfir în StrMnStnte 15 bani MANUSCRISELE NU SE 'NAPOEAZĂ administrația ,y ÎÎ1,— BULEVARDUL ELlcSABETA,— Ill -Să te ferești, Române! de culți strein tn " r~'*' ' r. DUMINICA 8, DECEMBRIE 1891 NUMERUL 10 BANI ANUNCIURILE ma BUCURESTI Sl JUDETE se primesc t NUMAI Ia ADMINISTRAŢIE. , Din STRIîNETATE, direct la administraţie şi la toate Oficiile depublicitate. Atunciurl la pagina IV ... . . 0.30 b. linia a a 1» Dl...... 2.— lei n 3.— tei Inserţiuneie şi Reclamele 3 lei rândul. LA PARIS, ziarul se găseşte de vânzare cu nula kioşcul Ne. îl?, Bouleverd St.-Michel UN NUMÉR VECHI: 30 BANI Director politic * ALEX. V. BELDIMANU REDACȚIA ETARDUL ELISABETA,—111 Disolvarea’’pe tocmeală O carte a prinţului Grigore Sturza Politica şi mizeria DIN CONSTANTA FARSA DE VICAR Fapte şi întâmplări Bucureşti, 7 Decembrie. Marea pe tocmeală De 10 zile încoace nu auzi pretutindeni decât punându-se întrebarea : Va avea sau nu va avea guvernul majoritatea, la redeschiderea Camerilor ? Mulţi îşi dau osteneala de a face un pointagiu amănunţit al senatorilor şi al deputaţilor, clasificându-i după partide şi grupuri politice, de a socoti numârul voturilor pentru şi contra şi de a trage din această socoteală tot felul de deducţiuni în privinţa trăiniciei guvernului. Unii cred că cabinetul va cădea din prima zi. Alţii par siguri că guvernul va avea majoritate. După mine, toate aceste prevederi şi calcule nu au nici o însemnătate. Este indiferent dacă guvernul, folosindu-se de prorogare, a câştigat câteva voturi de majoritate, sau dacă n’a izbutit şi va primi un vot de blam. Ori cum o fi, nu se poate nega că guvernul este şi va fi slab şi că, poate în curînd, Camerele vor fi disolvate. Disolvarea este astăzi cestiunea zilei. Ziarele opoziţiunei susţin că guvernul nu o are; presa guvernamentală nu cutează a zice într’un mod categoric că o are, dar dă a înţelege că la nevoe cabinetul actual o va obţine. Din ambele părţi dar, disolvarea Corpurilor legiuitoare este privită ca o eventualitate probabilă. Acest fapt este cea mai pipăită dovadă că majoritatea pe care guvernul voieşte să se sprijinească este slabă, căci de bună voie un guvern nu se expune niciodată la vicisitudinile unei agitaţiuni electorale. Cu toate acestea, eu cred că guvernamentalii sunt mai aproape de adever de cât opoziţiunea şi iată pe ce întemeiez opiniunea mea: Desigur Regele n’a dat încă D-luî Lascar Catargiu decretul de disolvare, căci altmintrelea acest din urmă n’ar fi avut nevoie de a recurge la prorogare. Dând guvernului prorogarea, Regele a voit să-î înlesnească mijloacele de a se lipsi de disolvare şi de a încerca încă o dată sâ’şî formeze o majoritate dacă nu compactă, dar cel puţin îndestulătoare pentru a trece sesiunea tîrîş-grăpiş, întrebarea este: Dacă guvernul nu va putea să o ducă, dacă minoritatea va fi atât de impozantă încât orice lucrare parlamentară va deveni cu neputinţă, atunci Regele va acorda oare lui Lascar Catargiu disolvarea? Eu cred că da. Conservatorii speră cu drept cuvînt că Palatul va fi cu el, căci tocmeala între dânşii şi Regele este făcută. De aceea foile lor vorbesc cu atâta siguranţă de disolvare. Nu e vorba, Carol I adeseori a făgăduit şi în urmă nu s’a ţinut de cuvînt. La 1876 el făgăduise generalului Florescu disolvarea Senatului şi în urmă ’i-a refuzat’o. S’ar putea dar crede că şi acum Regele a făgăduit