Adevěrul, octombrie 1892 (Anul 6, nr. 1310-1338)
1892-10-14 / nr. 1323
2 Conflictul Greco-Român Viena, 12 Octombrie.— Corespondenţa Politică zice în privinţa afacere! Zappa şi a rupt oreî de către Grecia a relaţiunilor cu România că această bruscă decisiune a guvernului elenic nu este justificată de loc. Guvernul Român nu putea să admită ca înţelegerea să se fi regulat pe cale diplomatică, atunci când tribunalele ţârii sunt singure competinte pentru a cunoaşte afacerile care interesează proprietatea imobiliară situată in România, şi cu atât mai mult cu cât nişte terţe persoane care se zic moştenitori ai lui Vanghelie Zappa sunt interesate în litigiu; desbaterea trebue să urmărească cursul său legal şi regulat dinaintea instanţelor judiciare. Corespondenţa Politică aprobă nota ministrului afacerilor streine al României care contrastează cu tonul nervos al comunicaţiunilor greceşti. GESTIUNEA SOMAM IN TRANSILVANIA SI UNGARIA Sub acest titlu citim în renumita revistă lunară La Revue des Revues următoarea notiţă relativă la Replica studenţilor români de peste munţi. Un grav conflict s’a iscat, în aceste din urmă timpuri, între studenţii maghiari şi români, şi acest conflict, ajuns astăzi în stare acută ameninţă să producă în scurt timp, consecinţe pline de îngrijire. Studenţii din universităţile româneşti publicaseră un memoriu adresat tinerimei universitare maghiare ce conţinea expunerea plângerilor lor. Tinerimea maghiară de la universităţile ungare, a răspuns şi avem acuma o replică, făcută acestui răspuns de tinerimea română de la universităţile din Transilvania şi Ungaria. Această broşură pe care junimea română ne-a trimis-o acum de curând, a fost publicată simultan la Viena, Budapesta, Gratz şi Cluj. E un adevărat rechizitoriu, scris cu pasiune nobilă, generoasă, şi documentată cu îngrijire. Resultă din ea că românii din Ungaria se plâng cu drept cuvânt de şicanele şi vexaţiunile de tot felul a căror ţintă sunt dânşii. Dacă faptele încriminate sunt raportate cu exactitate — şi nimic nu ne autorisă de a ne îndoi de ele — trebue să convenim că ele sunt monstruoase. Ele înseamnă subjugarea complectă a unei naţiuni cinstite şi loiale în profitul nu ştiu cărei sisteme de panmaghiarisaţiune împinsă la culme. Redactorii broşurei iau Europa de martoră asupra situaţiuneî intolerabile care li s’au creat românilor. Este de temut ca nu cumva Europa să se desintereseze de chestiunea în care ea este aşa de puţin amestecată , dar Ungaria a suferit destul tirania altora pentru ca să putem spera a o vedea revenind la sentimente mai bune față de celelalte naționalități care trăesc pe teritoriul său. HOLE A .A. VIENA, 12 Octombrie.— Wiener Abend Post, anunţă că cele două caşuri suspecte de boală semnalate erî şi azi nu au fost constatate, ci sunt probabile. SEMLIN, 12 Octombrie.—De la 19 Octombrie pănă azi au fost în total 8 caşuri de boală şi decese. Examenul bacteriologic a demonstrat că este holera asiatică. Persoanele atinse sunt lucrători; doar sunt care i-a adus şi face carantina în mijlocul Dunărei. Şcoalele s’au închis. BUDAPESTA, 12 Octombrie.— In cele 24 de ore au fost 19 caşuri de holeră şi 5 decese. La Kalocs şi la Temesvárd.606 kg. HAMBURG, 12 Octombrie.— Eri 2 caşuri, 2 decese. S’a transportat 2 bolnavi şi 1 mort. In total au fost de la apariţiunea holerei 17,978 caşuri şi 7605 decese. Noul proiect militar german ./ —----- COLOGNE, 12 Octombrie. — Gazeta de Cologne zice că proiectul militar fixează efectivul de pace pentru periodul de la 16 Octombrie 1893 pănă la 31 Martie 1899 la o medie de 492.068 oameni împărţiţi în 711 batalioane de infanterie; 477 escadroane de cavalerie ; 494 baterii de campanie ; 37 batalioane de artilerie pedeastră; 24 batalioane de pionieri; 7 batalioane de trupe de drumuri de fer ; 21 batalioane de tren. Se presupune că trupele pedestre vor face