Adevěrul, noiembrie 1892 (Anul 6, nr. 1339-1368)

1892-11-25 / nr. 1363

ANUL VI. — No. 1868 NUMERUL 10 BANI ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 SI 15 ALE FIE­CAREI LUNI Iţi se plătesc tot-d’a­ una înainte In București la casa Administrației. Din și Străinătate prin mandate postai Un an in țară 30 lei; în străinătate 60 Besse Inni. li , , . 36 TreiÎKBÎ8 II Um niiMte In sti-Amnuisle IS bufi flC&RUSOUPTELE NU SE ÎNAPOIAZĂ ADMINISTRAŢIA 1B, - STRADA A C A I) K M I E I, - 18I Director politic: ALEX. V. BELDIMAMO IO REDAC I I EDIŢIA ADOUA |iâ te fereşti» Român­e! de eulfi strein în casă 7, Al»xm£ri. MERCURI 25 NOEMBRE 1892 NUMERUL 10 BANI ANUMCniRILE Din BUCUREŞTI şi JUDEŢE se primesc: NUMAI la ADMINISTRAŢIE, din StrAinSfatOg direct la administraţie şi Sa­lea«« Oftai aia da pufeltaifia««. Aswisdsri la pagina ÎV . , , . . , 0,30 b. linia . , m..............s,- M , . , n................Ma InserţiEtsele şi Reclamele 3 Mezini. S-a Partac siarul se găseşti de­­rem­arc­eWm merul la kleşcnî Ne. IU, ON NJMEE­³Ec|bO ip BMi 3\ STRADA ACADEMI­E31,­­ IO? T I Ax LIBERAL­I SI APANAGELE Bucureşti, 34 Noembrie 1893. Am aflat, dintr’un izvor destul de sigur, că, la ultima întrunire, ţinută de naţionalii-liberalî la clubul lor s’ar fi discutat atitudinea pe care depu­taţii şi senatorii liberali trebue o să păstreze faţă cu proectul de lege care institue o donaţiune prinţului Ferdinand şi soţiei sale princesa Ma­ria de Edinbourg. Mi se afirmă că Dimitrie A. Sturdza şi Eugen Stătescu ar fi fost de pă­rere că reprezentanţii partidului na­­ţional-liberal, atât din Cameră cât şi din Sanat, trebue să voteze acel proeet de lege. înainte de a impune părerea lor, D-nul Sturdza şi Stătescu s’au între­bat oare ce ar fi făcut astă­zi , C. Brâtianu, dacă s’ar afla încă în frun­tea partidului? De sigur că nu!—căci răspunsul la această întrebare nu poate fi du­bios. I. G. Brâtianu ar zice astă­zi că a dat—căci numai el a dat—venitul a­­celor douăsprezece moşii, care consti­­tue domeniul Coroanei, pentru întreaga familie Hohenzollern, și că Unchiul este dator a sacrifica in favoarea ne­potului său parte din acel colosal venit. Căci este inadmisibil ca defunctul şef al liberalilor, după ce a instituit domeniul Coroanei, să se fi gândit a procopsi pe copiii, pe nepoţii şi pe strănepoţii Suveranului României. Inchipuiască­ şi ori­cine Carol I a­­vând cinci sau şease copii, şi Ţara silită a-i înzestra pe toţi! — şi încă a-i înzestra cu entuziasm, căci dacă nu pui entuziasm la înzestrarea o­­drasleî regale, poţi fi taxat de băr­baţii cari deţin puterea, de un râu patriot,—unde am ajunge? D-nii Sturdza şi Stătescu au ochii aţintiţi asupra Palatului regal, şi uită că în dosul lor este un partid cu tre­cutul său, cu demnitatea sa şi cu prestigiul ce trebue să păstreze faţă cu Ţara. Plece Domniile­ Lor, cari au onoa­rea de a dirija partidul, urechile lor spre această Ţară, în numele căreia pururea vorbesc, şi se vor încredinţa de impopularitatea cu care ea pri­meşte această risipă făcută în banii eî, bani ce s’ar putea întrebuinţa de mii de ori mal bine în folosul său. Căcî să lăsăm ziarului L’Indépen­dance Roumaine stupida credinţă ci luxul unei Curţi regale este imagina fidelă, a bogăţiei wţiunel. Deschiză