lui Lascar Catargiu disolvarea şi, cu toate acestea, nul-o va da în ziua când va avea nevoie de dînsa. Dacă singura garanţie a conservatorilor ar fi promisiunea regală şi eu aş zice împreună cu opoziţiunea că guvernul actual nu va obţine disolvarea. Este însă o altă cauză mult mai temeinică care mă face să cred, să fiu convins chiar că, dacă guvernul nu va putea merge cu Parlamentul actual, Regele va disolva Adunările și va lăsa pe Lascar Catargiu să prezideze alegerile. Această cauză este interesul. Pentru Carol I, valoarea guvernelor se mâsoară după ceea ce ele II pot da. Dacă la 1884 Ion Brătianu n’ar fi putut să’i dea domeniul Coroanei, ar fi căzut de atunci. Dacă la 1889 guvernul junimistoconservator I’ar fi putut da creditul fortificaţiilor, ar fi poate şi azi la putere. Gestiunea este clar: De la cine Regele poate aștepta ceva ? De la liberali sau de la conservatori ? Acela care va putea să ofere mai mult, va avea disolvarea. Să cercetăm dar : cine poate fi darnic către Rege în împrejurările actuale ? Liberalii? I-au dat atât de mult în curs de 12 ani încât le-ar veni greu să reînceapă cu dărnicia. Ei au creat împrejurul lui Carol I legenda marelui căpitan ; el I-au pus pe cap Coroana regală; el I-au înlesnit distrugerea partidelor; el I-au regulat succesiunea Tronului; el I-au dat fortificările şi infendarea Ţarei politicei nemţeşti; în fine tot el I-au dat Domeniul Coroanei■ Pe cât liberalii au dat Regelui, pe atât au perdut el în faţa Ţarei. Liberalismul este compromis şi partidul liberal nu poate astăzi să-şi reîmprospăteze puterile şi popularitatea perdută decât adoptând un program democratic. Liberalii nu mai pot da Regelui ceea ce El va cere în schimbul puterei, adică foloase materiale pentru Sine şi pentru ai Sei şi complectarea aservirei noastre economice în favoarea Germaniei Carol I mai are doua cestiuni însemnate de rezolvat: Una în interesul Său propriu şi alta în interesul politicei nemţeşti. Prima cestiune este: Darea unui apanagiu nepotului său Ferdinand, cu prilejul căsătoriei sale. A doua: Încorporarea României în noua alianţă economică, înjghebată de puterile centrale, sub forma unui fel de blocus continental contra Franciei şi a Rusiei Spre a rezolva aceste cestiuni după placul său şi conform poruncilor primite din Berlin, Regele va întrebuinţa pe conservatori precum a întrebuinţat odinioară pe liberali pentru alte cestiuni tot atât de impopulare. El va da prin urmare puterea şi chiar disolvarea conservatorilor EDITIA A DOUA sub firma lui Lascar Catargiu și sub conducerea efectivă a concentraților și a junimiştilor. Dunăreanul —" — Reichstagul german Reichstagul a continuat a doua citire a tractatului austro-german. D. de Caprivi a respuns unui deputat care zisese că Austro-Ungaria ar putea să se sustragă obligaţiunilor sale. El a zis că de când are onoarea de a întreţine relaţiuni cu guvernul austro-ungar, nu s’a întâmplat nimic care să poată să sdruncine încrederea sa. Tractatul austro-german s’a adoptat în a doua citire. După o scurtă discuţiune tractatele cu Belgia şi Elveţia au fost adoptate de asemenea. Mâine a 3-a citire. ————— POLITICA şi MIZERIA III Nestabilitatea guvernelor noastre, crizele continue cari ne bântite îşi au obîrşia, pe lingă cauzele arătate mai sus, în slaba şi neputincioasa noastră opinie publică, în neîndestulătoarea tărie