Adevěrul, iulie 1892 (Anul 5, nr. 1222-1251)

1892-07-22 / nr. 1242

2 5) Pentru ce a însărcinat cu constata­rea acelor hoţii tocmai pe controlorul Cristian despre care ştia că nici o dată nu şi-a făcut datoria de a inspecta cu minuţiositate compturile percepţiei, căci de sigur dacă ar fi fost însărcinat un al­tul s’ar fi constatat­ de mult hoţiile şi în acest cas­ă. Murat n’ar mai fi fost astăzi casier general. 6) In fine pentru ce a regulat ca con­statarea să se facă numai de la 1 Apri­lie anul trecut 1891, iar nu din timpul D-sale ca perceptor, și pentru ce dacă se știa nevinovat după cum voeşte a se a­­răta, n’a cerut ministerului ..trimiterea u­­nui inspector financiar, pentru a face a­­ceste constatări, căci afară de sumele pri­mite de la contribuabili fără să li se dea chitanţe, afară de falsurile făcute în re­gistre şi afară de falsificarea tuturor lis­telor de rămăşiţe ar fi constatate şi mo­dul cum se achită debitele exerciţiilor fi­nanciare trecute adică, că ele se achitau luându-se sume de bani de la exerciţiul curent şi dându-se la cel trecut; s’ar fi constatat în fine, că chiar cu chipul a­­cesta n’ar fi rău­şit a achita acele debite, dacă n’ar fi uzat de ceva cu mult mai grav, adică de a da la scădere pe con­tribuabili fără ştirea lor şi fără a merita cel puţin să fie scăzuţi. O dată scăzămintele aprobate, debitul diminua, iar în urmă continua a împlini regulat de la acei contribuabili dările lor, dându-le chiar chitanţe şi sumele perce­pute le vărsa la caserie în comptul debi­tului, fără a da liste nominale de acele incasărî spre a se adăoga cu ele debitul. Prin aceste manopere, Domnule Minis­tru, fără îndoială că s’a frustat cu zecimi de mii de lei Statul. Toate acestea fiind cestiunî foarte im­portante și cari se pot constata cu uşu­rință, dacă se va trimete cât maî urgent un inspector financiar şi s’ar suspenda actualul casier general, căci alt­fel se poate ca într’o noapte să auzim că a ars caseria cu toate registrele şi actele după care se poate face constatarea sau cel pu­ţin să auzim că ele au fost sustrase. Sunt convins, Domnule Ministru, că Domnia-Voastră care aţi dat probe des­tule că nu ţineţi în funcţiunea de­cât oa­meni capabili şi oneşti, îndată după citi­rea celor denunţate mai sus, nu veţi ezita un moment a ordona revocarea casieru­lui, ca în lipsa lui să se constate hoţiele fără cea mai mică bănuială că ele au fost întru cât­va acoperite. De altmintrelea nu pot crede că Dom­nia-Voastră vă veţi mulţumi numai cu a­­menda de 100 lei ce au dat-o casierului, pe câtă vreme cu multă dreptate aţi de­misionat pe perceptorul Mândroviceanu. Scrurator, vom putea rădica moralmente pe ţăranul nostru din ignoranţa în care zace. Nu-i mai puţin adevărat, D-le director, că cinstea acestor progrese, nu revine de­cât unor învăţători capabili şi sîrguitori, cum de pildă e învăţătorul din Slăveni, D. Ma­rin Niţescu, care face cele mai mari sa­crificii pentru educaţiunea şi instrucţiunea copiilor de ţărani. * * * In ziua de 28 iunie, a avut loc în a­­ceastă comună solemnitatea distribuireî premielor la elevii şi elevele cari s’au dis­tins la învăţătură. Localul şcoalei era frumos împodobit cu verdeaţă şi flori. Au asistat la această so­lemnitate, pe lângă un public destul de numeros şi D-na Elena Fratoştiţeanu, pro­prietară în Săveni, una din sprijinitoarele acestei şcoli şi care e şi presidenta comi­­siunea de examinare. înainte