confraţii mei din strada Clemenţei cartea istoriei Franciei, sub Domniile lui Ludovic al XIV şi al XV; acolo vor vedea luxul cel mai desfrânat al Curţei regale faţă cu cea mai înspăimântătoare mizerie a naţiune!. In momentul în care scriu acest articol, primesc următoarele rănduri ce­ îmi adresează deputatul liberal Ştefănescu din Turnu-Severin. D-lui Director al ziarului „ Adevĕrul Am crezut că sunt numai vorbe, când am auzit de o nouă dotaţiune ce Camera voeşte a vota prinţului Ferdinand. Astăzi văzând că este aproape a deveni un fapt împlinit, şi neputând lua parte la lucrările Camerii, fiind bolnav, am pro­testat telegrafic contra acestei răsipi ce se face cu banii Ţărei,­ mai cu seamă acum când finalele Statului nu sunt de loc de lăudat. Rog protestaţi şi prin presă. Vasilie Ştafăescu, (Deputat), Severin, 22 Noembre 1892 Ce vor zice oare D-nul Sturdza şi Stătescu când vor ceti această ener­gică protestare a unui deputat li­beral ? * Ce vor face oare Domniile­ Lor pen­tru a decide pe intransigentul repre­zentant al Craiovei, Nae Popp, pe C. C. Dobrescu (Prahova), pe Gri­­gorescu şi pe mulţi alţii, să voteze dotaţiunea prinţului Ferdinand? — căci sunt convins că, pe lângă votul lor, ei vor protesta cu energie con­tra acestui jaf reînoit de conser­vatori. Termin adresându-mă, nu capilor partidului naţional-liberal, ci soldaţi­lor acestui partid. Partidul liberal nu trebue să uite că el are la activul său un fapt mă­reţ Emanciparea Statului Ro­mân de sub suzeranitatea oto­mană. Dacă Ţara va vedea că el—pen­tru a complace Regelui — înţoleşte cu banii el întreaga famile Hohenzol­lern, ea nu va putea trage de cât următoarea concluzie : Naţionalii-liberalî m’a scăpat de inofensiva suzeranitate otomană, pen­tru a o înlocui prin o alta oneroasă . Precupeţească suzeranitate germană. Alex­ V. Beldimann. Radicalii au intenţiunea de a protesta procurorului contra procedeului guver­nului. VIENA, 23 Noembrie. — Respunzând la o interpelare a D-lui Plener, relativă la disolvarea consiliului municipal din Rei­chenberg, Contele Taafe a declarat că a­­probase această măsură a guvernoruluî Bo­­hemier, pentru că era justificată de împre­jurări. El a enumerat excesele, inconve­nientele consiliului disolvat, între altele celebrarea aniversării din Sedan, prin un discurs, care a resvrătit jurnalele. Diso­­luţiunea trebuia să puie capăt capriciilor unui spirit de partidă aproape teritorial. Nici o administraţie nu ar putea să tole­reze o asemenea stare de lucruri. D. Plener a cerut ca discuţiunea asupra respunsului primului ministru să se con­tinue mâine, cerea s’a primit. Au votat pentru : liberalii germani, naţionalii şi Ti­­nerii­ Cehi. ---------------.1­ 1 » -------------­ritor de foame unui blegau absolut strein, absolut inutil, ba chiar primejdios. Ei, cum să nu remal mut, încremenit de indignare, de revoltă, de ură în faţa unei infamii atât de mari ? Aceasta este însă numai impresia pri­mului moment. Energia trebue să revie, îndată ce surprinderea a trecut. Trebue să te pui în urmărirea îndrăzneţului agresor, să-l prinzi şi să-l pedepseşti. Români! aţi primit o palmă mişelească şi aţi rămas uimiţi. Veniţi-vă în fire; vi­novatul e între voi; prindeţi-l şi..... spălaţi palma ce aţi primit. Argus, defectul