a tinerelor şi generoaselor partide democratice precum şi în iscusinţa proprie a regelui nostru de a distruge şi anihila orice formaţiune serioasă şi puternică politică, capabilă de a reprezenta întru câtva adevăratele aspiraţii ale ţării şi de a lucra pentru realizarea — cel puţin — a celor mai urgente reforme folositoare poporului. Pe lângă acestea, apoi şi presa poartă o mare parte din vina acestei quasi anarhii păgubitoare şi triste. Afară de Adeveriţi, Lupta şi Românul, singurele ziare la noi cari luptă statornic şi fără preget pentru idee, toate celelalte nu reprezintă decât lupta strimtelor şi josnicelor interese zilnice, ele mai mult întunecă decât luminează opinia publică, o sugrumă în loc să-i dea viaţă şi putere şi dacă unele din ele critică cu înverşunare faptele guvernului, aceasta e o chestiune de meserie, pe seriozitatea unei astfel de critice nimeni nu dă o ceapă degerată. Partidele tinere însă, care reprezintă tot ce e cu adevărat cult, muncitor şi de inimă în ţara aceasta, ar trebui să înţeleagă necesitatea grabnică a unei puternice uniri, care lăsând deocamdată la o parte chestiile de detail şi de principii, ce caracterizează şi formează temelia fiecărui grup în parte — şi să aibă un singur scop : delăturarea cât se poate de grabnică a enormelor putregaiuri, ce le stau în cale, începănd de la buşteanul cel mai mare, până la cea din urmă ciupercă otrăvitoare. Generalii de carton şi de paradă, politicianii răsuflaţi şi înbătrîniţi în fapte rele, demagogii răspântiilor, reptilele triste ale palatului trebue trimişi la muzeu şi la circ — dacă cumva nu vor încăpea la Văcăreşti — ca astfel să se sfirşască odată stupidele şi nenorocitele frământări, ce sbuciumă Statul şi să se poată desfăşura nesfiită munca rodnică a celor iubitori de progres, iar frumoasa noastră țară să se ridice din genunchi. Cortesil Spanioli Se asigură că guvernul va prezenta la deschiderea Camerilor un proiect de prorogare a tractatelor de comerţ până la 30 iunie 1892, dar fără nici o modificare cu taxele de vamă a părţilor contractante. Camera Italiană Comsiunea a aprobat tractatele de comerţ cu Germania şi Austro-Ungaria şi a numit raportorul sau. Discuţia va putea începe la reluarea lucrărilor parlamentare. Camera a continua discuţia în interpelarea D-lui Catenaccio, diferite ordine de zi s’au prezentat până acum dintre cari una a D-lui Agnini, socialist, care propune a reduce taxele asupra griului de la 5 franci la 1 franc și 40. Tratatele de Comerţ Camera Austriacă La comisiunea tractatelor de Comerţ D. Lupul recunoaşte că avantagiile tractatelor de comerţ sunt mult atai mari decât desavantagiile, este fericit de declaraţiunea ministrului de comerţ că vrea să reînoiască raporturile comerciale cu Statele Balcanilor. Prinţul de Lichtenstein s-a declarat în numele antisemiţilor contra tractatelor de comerţ, cari în urma facultăţii acordate Germaniei de a recunoaşte aceleaşi beneficii vamale Statelor Unite şi Rusiei, dau avantagii transitorii Austriei subt raportul agriculturei, dar pricinuesc sacrificii permanente industriei sale. D. Rosenstock declară că beneficiile cari provin pentru agricultură din convenţiunea veterinară cu Germania ar fi compromisă dacă s’ar deschide graniţa vitelor româneşti. Consilierul Kalchberg respinge în numele guvernului aserţiunile prinţului de Lichtensein