Adevěrul, iunie 1892 (Anul 5, nr. 1193-1221)

1892-06-11 / nr. 1203

2 de noi o aşa iluzie—ci pentru a arăta pu­blicului cetitor, opiniei publice care ia parte cu atâta interes la lupta naţionalităţilor din Imperiul Habsburgic şi din Regatul St­ lui Ştefan de ce argumente şi de ce arme se servesc aceia cari au greaua sar­cină de a apăra o cauză cu totul nedreptă şi de a demonstra teoreticeşte unitatea u­­nui Stat poliglot, care de fapt nu există de­cât prin forţa brutală covârşitoare. Se zice că presa maghiară ne insultă necontenit. Aceasta nu e adevărat,. O presă care se servă de ori şi ce mijloace—pănă şi de curate infamii—spre a dovedi cea ce la drept vorbind nu va putea dovedi nici o dată — o ast-fel de presă nu ne poate insulta. O presă care ’şî pierde într’atâta echilibrul în cât ameninţă pe 3 milioane de oameni cu se soumettre, cu se dem­ettre nu ne poate atinge. D-niî D-rî Falk şi Feigelsberg ne pot batjocori cât ar pofti. De demnitatea noastră este de a nu răs­punde, dar a arăta valoarea argumente­lor lor. Semnificativ de tot. Cu toate asigurările presei maghiare că „aşa zisa delegaţiune românească“ n’a avut nici un mandat din partea celor trei milioane de români unguri, că chestia românilor transilvăneni care’s nişte fanatici resvrăjitori—nimic mai mult!—nu face să’şi bată cine­va serios capul cu ea, cu toate asigurările ziaris­ticei dualiste că nu va mai vorbi de iri­­dentiştii Carpatini—totuşi se citesc articole referitoare aproape zilnic în foile princi­pale ale Imperiului vecin, articole pline de răutate, de perfidie la adresa acelora cari nu vor să respecte sfântul drept al usurpărilor şi al spoliaţiunilor politice. Această însă dovedeşte ce­va şi anume ceva foarte însemnat.: Românii din Tran­silvania şi Banat,—Valachii fanatici şi in­culţi, poporul de leneşi şi de puturoşi, de servili şi de servitori — are dreptate. De aici această furie şi goană nebună din partea şoviniştilor maghiari, căci dreptatea îi face să turbeze ca năframa roşie pe taurul din arenă. Recunoaştem pe deplin legitimitatea ce­rerilor formulate de Românii de dincolo şi apărăm cauza lor care e şi a noastră, nu numai ca Români ci ca apărători ai asu­priţilor de toate neamurile şi de toate spe­ciile. Cauza asupriţilor, fie ei politici sau de ori şi ce altă natură, este cauza noas­tră. De aceea am apărat cu tot atâta căl­dură în coloanele ziarului nostru, cauza politică a Polonilor din Rusia pe timpul prigoanelor bismarkiane ; pe aceea a Ger­manilor din provinciile baltice prada Pan­slavismului și a Sf. Sinod din Petersburg ; pe­ aceea a Italienilor austriaci, pe a Ce­hilor. Nu vom ezita nici o dată de a protesta cu energie contra persecuţiunea unui neam oare­care, fiind duşmani neîm­păcaţi ai ori şi­cărei persecuţiuni şi a ori cărei stări excepţionale pentru neamuri şi pentru clase. Nu putem, prin urmare, fi acuzaţi de şovinism naţional, acuzare ce s’aduce de către foile Imperiului dualist când cine­va îndrăzneşte să vorbească de războiul na­ţionalităţilor din Austro-Ungaria. Noi ne-am pus în serviciul cauzei asu­priţilor. Dar nu ascundem cu toate aces­tea marele şi deosebitul interes ce avem pentru Românii din Ungaria, cari sunt