Adevěrul, ianuarie 1892 (Anul 4, nr. 1049-1077)

1892-01-15 / nr. 1061

2 mei şi intelectualmente pare bine pieptă­nat. Pieptenătura însă este pretenţioasă şi proza exordică pare împrumutată unui fraseolog. Sub titlu Isprăvile Militar­iei ne aş­teptam la încheieri de ordine socială înaltă, socoteam că atenţia naţiunei cuge­tătoare va fi fixată încă­ asupra unei în­­rîuriri vătămătoare societăţei din partea acestei instituţiuni armate. După descrie­rea educaţiunei ce o primeşte tinerul sol­dat, după exemplele ce le capătă tinerii ofiţeri de la rablele inculte ale armatei ne aşteptam, legitim, la încheierea de a se curăţi armata de paşoptişti inculţi, şi... Şi, ce era ? Un parapon sub formă filozofică. Toate isprăvile acestea închee cu Maior Ştefă­­nescu din Constanţa. Ei bine, nimic nu ne autorizează să lovim fără impunitate pe unul din cei mai eminenţi ofiţeri ai artileriei. Dacă vă plângeţi de spiritul de cazar­mă, democratizaţi instituţia, dar nu loviţi oamenii ei. A închis pe un căpitan numai pentru că aşa a vrut D. Moisiu ? Dar pentru D-zeu, acest căpitan a fost închis pentru că beat a intrat într’o ca­fenea, a întrebat pe un turc daca este însurat şi la afirmaţia acestuia, mi-a in­sultat femeia. A mai făcut lucruri de care a roşit şi poliţia. Şi pentru că D. Moisiu a comunicat acestea maiorului, sub con­trolul întregei asistenţe, plângeţi pe că­pitan ? Credeam că veţi felicita pe maioru Ştefănescu care nu înţelege spiritul acela brut al camaraderiei militare până a lăsa nepedepsit infamiile cele mai scârboase Se mai insultă acest eminent ofiţer că nu lipseşte de la apelul de la un maga­zin de coloniale. Acest magazin este ceea ce e magazinul lui Moceanu în Bucureşti Medicii, ofiţerii, funcţionarii se adun aci Unde e partea imorală? Satisfacţia acestui om este aceia că a­cuzaţia a indignat pe toţi amicii şi cu­noscuţii săi. Modul de cum îşi administrează divi­zionul de artilerie se poate vedea de ori­cine. Nici nu mi-a fost dat să văd o ca­zarmă mai bine şi mai elegant întreţi­nută: hrana excelentă, caii admirabili aici un dezertor, lucru absolut excep­ţional. Ne facem o datorie de conştiinţă pro­testând în potriva acuzaţiilor ce se aduc D-lui maior Ştefănescu. Excelentul artist, fotograful Magrin pregăteşte un album elegant, în fototipie de toate vederile şi costumele din Do­brogea, de la anexare şi până azi. Această operă pe lângă că e artistică are şi mare valoare demografică şi istorică. D-nii Papaionopol, Logaridi şi Beleik sunt numiţi membrii în consiliul comu­nal. Se zice că Primar va fi numit D na Beleik. S’a înaintat Ministerului de in­terne un protest D. general Dunca lucrează încă la serie de rapoarte relativ la reformele conomice de făcut în județul Constanța, Du Pont Euxin. Balul din Tecuciu Oraşul nostru ca prin farmec a scăpat din monotonia în cara se afli; petrece­rile au început a’şi lua avînt, lumea dori­toare de aseminea ocaziuni se sileşte a chel­tui bani pe cordele, dantele, gazuri, etc Cărţile au început a fi părăsite iar în lo­cul lor orhestra sub conducerea capel­­maistrului Matache cu valsurile ei nebu­ne atrage lumea în saloane şi o aruncă cu graţie­­în vîrtejul ameţitor al dan­sului. Seara de 11 Ianuarie, prin