e cât se poate de regretabil. Se tranşează cestiunile prin generalităţi, — dar o generalitate nu e o soluţie. După ce am dat soluţiile, după ce am săvârşit re­formele ce ne angajăm să facem, după ce vedem resultatele,­­ scoatem generalităţi pentru articolele noastre de ziar sau pen­tru discursurile noastre. Dar într’un pro­gram de soluţii, generalităţile nu prind. Ele par a voi să nu spue nimic, și de a avea tot o dată aerul că nu s’a trecut nimic sub tăcere. .. IHSTÄHTAHEE Fard’l Nalt, subţîre, blond, rumen şi bleg. Cap fără expresie. Frunte mal de loc, în schimb urechi nemăsurate. întreg individul îţi face impresia unui epure tiner, fricos şi stângaciu, aruncat în mijlocul unei odăi pline de oameni. Dominat de instincte fizice, în lipsa porniri­lor intelectuale. Inteligenţă rudimentară. Cul­tura mărginită a castel din care face parte. S'a născut pentru a fi năpaste pe capul u­­nui popor, care nu’l cunoaşte, care nu’l doreşte şi căruia II este impur cu sila. Pentru poporul român are dispreţ: a avut o afecţiune fiziologică, trecătoare pentru o ro­mâncă şi a trădat’o. Glas piţigăiat, care devine ridicol, când indi­vidul citeşte frazele româneşti ce i se pun dinainte. A costat pe România câte o mie de lei pe lună timp de vr’o cinci ani, cât a avut pe Păun de profesor şi n’a învăţat nimic. De acum o va costa câte­va sute de mii pe an şi va învăţa dulceaţa vieţei de parazit, care consumă fără a produce. Elev docil al Unchiului, speră că va deveni Rege. Se însoară de porunceali cu o tînftră, care’l va pune sub papuc. Semne particulare: Nu ştie să călărească dar ştie cântecul : Dă’mi Domne ce n’am gân­dit că me mir ce m’a găsit ! Fulger TELEGRAME ROMA, 22 Noembrie. — Un foc a iz­bucnit alaltă­ierî la Salfatarele de la Zuao, provincia Girgenţi. Lucrătorii au fugit, cu toate acestea 6 au murit de asfixie şi vr’o zece sunt confusionaţî. Nu se ştie încă dacă mai sunt şi alţii la Salfatare. PRAGA, 22 Noembrie.—Juriul a achitat pe acuzaţi în procesul de fraudă intentat avocatului Gallus şi complicilor săi. BELGRAD, 22 Noembrie. — In timpul votului de ieri contra administraţiei mu­nicipale radicale, localurile votului erau ocupate de poliţie şi trupele erau gata. Mâine se va face instalarea adminis­traţiei comunale provisorie. Noile alegeri se vor face după vreo zece zile. Victoria liberalilor este considerată în general de importanță mare la viitoarele alegeri le­gislative. Afacerea Panama PARIS, 23 Noembre. — Camera a res­pins cu o mare majoritate propunerea Letei prin care se cerea ca să se dea pre­sei în toate zilele o dare de seamă ofi­cială a comisiunii de anchetă. D. Brisson a combătut cererea. Camera a adoptat cu 333 voturi contra 182 urgența asupra propunerii Pourquéry, prin care autoriză comisiunea de anchetă că ’şi ia ca ajutor un jude de instrucţie. Comisiunea însărcinată cu examinarea pro­punere! va fi numită mâine. Comisiunea a ascultat, pe D. Albert Grévy, care a de­clarat că primise pe faţă un cec de 20 000 de la Banca Franciei, ca participant la sindicatul de garanţie şi ca consilier ju­diciar al D-lui de Reinach. D. Hébrard declară că nu poate face cunoscut sorgintea informaţiilor ce le pu­blică Le temps. In privinţa afacerii Pa­nama, el adaugă că era de 26 ani în