la graniţa noastră, căci unitatea culturală a tuturor Românilor — aceasta nu mai e nevoie de demonstrat — ar fi de un imens folos pentru desvoltarea noastră. Un cuvânt, prin urmare mai mult de a­­apăra cauza lor, de a face din cauza lor cauza noastră —­­fără de a mai putea fi taxaţi de şovinişti, iridentişti şi de nu mai ştim ce. Noţiunea de naţiune şi naţionalitate, foarte vechie de alt­fel, a suferit şi ea în cursul veacurilor fel de fel de schimbări. Spiritul vreme­ de erî nu este spiritul vre­­mei de azi şi noţiunea îngustă a trecutu­lui a făcut loc unei alte noţiuni mai largi, mai drepte, mai echitabile, care permite să se vorbească acum, nu de ştirbiri ci de o înfrăţire a popoarelor, de o dispariţie chiar a frontierelor iar nu de subjugări. Social­­democraţii Germani au cerut ca drept cu­vânt pentru Alsacieni absolutul drept de a opta pentru Germania sau Franţa, singu­rul mijloc de a aplana neînţelegerile şi de a pune capăt unei cheltuieli zadarnice de puteri colosale. Dar nici un. Stat în şi chiar în afară din Europa, putem zice, n’a ajuns la în­drăzneala şi nesocotinţa poliglotului Im­periu vecin, în ceea­ ce priveşte subjugările de neamuri. O notă bună cu toate acestea trebue să punem Austriei faţă cu oarba politică a Maghiarilor şi cu deşarta lor în­chipuire de a întemeia pe ruinele celor­lalte naţionalităţi un Stat unitar Maghiar. Mai pricepem pe Rusia, acest colos cu o populaţie compactă de peste 70 milioane de ruşi, care voeşte să desnaţionalizeze vreo 2 milioane de Germani; mai pricepem pe Germania cu 56 milioane de Germani, care doreşte să regermanizeze pe Alsacieni, vechi Germani. Dar ca 24 milioane de Slavi şi de Români să fie apăsaţi şi des­­naţionalizaţi de către 12 — 13 milioane de Austriac­ şi Unguri — aceasta nu se poate sparge de­cât chiar în capul acestor 12 — 13 milioane! Judece lumea, dacă faţă cu această dis­proporţie între naţionalităţile subjugate şi cele subjugătoare, putem noi fi acuzaţi de şovinism naţional, când punem slabele noas­tre forţe întru apărarea cauzei unor asu­priţi politici; când căutăm să deşteptăm în poporul nostru interes pentru unitatea cul­turală a neamului românesc; când protes­tăm contra brutalităţilor maghiare ; când luăm în zeflemea visul de aur al unui Stat, unitar maghiar şi când proorocim ce­lor cari seamănă vânt că vor culege fur­tună ? Vom urma. Cer-Neguru. JOI 11 IUNIE 1892 profesor la şcoala primară No. 12 şi alţii. La plecare toţi D-nii asistenţi au felici­tat călduros pe D. profesor D. I. Lecca, pentru frumoasele roade ale neobositei sale munci. Un profesor. UST EXAMEN ŞCOLAR O adevărată sărbătoare a fost, în ziua de 7 iunie la liceul „Lumina“. Se începea examenul claselor primare cu Aritmetica şi Geometria. Mai ales că era Duminecă, venise, pe lângă părinţii copiilor şi o mulţime de lume străină, care ştia încă din anii trecuţi că va simţi o adevărată plăcere să asiste la examenele acestui liceu. Copilaşii, gătiţi în haine de sărbătoare, gătise şi clasa lor cu ghirlande de verdeaţă şi cu coroane, împodobiseră pereţii cu harfele şi desemnurile lor lucrate şi colo­rate cu multă măestrie. — Catedra profe­sorilor nu se mai vedea de mulţimea bu­chetelor. La