Adevěrul, octombrie 1892 (Anul 6, nr. 1310-1338)
1892-10-28 / nr. 1335
LNUL VI. No. 1335 NUMÉRUL 10 BÁJMI ABONAMENTELE încep LA 1 ȘI 15 ALE FIECĂREI LUNI și bo plătesc WMS,fr'-uri& Inslats Ie Bacaresti la casa Atiministrafdel, Dia Județe și Străinătate prin mandats postal Un an în țari 80 lai. In «trivnfetate 60 Sea** luni» 15 „ , . 25 Trei luni » 8 „ „ . 13 ian towmér in. s%s»é iaAlat« Sä fisaawrä BlâSDSCRÎPTELl HU SS IKAF01ÄZÄ ADMINISTRAŢIA ÎS, STRADA ACA DE MIKI, IB Director politic: ALEX. V. BMJDIMAMIJ REDACTIA EDIŢIA A DOPA Să te fereşti, Române! ne ewla strein in casă. T. Utttadrl. MERCURI 28 OCTOMBRE 1892 NUMElUJli 10 BAJMI ARUNCItmiLE Din BUCUREŞTI şi JUDEŢE se primesc: NUMAI la ADMINISTRAŢIE. Străinătate, direct la administraţie şi I« toate Official* da publicita«»« la patina IV . , , , , . 0 SO b. lini* , Dn............... a, l«i , „ O . lei , sl Reclamei* 3 lei rtaănl. uarul se risesta de rdnsare cu nu '' »*S*T»rd KVMiebe OR ROMAE VECHIO SO BARI ■ Tit AD A ACADEMIEI, M»I Bmireşti, 27 Octombre 1892. EillSMfflc Declar, fără cea mai mică şovăire, că, după informaţiunile culese, Gheorghie Tihon era un îndrăzneţ contrabandist şi un hoţ de vite. Două versiuni au fost puse în circulaţie asupra împuşcărei acestui nenorocit— zic oficialii şi oficioşii, — asupra asasinăreî lui — susţin eu. Versiunea Paciurea: — Tihon a fost Împuşcat, când trecea Prutul cu doui cai furaţi fiind-că nu a voit a se opri, faţă cu somaţiunile sentinelei. Blândul şi neprihănitul maior Paciurea să fereşte de a spune cum apa Prutului nu a luat cadavrul împuşcatului, sau măcar cum soldaţii au scos acest cadavru din Prut, căci ştiut este că Tihon a fost îngropat la biserica din Cuzlan. Versiunea ministrului de justiţie : — Tihon a fost împuşcat în satul Cuzlan, când voia a trece Prutul cu două cai furaţi, fiindcă nu a voit a se supune somaţiunei sergentului Pleşoianu, care, după denunţul făcut de Constantin Romaşcu, ştiea chiar locul unde Gaia furaţi erau ascunşi. Rog pe lectorii mei să citească cu atenţiune declaraţia lui Constantin Romaşcu făcută, în Dorohoia, în faţa comisiuneî de anchetă a presei democratice. Caii pretinşi furaţi erau al lui, şi frica de împuşcare l’a silit a spune procurorului de Dorohoiu că ei erau furaţi de cumnatul său Gheorghie Tihon. Ştiţi — şi am declarat’o ititr’o suplică adresată parchetului de Dorohoia — că administraţia dorohoeană, profitând de vălmăşeala de la Cuzlan, a pus mâna pe nenorocitul Romaşcu, care — mă aştept fără a mă mira — va reveni asupra declaraţiuneî sale făcute, nesilit de nimeni, în faţa întregei comisiuni de anchetă. Administraţia stroicească a înscenat o farsă de răn gust, o glumă sinistră de care numai cinismul cel mai sfruntat este capabil. Pentru a convinge pe deputatul Vasile G. Morţun, membru în comisiunea de anchetă, că Romaşcu este liber, i l-a pus în Gale, când se plimba pe uliţa principală din Dororohoiu. Reprezentantul colegiului al 2-lea de Roman a vorbit cu el, şi, în onesta sinceritate a caracterului său, a crezut că RomaşsU este liber. Ce fel de libertate!! — Sunt gata a presta cel mai solemn jurăment că Const. Romassu a fost adus în Dorohoia de Bălănescu primarul comunei Horodiștea — această moșie o ține în arendă prefectul Stroici — și, îndată ce l’a văzut Vasile G. Morțun, a fost recondus tot de Bălănescu în comuna Horodiștea. încă o dată, întreb: — Ce fel de libertate!! Dar să las pe Const. Romașcu, despre care sunt adânc convins că administrația și parchetul de Dorohoiu mă vor sili a vorbi în curând și revin la Gheorghe Tihon. Conform promisiunei dată lectorilor mei, în ultimul meu articol, voi nara câteva fapte întâmplate înaintea asasinăreî lui Tihon. Ei vor face aprecierile lor, ei vor trage concluziile