şi arată însemnătatea concesiunilor făcute agriculturei austriace. Conservatorii români Conservatorii, moderaţi cu sentimente liberale, fiind astăzi la putere, credem a face o plăcere cititorilor noştri comunicându-le aprecierile unui conservator pur asupra tendinţei D-lui Lascar Cetargiu de a concentra înprejurul său toate grupurile conservatoare. Acest articol, deşi scris sunt trei ani, pare a fi scris ieri, căci astăzi D. Lascar Catargiu cochetează cu junimiştii cari nu par a fi indiferenţi avansurilor făcute de şeful conservatorilor. Junimiştii sunt reprezentanţii unei şcoli politici, de importaţiune străină, care nu are nici un soin de legătură cu moravurile noastre, nici un soin de rădăcină în trecutul nostru istoric. Ei sunt de opinie că un conservator român trebue să fie înainte de toate devotat Tronului, fie el cum ar fi, întocmai ca un conservator nemţesc. Cu această teorie, D. Carp, care este sufletul grupului junimist, ar voi să formeze partidul ce-i lipseşte până acum şi al cărui Şef autorizat ar fi D-sa. El uită se vede, că Dinastiile germane, a căror istorie este strâns legată cu istoria însuşi a popoarelor, au dreptul de a cere de la nobilimea ţărei devotament absolut către Tron, şi, până la un oarecare punct chiar încrederea poporului, a cărui destine le-a condus în timpul veacurilor. Numai sub titra D-lui Carp a putut să încolţească strania idee de a compara de acei 600 de ani ai familiei Habsburg cu 22 de ani şi 3 luni ai Regelui Carol, de a pune în paralel nobilimea conservatoare austriacă, de origină feodală, cu boerimea noastră, ,din care astăzi abia urmă dacă a mai rămas şi din care în orice caz, D. Carp n’a făcut parte de cât — aşa cam cam şi nu prea. Dacă D. Carp ar zice pur şi simplu: Precum D. I. Brătianu a lucrat din răsputeri pentru a alcătui ad usum delphini conglomeratul hybrid şi văpsit cu roşu, numit colectivitate, asemenea şi eu î mi voiu exercita talentul de a vopsi cu alb o nouă colectivitate care sper că va întrece pe cealaltă în Dinasticism, aceasta am înţelege-o şi ar fi adevărul. De dinasticismul D-lui Carp nimeni nu se îndoeşte. Dinasticismul sǎu este un soin de fanatism epileptic, stare patologică foarte displăcută, dar de altminterea de mare interes pentru un specialist de boale nervoase. Misiunea junimiştilor este de a aclimatiza în pământul românesc planta străină a Dinasticismului german. Pentru onoarea generosului pământ românesc, sperăm că această buruiană nu va prinde rădăcină. Se poate ca ei să măi tîrîie după dânşii vre-o câţiva conservatori cari se uită cu jale la fracul lor văduvoi de decoraţiuni, spânzurat în garderobă. Aceştia nu mă îndoesc că vor îmbrăţişa ideile junimiste din interes, dar din inimă—niciodată. Adevăratul conservator român trebue să păstreze înainte de toate vechile tradiţiuni ale ţărei sale. Bătrânii boeri au luptat din răsputeri pentru a cuceri dreptul de a-şi alege Capul Statului în deplină libertate. Urmaşii lor trebue să lupte pentru a da acestui drept cea mai mare întindere, aşa încât întregul popor Român, prin vot universal, să aibă dreptul de a alege din sinul sau pe cel mai vrenic de Cap al Statului. Astăzi să se consulte Ţara prin blebiscit—în deplină libertate . Câte glasuri crede oare D. Carp că va dobândi iubitul sau Rege Carol I? Ori şi cine cunoaşte Ţara, o ştie. Sfânta datorie a unui adevărat