de distribuţia premielor, elevii şi elevele au recitat poezii şi au cântat în cor, apoi harnicul şi inteligentul învăţător a ţinut o mică alocuţiune privitoare la im­portanţa învăţământului sătenesc, mulţu­mind în acelaşi timp D-nei Fratoştiţeanu pentru ajutorul şi interesul ce pune pen­tru cultura ţăranului nostru. După D-sa a vorbit D-na Fratoştiţeanu făcând cele mai frumoase şi bine-meritate elogii stăruinţelor învăţătorului Niţescu, graţie cărora se pot vedea azi rezultatele atât de mulţumitoare ale şcoaleî din Să­venî. A maî vorbit apoi şi D. primar Petre Voinea, după care a început distribuirea premielor. Seara, sătenii s’au strîns în curtea şco­­lei şi au încins o uriaşă horă, în scâr­­ţîitul a trei scripci, jucând şi veselindu-se plini de mândrie şi mulţumire că fii lor au început a primi bine­făcătoarele raze ale culturei. Preotul Comănoiu Hrihăilescu, din com. Babiciu. Instrucţia la sate Com. Săvenî, 12 Iulie 1892. D-le Director, Dacă instrucţiunea la sate va lua a­­văntul pe care l’a luat în comuna noastră Săvenî, trebue să mărturisesc că într’un scurt timp ţara noastră ar putea cu ade­vărat să se pună, din punctul de vedere al instrucţiuneî, alăturea cu cele maî ci­vilizate State din Europa. E ştiut lucru că instrucţiunea în un Stat joacă rolul cel maî de căpetenie ; cu cât o ţară posedă cetăţeni maî bine înar­maţi din punctul de vedere al instrucţiu­neî, cu atât treptele progresului vor fi ur­cate maî cu înlesnire. In special, clasa cea maî numeroasă, clasa sătenilor, are în prima linie absolută nevoie de instrucţiuni pentru a se putea lupta ca folos cu nevoile ce apucă atât de mult asupra sa. De aceea, asistând la examele de finele anului ale şcoaleî din comuna Săvenî, şi maî ales observând progresele uimitoare fă­cute de copii sătenilor noştri, mi s’a umplut pe de o parte inima de bucurie, iar pe de alta mi-a înăscut speranţa că punăndu-se aceiaşi stăruinţă în învăţământul sătenesc,, repede FOITA. ZIARULUI „A HE VÉRÜL“ MERCUR! 22 IULIE 1892 Apoi am coborît cu inima strânsă de scena ce mi se înfăţişase, am stat pănă târziu seara, am vorbit despre ceia ce va deveni corpul lui Gr. Manolescu. De­sigur că statul român va îngriji ca corpul lui să se aducă în ţară, sau admi­ţând ipotesa aproape imposibilă că statul va fi indiferent, sunt convins că o sub­scripţie naţională se va face şi corpul su­blimului Manolescu va fi adus acolo, la Bucureşti, lângă locaşul ce-i fu atât de scump şi căruia i şi-a consacrat toată ti­nereţea. Nu ştiu ce se va face. Din fericire D. Ionescu Gion e în Paris, nădăjduesc că se va interesa pe lângă guvern pentru a se acorda o sumă oăre­care pentru aducerea corpului lui Gr. Manolescu în țară. Plâng d­impreună cu cei ce au admirat pe Grigore Manolescu de perderea ce o suferim în persoana lui­ Caton Theodorian. Alspit’e­n siMii generale in Franta Grigore Manolescu [Paris 14 Iulie 1892, Grigore Manolescu nu mai este. In urma dureroasei operaţiuni ce a suferit, marele artist al României sucombă azi, 14 Iulie 6 ore seara, în casa de sănătate din rue Ranelagh, 65, din causa unui cancer la stomac. Imediat ce sfîşietoarea veste îmi fu cu­noscută, acompaniat de un amic mă îm­barcai pentru Passy pentru a-mî face ul­tima datorie către rămăşiţele pământeşti ale aceluia ce fu Grigore Manolescu. Timp de o jumătate oră cât ţinu dru­mul pănă la Passy îmi păru un secol, in sfîrşit vaporul se opreşte în faţa punteî