un serviciu de două ani. Expunerea motivelor face să se observe că situaţia militară s’a schimbat în detrimentul Germaniei; ea cere măsuri eficace pentru ca toţi oamenii în stare de a purta arme să facă serviciul militar. Trebue de asemenea să’şî reserve mijloacele de a păstra oamenii sub arme pănă la finele celui de al 3-lea an în oare-cari cazuri prevăzute de codul penal. Cheltuelile cerute de proiect sunt : 66.800.000 mărci plătite o dată, dintre care 61 milioane în 1893—94 ; cheltuelile anuale se vor urca la 64 milioane dintre care 56.400.000 mărci pentru cei d’Intâia ani. Sporirea efectivului este de 238 ofițeri, 234 doctori militari, 11857 subofiţeri, 72037 soldaţi şi 6130 cai. BERLIN, 12 Octombre.—Monitorul Imperiului declară că Gazeta de Cologne nu poate să fi avut cunoştinţă de conţinutul legei militare decât pe cale nelegală, pentru mine convingerea că el a fost un contrabandist şi că împuşcarea lui a putut să urmeze unei lupte între el şi soldaţi. In ce priveşte Insă pe Toader Rusu şi Vasile Topală, n’aşi putea lua pe suflet, D-le ministru, că n’au fost asasinaţi fără nici un motiv bine cuventat. Acum se explică pentru ce atât primul-ministru cât şi ministrul de justiţie refuză cu încăpăţînare o anchetă serioasă. O anchetă serioasă ar arăta că la Dorohoiu s-au comis trei asasinate de care administraţia acelui judeţ nu e străină. —ai, fireşte, guvernlul nu-i convine să facă lumină mare şi adevărată, pentru că aceasta ar însemna cea mai făţişă compromitere a lui. Din Iaşi ne sosesc plângeri contra D-lui C. Epureanu ajutor de primar, de modul cum D-sa se poartă GU cetăţenii la oficiul stărei civile. Astfel, la 3 Octombrie s’a prezentat D. D. Doboş pentru a declara naşterea unui copil al său. In aceiaşi zi s’a prezentat şi D na Efimov pentru a declara iarăşi o naştere de copil. Ambii au rugat pe D. Epureanu a însărcina pe un D-n funcţionar spre a constata naşterile, dându-i şi trăsură la disposiţie. Această rugăminte a făcut-o D-luî ajutor de primar din cauza timpului reu care ar fi putut fi fatal nouilor născuţi. D. Epureanu însă îndeplini numai cererea Doamnei Efimov, iar cu D. Doboş se purtă brutal spunând că poate să şi moară copilul. Asupra acestei purtări necorecte atragem atenţia D lui primar şi a întregului consiliu comunal, căci oameni ca D. Epureanu nu-şî dau seamă de funcţia ce ocupă. Cât despre cetăţenii Iaşului să aleagă la comună tot oameni ca D. Epureanu.«asetea caselor ce locuiesc, ori le au închiriate. Ce se fac, în acest caz, chiriaşii? să arunce lăturile în curte? serviciul sanitar îi opreşte! In gurile canalelor, îi opreşte... Atunci unde ? In privăţi ? Nu e cu putinţă. Ar trebui să se gândească onor. Primărie la aceasta, în interesul contribuabililor care nu-i refuză dările cu care-l încarcă... Câţi nu ni se plânge de amenzile ce Primăria le dă mereu pentru aruncarea lăturilor în gurile canalelor... Aceasta să fie însă singură grijă a Primăriei şi îngrijirea ce Primăria cală să aibă de birnicii săi? Model de ortografie : Citim, mal la vale de biserica Antim, pe zidul şcoalei No. 3 de verde : Caassa ! Poenărescu... Doul a şi doul s... la cuvântul casă, şi unde? la locul de şcoală! Ce îşi vor fi închipuind copiii când vor fi râzând pe zid scris ca assă, iar profesorul, în clasă, le va fi arătând că se scrie casă! Aceasta ne aminteşte că la o şcoală era scris băyeţi—cu y—şi ,că Directorul şcoalei a pus de a şters pe grecii de acolo, în urma observaţiunei ce tot noi i-am făcut. D. Duiliu Zamfirescu, prim secretar al legaţiunei noastre din Atena, rechemat în urma conflictului diplomatic cu Grecia, este ataşat la divisiunea politică a ministerului afacerilor streine. D. N. Eleva, în urma unei operaţii fericite ce a avut să suporte la o mână a sa, se întoarce la 20 octombre din Viena. Casele din Bucureşti, situate pe şoseaua Bonaparte No. 5, lângă