Adevěrul, iunie 1892 (Anul 5, nr. 1193-1221)
1892-06-11 / nr. 1203
2 de noi o aşa iluzie—ci pentru a arăta publicului cetitor, opiniei publice care ia parte cu atâta interes la lupta naţionalităţilor din Imperiul Habsburgic şi din Regatul St lui Ştefan de ce argumente şi de ce arme se servesc aceia cari au greaua sarcină de a apăra o cauză cu totul nedreptă şi de a demonstra teoreticeşte unitatea unui Stat poliglot, care de fapt nu există decât prin forţa brutală covârşitoare. Se zice că presa maghiară ne insultă necontenit. Aceasta nu e adevărat,. O presă care se servă de ori şi ce mijloace—pănă şi de curate infamii—spre a dovedi cea ce la drept vorbind nu va putea dovedi nici o dată — o ast-fel de presă nu ne poate insulta. O presă care ’şî pierde într’atâta echilibrul în cât ameninţă pe 3 milioane de oameni cu se soumettre, cu se demettre nu ne poate atinge. D-niî D-rî Falk şi Feigelsberg ne pot batjocori cât ar pofti. De demnitatea noastră este de a nu răspunde, dar a arăta valoarea argumentelor lor. Semnificativ de tot. Cu toate asigurările presei maghiare că „aşa zisa delegaţiune românească“ n’a avut nici un mandat din partea celor trei milioane de români unguri, că chestia românilor transilvăneni care’s nişte fanatici resvrăjitori—nimic mai mult!—nu face să’şi bată cineva serios capul cu ea, cu toate asigurările ziaristicei dualiste că nu va mai vorbi de iridentiştii Carpatini—totuşi se citesc articole referitoare aproape zilnic în foile principale ale Imperiului vecin, articole pline de răutate, de perfidie la adresa acelora cari nu vor să respecte sfântul drept al usurpărilor şi al spoliaţiunilor politice. Această însă dovedeşte ceva şi anume ceva foarte însemnat.: Românii din Transilvania şi Banat,—Valachii fanatici şi inculţi, poporul de leneşi şi de puturoşi, de servili şi de servitori — are dreptate. De aici această furie şi goană nebună din partea şoviniştilor maghiari, căci dreptatea îi face să turbeze ca năframa roşie pe taurul din arenă. Recunoaştem pe deplin legitimitatea cererilor formulate de Românii de dincolo şi apărăm cauza lor care e şi a noastră, nu numai ca Români ci ca apărători ai asupriţilor de toate neamurile şi de toate speciile. Cauza asupriţilor, fie ei politici sau de ori şi ce altă natură, este cauza noastră. De aceea am apărat cu tot atâta căldură în coloanele ziarului nostru, cauza politică a Polonilor din Rusia pe timpul prigoanelor bismarkiane ; pe aceea a Germanilor din provinciile baltice prada Panslavismului și a Sf. Sinod din Petersburg ; pe aceea a Italienilor austriaci, pe a Cehilor. Nu vom ezita nici o dată de a protesta cu energie contra persecuţiunea unui neam oarecare, fiind duşmani neîmpăcaţi ai ori şicărei persecuţiuni şi a ori cărei stări excepţionale pentru neamuri şi pentru clase. Nu putem, prin urmare, fi acuzaţi de şovinism naţional, acuzare ce s’aduce de către foile Imperiului dualist când cineva îndrăzneşte să vorbească de războiul naţionalităţilor din Austro-Ungaria. Noi ne-am pus în serviciul cauzei asupriţilor. Dar nu ascundem cu toate acestea marele şi deosebitul interes ce avem pentru Românii din Ungaria, cari sunt la graniţa noastră, căci unitatea culturală a tuturor Românilor — aceasta nu mai e nevoie de demonstrat — ar fi de un imens folos pentru desvoltarea noastră. Un cuvânt, prin urmare mai mult de aapăra cauza lor, de a face din cauza lor cauza noastră —fără de a mai putea fi taxaţi de şovinişti, iridentişti şi de nu mai ştim ce. Noţiunea de naţiune şi naţionalitate, foarte vechie de altfel, a suferit şi ea în cursul veacurilor fel de fel de schimbări. Spiritul vreme de erî nu este spiritul vremei de azi şi noţiunea