Granelle şi în zece minute mă aflam în faţa casei cu No. 65 din rue Ranelagh. Casa în care s’a sfîrşit Grigore Mano­lescu e o vilă de aspect drăgălaş, de un stil plăcut, înconjurată de pomi şi în fund limitată de un imens parc, e de înfăţişa­rea cea maî feerică. De multe ori îmi spunea D-na Roma­­nescu, neconsolata sa tovarăşe, că Mano­lescu îşî perdea gândurile privind pitorescul parc, ascultând cântatul privighetorilor şi uneori, simţindu-se rău, plângea ca un copil. In parcul din faţa casei am găsit pe D-na Romanescu, întovărăşită de D-ra Ana Ciupagea şi încă de câte­va persoane, i-am presentat respectele mele de condoleanţă, apoi m’am urcat în primul etaj, în camera unde zăcea încă pe patu-i de suferinţă artistul Manolescu. Erau 7 ore seara, adică trei ceasuri de când sufletul părăsise corpul lui, era însă tot cald, păre­a că focul care’l animase a­­tât timp pe scenă şi ne făcuse de atâtea ori să vărsăm lacrimi, nu se îndura să-l părăsească, începuse să devie ţeapăn, i-am luat mâi­nile ce-i erau întinse de-a lungul corpu­lui şi i le-am pus pe piept. Apoi­­ am mângâiat faţa slăbită de boală, alterată de suferinţă, dar care păstra aceiaşi dră­­gălăşie, aceiaşi simpatie şi dulceaţă. PARIS, 20 iulie.—Se cunosc deja 709 alegeri pentru consiliele generale, dintre care 538 republicani, 115 conservatori şi 56 balotage. Republicanii câştigă 75 lo­curi. Majoritatea trece de la Conservatori la Republicani în departamentele Eure şi Sarthe. D. Loubet a fost reales. PARIS, 20 iulie.— Alegerile consilielor generale.—Rezultatele cunoscute: 977 re­publicani, 217 conservatori, 90 balotage. Republicanii câștigă 127 locuri. La Montrésor balotagia între D. Wilson, republican și candidatul conservator. Casele din Bucureşti, situate pe şoseaua Bonaparte No. 5, lângă bariera casei Victoria, pe linia tramvaiului, compuse din 16 camere, 12 de stăpâni şi 4 de slugi cu tot locul lor şi îm­preună cu locul de alături, unde se ţine târgul de ţuică, şoseaua Bonaparte No. 7, se vând în condiţiuni excepţional de favorabile: întinderea suprafeţei totale a ambelor locuri,­e de metri patraţi 4,278. Cu puţ cu pompă, apă din vina de la Herestráu. Nemerite pentru instalaţiu­­nea unui stabiliment de indu­strie. Doritorii să se adreseze la administraţia ziarului nostru INFORMAŢI­UNI Rugăm pe toţi cetăţenii, cari au fost buzunăriţi, şi cari vor­­ buzunăriţi în numele prince­­sei Maria de Edimbourg, să bi­­ne­voiască a veni la redacţiu­­nea noastră, pentru a ne face cunoscut numele agentului po­liţienesc care ’- a buzunărit, şi suma de care au fost buzună­­riţii. Cetăţenii pot fi siguri de cea mai mare discreţiune Execuţiunea din Sofia Koelnische Z­itung anunţă că D. Al. Ghica-Brigadiru, agentul diploma­tic al României la Sofia a luat iniţia­tiva a interveni pe lângă guvernul bul­gar în favorul celor osândiţi la moarte prin strangulare. D. Alexandru Ghica a câştigat la această idee şi pe reprezentanţii Italiei şi J Belgiei, cu cari apoi un demers co­lectiv au făcut pentru graţiarea celor osândiţi, ori pentru comutarea pedepsei lor. D. Al. Ghica a insistat în special pentru graţiarea lui Karaveloff, fost prim-ministru al Bulgariei, condamnat la patru ani de închisoare. Acest de­mers diplomatic nu a avut însă nici un efect.