bariera casei Victoria, pe linia tramvaiului, compuse din 16 camere, 12 de stăpîni şi 4 de slugi cu tot locul lor şi împreună cu locul de alături, unde se ţine târgul de ţuică, şoseaua Bonaparte No. 7, se vând în condiţiuni excepţional de favorabile: întinderea suprafeţei totale a ambelor locuri, e de metri patraţi 4,278. Cu puţ cu pompă, apă din vîna de la Herestráu. Nemerite pentru instalaţiunea unui stabiliment de industrie. Doritorii să se adreseze la administraţia ziarului nostru. INFORMAŢIUNII Din cauza serbătorei de mâine, Sfânta Papaschiva, ziarul nostru nu va apare decât joi la orele obişnuite. Suntem în măsură de a afirma că D. Adam, procurorul de Dorohoiu însărcinat cu anchetarea asasinatelor din satul Cudău şi din pădurea Tăioasa, şi cu complementul de anchetă din urmă, întrebat de ministru de justiţie să-i spue în chip cofidenţial opinia sa în această afacere, a răspuns : — Domnule ministru! după mărturiile mai multor locuitori şi ale soldaţilor care au împuşcat pe Gheorghe Tihon, reese MERCURI 14 OCTOMBRE 1892 Sfintul Sinod întrunit pentru sesiunea de toamnă, va designa archiereii cari vor fi candidaţi pentru locul vacant de episcop al Romanului. —I —II Pe ziua de 1 Noembrie se va face o mare mişcare în personalul direcţiunei căilor ferate. Informaţia de aseară a oficiosului Timpul, privitoare la dispariţia desăvârşită a holerei în Basarabia, este o pură manoperă de bursă, menită a servi interesele unui mare comerciant din Capitală. Suntem autorizaţi a declara că holera există încă în Basarabia şi anume în Ivişinett şi Bender. In Leova şi în apropiere de graniţa noastră holera a fost stîrpită. Crede onor. Primărie a Capitalei, serviciul sanitar, că e nemerită măsura de a se opri aruncatul lăturilor de prin curţile ce nu au canale, în gurile canalelor de pe strade ?... Nu toți sunt proprietari de case, nu toți pot să preîntâmpine cheltuelile destul de mari, pentru punga lor, a facerii unui canal de scurgere în cur -MBH Ia nenumărate rîndurî s’a semnalat răul obiceiu ce se practică prin şcoalele publice, de a se maltrata şi bate copii, întocmai precum se practică cu soldaţii prin cazarme. Şi ca să confirmăm aceasta, astăzî suntem nevoiţi să veştejim purtarea Domnişoarei Bălaşa Dumitrescu, profesoară de cl. IlI-a la şcoala primară de fete din strada Clemenţei din Capitală de sub direcţia D-nei Petrescu, căci numita D-ră, pe lângă că maltratează fetele, injurândule ca la mahala, apoi le şi bate. Dovadă este eleva Dumitrescu Alexandrina,", care de la începutul anului şcolar şi pănă la 7 ale curentei a fost într’una înjurată, pedepsită în genunchi, oprită la arest — din ordinul D-rei B. Dumitrescu. Regulamentul în vigoare al şcoalelor nu prevede opreală, nici nu autoriză pe profesori a uza de această măsură corectivă. Numita elevă a fost chiar bătută în mai multe rîndurî cu pumnii în spinare, cu linia la palmă, trasă de urechi şi ciupită de obraz pănă o podidea lacrămele, astfel că părintele ei, D. Th. Dumitrescu, din strada Polonă a fost nevoit în urma atâtor cruzimi s’o permute la şcoala din curtea bisericei Precupeţii-nici unde îşi urmează actualmente cursul. Nu ar fi răa dacă D. revizor şcolar respectiv, ar face o anchetă în consecinţă şi ar cerceta care a fost mobilul permutărea numitei eleve, înfrângând tot de o dată această metodă educativă a D-rei B. Dumitrescu ce o practică cu elevele. D. Dr. Aurel C. Popovici, autorul celebrei Replice a studenţilor români de peste munţi,a sosi în curînd în Capitală. Studenţii îl pregătesc o primire entusiastă. In consiliul de miniştri ţinut ieri s’au examinat titlurile nouilor subprefecţi ce urmează să fie numiţi pe ziua de 15 Octombrie, o dată cu a plicarea legei pentru reorganizarea serviciului exterior al ministrului de interne. In consiliul de miniştri de mâine se vor hotărî schimbările ce se vor face printre