lor. In luna Decembre a anului trecut 1891, nouă boi au fost furaţi de pe moşia unui proprietar din judeţul Dorohoia. Parchetul de Dorohoia a arestat ca autori al acestui furt pe Gheorghe Tihon şi pe jidovii Zalman Trauer, Berşcu Smilovici, Israel Bernovan şi Baskal Crăşmarul. Tihon a stat trei luni arestat preventiv, şi, în urma unei ordonanţe de neurmărire dată de judecătorul de instrucţie, el a fost pus în libertate Sâmbătă 18 iulie anul curent. Jidovii Zalman Traver, Berşcu Smilovici, Israel Bernovanu şi Baskal Crăşmarul au fost condamnaţi de tribunalul de Dorohoi, la doi ani şi o zi închisoare, însă Curtea de apel din Iaşil-a achitat. Trebue să nu trec cu vederea că Haskal Crăşmarul ţinea în arendă crâşma acelui proprietar păgubaş de nouă boi. Gurele rele din Dorohoia pretind că, Haskal Crăşmarul deşi achitat, a plătit valoarea boilor furaţi ce nişte orz şi popuşoî, pe care proprietarul i-ar fi luat cu de la sine putere, gonindu-i din crâșmă câteva săptamâni înaintea expirărei contractului său.— Dar acest din urmă amănunț sub toată rezerva, fiindcă timpul mi-a lipsit pentru a-1 controla. Miercuri 22 iulie au ars câteva girezi de rapiță și de orz la moșia acelui proprietar, și se pretindea că focul a fost pus de o mână criminală. Duminică 26 iulie Gheorghie Tihon a fost asasinat de sergentul Pleşoianu, în modul cel mai mişelesc, şi a trebuit — pentru ruşinea armatei pe care o respect — ca un ofiţer superior, un maior Paciurea să vie la faţa locului, şi să constate că Gheorghie Tihon a fost împuşcat, când trecea Prutul cu doi cai furaţi, fiindcă nu a voit a se opri, faţă cu somaţiunile sentinelei. Sub un guvern care se respectă, sub un ministru de rezbel care ar avea grija prestigiului armatei, acest maior Paciurea ar fi astăzi trimes înaintea unui consiliu de rezbel. Dar să nu uităm că trăim sub Domnia Dinastiei Lahovary care a împins obrăznicia până a pune sub interdicţiune pe bătrinul Lascar Catargiu. Am ştiut până maieri că trăim sub Era necinstei. Declar că astăzi trăim sub Era asasinatelor. Alexe Vi Beldimann Revizuirea în Belgia BRUXELLES, 26 Octombrie. — Uniunea liberală a hotărât să primească pe Rege. Marţi, la sosirea sa la Cameră, prin strigăte de: Trăiască sufragiul universal! Se asigură că discursul Tronului pentru deschiderea Camerei va fi foarte scurt. Va constata că relaţiunile cu puterile străine sunt foarte cordiale şi va face apel la înţelepciunea şi uniunea oamenilor spre a resolva chestiunea revizuirei conform adevăratelor interese ale ţărei. IBTSTAHTAVEE loful Vulcan De vreo 50 de ani, înalt cu o figură gravă de archimandrit Ca student la Universitatea din Budapesta a înfiinţat revista literară Familia în 1854. La această revistă au colaborat pe atunci D-nui B. P. Hajdeu, Alexandri, Eminescu, G. Sion şi alţii. E cel mai antipatic dintre toţi fruntaşii de de peste munţi. In 1885 şi-a pus candidatura de deputat in trei cercuri electorale româneşti. Intr’un cerc a fost candidat naţional, intr’altul candidat guvernamental şi în al treilea candidat Kossuthist, noroc pentru Români că a blocbulat pretutindeni. In viaţa socială e tot ca In cea politică, fuge de Români şi saloanele sale nu sunt deschise decât numai familiilor ungureşti din Oradeamare. Familia II asigură un venit aproape de 4000 flori() pe an, deşi această revistă şi-a pierdut nimbul său de odinioară. E membru al Academiei române. Se măgulește foarte mult când ziarele ungurești 11 numesc „bun patriot ungur*. Semne particulare. Are mania de a se crede literat di primo cartello. Dridri tale din Dorelii ANCHETA PRESEI DEMOCRATICE RAPORT Subsemnaţii: Alexandru V. Beldimann, Directorul ziarului Adevărul, Vasile G. Morţun, deputat, Director al revistei Critica Socială şi