intrarea profesorului, elevii au cân­tat un imn şi profesorul le spuse câte­va cuvinte de încuragiare. In timpul neîntrerupt de la 8—10 a. m­. cât, am stat în clasă, am admirat răspun­surile elevilor din cl. IV. Orescu Titi, de o deştep­tăciune şi vioiciune extra­ordinară; Ioaniţiu Nicolae, care te uimea prin răs­punsurile sale calme şi precise ; Fichman Adolf, un calculator de mare exactitate. Din cl. III au excelat­: Orescu Aurel, prin inteligenţă şi bună expunere; Obret­­covici Mihail, prin claritate ; Fichman Micu, prin siguranţă şi precisiune; Oporanu Mişu, prin gingăşie ; Georg­escu Christen şi alţii. Din cl. II : Cordescu Dominica, Ioaniţiu Teodosie, Georgescu Vasile, Michăescu Au­rel, Oporanu Vasile şi alţii, toţi s’au dis­tins prin gingăşie şi ştiinţă. Aceste esamene măresc reputaţia liceu­lui „Lumina11, care a fost tot­d’a­una la înălţimea sa, făcând onoare D-lui director D. R. Cordescu. D. profesor D. I. Lecca, care predă ma­­tematicile de la cl. III primară pănă ladl. III gimnazială, a obţinut un succes deo­sebit. Printre asistenţi se aflau : D-rele şi D. D. R. Cordescu, directorul liceului; D-na şi D. Th. loaniţiu; D-na şi D. T. Ganea; D-na şi D. Stănescu, profesor secundar; D-na Voitinovici; D-na Michăescu ; D. I. Brădescu, fost, director de clasele primare; D. inginer Bujoiu ; D. Georgescu, arenda­şul moşiei Măgurele; D. Cazacu, directo­rul şcoalei primare No. 12 . D. Păroşeanu, AMzurile ini­siiHMbcI Am făgăduit, într’unul din numerile noastre trecute de a reveni asupra unor revoltătoare abuzuri făptuite de Ştefan Va­­silescu sub­ prefectul plăşeî Vedea-Oltu, din judeţul Olt. Astă­zî ne ţinem de cuvînt supunînd cunoştinţei D-lui ministru de interne isprăvile acestui sub-prefect şi nădăjdim că de astă dată măcar, D. ministru se va îndura să orînduiască o anchetă pentru a trimite în judecată pe abuzivul sub-pre­fect al plăşeî Vedea-Oltu. De alt­fel, faptele pe care le dăm la lu­mină nu sunt niscai simple născociri, ci fapte positive, întemeiate ţie acte şi care s’au şi denunţat D-lui ministru de interne dar care pănă astă­zî încă nu vedem să fi luat vre­o măsură. Lucrul acesta ne îndreptăţeşte să cre­dem că abuzivul sub-prefect, care e şi o­­crotitor de hoţi, are ce­va proptele prin­tre oamenii regimului conservator, cari îl ocrotesc întocmai cum dînsul ocroteşte pe hoţii de cai. lata acum şi faptele . In ziua de 28 Martie s’a convocat la sub-prefectura plăşeî Vedea-Oltu, casielul comunal al comunei Bărăşti-de-Vede, pri­marul şi notarul, pentru a se închide casa banilor numitei comune. După ce ajutorul sub-prefectului a fă­cut socotelite, a poruncit casierului comu­nal să-i lase în primire suma de 325 lei, de­oare­ce aşa ’î-a poruncit sub-prefectul Vasilescu. Casierul comunal şi ceî­lalţî au răspuns atunci ajutorului, că nu pot încredinţa ba­nii nimăruî şi că trebueşte vărsaţi la ca­sierie conform legei. Ajutorul sub-prefecturei însă, care a­­vea deja ordine de la sub-prefect, văzînd că nu poate scoate banii de la casier, Ta băgat la arest împreună cu primarul şi no­tarul ţinîndu-î închişi timp de trei­­ zile, fără a li se da măcar o bucată de pâine. Nenorociţii erau să moară de foame, dacă hangiul