frumuseţa ei, părea a contribui la această serbătoare. ”­una, regina nopţei, îşi juca razele ei ar­gintii pe îmbrăcămintea îngheţată a pă­mântului sgomotul monoton al săniilor cu zăngănitu plăcut al zurgălăilor, scîr­­citul înăbuşit al galoşilor pe omăt, toate acestea te faceau să simţi fermecul unei nopţi poetice de iarnă. Lampioanele aşezate ca ornament pe zidurile palatului primăriei îi dedeau în adever un aspect din cele mai frumoase, i se părea din depărtare o constelaţiune atrăgătoare. In interiorul palatului toate pregătirile nu inspirau de­cât grandoare şi gusturi alese; domnii membri: Giurgea, Donici şi Cuza, sub patronagiul cărora s’a dat balul se ocupau cu amabilitate şi multă bună-voinţă de fie­care în parte probând o bună educaţiune. Toată societatea Tecuciană pe la orele 11 era adunată în saloanele palatului sim­ţindu-se mândră d’a participa la aşa plă­cută serată. Culorile toaletelor redeştepta chiar cele mai sumbre imaginaţiuni. Dintre toalete vom cita pe cele mai elegante : Doamna Cuza, în faille negru cu dantele ; Doamna Oprişan, în fulard galben cu flori şi pene negre; Doamna Şendrea în creme cu marabout; Domna Viorescu, în satin duchesse negru; Doamnă Vasiliu, în fa­ille negru; Doamna Atanasiu, în crâme şi eliotrope; Doamna Eftuşencu, în ne­gru ; Doamna Glod, în catife neagră; Doamna Calota, în crâme brodat cu aur; Doama Bob în crâme cu albastru; D na Codrescu, în saumon şi albastru; D-na Botin, în negru; D-na Z. .Radoviciu în noisette cu pene negre; D-na Elisa Mustea, în alb cu flori albastre; D-na Găitanu, în costum naţional. Intre Domnişoare se remarcau urmă­toarele : D-şoara Şendrea, în alb cu dantele; D-şoar­a Hasnaş, în gaz alb ; D-şoara Maisner, în crâme cu roşu; D-şoara Bo­tez în crâme cu roze ; D-şoara Decusară în albastru etc. Fracul era purtat de cei maî distinşi dansatori: Domnii Donici, Viorescu, Şendrea, O­prişan, Negri, V. Calota, Hagiopolo, A­tanasiu, Barza, Sevescu, Batin, Niţu, etc Epoletele erau purtate de Domnii Bob, Maloca etc. La orele 6 s’a terminat balul plecând fie­care cu multe regrete şi cu dorinţa d’a mai găsi asemenea plăcute ocaziuni. Miosotis y 30LHAV1L0R de nrvi iliervositate generala, migrenă isortuui*- eme­­ţel*, paraHsie, s­lbiri de memorieJ £•"* Se recomanda a se obisnui cu un tra*j^ient nou, încoronat cu succes sensational si recoman­dat călduros de medicii savanţi. Pentru informaţiunî ma! detaliate a se adresa a locurile notate’ maî jos care după cerere vor t­rimite gratis şi franco broşura relativ la boale tt'.rvoase. La redacţia Progresul medical, str. Colţe! Nr. 59 şi la D-niî farmacişti: I. A. Gura str. L’ipscanî Bucureşti; F. Z­egler, Ploeşti; D. German BuzeA; A. Coleştii Focşani; E Karakasch, Galaţi; C. Herzemberg, Iaşi; E. Hajnal Botoşani ,precum şi la librăriile: I. Cossoveanu la Craiova şi C. Po­­nescu la Brăila. Din provincie a se d-luî I. Călin la Bucureşti, meci „Şcoala Nouă" institut de Domnişoare autorizat să funcţioneze Conform programelor şi regulamentelor Statului [cu adresa No. 9636 din .18 Sempt 1891] BUCURESCI—1, Str. Armână, 1.