representant al Democraţiei Sociale, Ioan Bacalbaşa, redactor la ziarul Lupta, Alexandru Ionescu, membru în comitetul de redacţie al ziarului Munca şi Ioan N. Roman, prim-redactor al ziaruluiAxievarul, faţă cu diferite versiuni ce arculau asupra chipului cum locuitorul Gheorgh Tihon, din satul Păltiniş, judeţul Dorohoia, a fost înpuşcat la 26 iulie 1892 în satul Cuzlan din comuna Horodiştea, judeţul Dorohoia, de către soldaţii cari făceau parte din cordonul sanitar, însărcinat cu paza frontierei, precum şi asupra chipului cum au fost înpuşcaţi locuitorii Vasile Topală şi Toader Rusu din satul Cuzlan la 31 August 1892 de către soldaţii aceluiaşi cordon sanitar în pădurea de la Tăioasa , voind a avea prin noi înşine o convingere în această privinţă, ne am hotărît să facem o cercetare la faţa locului, în scopul de a putea informa publicul în mod exact despre cele petrecute şi de a putea cere pedepsirea vinovaţilor, în cazul când am fi statornicit cu dovezi că aceste înpuşcări s’au făcut cu nesocotirea legilor scrise, fără ca soldaţii din escortă să se fi găsit în una din acele înprejurări, în care li se impune trista datorie şi necesitate de a face uz de arme, trăgând focuri. Ceea ce cu deosebire ne-a făcut să ne credem datori faţă cu publicul de a face o asemenea cercetare, e faptul că versiunea guvernului, înregistrată într-un comunicat de Monitorul Oficial de la 27 Septembrie, se întemeează pe neexactităţi şi denaturări de fapte uşorr de controlat, şi pe care le-au recunoscut atât autorităţile judecătoreşti civile, însărcinate cu ancheta, cât şi însuşi D. ministru de justiţie în audienţa ce a acordat D-lui Alexandru V. Beldimann, Directorul ziarului Adevărul, în ziua de 10 octombrie 1892, fără însă să le rectifice în mod oficial. Aşa, pentruca să nu amintim decât un sigur fapt, — comunicatul oficial pretinde că Vasile Topală şi Toader Rusu ,prinşi în flagrant delict de contrabandă“, au fost trimişi sub escortă de la Rădăuţi la Dororohoiu, şi că, pe când se apropiau de pădurea Teioasa, „căutând a fugi de sub escortă, au fost înpuşcaţi în urmărire, în momentul de a intra în pădure“. Această aserţiune, departe de a fi adevărată, dovedeşte o absolută necunoaştere a situaţiei topografice din acele părţi, —şi iată cum: Intre Rădăuţi şi Dorohoia sunt două drumuri: unul—cel mai scurt—pe care ar fi fost logic ca Topală şi Rusu să fi fost transportaţi şi care vine direct de la Rădăuţi la Dorohoia, trecând prin satele: Redeia, Bivol, Mileanca, Gârbenî, Havîma, Cracalia (Livenî) şi Trestiana; al doilea—cel mai lung—pe care ar fi fost mai puţin logic ca acei doui oameni să fie transportaţi, din cauza înconjorului, şi care trece prin localităţile: Păltiniş, Darabani, Hudeşti Mari, Lişna, Ibăneşti şi Trestiana. Din aceste două drumuri însă, pe care se face circulaţia între Rădăuţi şi Dorohoia, nici unul nu trece prin pădurea Teioasa, pentru ca Topală şi Rusu să fi putut fi înpuşcaţî „în momentul de a intra în pădure.“ Drumul Interc se află la o depărtare de 14—15 kilometri de pădurea Teioasa, al doilea, la o depărtare de 4—5 kilometri. Fără a mai releva alte neexactităţî de fapte, cuprinse în comunicatul ofîcial, aceasta singură era de ajuns pentru a ne duce la bănuiala că, nu fără nici un interes de a se ascunde starea adevărată a lucrurilor, se denaturează astfel chiar faptele care cad sub cel mai nemijlocit control, şi pentru a ne determina să procedăm la o cercetare conştiincioasă, bazată pe informaţiuni culese de noi înşine la faţa locului. In acest scop, subsemnaţii: Alexandru V. Beldimann, Ioan Bacalbaşa, Alexandru Ionescu şi Ioan N. Roman, am plecat din Bucureşti Joi 15 Octombre cu trenul de 10 seara, la Ploeşti am fost întâmpinaţi de colegul nostru D. Anton