* * * Unul dintre executaţi, anume Mi­­larov, după pronunţarea osândei la moarte, a făcut o cerere de graţiare primului ministru Stambuloff. Această petiţie a fost însoţită de o apostilă a preşedintelui tribunalului, care so­licită lui Stambuloff clemenţa sa pen­tru osândit. Stambuloff a scris cu mâna sa ur­­mătoarele pe această petiţie. Trădătorii de patrie n’au dreptul să aspire la graţie. Osânda trebue să se execute. Atrocităţi ungureşti Pester Lloyd anunţă că câţi­va honvezi unguri au năvălit fără nici un motiv asupra protopo­pului Iuliu Dan din Făgăraş şi i-au spart capul.­ Protopopul şedea la masă în­tr-o berărie cu mai mulţi frun­taşi români din localitate şi cu primarul din Beclean, în vreme ce trăsura îl aştepta afară. Câţi­va honvezi trecând pe dinaintea berăriei, se opriră înaintea trăsurii şi tăiară coa­da unui cal. O fetiţă care se afla în trăsură, alergă în be­rărie şi spuse protopopului Dan ce ispravă au făcut honvezii. Protopopul se scoală de la masă şi împreună cu tovarăşii săi au eşit din berărie. Abia au ajuns lângă trăsură şi honvezii unguri, fără să fie provocaţi nici indirect măcar, au năvălit cu baionetele asu­pra D-lui Dan şi a tovarăşilor săi. Primarul din Beclean a fost grav rănit cu baioneta, cei­­l­alţi au primit mai multe răni puţin grave, iar protopopul Dan a eşit cu capul spart şi acope­rit cu sânge. Imediat primarul a fost tran­sportat la spital, protopul Dan dus acasă, cei­l­alţi într’o far­macie, unde li­ s’a făcut pansa­mentele necesare şi honvezii au fost escortaţi la cazarmă. Aceste atrocităţi le poves­teşte întocmai Pester Lu­yd, prin­cipalul organ oficios al guver­nului unguresc.* * * Egyetértés anunţă următoarele: Se ştie că baroul d­e Arad a pornit o anchetă în contra advocaţilor români Aurel Suciu, Nicolae Oncu, Ştefan Pop şi Petre Truţa, care au dat prea multe motive la această anchetă, în urma conduitei lor antipatriotice. Ni­ se scrie că aceşti­ patru advocaţi valahi au trimes deja replica lor în scris la acuzaţiunea procurorului. A­­ceastă replică anti­patriotică n’a fost luată în considerare şi procurorul a conchis la ridicarea dreptului de advocat al acestor patru trădă­tori de patrie. Afacerea se va judeca în cursul lu­­nei August, la tribunalul din Arad. Ieri a fost adunarea societăţii Salvatorul în­ sala Hotelului Dacia. Vreo 50 — 60 fe­mei înaintate în vârstă au fost convocate pentru a alege un nou comitet de admi­ nistraţie şi a proceda apoi la darea în ju­decată a fostului comitet şi în special a D-luî Nae Petrescu, preşedinte şi casier al societăţii. Bietele femei n’au înţeles însă de ce au fost convocate şi au făcut o gălăgie in­fernală, în­cât nu mai era chip de înţe­legere. Toate au cerut să vie preşedintele societăţii D. Nae Petrescu, ori să fie adus cu poliţia, că să -şi facă socotelile. Acest D. Nae Petrescu, pensionar al Sta­tului, se zice că a sustras o sumă de peste 35.000 lei din fondurile societăţii Salva­torul, astfel că această societate nu mai dispune azi de nici un fond. Toate recla­­maţiunile de pănă acum ale membrilor societăţii au rămas zadarnice, căci parche­tul nu se mişcă pănă ce un nou comitet al societăţii nu va denunţa în mod oficial hoţiile lui Nae Petrescu. Femeile adunate n’au înţeles aceasta şi astfel adunarea de ieri s’a disolvat în mij­locul ciudatelor strigăte şi blestemuri ale babelor. Budgetul comunei Iaşi, a fost mo­dificat simţitor de ministerul de in­terne suprimându-se 35.000 destinaţi pentru pavarea oraşului. Consiliul comunal de Iaşi a făcut recurs în contra acestei suprimări la consiliul de