Adevěrul, iulie 1892 (Anul 5, nr. 1222-1251)
1892-07-22 / nr. 1242
2 5) Pentru ce a însărcinat cu constatarea acelor hoţii tocmai pe controlorul Cristian despre care ştia că nici o dată nu şi-a făcut datoria de a inspecta cu minuţiositate compturile percepţiei, căci de sigur dacă ar fi fost însărcinat un altul s’ar fi constatat de mult hoţiile şi în acest casă. Murat n’ar mai fi fost astăzi casier general. 6) In fine pentru ce a regulat ca constatarea să se facă numai de la 1 Aprilie anul trecut 1891, iar nu din timpul D-sale ca perceptor, și pentru ce dacă se știa nevinovat după cum voeşte a se arăta, n’a cerut ministerului ..trimiterea unui inspector financiar, pentru a face aceste constatări, căci afară de sumele primite de la contribuabili fără să li se dea chitanţe, afară de falsurile făcute în registre şi afară de falsificarea tuturor listelor de rămăşiţe ar fi constatate şi modul cum se achită debitele exerciţiilor financiare trecute adică, că ele se achitau luându-se sume de bani de la exerciţiul curent şi dându-se la cel trecut; s’ar fi constatat în fine, că chiar cu chipul acesta n’ar fi răuşit a achita acele debite, dacă n’ar fi uzat de ceva cu mult mai grav, adică de a da la scădere pe contribuabili fără ştirea lor şi fără a merita cel puţin să fie scăzuţi. O dată scăzămintele aprobate, debitul diminua, iar în urmă continua a împlini regulat de la acei contribuabili dările lor, dându-le chiar chitanţe şi sumele percepute le vărsa la caserie în comptul debitului, fără a da liste nominale de acele incasărî spre a se adăoga cu ele debitul. Prin aceste manopere, Domnule Ministru, fără îndoială că s’a frustat cu zecimi de mii de lei Statul. Toate acestea fiind cestiunî foarte importante și cari se pot constata cu uşurință, dacă se va trimete cât maî urgent un inspector financiar şi s’ar suspenda actualul casier general, căci altfel se poate ca într’o noapte să auzim că a ars caseria cu toate registrele şi actele după care se poate face constatarea sau cel puţin să auzim că ele au fost sustrase. Sunt convins, Domnule Ministru, că Domnia-Voastră care aţi dat probe destule că nu ţineţi în funcţiunea decât oameni capabili şi oneşti, îndată după citirea celor denunţate mai sus, nu veţi ezita un moment a ordona revocarea casierului, ca în lipsa lui să se constate hoţiele fără cea mai mică bănuială că ele au fost întru câtva acoperite. De altmintrelea nu pot crede că Domnia-Voastră vă veţi mulţumi numai cu amenda de 100 lei ce au dat-o casierului, pe câtă vreme cu multă dreptate aţi demisionat pe perceptorul Mândroviceanu. Scrurator, vom putea rădica moralmente pe ţăranul nostru din ignoranţa în care zace. Nu-i mai puţin adevărat, D-le director, că cinstea acestor progrese, nu revine decât unor învăţători capabili şi sîrguitori, cum de pildă e învăţătorul din Slăveni, D. Marin Niţescu, care face cele mai mari sacrificii pentru educaţiunea şi instrucţiunea copiilor de ţărani. * * * In ziua de 28 iunie, a avut loc în această comună solemnitatea distribuireî premielor la elevii şi elevele cari s’au distins la învăţătură. Localul şcoalei era frumos împodobit cu verdeaţă şi flori. Au asistat la această solemnitate, pe lângă un public destul de numeros şi D-na Elena Fratoştiţeanu, proprietară în Săveni, una din sprijinitoarele acestei şcoli şi care e şi presidenta comisiunea de examinare. înainte