Dumitru Voiculescu nu le dădea din când în când şi pe sub ascuns câte o bucată de pâine. Dupe ce casierul şi ceî­lalţî au fost ţi­nuţi în arest trei zile, au cerut să li se lase libertatea de a merge la sub-prefect şi a se înţelege. Ajutorul ’i-a trimis la sub-prefect es­cortaţi de un călăraş ; acesta le-a spus că de nu-i vor da cei 325 lei nu-î libe­rează măcar de ’î-ar ţine pănă vor muri de foame in arest. Bieţii oameni neavînd în­cotro, s’au dus acasă iarăşi escortaţi de călăraş şi au a­­dus banii ceruţi, de cari bani sub­ prefec­tul avea nevoie să’şî plătească arenda mo­şiei Creţi şi pentru care era ameninţat cu resilierea contractului. După ce au dat banii, casierul a cerut să’î dea măcar o chitanţă cu care să se poată justifica. Cu mari greutăţi, sub-prfectul i-a dat următoarea chitanţă : Lu­ trei sute două-zeci şi cinci s’a primit de la casierul comunei Bărăşti-de-Vede, sumă ne­trecută din prestaţii in casa banilor, spre a-i depune la casierie. Sub-pref., S. Vasilescu 1892, Martie 31. Pe lângă aceste abusurî şi arestări ne­­drept­, sub-prefectul se mai îndeletniceşte şi cu alte potlogării dintre cele mai ordi­nare. Aşa, hoţii de cai şi spărgătorii de case, găsesc cel bun ocrotitor în sub-pre­fect dacă aceştia consimt să împartă ho­ţiile cu dînsul. Un fapt, din multe altele, credem că e suficient pentru a zugrăvi cinstea acestui sub-prefect, Ioniţă Lămboiu din Dumitreşti, furând doi cai, a fost dus la sub-prefectură, caii sigilaţi şi daţi în primirea primarului co­munei Spineni pănă se va dovedi poseso­rul lor. Lămboiu ştiind apucăturile sub­prefectului,­­i-a dat acestuia o oare­care sumă de bani şi ast­fel­­a pus şi în li­bertate şi în stăpînirea cailor furaţi. A­­ceasta se poate dovedi cu martorii : Ion Ciolsescu perceptor, Radu Constantinescu din Spineni şi alţii. Iată dar pe mâinile cui sunt date co­munele noastre rurale. Şi D. Lascar Catargiu mai vroieşte încă să dea noui puteri în mâinile unor ase­menea oameni, al căror loc ar fi trebuit să fie încă de mult prin cine ştie ce peni­tenciare. Ne facem din nou datoria a atrage a­­tenţia D-lui ministru asupra acestui sub­prefect, care constitue o adevărată ruşine şi-l rugăm să ia toate măsurile pentru des­tituirea şi trimiterea lui înaintea justiţiei. Insertiuni si Reclame. D Pentru rubrica „Inserţiuni şi Reclame“, re­dacţia nu răspunde. Domnule Redactor, Vă rugăm să bine­voiţi a insera im sti­matul D-voastră ziar, următoarele : In urma atâtor expresiuni calomnioase lansate prin coloanele acestui ziar, cu data de 3 şi 4 curent, la adresa D-luî Panaghi F. Violato, de către un oare­care D. Şte­fan, ce poartă numele de Violato, dar care însă în familia noastră ca rudă e necu­noscut ; ori ce discuţiune ar fi dar zadar­nică căci prin cele publicate în acest ziar cu data de 3 şi 4 curent, se dovedeşte că şi-a atras deja blamul şi despreţul tutu­­lor acelora cari cunosc pe D. Panaghi F. Violato. Luând cele zise de acest Domn cum că D. Panaghi Violato s’a îmbogăţitit din su­doarea rudelor sale şi a altor naivi, venim cu toţii să’î ripostăm că D. Violato nu nu­mai că nu s’a folosit vre-o dată de oste­nelile rudelor sale, ci de multe ori pre­­sentându-i-se