îngustă a trecutului a făcut loc unei alte noţiuni mai largi, mai drepte, mai echitabile, care permite să se vorbească acum, nu de ştirbiri ci de o înfrăţire a popoarelor, de o dispariţie chiar a frontierelor iar nu de subjugări. Socialdemocraţii Germani au cerut ca drept cuvânt pentru Alsacieni absolutul drept de a opta pentru Germania sau Franţa, singurul mijloc de a aplana neînţelegerile şi de a pune capăt unei cheltuieli zadarnice de puteri colosale. Dar nici un. Stat în şi chiar în afară din Europa, putem zice, n’a ajuns la îndrăzneala şi nesocotinţa poliglotului Imperiu vecin, în ceea ce priveşte subjugările de neamuri. O notă bună cu toate acestea trebue să punem Austriei faţă cu oarba politică a Maghiarilor şi cu deşarta lor închipuire de a întemeia pe ruinele celorlalte naţionalităţi un Stat unitar Maghiar. Mai pricepem pe Rusia, acest colos cu o populaţie compactă de peste 70 milioane de ruşi, care voeşte să desnaţionalizeze vreo 2 milioane de Germani; mai pricepem pe Germania cu 56 milioane de Germani, care doreşte să regermanizeze pe Alsacieni, vechi Germani. Dar ca 24 milioane de Slavi şi de Români să fie apăsaţi şi desnaţionalizaţi de către 12 — 13 milioane de Austriac şi Unguri — aceasta nu se poate sparge decât chiar în capul acestor 12 — 13 milioane! Judece lumea, dacă faţă cu această disproporţie între naţionalităţile subjugate şi cele subjugătoare, putem noi fi acuzaţi de şovinism naţional, când punem slabele noastre forţe întru apărarea cauzei unor asupriţi politici; când căutăm să deşteptăm în poporul nostru interes pentru unitatea culturală a neamului românesc; când protestăm contra brutalităţilor maghiare ; când luăm în zeflemea visul de aur al unui Stat, unitar maghiar şi când proorocim celor cari seamănă vânt că vor culege furtună ? Vom urma. Cer-Neguru. JOI 11 IUNIE 1892 profesor la şcoala primară No. 12 şi alţii. La plecare toţi D-nii asistenţi au felicitat călduros pe D. profesor D. I. Lecca, pentru frumoasele roade ale neobositei sale munci. Un profesor. UST EXAMEN ŞCOLAR O adevărată sărbătoare a fost, în ziua de 7 iunie la liceul „Lumina“. Se începea examenul claselor primare cu Aritmetica şi Geometria. Mai ales că era Duminecă, venise, pe lângă părinţii copiilor şi o mulţime de lume străină, care ştia încă din anii trecuţi că va simţi o adevărată plăcere să asiste la examenele acestui liceu. Copilaşii, gătiţi în haine de sărbătoare, gătise şi clasa lor cu ghirlande de verdeaţă şi cu coroane, împodobiseră pereţii cu harfele şi desemnurile lor lucrate şi colorate cu multă măestrie. — Catedra profesorilor nu se mai vedea de mulţimea buchetelor. La intrarea profesorului, elevii au cântat un imn şi profesorul le spuse câteva cuvinte de încuragiare. In timpul neîntrerupt de la 8—10 a. m. cât, am stat în clasă, am admirat răspunsurile elevilor din cl. IV. Orescu Titi, de o deşteptăciune şi vioiciune extraordinară; Ioaniţiu Nicolae, care te uimea prin răspunsurile sale calme şi precise ; Fichman Adolf, un calculator de mare exactitate. Din cl. III au excelat: Orescu Aurel, prin inteligenţă şi bună expunere; Obretcovici Mihail, prin claritate ; Fichman Micu, prin siguranţă şi precisiune; Oporanu Mişu, prin gingăşie ; Georgescu Christen şi alţii. Din cl. II : Cordescu Dominica, Ioaniţiu Teodosie, Georgescu Vasile, Michăescu Aurel, Oporanu Vasile şi alţii, toţi s’au distins prin gingăşie şi ştiinţă. Aceste esamene măresc reputaţia liceului „Lumina11, care a fost totd’auna la înălţimea sa, făcând onoare D-lui director D. R. Cordescu. D. profesor D. I. Lecca, care predă matematicile de la cl. III primară pănă ladl. III gimnazială, a obţinut un succes deosebit. Printre