de distribuţia premielor, elevii şi elevele au recitat poezii şi au cântat în cor, apoi harnicul şi inteligentul învăţător a ţinut o mică alocuţiune privitoare la importanţa învăţământului sătenesc, mulţumind în acelaşi timp D-nei Fratoştiţeanu pentru ajutorul şi interesul ce pune pentru cultura ţăranului nostru. După D-sa a vorbit D-na Fratoştiţeanu făcând cele mai frumoase şi bine-meritate elogii stăruinţelor învăţătorului Niţescu, graţie cărora se pot vedea azi rezultatele atât de mulţumitoare ale şcoaleî din Săvenî. A maî vorbit apoi şi D. primar Petre Voinea, după care a început distribuirea premielor. Seara, sătenii s’au strîns în curtea şcolei şi au încins o uriaşă horă, în scârţîitul a trei scripci, jucând şi veselindu-se plini de mândrie şi mulţumire că fii lor au început a primi binefăcătoarele raze ale culturei. Preotul Comănoiu Hrihăilescu, din com. Babiciu. Instrucţia la sate Com. Săvenî, 12 Iulie 1892. D-le Director, Dacă instrucţiunea la sate va lua avăntul pe care l’a luat în comuna noastră Săvenî, trebue să mărturisesc că într’un scurt timp ţara noastră ar putea cu adevărat să se pună, din punctul de vedere al instrucţiuneî, alăturea cu cele maî civilizate State din Europa. E ştiut lucru că instrucţiunea în un Stat joacă rolul cel maî de căpetenie ; cu cât o ţară posedă cetăţeni maî bine înarmaţi din punctul de vedere al instrucţiuneî, cu atât treptele progresului vor fi urcate maî cu înlesnire. In special, clasa cea maî numeroasă, clasa sătenilor, are în prima linie absolută nevoie de instrucţiuni pentru a se putea lupta ca folos cu nevoile ce apucă atât de mult asupra sa. De aceea, asistând la examele de finele anului ale şcoaleî din comuna Săvenî, şi maî ales observând progresele uimitoare făcute de copii sătenilor noştri, mi s’a umplut pe de o parte inima de bucurie, iar pe de alta mi-a înăscut speranţa că punăndu-se aceiaşi stăruinţă în învăţământul sătenesc,, repede FOITA. ZIARULUI „A HE VÉRÜL“ MERCUR! 22 IULIE 1892 Apoi am coborît cu inima strânsă de scena ce mi se înfăţişase, am stat pănă târziu seara, am vorbit despre ceia ce va deveni corpul lui Gr. Manolescu. Desigur că statul român va îngriji ca corpul lui să se aducă în ţară, sau admiţând ipotesa aproape imposibilă că statul va fi indiferent, sunt convins că o subscripţie naţională se va face şi corpul sublimului Manolescu va fi adus acolo, la Bucureşti, lângă locaşul ce-i fu atât de scump şi căruia i şi-a consacrat toată tinereţea. Nu ştiu ce se va face. Din fericire D. Ionescu Gion e în Paris, nădăjduesc că se va interesa pe lângă guvern pentru a se acorda o sumă oărecare pentru aducerea corpului lui Gr. Manolescu în țară. Plâng dimpreună cu cei ce au admirat pe Grigore Manolescu de perderea ce o suferim în persoana lui Caton Theodorian. Alspit’en siMii generale in Franta Grigore Manolescu [Paris 14 Iulie 1892, Grigore Manolescu nu mai este. In urma dureroasei operaţiuni ce a suferit, marele artist al României sucombă azi, 14 Iulie 6 ore seara, în casa de sănătate din rue Ranelagh, 65, din causa unui cancer la stomac. Imediat ce sfîşietoarea veste îmi fu cunoscută, acompaniat de un amic mă îmbarcai pentru Passy pentru a-mî face ultima datorie către rămăşiţele pământeşti ale aceluia ce fu Grigore Manolescu. Timp de o jumătate oră cât ţinu drumul pănă la Passy îmi păru un secol, in sfîrşit vaporul se opreşte în