ocaziunea, a dat sprijinul său atât acestora cât şi altor străini fără distinc­­ţiune de religiune sau naţionalitate, lucru­ ce putem dovedi în ori­ce moment prin nenumărate probe. In ce priveşte pe subsemnaţii A. Feren­­dino, St. Ferendino şi Marino Violato, pe cari menţionatul Ştefan ne chiamă în ca­litate de martori, declarăm că nu suntem nici de­cum în curent cu vre-o asemenea afacere şi că nici o dată nu am fost mij­locitori la vre-o transacţiune între D. Pa­naghi F. Violato şi acest Domn, precum afirmă el prin inserţiunea sa dublă în co­loanele acestui ziar. Marino Violato, V. Violato, A. Feren­dino, St. Ferendino Solon Violato, Hristu Violato, Theodor Violato, E. Violato, CI. E. Violato, N. D. Mihalat o, St. Violato, St, N. Potamianos. gală, stau în­ permanenţă pe lângă catafalc , alţi douî la intrarea bisericei. * * * In Consiliul de miniştrii ţinut erî, s a hotarît ca cheltuelele de înmormântare să fie în sarcina Statului. S’a mai hotărît ca toţi miniştrii prezenţi să ia parte la înmormîntare şi s’a delegat D. Al. Lahovary ca să ţină un discurs în numele guvernului. In semn de doliu, cele mai multe pră­vălii din stradele prin cari va trece con­voiul funebru, în ziua de Sâmbătă vor fi închise. Felinarele toate vor fi aprinse şi cernite. ** * Registrul deschis la casa decedatului este acoperit de mai multe mii de sem­nături. Cităm următoarele semnături: General Balaban, D. Sturza, An. Stolojan, P. S. Aurelian, E. Costinescu, E. Carada, N. Fieva, N. Gane, Efrem Ghermani, D. Ce­­sianu, C. Leca, Directorii şi Redactorii tu­­­turor ziarelor liberale şi democrate din Capitală, Dr. Kalenderu, Iosif Oroveanu, Dim. I. Ghica, Al. Petrescu (casaţie), Co­lonel Budişteanu, Anton Carp, Costescu Comăneanu, G. C. Cantacuzino, Gr. Gr. Gră­­dişteanu, C. G. Giuvara, G. I. Boambă, Al. D. Pădleanu, deputat, N. Săveanu, G. M. Ciocazanu. D-nele Melania Ghica, Maria Cuţa­rida Crătunescu, Kalenderu, C. Boerescu etc. * * * Vitrinele tutulor florărielor sunt­ pline de cele mai splendide coroane. O frumoasă coroană de stejar se află pe catafalcul din Sft. Georghe cu inscrip­ţia următoare : Marelui cetăţean D. C. Brătianu. — Stancu R. Bechianu. Prinţul Ferdinand la trimes­tri din Sig­maringen, următoarea telegramă: D-nel Dumitru Brătianu Bucureşti. Primiţi expresiunea viei mele con­doleanţe. Imi voiu aminti tot­dea­una că iubitul vostru bărbat era în fruntea guvernului când am venit pentru întâia oară în România. Ferdinand, Prinț de România. * * * INFORMAŢII ŞI Dumitru Brătianu. Ministrul de războiu a luat deja toate măsurile necesare pentru tran­sportarea trupelor la marile mane­vre de toamnă, ce vor avea loc în­tre Focşani şi Tecuci şi de a lun­gul liniei de fortificaţii Focşanî-Nă­­moloasa-Galaţî. Aceste manevre vor avea o im­portanţă strategică foarte mare, căci de prima oară se va încercă apărarea şi funcţi­on­area forturilor în contra unui duşman. Cercurile noastre militare aşteaptă cu mult interes resultatul acestor manevre. Din informaţiile Timpului. La ediţia a doua de aseară, Tim­pul anunţă că consiliul de miniştri, ce era convocat pentru ieri la ora 4, nu s’a putut ţine, de­oare­ce D. Al. Lahovary absentează la una din mo­şiile