asistenţi se aflau : D-rele şi D. D. R. Cordescu, directorul liceului; D-na şi D. Th. loaniţiu; D-na şi D. T. Ganea; D-na şi D. Stănescu, profesor secundar; D-na Voitinovici; D-na Michăescu ; D. I. Brădescu, fost, director de clasele primare; D. inginer Bujoiu ; D. Georgescu, arendaşul moşiei Măgurele; D. Cazacu, directorul şcoalei primare No. 12 . D. Păroşeanu, AMzurile inisiiHMbcI Am făgăduit, într’unul din numerile noastre trecute de a reveni asupra unor revoltătoare abuzuri făptuite de Ştefan Vasilescu sub prefectul plăşeî Vedea-Oltu, din judeţul Olt. Astăzî ne ţinem de cuvînt supunînd cunoştinţei D-lui ministru de interne isprăvile acestui sub-prefect şi nădăjdim că de astă dată măcar, D. ministru se va îndura să orînduiască o anchetă pentru a trimite în judecată pe abuzivul sub-prefect al plăşeî Vedea-Oltu. De altfel, faptele pe care le dăm la lumină nu sunt niscai simple născociri, ci fapte positive, întemeiate ţie acte şi care s’au şi denunţat D-lui ministru de interne dar care pănă astăzî încă nu vedem să fi luat vreo măsură. Lucrul acesta ne îndreptăţeşte să credem că abuzivul sub-prefect, care e şi ocrotitor de hoţi, are ceva proptele printre oamenii regimului conservator, cari îl ocrotesc întocmai cum dînsul ocroteşte pe hoţii de cai. lata acum şi faptele . In ziua de 28 Martie s’a convocat la sub-prefectura plăşeî Vedea-Oltu, casielul comunal al comunei Bărăşti-de-Vede, primarul şi notarul, pentru a se închide casa banilor numitei comune. După ce ajutorul sub-prefectului a făcut socotelite, a poruncit casierului comunal să-i lase în primire suma de 325 lei, deoarece aşa ’î-a poruncit sub-prefectul Vasilescu. Casierul comunal şi ceîlalţî au răspuns atunci ajutorului, că nu pot încredinţa banii nimăruî şi că trebueşte vărsaţi la casierie conform legei. Ajutorul sub-prefecturei însă, care avea deja ordine de la sub-prefect, văzînd că nu poate scoate banii de la casier, Ta băgat la arest împreună cu primarul şi notarul ţinîndu-î închişi timp de trei zile, fără a li se da măcar o bucată de pâine. Nenorociţii erau să moară de foame, dacă hangiul Dumitru Voiculescu nu le dădea din când în când şi pe sub ascuns câte o bucată de pâine. Dupe ce casierul şi ceîlalţî au fost ţinuţi în arest trei zile, au cerut să li se lase libertatea de a merge la sub-prefect şi a se înţelege. Ajutorul ’i-a trimis la sub-prefect escortaţi de un călăraş ; acesta le-a spus că de nu-i vor da cei 325 lei nu-î liberează măcar de ’î-ar ţine pănă vor muri de foame in arest. Bieţii oameni neavînd încotro, s’au dus acasă iarăşi escortaţi de călăraş şi au adus banii ceruţi, de cari bani sub prefectul avea nevoie să’şî plătească arenda moşiei Creţi şi pentru care era ameninţat cu resilierea contractului. După ce au dat banii, casierul a cerut să’î dea măcar o chitanţă cu care să se poată justifica. Cu mari greutăţi, sub-prfectul i-a dat următoarea chitanţă : Lu trei sute două-zeci şi cinci s’a primit de la casierul comunei Bărăşti-de-Vede, sumă netrecută din prestaţii in casa banilor, spre a-i depune la casierie. Sub-pref., S. Vasilescu 1892, Martie 31. Pe lângă aceste abusurî şi arestări nedrept, sub-prefectul se mai îndeletniceşte şi cu alte potlogării dintre cele mai ordinare. Aşa, hoţii de cai şi spărgătorii de case, găsesc cel bun ocrotitor în sub-prefect dacă aceştia consimt să împartă hoţiile cu dînsul. Un fapt, din multe altele, credem că e suficient pentru a zugrăvi cinstea acestui sub-prefect, Ioniţă Lămboiu din Dumitreşti, furând doi cai, a fost dus la sub-prefectură, caii sigilaţi şi daţi în primirea primarului comunei Spineni pănă se va dovedi posesorul lor. Lămboiu ştiind apucăturile