—BUCURESCI Instalat in partea cea mai sănătoasă a oraşului In vastele case ale D-lui Velescu —Inchiriate pe seria direcţionel­ei «caia! pentru acest IlcitUt. Primesce eleve interne, externe şi semi-interne pentru clasele primare (4), liceu complect (7 clase) şi cursuri speciale. Examenele se pot depune ori la Stat, orin ÎB Institut, (după voinţa expresă a părinţilor). Pentru condiţiunile de admitere şi ori­ce alte amănunte cancelaria Direcţiuneî este rf^schisă (de la 8—«2 şi 2—6) în toate zilele. |gtâ Directoare, d-na L. S. Negoescu, profesoară titulara de­ curs secundar îrn Capitală- MERCURI 15 IANUARIE 1892 Directorii mai multor licee au încunoştiinţat ministerul cultelor că influenţa s’a ivit în şcoalele lor. Când se vor declara mai multe cazuri şcoalele vor fi închise. Mai multe şcoli primare au fost de asemeni închise pentru câte­va zile de­oare­ce mai mulţi copii au fst atinşi de influenţă. * *­­ Din cauza boalei influența, şcoala militară şi-a întrerupt cursurile. INFORMAŢIUNI Am anunţat la timp cititorilor noştri căsătoria D-şoarei Nicolae Bibescu cu Contele Strajensky Con­sulul austro-ungar din Iaşi. Prinţul George Bibescu, şeful fa­miliei Bibeştilor, a ţinut ca acest eveniment să fie însemnat printr’o petrecere într’adever princiară şi Duminecă seara a dat în onoarea tinerilor o serată dintre cele mai splendide, iar azi Marţi 14 Ianua­rie va conduce pe nepoata sa la altarul Catedralei Catolice spre se celebra şi cununia religioasă. Trimitem atât Prinţului G. Bi­bescu, precum şi tinerilor şi între­gei familii cele mai călduroase fe­licitări şi urări de fericire. Micul D. Orbescu, ales primar al Capitalei într’un mod ilegal, spre a ’şi arăta slugărnicia a strîns ori o ceată de vr’o 40 de acsizari ai primăriei şi în fruntea acelei cete, s’a dus la palat spre a ura bună venire Regelui. Ce degradare, ce slugă josnică şi plină de neruşinare, şi cât tre­bue să ’l dispreţuiască acela în faţa căruia Orbescu se pleca ori până la pămînt. * * * De asemeni şi Externatul de fete Nr. 1. —X— Un consiliu de miniştri s’a ţinu ieri după amiazi la ministerul de interne. S’a decis a se face noi înlocuiri de funcţionari cum şi a se disolva mai multe consilii comunale rurale In curînd se va deschide în sala Ateneului o expoziţie de pictură a pictorilor romîni. Vom anunţa ziua deschideri ex­poziţiei şi vor vorbi de­ tablourile expuse la timp. Un oare­care Dreyfus domicilia în Bucureşti, a introdus din Elveţia în Galaţi o mulţime de articole de bijuterie şi ceasornicărie, fără plăţi drepturile vamale. Cum a fă­cut, cum a dres la Mister Dreyfus, Galaţii zice că­ el şi dracu ştiu. Ba trebue să mai ştie şi onorabila noastră administraţie vamală. Dar ea n’a crezut de cuviinţă a înşti­inţa publicul prin intermediarul presei, ceea ce nu o felicităm, căci într’o ţară liberală ca a noastră, de parte de a fugi de controlul pu­blicului, trebue mereu ca adminis­traţiile să’l ţie în curent cu ceea ce se petrece. In fine fiind că maister Dreyfus a căzut în ghiarele justiţiei, vom afla meşteşugul întrebuinţat de e pentru a procura marfa eftină bi­jutierilor şi ceasornicarilor, cari s’au ferit de a ne face să profităm de asemenea chilipir. La şcoala primară de băeţi Cuibu cu Barză, s’a ivit influenţa printre şcolari. Ieri au lipsit mai mulți copii de la curs. Cerem să se ia măsaj, spre a nu