sale. D. Al. Lahovary a fost văzut ieri la ora 6 pe calea Victoriei, cu un redactor al Independenţei şi apoi la Capşa cu însuşi directorul ziarului Timpul. Apoi să mai crează lumea în in­formațiile pretențioase ale Timpului, când lansează știri false chiar asu­pra patronului său, D. Lahovary. FOIȚA ZIARULUI „A­DE­VERUL“ FORTUNÉ DU BOISGOBEY VI (44) Loja sfngerată Şi cu toate astea Gaston prevedea că, din vina lui, a lui care o adora, Berta era să fie amestecată, cel puțin indirect, într’o afacere criminală. Se gândi întâiu să’șî repare greșala, și respunse cu oare-care liniște: — N’am văzut nici odată pe domni­șoara Lesterel de cât în saloanele în care cântă. Nu ’î-am vorbit nici odată de cât la doamna Cambry. O minciună trage după dînsa pe alta, și Gaston nu se maî putea opri la mijlocul drumului pe care apucase da bună-voe. — Atunci, reluă D. Darcy, îmi vei da voe să’ţî spun că te-aî hotărît cam uşor să iaî de nevastă o femee pe care o cu­noşti aşa de puţin. Asta ţi s’ar mai trece dacă ai ieşi acum din liceu. Dar la vîrsta ta, şi cu experienţa ta, e absurd... sau mai bine, e neadmisibil... pentru un jude­cător de instrucţie. Insă eu te-am văzut făcînd atâtea prostii în­cât sunt silit să te cred. Trec acum la altă ordine de întrebări. Țî-aduci aminte exact la ce oră am ple­cat de la doamna Cambry ? — Două­spre-zece fără un sfert aproape. Erau două­ spre-zece când m’am lăsat pe bulevard, și calul tău merge ca un cerb. — Domnișoara Lesterel a plecat din sa­lon înaintea noastră. — Foarte puțin înainte. — Și dacă nu mă înșeală memoria, doamna Cambry ne-a spus că venise s’o caute pe domnișoara Lesterel din partea doamnei Crozen, sora ei, care era greu bolnavă ? — Da. — Și care scade în strada Caumartin, ’mî-ai spus. — Strada Caumartin, 112. — Foarte aproape de Operă, prin ur­mare. — Ce ! bănueştî... — Eu nu bănuesc nimic, iau infor­maţii. — Dar domnişoara Lesterel nu s’a dus nici­odată în viața ei la balurile Operei, aşi jura pe ori­ce. Și m’aşi prinde că ea nici nu ştia că ieri se da un bal la O­­peră. De altmintrelea îţi va fi uşor să în­trebi pe doamna Grozon la ce oră a ve­nit soră-sa la dînsa... De­şi în această chitanţă se spune că sub-prefectul a luat banii spre a-î depune la casierie, totuşi casierul comunal a cer­cetat în mai multe rînduri la casierie, unde i s’a respuns că nu s’a versat nici o cen­timă măcar, și nici pănă astă­zî chiar. Pentru a arunca toată respunderea pe casier, sub-prefectul a încercat necontenit să’î sustragă acea chitanță, pentru ca a­­poî, de sigur, să-l vîre în bocluc pe ne­norocitul casier comunal ca delapidator de bani publici. — Și la ce oră a plecat. Fii liniștit, voia face și asta. — Trebue să te înștiințez, zise iute Gaston, că doamna Crozon se află într’o ast­fel de stare în cât cea mai mică su­părare... că, maî mult, barbatu-seu e de o gelozie și de o violență peste măsură. — Domnișoara Lesterel ți-a spus asta ? — Da, ține foarte mult la soră-sa, o plânge, și... — Și își spune supărările D-lui Gaston Darcy care-i face curte. Nimic mai firesc. Nu te prea speria. Probabil va fi destul să cercetez pe femeea din casă care a ve­nit s’o caute pe domnișoara Lesterel la doamna