miniştri. Acesta însă a respins recursul şi ast­fel comuna Iaşi, trebue sä urmeze cu acest bud­get modificat şi sä renunţe la con­tinuarea pavagiului. IU­ Azi se va da ordonanţa definitivă in afacerea Alexianu-Niculescu. Duminecă a avut loc în grădina Trocadero serbarea Clubului Munci­torilor, organizată în folosul brută­riei cooperative. Serbarea a avut un succes dintre cele mai strălucite. Peste 4000 de muncitori au luat parte la serbare. Concursul de popiei şi tombola au excelat printre cele­l­alte jocuri or­ganizate. Numai tombola a produs aproape 800 lei. Se crede că venitul serbărei trece peste suma de 2000 lei. Cu această ocaziune constatăm că muncitorii Capitalei au început a în­ţelege cât de important lucru e în organizaţia lor, întemeerea cât mai curând a brutăriei cooperative, me­nită a le înlesni pe de o parte consu­­maţiunea pâinei în condiţiuni favo­rabile, iar pe de alta a întări şi mai mult organizaţia partidului lor. Seara, D-nii : Anton Bacalbaşa, Al. Ionescu şi Dulceanu, au ţinut câte o cuvântare explicând însemnătatea or­ganizaţiei muncitorilor în lupta pen­tru cucerirea reformelor democratice. GUY DE MAUPASSANT JOSEP Erau ameţite, dar ameţite de-al binelea, mititea baronesă Andrea de Fraisières şi mititica contesă Noemi de Gardens. Prânziseră numai ele singure, între patru ochi, în salonul de sticlă care se uita la mare. Pe ferestrele deschise, vântul dulce al unei seri de vară intra, călduţ şi ră­coros tot­odată. Cele două femei, întinse pe „chaises longues“ beau acum din mi­nut în minut câte o gură de chartreuse fumând ţigări, şi îşi spuneau secrete fi­­reeşti, secrete pe care numai această plă­cută beţie neaşteptată le poate aduce pe buzele lor. Bărbaţii lor se întorseseră după prânz FORTUNE DU B0I8G0BET VIII (61) Loja slngerată — Ce ! uitaseși împrejurarea asta așa de curioasă ! Cu toate astea Lolif îți atră­sese destul de bine luarea aminte. — Așa e. Dar ce vrei? In acest mo­ment nu maî știă unde mi-e capul. — Din fericire, eu am sânge rece pen­tru doi. — Și idei minunate. E peste putinţă ca aceşti doi streini cari observă tot, să nu fi observat că femeea pe care a primit-o Julia în lojă la dînsa... şi întrebîndu’î... — Ba nu’î vom întreba de loc. Simancas e neîncrezător ca o corcitură de european şi indian ce este, iar Saint- Galmiere e înţelept ca un şearpe, emble­ma profesiunei lui. Aceşti onorabili cetăţeni din lumea nouă s’au temut tot-d’auna să nu se compro­mită. Şi te rog nu stăruinţă să fii cu bă­gare de seamă faţă cu dînşiî. Lasă-mâ să fac ce ştiu. Ştiă eu cum să’î întorc ca să le scot destăinuiri folositoare. Rolul teu e de hotărît de maî nainte. Când va veni vorba de crima de la O­­peră, mulţumeşte-te să plângi soarta doam­nei d’Orcival, şi vorbeşte de cea pe care e învinovăţită că ar fi omorît-o, cum ar vorbi de şahul Persiei. Dar iată-ne ajunşi. Aşteaptă puţin să văd dacă sunt aici, adăogă căpitanul, cotind la colțul stradei Laffitte. Tocmai reluă el după ce aruncase o o­­chire, printre perdele, în sală. Mănâncă stridii, și beau vin de Champagne. Asta e un semn bun. Celebrele stridii de Moren­­nes deschid pofta de mâncare, iar vinul lui Gliquot desleagă limba... Lângă masa lor este p­ofta liberă. De­sigur, avem noroc astă­zi. Să ne folosim. Și întorcându-se la ușa care dă pe bu­levard, căpitanul intră. Gaston, care îl urma de aproape, tre­când pragul acestui salon strălucitor de lumină și de aurării, crezu