faţa punteî Granelle şi în zece minute mă aflam în faţa casei cu No. 65 din rue Ranelagh. Casa în care s’a sfîrşit Grigore Manolescu e o vilă de aspect drăgălaş, de un stil plăcut, înconjurată de pomi şi în fund limitată de un imens parc, e de înfăţişarea cea maî feerică. De multe ori îmi spunea D-na Romanescu, neconsolata sa tovarăşe, că Manolescu îşî perdea gândurile privind pitorescul parc, ascultând cântatul privighetorilor şi uneori, simţindu-se rău, plângea ca un copil. In parcul din faţa casei am găsit pe D-na Romanescu, întovărăşită de D-ra Ana Ciupagea şi încă de câteva persoane, i-am presentat respectele mele de condoleanţă, apoi m’am urcat în primul etaj, în camera unde zăcea încă pe patu-i de suferinţă artistul Manolescu. Erau 7 ore seara, adică trei ceasuri de când sufletul părăsise corpul lui, era însă tot cald, părea că focul care’l animase atât timp pe scenă şi ne făcuse de atâtea ori să vărsăm lacrimi, nu se îndura să-l părăsească, începuse să devie ţeapăn, i-am luat mâinile ce-i erau întinse de-a lungul corpului şi i le-am pus pe piept. Apoi am mângâiat faţa slăbită de boală, alterată de suferinţă, dar care păstra aceiaşi drăgălăşie, aceiaşi simpatie şi dulceaţă. PARIS, 20 iulie.—Se cunosc deja 709 alegeri pentru consiliele generale, dintre care 538 republicani, 115 conservatori şi 56 balotage. Republicanii câştigă 75 locuri. Majoritatea trece de la Conservatori la Republicani în departamentele Eure şi Sarthe. D. Loubet a fost reales. PARIS, 20 iulie.— Alegerile consilielor generale.—Rezultatele cunoscute: 977 republicani, 217 conservatori, 90 balotage. Republicanii câștigă 127 locuri. La Montrésor balotagia între D. Wilson, republican și candidatul conservator. Casele din Bucureşti, situate pe şoseaua Bonaparte No. 5, lângă bariera casei Victoria, pe linia tramvaiului, compuse din 16 camere, 12 de stăpâni şi 4 de slugi cu tot locul lor şi împreună cu locul de alături, unde se ţine târgul de ţuică, şoseaua Bonaparte No. 7, se vând în condiţiuni excepţional de favorabile: întinderea suprafeţei totale a ambelor locuri,e de metri patraţi 4,278. Cu puţ cu pompă, apă din vina de la Herestráu. Nemerite pentru instalaţiunea unui stabiliment de industrie. Doritorii să se adreseze la administraţia ziarului nostru INFORMAŢIUNI Rugăm pe toţi cetăţenii, cari au fost buzunăriţi, şi cari vor buzunăriţi în numele princesei Maria de Edimbourg, să binevoiască a veni la redacţiunea noastră, pentru a ne face cunoscut numele agentului poliţienesc care ’- a buzunărit, şi suma de care au fost buzunăriţii. Cetăţenii pot fi siguri de cea mai mare discreţiune Execuţiunea din Sofia Koelnische Zitung anunţă că D. Al. Ghica-Brigadiru, agentul diplomatic al României la Sofia a luat iniţiativa a interveni pe lângă guvernul bulgar în favorul celor osândiţi la moarte prin strangulare. D. Alexandru Ghica a câştigat la această idee şi pe reprezentanţii Italiei şi J Belgiei, cu cari apoi un demers colectiv au făcut pentru graţiarea celor osândiţi, ori pentru comutarea pedepsei lor. D. Al. Ghica a insistat în special pentru graţiarea lui Karaveloff, fost prim-ministru al Bulgariei, condamnat la patru ani de închisoare. Acest demers diplomatic nu a avut însă nici un efect.