se întinde acest flagd. —-*§• — —-n- In curând se va da, pentru be­neficiul D nei Frosa Sarandi, Co­pila din flori de D. Gr. Ventura. „ # 1. * * D-ra Culianu (E. Gorgia) în Getta și D. I. Cuțarida în Gallus. D. Cuțarida este un tiner talen­tat care a absolvit cu succes con­servatorul. El merită a fi încurajat. Cursurile şcoalei militare vor în­cepe la 3 Februarie. —x— Societatea „Gutemberg“ a lucrătorilor tipografi, va da în seara de 15Februa­rie viitor, un bal deschis în sala Băilor iforieî, pentru sporirea fondului social Sala va fi splendid iluminată și de­corată, iar două muzici vor distra pe oapr. visitatori. Biletele de intrare la a­est bal sunt repuse spre venzare la tipografia Tom­a Basile­scu„ Bulevardul Elisabetha ; la a D. Daniil Raţiu, Imprimeria Stati­ul ; la tipografia „G­atemberg“ Pepi Gobi, strada Doamnei ; la D. C. Ispă­­rtescu, administratorul ziarului Tele­graful, Pasagiul Român, la tipografia Lupta, Pasagiul Băncii Naţionale, şi la sediul societăţii „Gutemberg“, strada Academiei. O depeşe din Viena ne vesteşte că Camera deputaţilor austriaci a adoptat o resoluţiune care cere guvernului să presinte un proiect de credit pentru a îmbunătăţi si­­tuaţiunea amploiaţilor publici, care a devenit precară din cauza scum­­petei nutrimentelor. Punem în vederea candidaţilor la deputăţie această depeşe, ca sa profite a se lăuda, căci altă treabă nu vor face, că şi ei vor stărui a se îmbunătăţi soarta funcţionarilor publici, care a ajuns a fi mai mi­zerabilă ca a cerşetorilor. Dunărea se umflă mereu. Apele au crescut într’un mod îngrozitor aproape 2 metri. Vasele aflate în portul Galaţi şi în canalul Docu­­rilor stau aproape pe suprafaţa cheurilor. Primarul Orbescu spre a’şi face reclamă electorală, a decis să scu­tească de chirie pe negustorii care pun mese pe trotuare. Cu ce drept primarul risipeşte averea comunei, când după lege ori­ce fapt de această natură este cu totul oprit.­­*­­Cu o deosebită plăcere înpărtă­şim cititorilor noştri, precum şi prietenilor D-rului Kiriack, vesela ştire că soţia sa a născut un băia şi că atât mama cât şi mititeli sunt pe deplin sănătoşi. Noi zicem fericiţilor părinţi: să le trăiască.­­ *­­Astă-seară, Marţi, se va da la Teatrul naţional încă odată Fân­tâna Blanduziei, de astă dată cu —**— J. RICARD CUIBUL La Dînsul Noé are dimineața. Camera lui Gaston Trémines este întunecoasă. E tăcere a­­dîncă. Intră Iosif care dă perdelile la o parte și pune cu zgomot pe masă tava pe care a adus dejunul. Gaston se deșteaptă, se freacă , ochi și mormăe. Iosif. — Noé ore... Domnu mi-a po­runcit să-l deștept la nec ore. Gaston.—Bine! bine... Şi se ’ntoarce cu faţa la perete şi se înveleşte mai bine. Dupe mişcările lui se vede foarte bine că are de gînd să mai tragă un pui de somn. Feciorul se uită la dînsul; pe urmă aşază cu zgomot pe tavă ceainicul, pa­harul, ibricul cu lapte şi toast-stand. Gaston se 'ntoarce cu faţa în lumină, îşi trage mustaţa. losif. — Noé are şi cinci minute ... Domnu mi-a poruncit.. Gaston. — La dracu!... ştiîi foarte bine.... Este gata apa mea?.... haide! zdup / Iese din pat. Picioarele i se cam cla­tină. Mai mult cade pe un fotoliu, se în­veleşte pe picioare şi se gîndește : — Ce prost