subprefectului,i-a dat acestuia o oarecare sumă de bani şi astfela pus şi în libertate şi în stăpînirea cailor furaţi. Aceasta se poate dovedi cu martorii : Ion Ciolsescu perceptor, Radu Constantinescu din Spineni şi alţii. Iată dar pe mâinile cui sunt date comunele noastre rurale. Şi D. Lascar Catargiu mai vroieşte încă să dea noui puteri în mâinile unor asemenea oameni, al căror loc ar fi trebuit să fie încă de mult prin cine ştie ce penitenciare. Ne facem din nou datoria a atrage atenţia D-lui ministru asupra acestui subprefect, care constitue o adevărată ruşine şi-l rugăm să ia toate măsurile pentru destituirea şi trimiterea lui înaintea justiţiei. Insertiuni si Reclame. D Pentru rubrica „Inserţiuni şi Reclame“, redacţia nu răspunde. Domnule Redactor, Vă rugăm să binevoiţi a insera im stimatul D-voastră ziar, următoarele : In urma atâtor expresiuni calomnioase lansate prin coloanele acestui ziar, cu data de 3 şi 4 curent, la adresa D-luî Panaghi F. Violato, de către un oarecare D. Ştefan, ce poartă numele de Violato, dar care însă în familia noastră ca rudă e necunoscut ; ori ce discuţiune ar fi dar zadarnică căci prin cele publicate în acest ziar cu data de 3 şi 4 curent, se dovedeşte că şi-a atras deja blamul şi despreţul tutulor acelora cari cunosc pe D. Panaghi F. Violato. Luând cele zise de acest Domn cum că D. Panaghi Violato s’a îmbogăţitit din sudoarea rudelor sale şi a altor naivi, venim cu toţii să’î ripostăm că D. Violato nu numai că nu s’a folosit vre-o dată de ostenelile rudelor sale, ci de multe ori presentându-i-se ocaziunea, a dat sprijinul său atât acestora cât şi altor străini fără distincţiune de religiune sau naţionalitate, lucru ce putem dovedi în orice moment prin nenumărate probe. In ce priveşte pe subsemnaţii A. Ferendino, St. Ferendino şi Marino Violato, pe cari menţionatul Ştefan ne chiamă în calitate de martori, declarăm că nu suntem nici decum în curent cu vre-o asemenea afacere şi că nici o dată nu am fost mijlocitori la vre-o transacţiune între D. Panaghi F. Violato şi acest Domn, precum afirmă el prin inserţiunea sa dublă în coloanele acestui ziar. Marino Violato, V. Violato, A. Ferendino, St. Ferendino Solon Violato, Hristu Violato, Theodor Violato, E. Violato, CI. E. Violato, N. D. Mihalat o, St. Violato, St, N. Potamianos. gală, stau în permanenţă pe lângă catafalc , alţi douî la intrarea bisericei. * * * In Consiliul de miniştrii ţinut erî, s a hotarît ca cheltuelele de înmormântare să fie în sarcina Statului. S’a mai hotărît ca toţi miniştrii prezenţi să ia parte la înmormîntare şi s’a delegat D. Al. Lahovary ca să ţină un discurs în numele guvernului. In semn de doliu, cele mai multe prăvălii din stradele prin cari va trece convoiul funebru, în ziua de Sâmbătă vor fi închise. Felinarele toate vor fi aprinse şi cernite. ** * Registrul deschis la casa decedatului este acoperit de mai multe mii de semnături. Cităm următoarele semnături: General Balaban, D. Sturza, An. Stolojan, P. S. Aurelian, E. Costinescu, E. Carada, N. Fieva, N. Gane, Efrem Ghermani, D. Cesianu, C. Leca, Directorii şi Redactorii tuturor ziarelor liberale şi democrate din Capitală, Dr. Kalenderu, Iosif Oroveanu, Dim. I. Ghica, Al. Petrescu (casaţie), Colonel Budişteanu, Anton Carp, Costescu Comăneanu, G. C. Cantacuzino, Gr. Gr. Grădişteanu, C. G. Giuvara, G. I. Boambă, Al. D. Pădleanu, deputat, N. Săveanu, G. M. Ciocazanu. D-nele Melania Ghica, Maria Cuţarida Crătunescu, Kalenderu, C. Boerescu etc. * * * Vitrinele tutulor florărielor sunt pline de cele mai splendide coroane. O frumoasă coroană de stejar se află pe catafalcul din Sft. Georghe cu inscripţia următoare : Marelui cetăţean