Cambry. Și dacă sunt silit să fac să depună şi doamna Crozon, voia lucra ast­fel în­cât să nu tulbur liniştea căsni­ciei sale. De altmintrelea acest bărbat aşa de săl­batec mi se pare că se află în termeni destul de buni cu cumnată-sa, de vreme ce îi aduce din călătoriile lui nişte curio­zităţi,­­ aşa de ciudate. — Dar, unchiule, ai de gînd oare să deschizi o instiucție cu privire la pumna­lul ăsta? — Da, de­sigur, și asta fără să pierd un minut măcar. — Ce ! poți crede că domnișoara Leste­­rol... că o fată onestă pănă la timidi­tate... — A omorît o femee galantă pe care Aseară, la ora zece, a fost, transportat cadavrul marelui cetăţean,­pe un dric sim­plu, la biserica Sf. Gheorghe-Nou. Dricul a fost urmat de un numeros pu­blic, printre care am putut remarca pe D-nii: N. Fieva, D. Sturdza, A. Stolojan, G. Pallade, G. C. Cantacuzino şi aproape toţi membrii clubului liberal din Capitală, peste tot 200 — 300 de persoane. Sicriul a fost aşezat pe un catafalc înalt, împodobit cu flori. Interiorul bisericei este aproape tot cernit. Douî jandarmi pedeştrii în ţinută de n’o cunoştea, pe care poate n’a văzut’o nici­odată. Nu, nu cred. Dar aşi lipsi de la toate datoriile mele dacă n’aşi întreba pe fata asta cum acest cuţit japonez pe care’l purta în loc de e­­vantaliu ieri seară, la unspre­zece şi ju­mătate,—tu singur mî-ai spus-o—­cum a­­cest cuţit, care nu ar putea fi confundat cu altul, a fost găsit la trei ore despre ziuă înfipt în gîtul doamnei d’Orcival. — Domnișoara Lesterel n-o fi pierdut. — Și o femee l’a găsit, și această fe­mee a alergat iute la Operă ca să asasi­neze pe doamna d’Orcival. Nimic nu e cu neputință. Gaston, care simțea toată ironia as­cunsă în încheerea asta, plecă fruntea și tăcu. — Dragă, reluă D. Darcy, bine ai fă­cut că ai renunțat la magistratură, și cred că n’ai fi reuşit la barou, pentru că’țî a­­perî foarte rău clienta. Sunt argumente în favoarea ei, care fac de o sută de ori mai mult de cât expli­cația ta neexplicabilă pănă acum, dar pe care o va explica domnișoara Lesterel, sper. Nu are ea în parte’i toată nevinovăţia sa, trecutul său nepătat şi maî cu seamă lipsa complectă de relaţiuni anterioare în­tre dînsa și victimă ? Aici, Gaston nu se putu opri de a nu se îngălbeni. îşi adusese aminte că Berta o cunoștea pe Julia pentru că fuseseră crescute într’acelașî pension. — Maî mult, urmă judecătorul, se va constata cu cea mai mare ușurință că ea nu a fost acolo în timpul crimei. Voia asculta pe femeea din casă care a dus’o pe domnișoara Lesterel în strada Caumar­tin, și pe portarul casei în care scade domnișoara Lesterel. In zece minute voiu ști dacă a fost la soră-sa, și la ce oră s’a întors acasă. Va remânea pumnalul-evantaliu, și asu­pra acestui punct însemnat, nu pot preve­dea nimic pănă nu voia fi întrebat pe a­­cea care avea ieri în mână acest juvaer ciudat. — Așa dar ai s’o cercetezi ? — Nici nu trebue să te îndoeștî, căci ai destul bun simţ ca să înţelegi că tre­bue să ţin socoteală de faptul aşa de grav pe care mi l-ai destăinuit, şi că trebue asemenea să dau acestei fete mijlocul de a se justifica cât maî curînd va fi cu pu­tinţă. — Şi ai s’o chemi în cabinetul tău ? (Va urma) 1

Next