prefecţi. Punerea pietrei fundamentale a palatului Universităţeî din Iaşi, s’a amânat pănă la primăvară. Astfel dar, D-nii Take Ionescu şi Virgil C. Arion nu vor mai pleca la Iaşi. Un individ, care aspiră la o subprefectură din Ialomiţa, după ce a bătut câmpii în diferite oraşe ale ţarei, a descins la Călăraşi, unde a fost lovit de o crudă boală. Necunoscutul a luat Bărăganul şi umblă rătăcind şi vociferând la adresa noastră. II compătimim din suflet. Preţul cerealelor In portul Brăila în zilele de 11—12 octombrie este următorul: Secară buig. 53V2 libr. cu 8.10 hect.; grâul 53% libr. cu 7.20 hect. şi cu 10.55 hect.; fasole cu 9.50 hect. ; porumbul 61 libr. cu 7 hect.; orzul 43 v2 libr. cu 4,80 hect. AUGUSTE BLONDEL Unchiul Milo Mă chema adesea să mă joc cu el drăguţul copilaş. Camera lui era un adevărat museu de tot felul de jucării pe care le lua şi le strica pe rând într’un acces de o nespusă bucurie. Se plimbi prin mijlocul comorilor lui cu majestatea pe care o dă trei ani împliniţi. Când însă, apărea „Unchiul Milo“, tunuri, soldaţi, polişmele erau toate uitate. „Unchiul Milo“, eram eu. Mă botezase într’o zi cu acest nume, nu ştiu pentru ce; şi pronunţat de vocea lui nehotărîtă încă, părea delicios. Cele maî mici cuvinte, trecând prin gura copiilor, căpătă o graţie şi un farmec neexplicabil. Gât mă iubea, ştrengăruţul! şi cum ştia să se facă ascultat! Ce e drept, unchiul Milo arăta o răbdare fără seamăn; pentru fiecare visită el inventa un amazament nou... dar ceea ce-i plăcea copilului de obşte, erau castelurile mele de cărţi construite cu atâta răbdare şi pricepere... Nu mai respira în timp ce fragilul edificiu se ridica...; încă două cărţi... încă una!... Ochii îi scânteiau de fericire..., iar eu, uitându-mi opera, mă opream ca să admir acea frunte radioasă, acea bucurie atât de naivă, atât de complectă, şi simţeam născându-se în mine o poftă nebună de a strânge în braţe, la inima mea, aceea fiinţă mică şi iubită, plină de sănătate şi de viaţă! Dar atunci nu era vorba de mângâieri: castelul mă reclama. Iată-l isprăvit, şi acesta e momentul delirant. O mână micuţă, iute ca fulgerul, se năpusteşte asupra castelului şi ’l răstoarnă dintr’o singură lovitură... Să fi auzit ce delicoase hohote de rîs !... Nimic mai liniştitor pentru un suflet tulburat, de cât acel rîs perlat şi resunător: — A căzut! unchiule Milo, a căzut! nu maî e nimic!... Fă castel pentru bebe! Şi petrecerea continua cu ce gălăgie de rîsete, cu ce sărituri şi strigăte de te asurzea! II Bébé e bolnav, foarte bolnav. El nu mai aleargă printre polişmelele lui fără cap şi jucăriile îngrămădite una peste alta, şi a părăsit chiar culcuşul cu perdele albe. FOIȚA ZIARULUI „ADEVERULUI“ FORTUMÉ DU BOISGOBEY VIII (95) Loja stngerată — De ce e vădit ? întrebă Gaston. — Foarte probabil, cel puțin. își poate cineva închipui prea ușor scena . D-ra Lesterel se întoarce de la bal. Are scrisorile, și ar vrea să le ardă cât mai curând. Focul e stins. Trece în cabinetul de toaletă ca să se desbrace. Aprinde o luminare, aruncă pachetul în sobă, le dă foc, şi priveghează cu cea mai mare băgare de seamă arderea lor, pentru că n’a scăpat de flăcări nici o bucăţică. Dacă ar fi fost arestată cu câteva ceasuri mai târziu, n’am maî fi găsit nici o urmă; dar când s’a dus comisarul din partea mea, ea tocmai atunci se sculase, şi încă nu strînsese prin casă. — Şi pretindeţi să întemeiaţi o acuzare de omor, pe nişte resturi de cenuşă uitate în fundul unei sobe! •— De loc. Descoperirea asta e o bănuială mai mult, atâta tot. Dar s’a făcut încă și alta. Vizitând cu băgare de seamă soba din odaea de culcare, un agent a găsit o scrisoare, sau mai bine o bucată dintr’o scrioare, prinsă între gratii. Arderea în pripă face șotii de astea. După plecarea femeeî din casă, D-ra Lesterel a voit să ardă cât se poate de iute invitaţia D-nei d’Orcival. Focul