D. C. Brătianu. — Stancu R. Bechianu. Prinţul Ferdinand la trimestri din Sigmaringen, următoarea telegramă: D-nel Dumitru Brătianu Bucureşti. Primiţi expresiunea viei mele condoleanţe. Imi voiu aminti totdeauna că iubitul vostru bărbat era în fruntea guvernului când am venit pentru întâia oară în România. Ferdinand, Prinț de România. * * * INFORMAŢII ŞI Dumitru Brătianu. Ministrul de războiu a luat deja toate măsurile necesare pentru transportarea trupelor la marile manevre de toamnă, ce vor avea loc între Focşani şi Tecuci şi de a lungul liniei de fortificaţii Focşanî-Nămoloasa-Galaţî. Aceste manevre vor avea o importanţă strategică foarte mare, căci de prima oară se va încercă apărarea şi funcţionarea forturilor în contra unui duşman. Cercurile noastre militare aşteaptă cu mult interes resultatul acestor manevre. Din informaţiile Timpului. La ediţia a doua de aseară, Timpul anunţă că consiliul de miniştri, ce era convocat pentru ieri la ora 4, nu s’a putut ţine, deoarece D. Al. Lahovary absentează la una din moşiile sale. D. Al. Lahovary a fost văzut ieri la ora 6 pe calea Victoriei, cu un redactor al Independenţei şi apoi la Capşa cu însuşi directorul ziarului Timpul. Apoi să mai crează lumea în informațiile pretențioase ale Timpului, când lansează știri false chiar asupra patronului său, D. Lahovary. FOIȚA ZIARULUI „ADEVERUL“ FORTUNÉ DU BOISGOBEY VI (44) Loja sfngerată Şi cu toate astea Gaston prevedea că, din vina lui, a lui care o adora, Berta era să fie amestecată, cel puțin indirect, într’o afacere criminală. Se gândi întâiu să’șî repare greșala, și respunse cu oare-care liniște: — N’am văzut nici odată pe domnișoara Lesterel de cât în saloanele în care cântă. Nu ’î-am vorbit nici odată de cât la doamna Cambry. O minciună trage după dînsa pe alta, și Gaston nu se maî putea opri la mijlocul drumului pe care apucase da bună-voe. — Atunci, reluă D. Darcy, îmi vei da voe să’ţî spun că te-aî hotărît cam uşor să iaî de nevastă o femee pe care o cunoşti aşa de puţin. Asta ţi s’ar mai trece dacă ai ieşi acum din liceu. Dar la vîrsta ta, şi cu experienţa ta, e absurd... sau mai bine, e neadmisibil... pentru un judecător de instrucţie. Insă eu te-am văzut făcînd atâtea prostii încât sunt silit să te cred. Trec acum la altă ordine de întrebări. Țî-aduci aminte exact la ce oră am plecat de la doamna Cambry ? — Douăspre-zece fără un sfert aproape. Erau două spre-zece când m’am lăsat pe bulevard, și calul tău merge ca un cerb. — Domnișoara Lesterel a plecat din salon înaintea noastră. — Foarte puțin înainte. — Și dacă nu mă înșeală memoria, doamna Cambry ne-a spus că venise s’o caute pe domnișoara Lesterel din partea doamnei Crozen, sora ei, care era greu bolnavă ? — Da. — Și care scade în strada Caumartin, ’mî-ai spus. — Strada Caumartin, 112. — Foarte aproape de Operă, prin urmare. — Ce ! bănueştî... — Eu nu bănuesc nimic, iau informaţii. — Dar domnişoara Lesterel nu s’a dus niciodată în viața ei la balurile Operei, aşi jura pe orice. Și m’aşi prinde că ea nici nu ştia că ieri se da un bal la Operă. De altmintrelea îţi va fi uşor să întrebi pe doamna Grozon la ce oră a venit soră-sa la dînsa... Deşi în această chitanţă se spune că sub-prefectul a luat banii spre a-î depune la casierie, totuşi casierul comunal a cercetat în mai multe rînduri la casierie, unde i s’a respuns că nu s’a versat nici o centimă măcar, și nici pănă astăzî chiar. Pentru a arunca toată respunderea pe casier, sub-prefectul a încercat necontenit să’î sustragă acea chitanță, pentru ca apoî, de sigur, să-l vîre în bocluc pe nenorocitul casier comunal ca delapidator de bani publici. — Și la ce oră a plecat. Fii