* * * Unul dintre executaţi, anume Milarov, după pronunţarea osândei la moarte, a făcut o cerere de graţiare primului ministru Stambuloff. Această petiţie a fost însoţită de o apostilă a preşedintelui tribunalului, care solicită lui Stambuloff clemenţa sa pentru osândit. Stambuloff a scris cu mâna sa următoarele pe această petiţie. Trădătorii de patrie n’au dreptul să aspire la graţie. Osânda trebue să se execute. Atrocităţi ungureşti Pester Lloyd anunţă că câţiva honvezi unguri au năvălit fără nici un motiv asupra protopopului Iuliu Dan din Făgăraş şi i-au spart capul. Protopopul şedea la masă într-o berărie cu mai mulţi fruntaşi români din localitate şi cu primarul din Beclean, în vreme ce trăsura îl aştepta afară. Câţiva honvezi trecând pe dinaintea berăriei, se opriră înaintea trăsurii şi tăiară coada unui cal. O fetiţă care se afla în trăsură, alergă în berărie şi spuse protopopului Dan ce ispravă au făcut honvezii. Protopopul se scoală de la masă şi împreună cu tovarăşii săi au eşit din berărie. Abia au ajuns lângă trăsură şi honvezii unguri, fără să fie provocaţi nici indirect măcar, au năvălit cu baionetele asupra D-lui Dan şi a tovarăşilor săi. Primarul din Beclean a fost grav rănit cu baioneta, ceilalţi au primit mai multe răni puţin grave, iar protopopul Dan a eşit cu capul spart şi acoperit cu sânge. Imediat primarul a fost transportat la spital, protopul Dan dus acasă, ceilalţi într’o farmacie, unde li s’a făcut pansamentele necesare şi honvezii au fost escortaţi la cazarmă. Aceste atrocităţi le povesteşte întocmai Pester Luyd, principalul organ oficios al guvernului unguresc.* * * Egyetértés anunţă următoarele: Se ştie că baroul de Arad a pornit o anchetă în contra advocaţilor români Aurel Suciu, Nicolae Oncu, Ştefan Pop şi Petre Truţa, care au dat prea multe motive la această anchetă, în urma conduitei lor antipatriotice. Ni se scrie că aceşti patru advocaţi valahi au trimes deja replica lor în scris la acuzaţiunea procurorului. Această replică antipatriotică n’a fost luată în considerare şi procurorul a conchis la ridicarea dreptului de advocat al acestor patru trădători de patrie. Afacerea se va judeca în cursul lunei August, la tribunalul din Arad. Ieri a fost adunarea societăţii Salvatorul în sala Hotelului Dacia. Vreo 50 — 60 femei înaintate în vârstă au fost convocate pentru a alege un nou comitet de admi nistraţie şi a proceda apoi la darea în judecată a fostului comitet şi în special a D-luî Nae Petrescu, preşedinte şi casier al societăţii. Bietele femei n’au înţeles însă de ce au fost convocate şi au făcut o gălăgie infernală, încât nu mai era chip de înţelegere. Toate au cerut să vie preşedintele societăţii D. Nae Petrescu, ori să fie adus cu poliţia, că să -şi facă socotelile. Acest D. Nae Petrescu, pensionar al Statului, se zice că a sustras o sumă de peste 35.000 lei din fondurile societăţii Salvatorul, astfel că această societate nu mai dispune azi de nici un fond. Toate reclamaţiunile de pănă acum ale membrilor societăţii au rămas zadarnice, căci parchetul nu se mişcă pănă ce un nou comitet al societăţii nu va denunţa în mod oficial hoţiile lui Nae Petrescu. Femeile adunate n’au înţeles aceasta şi astfel adunarea de ieri s’a disolvat în mijlocul ciudatelor strigăte şi blestemuri ale babelor. Budgetul comunei Iaşi, a fost modificat simţitor de ministerul de interne suprimându-se 35.000 destinaţi pentru pavarea oraşului. Consiliul comunal de Iaşi a făcut recurs în contra acestei suprimări la consiliul de