că vede trista chilie de la Saint-Lazare. Contrastul adu­sese fără veste apariția aceasta lugubră, și senzația fu așa de puternică în­cât îi veni să plângă. — Domnul Novitel aici! strigă Siman­cas. După mine ăsta e un eveniment. — Un eveniment fericit, adăugă docto­rul din Canada. Și iată D. Darcy. Serbă­­toarea este desevîrși­tă. Sper că vă veți pune aproape de noi. — Cu cea maî mare plăcere, respunse căpitanul. Vom ajunge pănă la „pique­­nique“ dacă amestecătura asta vă poate plăcea. Tot, maî este timp, mi se pare. De abia începeți. — Vom lua-o iar de la capăt, dacă ar trebui, ca să avem plăcerea să cinăm cu D-voastră ripostă Simancas. — De prisos, scumpe generale. Noi vom urma lista D-voastră. Sunt sigur că tre­bue să fie minunată. — Eu am făcut-o, și sunt destul de cunoscător, zise cu modestie Saint-Gal­­mier. După stridii vom avea supă de scoici, apoi crap­ă la Chambord... Și începu să numere vreo opt nouă fe­luri de mâncări și vr’o trei de vinuri. — Minunat, doctore, zise căpitanul. Dacă voiu ieși de aici cu vr’o indigestie, nă­dăjduesc pe sprijinul D-tale. — N’aibî nici o grijă, căpitane. Prîn­­zurile pe care le poruncesc eu se mistue tot-d’auna. Voiu spune să servească pen­tru patru. Novitel se așezase deja lângă general. Darcy se puse în fața prietenului seu, la stînga doctoruluî. Prietenul Bertei se silea din resputerî să pară vesel, dar nu isbutea de loc. Chi­lia, grozava chilie, îi stătea vevînic în­­nainte. — Ce vînt, bun v’a adus aici, domni­lor ? întrebă Simancas. Noi cari suntem musafiri obicinuiți, nu v’am văzut pănă acum nici odată. — Așa e. Eu am luat obiceiul burghe­­zesc de a mânca acasă de când am o bu­cătăreasă care’mî face bucate după poftă. Asediul Parisului m’a făcut mâncăcios. Am mâncat atâta carne de cal atunci! Prânzul nostru de la club, e bun, dar plicticoșii pe cari trebue să’i suferi acolo, m’au alungat. Și, astă-seară, prietenul meu Darcy a­­vând gîndurî negre, i-am propus ca să’l distrez să mergem unde­va să mâncăm mai extravagant. — Gânduri negre... ipohondrie... , ner­­vaoză de rărunchi, grogăi doctoruleț de la facultatea din Québec. Tratez afecțiunea asta cu metoda mea dietetică, și o vin­dec tot-d’auna. — Se vindecă mai bine cu șampanie, nu’i așa, Darcy ? — Oh ! s’a trecut deja, zise Darcy cău­tând să zîmbească. In schimb am o foa­me de lup și o sete de burete. —­ Minunate simptome, scumpe dom­nule ; când are cineva vr’un necaz, tre­bue să’l înnece. — Și eu înțeleg, domnule, zise Siman­cas cu un aer de mare părere de rău, eu înțeleg că veți fi fost foarte greu lovit aflând despre moartea tragică a doamnei d’Orcival. Novitel aruncă prietenului său o pri­vire care zicea : — Vezi că el singur aduce vorba de asta. Ține-te bine. — Da, foarte greu lovit, răspunese Darcy, care de astă-dată găsi adevăratul ton. Mă despărțisem de această sărmană Julia, dar aveam o frumoasă amintire de la din­a. Noutatea m’a zăpăcit. — Și noi am fost, eu și cu Saint-Gal­­mier, cu atâta mai mult zdruncinaţi cu cât ne aflam la bal într’o lojă alăturea cu a eî... după cât se pare, căci noi nu am fi recunoscut-o sub îmbrăcămintea eî albă cu negru. Şi ni s’a spus că această crimă a tre­buit să se fi săvîrşit nu multe minute după ce am plecat noi­­ acolo. De ce n’am mai stat puțin! Poate că aflarea noastră în acel loc, ar fi împiedicat pe ucigaș. — Pe ucigașa, scumpe generale, rec­i­­fică râzînd Saint-Galmier. (Va urma)

Next