liniștit, voia face și asta. — Trebue să te înștiințez, zise iute Gaston, că doamna Crozon se află într’o astfel de stare în cât cea mai mică supărare... că, maî mult, barbatu-seu e de o gelozie și de o violență peste măsură. — Domnișoara Lesterel ți-a spus asta ? — Da, ține foarte mult la soră-sa, o plânge, și... — Și își spune supărările D-lui Gaston Darcy care-i face curte. Nimic mai firesc. Nu te prea speria. Probabil va fi destul să cercetez pe femeea din casă care a venit s’o caute pe domnișoara Lesterel la doamna Cambry. Și dacă sunt silit să fac să depună şi doamna Crozon, voia lucra astfel încât să nu tulbur liniştea căsniciei sale. De altmintrelea acest bărbat aşa de sălbatec mi se pare că se află în termeni destul de buni cu cumnată-sa, de vreme ce îi aduce din călătoriile lui nişte curiozităţi, aşa de ciudate. — Dar, unchiule, ai de gînd oare să deschizi o instiucție cu privire la pumnalul ăsta? — Da, desigur, și asta fără să pierd un minut măcar. — Ce ! poți crede că domnișoara Lesterol... că o fată onestă pănă la timiditate... — A omorît o femee galantă pe care Aseară, la ora zece, a fost, transportat cadavrul marelui cetăţean,pe un dric simplu, la biserica Sf. Gheorghe-Nou. Dricul a fost urmat de un numeros public, printre care am putut remarca pe D-nii: N. Fieva, D. Sturdza, A. Stolojan, G. Pallade, G. C. Cantacuzino şi aproape toţi membrii clubului liberal din Capitală, peste tot 200 — 300 de persoane. Sicriul a fost aşezat pe un catafalc înalt, împodobit cu flori. Interiorul bisericei este aproape tot cernit. Douî jandarmi pedeştrii în ţinută de n’o cunoştea, pe care poate n’a văzut’o niciodată. Nu, nu cred. Dar aşi lipsi de la toate datoriile mele dacă n’aşi întreba pe fata asta cum acest cuţit japonez pe care’l purta în loc de evantaliu ieri seară, la unsprezece şi jumătate,—tu singur mî-ai spus-o—cum acest cuţit, care nu ar putea fi confundat cu altul, a fost găsit la trei ore despre ziuă înfipt în gîtul doamnei d’Orcival. — Domnișoara Lesterel n-o fi pierdut. — Și o femee l’a găsit, și această femee a alergat iute la Operă ca să asasineze pe doamna d’Orcival. Nimic nu e cu neputință. Gaston, care simțea toată ironia ascunsă în încheerea asta, plecă fruntea și tăcu. — Dragă, reluă D. Darcy, bine ai făcut că ai renunțat la magistratură, și cred că n’ai fi reuşit la barou, pentru că’țî aperî foarte rău clienta. Sunt argumente în favoarea ei, care fac de o sută de ori mai mult de cât explicația ta neexplicabilă pănă acum, dar pe care o va explica domnișoara Lesterel, sper. Nu are ea în parte’i toată nevinovăţia sa, trecutul său nepătat şi maî cu seamă lipsa complectă de relaţiuni anterioare între dînsa și victimă ? Aici, Gaston nu se putu opri de a nu se îngălbeni. îşi adusese aminte că Berta o cunoștea pe Julia pentru că fuseseră crescute într’acelașî pension. — Maî mult, urmă judecătorul, se va constata cu cea mai mare ușurință că ea nu a fost acolo în timpul crimei. Voia asculta pe femeea din casă care a dus’o pe domnișoara Lesterel în strada Caumartin, și pe portarul casei în care scade domnișoara Lesterel. In zece minute voiu ști dacă a fost la soră-sa, și la ce oră s’a întors acasă. Va remânea pumnalul-evantaliu, și asupra acestui punct însemnat, nu pot prevedea nimic pănă nu voia fi întrebat pe acea care avea ieri în mână acest juvaer ciudat. — Așa dar ai s’o cercetezi ? — Nici nu trebue să te îndoeștî, căci ai destul bun simţ ca să înţelegi că trebue să ţin socoteală de faptul aşa de grav pe care mi l-ai destăinuit, şi că trebue asemenea să dau acestei fete mijlocul de a se justifica cât maî curînd va fi cu putinţă. — Şi ai s’o chemi în cabinetul tău ? (Va urma) 1