am fost că am luat eu rîndul!... Mai întîi, când lasă Gildenne banca nu trebue să te gîndești să joci... are un miros!... e multă vreme de când știai eu asta... Da, însă voiam să mă cui« de vreme şi d’aceea m’am gîndit aşa... şi m’am întors la şase de dimineaţă.. numai cele cinci­sprezece mii de franci ale mele nu s’au întors cu mine acasă... Ciudat: seara nu bagi de seamă că ai înghiţit hapul.. însă a doa zi de dimi­neaţă !... atunci bagi de seamă mai bine. Gaston se scoală repede, se duce în cabinetul de toaletă şi pe când se spală vorbește : — Marta mi-a spus c’o să fie acolo la zece ceasuri de dimineață... Ea tot­­dauna întîrzie. O să am vreme să mă duc mai întîi pe la bancher... Zeu, na’! potrivit ceasul ăl. .. Ș’apoi, ’mî-ar fi plă­cut mai bine să mă plimb călare... Ae­rul curat... numai aerul curat îți face bine. Și Fanny care şade de trei zile în grajd... Chiar ieri îi erau picioarele cam prinse... şi eu n’am încredere în Mi­­hai ca s’o plimbe«. II spui că s’o plimbe mult, în pas... Da, domnule, în pas, răs­­punde el.. Şi pe urmă să pofteşti să vezi cum o porneşte în galop nebun... Par’că nu ved­eți cum sunt plimbaţi caii altora... In sfîrşit, trebue să faci câte un sacrificiu când iubeşti... Fiindcă o iu­besc !.. drăguţă Marta !... Cu toate astea îmi ar fi plăcut mai bine să ne fi întîl­­nit în alt ceas... Esta’l inconvenientul cu femeile din lumea mare : obligaţiuni, fa­milie, relaţiuni, precauțiuni... Era mult mai bine cu Roza Fischer... Nu’i vorba că ’mi pare rău... dar del ăsta nu’i ceas care să.. Când să isprăvească vorba, Gaston se uită la ceas. — Drace! zece ceasuri fără zece!.... și eu nu sunt încă nici ras nici îmbră­cat... Haide, Iosive, grăbește-te!... Hei! cu toate astea ea tot nu vine așa de cu­rînd... tot o să am vreme să trec pe la bancher... Ce inspirație urîtă am avut ca să urmez după Galdenne!... FOIŢA ZIARULUI „ADEVERUL“ ELY MONTCLÉRE (68) Buchetul Ucigaş PARTEA Il-a Frumos Monstru XVI Gsstul pe care ’1 făcu Fernand «x* plică destul di bine ca voia el să spue. Dupe ce se înțeleseră în toate pun­tele, Cristina și Ligonâse se despărţiră. XVII — Nu mai putem amâna.... trebue să plecăm chiar astăseară! zise Filip de Montalais lui Saint-Yves. Azi avem vineri și i-am spus lui Pi­­geonneau să mă găsească luni *de di­mineață. — Asta însemnează, scumpule, că a­­vem tocmai vremea care ne trebue ca să ajungem la Paris în ziua fixată. — Vrei să ne regulăm­ plecarea pe când vom dej­una ? Madelena și Tereza șt­fl­­au să des­chidă ele focul. — Am priceput. Clopotul dejunului sună și peste cinci minute amîndoi se aflau în hali. Cristina intră cea din urmă, țiind în mână o ramură de răsură cu trei fl­ori roze, pe ale căror petale tremurau pi­cături de rol. Frunzele și bobocii încă brumați erau delicioși. — Ce frumoasă e ramura asta! zise contesa arătând craca de răsură tutu­­lor. Mai bine d’un sfert de ceas am stat și m’am uitat la resara încărcată cu rămurî la fel cu asta. Și nu m’am putut ține să nu rup una ca să v’o arăt. Așa ’i că ’i foarte frumoasă ? Ah ! ce poet este bunul Dumnezeu ! Fie­care se uita cu drag la ramura aceea şi contele se uita cu drag la ne­vasta sa iubită, cu sufletul aşa de gin­gaş, care iubea ca şi