miniştri. Acesta însă a respins recursul şi astfel comuna Iaşi, trebue sä urmeze cu acest budget modificat şi sä renunţe la continuarea pavagiului. IU Azi se va da ordonanţa definitivă in afacerea Alexianu-Niculescu. Duminecă a avut loc în grădina Trocadero serbarea Clubului Muncitorilor, organizată în folosul brutăriei cooperative. Serbarea a avut un succes dintre cele mai strălucite. Peste 4000 de muncitori au luat parte la serbare. Concursul de popiei şi tombola au excelat printre celelalte jocuri organizate. Numai tombola a produs aproape 800 lei. Se crede că venitul serbărei trece peste suma de 2000 lei. Cu această ocaziune constatăm că muncitorii Capitalei au început a înţelege cât de important lucru e în organizaţia lor, întemeerea cât mai curând a brutăriei cooperative, menită a le înlesni pe de o parte consumaţiunea pâinei în condiţiuni favorabile, iar pe de alta a întări şi mai mult organizaţia partidului lor. Seara, D-nii : Anton Bacalbaşa, Al. Ionescu şi Dulceanu, au ţinut câte o cuvântare explicând însemnătatea organizaţiei muncitorilor în lupta pentru cucerirea reformelor democratice. GUY DE MAUPASSANT JOSEP Erau ameţite, dar ameţite de-al binelea, mititea baronesă Andrea de Fraisières şi mititica contesă Noemi de Gardens. Prânziseră numai ele singure, între patru ochi, în salonul de sticlă care se uita la mare. Pe ferestrele deschise, vântul dulce al unei seri de vară intra, călduţ şi răcoros totodată. Cele două femei, întinse pe „chaises longues“ beau acum din minut în minut câte o gură de chartreuse fumând ţigări, şi îşi spuneau secrete fireeşti, secrete pe care numai această plăcută beţie neaşteptată le poate aduce pe buzele lor. Bărbaţii lor se întorseseră după prânz FORTUNE DU B0I8G0BET VIII (61) Loja slngerată — Ce ! uitaseși împrejurarea asta așa de curioasă ! Cu toate astea Lolif îți atrăsese destul de bine luarea aminte. — Așa e. Dar ce vrei? In acest moment nu maî știă unde mi-e capul. — Din fericire, eu am sânge rece pentru doi. — Și idei minunate. E peste putinţă ca aceşti doi streini cari observă tot, să nu fi observat că femeea pe care a primit-o Julia în lojă la dînsa... şi întrebîndu’î... — Ba nu’î vom întreba de loc. Simancas e neîncrezător ca o corcitură de european şi indian ce este, iar Saint- Galmiere e înţelept ca un şearpe, emblema profesiunei lui. Aceşti onorabili cetăţeni din lumea nouă s’au temut tot-d’auna să nu se compromită. Şi te rog nu stăruinţă să fii cu băgare de seamă faţă cu dînşiî. Lasă-mâ să fac ce ştiu. Ştiă eu cum să’î întorc ca să le scot destăinuiri folositoare. Rolul teu e de hotărît de maî nainte. Când va veni vorba de crima de la Operă, mulţumeşte-te să plângi soarta doamnei d’Orcival, şi vorbeşte de cea pe care e învinovăţită că ar fi omorît-o, cum ar vorbi de şahul Persiei. Dar iată-ne ajunşi. Aşteaptă puţin să văd dacă sunt aici, adăogă căpitanul, cotind la colțul stradei Laffitte. Tocmai reluă el după ce aruncase o ochire, printre perdele, în sală. Mănâncă stridii, și beau vin de Champagne. Asta e un semn bun. Celebrele stridii de Morennes deschid pofta de mâncare, iar vinul lui Gliquot desleagă limba... Lângă masa lor este pofta liberă. Desigur, avem noroc astăzi. Să ne folosim. Și întorcându-se la ușa care dă pe bulevard, căpitanul intră. Gaston, care îl urma de aproape, trecând pragul acestui salon strălucitor de lumină și de