conservator este: De a pipăi pulsul Ţărei, de a simţi cu Ţara şi de a se pune în fruntea fiecărei’ mişcări adevărat naţionale. Eugeniu ti. Ghika — Budeşti. rmâ PEipî SE. STURZA Zilele acestea am primit două volume din o operă a Prinţului Gr. Sturza tratând despre Legile fundamentale ale Universului. Primul volum cuprinde la 600 pagini, tipărit cu îngrijire în ediţie franceză la Paris. Al 2-lea volum este o detaşare din cel d’întâi şi anume a celor din urmă patru capitole, tipărite în o ediţie specială de Prinţul Gr. Sturza ca unele ce, după cum spune D-sa, interesează pe toată lumea, iar nu ca cele d’întâi şase capitole, care se adresează în special la oamenii de ştiinţă. Pentru data aceasta vom cerceta ediţia specială cu patru capitole unde se vorbeşte de societate şi de om ca psihic Vom vedea ideile Prinţului Gr. Sturza, bazele legilor ce le enunţă şi vom face aprecierile cuvenite cu toată imparţialitatea şi obiectivitatea cerută. De la început vom spune că cu toată claritatea expunerea ce se întâlneşte la Prinţul Gr. Sturza şi cu multe vederi juste D-sa este metafizic şi fantastic. Vom căuta să dovedim acestea. Mai întâi Prinţul Sturza are o metodă curioasă de procedare în stabilirea legilor sale fundamentale. Consideră fenomenele morale, sociale, politice, filosofice ca un fel de valori şi cantităţi matematice, căci ajunge a enunţa o problemă de această natură în chipul cum se enunţă în matematici teoremele şi apoi a le dovedi cu un exemplu, două. Legile D-sale nu sunt formulate în urma unui studiu amănunţit sau a observărei unei categorii de fenomene sociale, morale, etc., aşa ca la urmă să reiasă legea în mod logic şi neînlăturat, nu , ci, plecând de mai înainte de la o enunţare teoretică pe care o numeşte lege, caută exemple. Iată dar ci ni se lămureşte caracterul metafizic al Prinţului Sturza, întrebuinţând metoda preconizată de noi şi care este metoda ştiinţei moderne vom merge pe o cale sigură. Elementele materiale din sinul societăţei fiind studiate, analizate, cunoscând natura lor, vom fi în plină realitate, vom deduce legile şi nu vom greşi. întrebuinţând metodul Prinţului Sturza vom fi cu desăvârşire metafizici, idealişti şi expuşi a greşi. D-sa enunţă entităţi metafizice după ideile ce le are D-sa despre lume şi societate , apoi caută să potrivească fenomenele sociale după acele entităţi şi abstracţiuni. Ori, lumea socială se conduce cu totul după alte norme decât după rezervele noastre mintale, abstracte, metafizice. Societatea are legile ei şi rolul nostru este a descoperi acele legi nu a le inventa. E vădit dar deosebirea cea mare ce există între metodul Prinţului Sturza şi metodul ştiinţific. In amândouă cazurile tot procedee cerebrale se întrebuinţează, însă diferă calea. Prinţul Sturza enunţă legi şi caută potriviri de fapte, iar noi studiăm faptele şi numai pe urmă formulăm legile descoperite. Şi metoda D-sale e uneori aşa de şubredă şi g de simplistă încât ajunge un fapt ca să-i răstoarne legea, atât e de adevărat că nu ideile, abstracţiunile guvernă lumea, ci acestea sunt guvernate de mişcarea elementelor materiale din sinul societăţei. Aceste sunt în scurt consideraţiile noastre în ce priveşte metoda metafizică a Prinţului Sturza. Să vedem acuma fantasticitatea D-sale. Fiind metafizic, privind lumea prin entităţi ce ţi le formezi, ridicându-te din