dînsul florile şi pasările. — Ţine, Madelene, îţi dau ţie ramu­ra asta, fiindcă florile de pe dînsa sînt tot aşa de rumene şi fragede ca și o­brazul tău.... zise Cristina dând fie-și vitregi rămurica de răsură. Pune-le la cingătoare, o să ’ți șază foarte bine, să mă crezi. Madelena făcu cu ochii lui Filip pe furiș, ca să’l înștiințeze să asculte ce va zice ea, pe urmă zise contesei. — Ca bijuterie frumoasă s’ar face la fel cu diamante! — Așa e, zise Filip, o trav­e de ră­suri pe un corsaj de bal ar fi de toată frumusețea, însă tu nu poți purta încă. Fetele nu poartă diamante, draga mea. — Vai! din norocire însă am să mă mărit și atunci ai să vezi cum am să port diamante. Dar îmi aduseși aminte, unde sunt inelele noastre de logodnă, domnilor? când aveți de gând să ni­ le dați ? Trebuia să le avem până acum. Filip și Paul se uitară unu la alti buimăciți. — Gândeam... ne închipuiam... Saint-Yves. Madelena răspunse, aprinsă : — Gândeați.... vă închipuiațî... știu eu ce? Ia spuneți adevărul maî bune. Ați uitat. Foarte rău din partea d-v-, iac’așa — Al da! zise și Cristina. — Ești de părerea mea, Tereza ? în­trebă d-șoara de Montalais. — întocmai. Ai foarte multă drep­tate, domnii ăștia nu au nici o scuză. — De aceea și noi să nu ’I­ertăm decât în ziua când se vor pocăi și ne vor aduce fiecăreia din noi inelul de logodnă. Filip zise îndată: — Nimic nu’i mai uşor, am să tele­grafiez bijutierului nostru şi peste patru ori cinci zile.... — Sa telegrafiaţi!... auz! vorbă! nu cumva crezi tu că noi ne treble inele încercate de sute de degete. Pune’ţi pofta în cal, Filipe! Noi pretindem inele poruncite anume pentru noi , nu’i aşa Tereza ? — Ai dreptate. — Şi alese de d­v. în persoană. Prin urmare, domnilor, asta ’i ultimatul nostru. Să vă luaţi catrafusele numai­decât şi să vă duceţi dupe inele..., şi cu noi să nu mai daţi ochi decât când veți a­­duce inelele. — Vezi că.... — Nu încape nici nu vezi că!... zise Madelena, și mă mir că mai st­ați aci! Cristina nu bănuia nimic. Râdea, fă­cea haz. Contele de Montalais luase ramura de răsură și se uita la ea. — Haide! nu avem ce să mai facem decât să plecăm dupe inele... zise Saint - Yves. Cel puțin, domnișoarelor, o să ne lăsați cel puțin să dejunăm și să ne pregătim geamantanele? — Numai atât vă lăsăm.... Trenul care stă în legătură cu expresul de la Albi pleacă din Chalan la cinci ceasuri. Prin urmare !... — Ai dreptate. Să dejunăm repede dar. — Zeii, serios plecați ? întrebă Cris­tina. — Da! ziseră amândoi prietinii cut în semn. — E cam plicticos să plecăm acum în Paris pe câtă­ vreme e așa de bine la Gineatiere! zise Saint-Yves. — Din norocire că n’o să zăbăvim multă vreme! zise Filip. D-na de Montalais nu știai ce să creadă. Se uită în fundul ochilor tinerilor. Nu văzu într’inşi nici jenă, nici tul­burare, și asta o liniști. Negreșit că tinerii nu se învoiseră mai din nainte. Ducerea asta la Paris a lor era foarte firească, ba poate chiar era pentru bi­nele ei. îndată dupe dejun ea va depeșa lui Lagousse. — întoarceţi-vă numai mai curând, rămânem numai femei aci şi o să ni se urască, zise contesa. Contele de Montalais zise fiului săt, dupe ce puse ramura de răsură pe o masă. (Va urma) zise mai

Next