afa­cerea lucrărilor publice şi cu mult înainte de a fi intrat în parlament; el revendică dreptul de a avea o industrie, ca mulţi alţi din colegii lui. D. Naquet a declarat că generalul Bou­langer nu era omul care să ia bani de la Panama. Bancherul Kohn a dat în urmă infor­­maţiuni despre semnăturile cecurilor. El a promis de a examina din nou registrele pentru a da informațiuni complementare. Comisiunea s’a amânat pe mâine. P­ALMA Se întâmplă câte o dată unui om cât de curagios ca să primească, pe neaşteptate, o palmă şi să remăe înmărmurit, mut, lă­sând pe agresor să scape nepedepsit. Tot aşa, dacă ai trece pe dinaintea unei case şi ai vedea pe un om atârnat numai cu o mână de un cârlig al acoperişului, emo­­ţiunea ei ar paraliza pentru moment ori­ce energie, ori­ce iniţiativă şi te-ai opri în loc, cu ochii holbaţi şi incapabil ,­ de o mişcare. Intr’o ast­fel de situaţie se găseşte acum partea conştientă şi cugetătoare a ţăreî faţă cu palma pe care i-au aplicat-o neruşinaţii precupeţi de la cârmă cu dotaţiunea lui Ferdinand. Faptul e atât de monstruos, atât de e­­norm, în­cât nu găseşti cuvinte de protes­tare, de revoltă, care să nu ţi­ se pară prea slabe, prea banale. Ori cât­ de sceptic ai fi, ori cât nu ,ţi-ai face iluzii despre politi­­cianii dinastici cu plată, ori cât i-ai socoti capabili de toate infamiile, tot remăi uimit în faţa unei cutezanţe, nnci neruşinări, unei lipse de obraz aşa de colosale. După ce Regele Shyllock a stors şi stoarce atâtea milioane, după ce marea majoritate a poporului român n’are nici pâinea mu­cegăită, cu care să ’şi întreţie mizerabila existenţă dintr’o zi într’alta; după ce în toată ţara lipsesc cele mai elementare in­stituţii absolut necesare unei organizaţiuni sociale moderne, — vine o droae de câte­va zeci de indivizi, cărora nu le găseşti un calificativ destul de potrivit în vocabularul literar, şi votează şi dăruiesc până şi pie­lea de pe oasele deşelate ale românului nu­ Programul liberal . Programul liberal constată, mai departe, că „strîns legată de cestiunea ţărănească este aceea a Bisericeî şi a învăţământului Public.“ Iată şi soluţiunile pe care le dă în a­­ceastă cestiune : 1) Clădirea cât mai neîntârziată a tuturor localurilor şcolare — începând cu şcoalele pri­mare rurale şi urbane, şi sfârşind cu Univer­sităţile şi Institutele de cultură ce se ţin de dânsele. 2) înzestrarea acestor şcoli cu materialul di­dactic necesar. 3) Organizarea întregului învăţământ de toate gradele, ast­fel ca toate nevoile poporului şi toate chemările cetăţenilor in ori­ce direcţiune a culturei sa fie îndestulate. 1) Egalisarea materiilor de învăţământ in şcoalele primare rurale şi urbane. 5) Pregătirea unui corp didactic, care să asi­gure naţiunel o instrucţiune şi o educaţiune la înălţimea situaţiunel ocupate astăzi de Regat. 6) Asigurarea poziţiunei corpului didactic de toate gradele. 7) Aşezâmintele şcolare ale Bisericei să aibă de ţintă, a crea un centru de cultură şi de viaţă religioase, care să râspândească lumina sa bine­­făcâtoare asupra României şi a întregului O­­rient. 