pîlpîia în sobă, şi ea a aruncat scrisoarea pe care flacăra a prins-o şi pe care curentul de aer din coş a luat-o. Hârtia era de cea la modă, foarte groasă, şi prin urmare ardea foarte anevoios. D-na Cambry urmărea povestirea cu cea mai mare nerăbdare, şi părea că nu prea crede multe dintr’însă. Gaston credea, căci nu se îndoia că Marieta a spus adevărul , însă nu era tocmai speriat și prevedea chiar o scântee de speranță. Se gândea el: — Julia a trebuit să scrie că scrisorile compromițătoare erau ale D-nei Crozon. Dacă a scris asta pe bucata de bilet care nu a ars. Berta va fi cel puțin scăpată de o bănuială murdară, justificată fără voia eî, justificată în paguba soră-sa, dar ce’mî pasă! — Din nenorocire, reluă D. Roger Darcy, nu mai rămânea din scrisoare decât cele din urmă rîndurî, dar sunt destul de lămurite. — Și ce spun ? întrebă D na Cambry foarte emoționată. — Mai intuiți, aceste rîndurî sunt iscălite? Julie Berther, adevăratul nume al D-nei d’Orcival, și această iscălitură e precedată de calificarea ca și prietenoasă. Vechea ta colegă. Prin urmare, nu maî rămâne nici o îndoială asupra autorului scrisoarei, nici asupra persoanei căreia a fost adresată această scrisoare. — Dar cred că nu e numai atât, zise Gaston care şedea pe cărbuni. — Nu. Mai este şi fraza asta pe care o ţin minte cuvînt cu cuvînt: „Socot că vei lua osteneala de a te deranja. Iţi poţi aventura preţioasa’tî persoană la balul Operei pentru a căpăta frumoasele bilete dulci pe care mă învoiesc să ţi le dau numai fiindcă sunt bună la inimă, căci altfel nu mă pot lăuda de tine. „Dacă aî împinge ruşinea pănă la a nu vroi să vii ca să le iaî, te înştiinţez că nu mă voiu maî crede datoare să iau în seamă nimic.“ Este destul de semnificativ, scumpă D-nă ? întrebă D. Darcy, care avu delicateța de a nu face întrebarea asta iubitului Bertei. D-na Cambry era prea tulburată spre a răspunde categoric. Nu putu decât să îngâne: — E ciudat!... tare ciudat... — Vai! nu, se gândea Gaston ; asta nu e destul de semnificativ, pentru că e peste putință de știut dacă scrisorile sunt ale D-nei Lesterel sau ale soră-sa. Apoi vine, înaintea formulei de la sfîrșit, arătarea numărului lojeî și ora întâlnireî, reluă unchiul. — Și ce oră era arătată ? întrebă nepotul cu o neliniște nespusă. — Două și jumătate, răspunse magistratul. Iar crima a fost săvârșită pe la trei. Ar fi greu de spus care, dintre Gaston Darcy și D-na Cambry, era cel mai desnădăjduit în urma acestei declarații hotărîtoare. Gaston se prinsese de ideea sugerată de Novitel ca un înecat care se agaţă de o scândură. Scândura lui Darcy se sfărâma, iar amorezatul cădea în braţele disperărei. îşi plecă fruntea. Mai puţin sdrobită, dar mai mişcată, frumoasa văduvă se uită la D. Darcy părând că vrea să citească pe faţa aspră a magistralului pe care îl alesese de bărbat, hotărîrea cu care dreptatea omenească trebuia să lovească pe vinovată. Era scrisă pe frunte, această hotărîre grozavă, și cu toate acestea, D-na Cambry nu renunță de a apăra pe Berta Légterei. — La două ore și jumătate, strigă D-na Cambry, dar e cu neputință. Berta a plecat de la mine puțin înainte de miezul nopței. — A plecat în fugă. Pentru ce s’ar fi grăbit să plece, dacă întâlnirea dată de D-na d’Orcival ar fi fost fixată la două și jumătate ? — Uitați, scumpă D-nă, că a venit s’o caute o femee care pretindea că e servitoare la D-na Crozon. — Dar care nu era de sigur în serviciul D-neî d’Orcival. Asta e încă o dovadă că D-ra Lesterel nu s’a dus la bal. — Nu, asta e de neînțeles. Pănă acum acea femee nu a fost găsită. O caută și o vor găsi, nici nu mă îndoiesc. Dacă prevenția n’a voit s’o spună, e tocmai fiindcă se teme de mărturia eî. — Așadar, strigă cu durere D-na Cambry, Dv. credeți că nenorocita copilă e pierdută ? — Pierdută ca reputaţie, vai! da, este deja. Condamnată, va fi. (Va urma)