Bacalbaşa, primul redator al ziarului Democraţia Socială, cu care am continuat împreună drumul pănă la staţia Galbeni, unde eram aşteptaţi de D. Vasile G. Morţun, deputat şi Director al Criticei Sociale, care de asemenea a primit să ne însoţească; şi în sfîrşit, în staţia Leorda, am întâlnit pe D. Scipionel Bădescu, Directorul ziarului Curierul Român din Botoşani, care, la invitaţiunea ce i s’a făcut, s’a hotărît să ne întovărăşască şi D-sa. Cu noi aveam pe Alexa Teodorescu, care a trăit mai multă vreme în Cuzlan şi care venise în cele din urmă la Bucureşti, deoarece—după cum ne spunea—se temea că la Cuzlan o să fie împuşcat, ca unul ce a făcut să se observe că Gheorghe Tihon a fost asasinat de sergentul Pleşoianu, nu pe când se încerca să fugă de sub escortă, ci după ce a petrecut cu el mai multă vreme, bănd rachiu, în casa lui Constantin Romaşcu. Am crezut că lămuririle ce ni le putea da acest martor nu puteau fi decât folositoare scopului nostru de a face cercetările cele mai minuţioase. La Dorohoiu Am ajuns cu toţii la Dorohoiu Vineri 16 Octombrie la orele 2 p. m., şi am descins la otelul Zoller. In seara aceleiaşi zile ni s’a înfăţişat pe Constantin Romaşcu, care se afla în Dorohoia şi înaintea casei căruia a fost împuşcat Gheorghe Tihon. Când martorul a intrat în odaia No. 13, ocupată de noi, cel dintâiu lucru ce ne-a impresionat a fost spaima ce era zugrăvită pe faţa lui. L’am rugat să ne spue cum s’au petrecut lucrurile cu împuşcarea lui Gheorghe Tihon. La început a refuzat, zicând că nu poate să ne spue nimic, deoarece el ştie că dacă ne ar spune tot adevărul, o să fie împuşcat. Am insistat pe lângă densul mai multă vreme, încredinţându-l tot odată că îşi face numai spaimă cu împuşcarea, — şi, după multe hesitaţiuni, Constantin Romaşcu s’a înduplecat să ne facă următoarea declaraţie, pe care o transcriem din osebita foaie ce am încheiat-o atunci, iscălită de martor prin punere de deget şi de toţi reprezentanţii presei, foaie care, în originalul eî, s’a dat în păstrarea D-luî Alexandru V. Beldimann. Declaraţi« lui Constantin Romaşcu „Stăm acasă şi pe la amiază a venit la mine cumnatul meu Tihon, căruia îi datoram 20 de lei, ca să-mi ceară aceşti bani. I-am dat,— şi el mi-a dat 50 de bani ca să iau rachiu. M’am dus la crîşmă, am luat rachiul şi m’am întors. Pe când beam cu Tihon, intră sergentul Pleşoianu, însoţit de un rus. îmi dă bună ziua şi me întrebă : — Cine-i omul ista ? Ii răspund că e cumnatul meu şi a venit să mă vadă. Sergentul îmi dă un franc şi jumătate, ca să cumpăr rachiu. M’am dus din nou la crîşmă şi am luat rachiu. M’am întors.—şi el s’au pus la cinstit. Am tăiat şi un puiu de găină pe care l’am făcut fiertură şi l’am dat de l’au mâncat. „Pe când beau, şi după ce s’au mai îmbătat, îl auzeam încondrându-se. „Serjentul nu vrea să creadă că Tihon e din Păltiniş. Apoi am mai auzit că-i spunea că o să-l lege şi o să-l aresteze. S’a făcut tăcere câteva minute şi serjentul a ieşit afară şi fi strigat soldaţii, căci corturile soldaţilor sunt la spatele casei mele. „Atunci Tihon, împreună cu Rusu, au ieşit şi au sărit şanţul din faţa casei. Serjentul se întoarse cu soldaţii şi mă întrebă: — Unde e Tihon ? I-am răspuns că a plecat. S’au luat pe urma lui, trăgând focuri. Eu am ieşit pe prispă şi priveam. Am văzut cum l’au prins şi l’au dus la cort. „Pe înserate, aud împuşcături mai jos de grădina mea. Atunci, de frică, închid uşa şi mă uit prin crăpătura din susul uşei. Văd soldaţi şi oameni grămadă. „Serjentul bate mai pe urmă la fereastra mea şî-mi spune:— Pe Tihon , am împuşcat! I-am răspuns că nu e treaba mea. A doua zi, ieşind din casă, am găsit pe Tihon la zece paşi în grădina mea, lungit cu faţa în jos, cu o mână la cap şi cu alta