aurării, crezu că vede trista chilie de la Saint-Lazare. Contrastul adusese fără veste apariția aceasta lugubră, și senzația fu așa de puternică încât îi veni să plângă. — Domnul Novitel aici! strigă Simancas. După mine ăsta e un eveniment. — Un eveniment fericit, adăugă doctorul din Canada. Și iată D. Darcy. Serbătoarea este desevîrșită. Sper că vă veți pune aproape de noi. — Cu cea maî mare plăcere, respunse căpitanul. Vom ajunge pănă la „piquenique“ dacă amestecătura asta vă poate plăcea. Tot, maî este timp, mi se pare. De abia începeți. — Vom lua-o iar de la capăt, dacă ar trebui, ca să avem plăcerea să cinăm cu D-voastră ripostă Simancas. — De prisos, scumpe generale. Noi vom urma lista D-voastră. Sunt sigur că trebue să fie minunată. — Eu am făcut-o, și sunt destul de cunoscător, zise cu modestie Saint-Galmier. După stridii vom avea supă de scoici, apoi crapă la Chambord... Și începu să numere vreo opt nouă feluri de mâncări și vr’o trei de vinuri. — Minunat, doctore, zise căpitanul. Dacă voiu ieși de aici cu vr’o indigestie, nădăjduesc pe sprijinul D-tale. — N’aibî nici o grijă, căpitane. Prînzurile pe care le poruncesc eu se mistue tot-d’auna. Voiu spune să servească pentru patru. Novitel se așezase deja lângă general. Darcy se puse în fața prietenului seu, la stînga doctoruluî. Prietenul Bertei se silea din resputerî să pară vesel, dar nu isbutea de loc. Chilia, grozava chilie, îi stătea vevînic înnainte. — Ce vînt, bun v’a adus aici, domnilor ? întrebă Simancas. Noi cari suntem musafiri obicinuiți, nu v’am văzut pănă acum nici odată. — Așa e. Eu am luat obiceiul burghezesc de a mânca acasă de când am o bucătăreasă care’mî face bucate după poftă. Asediul Parisului m’a făcut mâncăcios. Am mâncat atâta carne de cal atunci! Prânzul nostru de la club, e bun, dar plicticoșii pe cari trebue să’i suferi acolo, m’au alungat. Și, astă-seară, prietenul meu Darcy având gîndurî negre, i-am propus ca să’l distrez să mergem undeva să mâncăm mai extravagant. — Gânduri negre... ipohondrie... , nervaoză de rărunchi, grogăi doctoruleț de la facultatea din Québec. Tratez afecțiunea asta cu metoda mea dietetică, și o vindec tot-d’auna. — Se vindecă mai bine cu șampanie, nu’i așa, Darcy ? — Oh ! s’a trecut deja, zise Darcy căutând să zîmbească. In schimb am o foame de lup și o sete de burete. — Minunate simptome, scumpe domnule ; când are cineva vr’un necaz, trebue să’l înnece. — Și eu înțeleg, domnule, zise Simancas cu un aer de mare părere de rău, eu înțeleg că veți fi fost foarte greu lovit aflând despre moartea tragică a doamnei d’Orcival. Novitel aruncă prietenului său o privire care zicea : — Vezi că el singur aduce vorba de asta. Ține-te bine. — Da, foarte greu lovit, răspunese Darcy, care de astă-dată găsi adevăratul ton. Mă despărțisem de această sărmană Julia, dar aveam o frumoasă amintire de la dina. Noutatea m’a zăpăcit. — Și noi am fost, eu și cu Saint-Galmier, cu atâta mai mult zdruncinaţi cu cât ne aflam la bal într’o lojă alăturea cu a eî... după cât se pare, căci noi nu am fi recunoscut-o sub îmbrăcămintea eî albă cu negru. Şi ni s’a spus că această crimă a trebuit să se fi săvîrşit nu multe minute după ce am plecat noi acolo. De ce n’am mai stat puțin! Poate că aflarea noastră în acel loc, ar fi împiedicat pe ucigaș. — Pe ucigașa, scumpe generale, recifică râzînd Saint-Galmier. (Va urma)