8) Veniturile pământurilor, care aparţin co­munelor rurale, precum şi venitul provenit din dreptul de a închiria cârciumele comunelor ru­rale, vor ser­vi pentru a întâmpina retribuţiu­­nile preoţilor şi a servitorilor bisericeşi, pre­cum şi cheltuelele de întreţinere şi material a Bisericilor şi a şcoalelor din sat. Multe din aceste soluţii sunt bune; ele au toată aprobarea noastră, ca unele ce respund unor necesităţi simţite şi recu­noscute de toţi. Aşa d­­e­ clădirea de localuri şcolare, mai ales pentru învăţământul inferior. De câtă vreme nu se tot vorbeşte de clădirea de localuri pentru şcolile primare rurale Tot­d’a­una s’a pretins că mijloacele lip­sesc, de­şi în acelaşi timp se cheltuiau zeci de milioane pentru lucrări de o ne­cesitate destul de problematică. Apoi în­zestrarea şcolilor cu materialul didactic necesar e de asemenea o bună soluţie. Punc­tul al optulea, privitor la mijloacele bă­neşti cu care se vor întâmpina cheltuie­­lile de întreţinere a acestor instituţii, cu­prinde iarăşi o soluţie, în tot cazul mai serioasă de­cât cea a junimiştilor cu mu­curile de luminări. Una din cele mai în­semnate şi mai bune soluţii însă este acea de la punctul 4: Egalizarea materiilor de învăţământ în şcoalele primare rurale şi urbane. E trist să vezi această deosebire pretu­­tindenea intre ţăran şi orăşean, deosebire consacrată prin legi şi instituţii. O cul­tură că ze dea ţăranului, alta orăşeanuluî. Intr’un chip să se explice celui dintâiu di­feritele fenomene meteorologice de pildă, şi în alt chip celui de al doilea: orăşea­­nului să i se vorbească de electricitate, săteanului de Sf. Ilie, — şi aşa mai departe. Şi pe urmă să ne mirăm că ţăranul e îna­poiat în cultură, etc.!... Tot ce e de regretat e că unele soluţii din program sunt prea vagi. Aşa e bună­oară soluţia de sub punctul 3, care e mai mult o frază de­cât o soluţie, tot aşa soluţia de sub punctul 5 şi aceea de sub punctul 7. La punctul 6 acelaşi lucru : Asigurarea posiţiunei corpului didactic de toate gradele. Cum însă ? In ce chip ? Pro­gramul se fereşte să precizeze bine lucru­rile. De ce să nu se propue inamovibilitatea învăţătorilor şi institutorilor? E o soluţie care într’adevăr asigură posiţiunea, bună­­rea, a corpului didactic. Acest defect, al lipsei de preciziune, îl vom întâlni des în programul liberal. Și Noul Cabinet francez PARIS, 28 Noembrie. — D. De­­vele a avut eri seară o convorbire cu D. Loubet, care i-a promis că se va duce la D. Carnot. După aceea, D. Devele s-a întreţinut mult timp cu pre­şedintele. PARIS, 23 Noembrie.—Ora 1.— D. Loubet a avut o lungă convorbire cu D. Carnot; el a consimţit să ia un portofoliu într'o combinaţiune De­­velle. Ora 2.—Circulă sgomotul că D-nii Develle şi Loubet nu vor mai forma cabinetul­, se crede că D. Carnot va rechema pe D. Brisson sau că va în­sărcina pe D. Ribot cu formarea mi­nisterului. Ora 7.—D. Ribot a fost chemat la Elysée şi după o lungă întreţinere cu preşedintele, el a fost însărcinat cu formarea ministerului. El va aduce discord un răspuns. Se crede că com­bina­ţiunea va reuşi. Paris, 33 Noembre (ora 1 noaptea). D. Ribot a primit în timpul serii toate adesiunile trebuincioase­, noua combi­naţiune cuprinde toţi membrii vechiu­lui cabinet, afară de D-nii Ricard şi Roche. Compunerea cabinetului este următoarea: Preşedinta şi afacerile streine, D. Ribot; interne, D. Loubet; finanţe, D. Rouvier; resboil, D. de Freycinet; justiţie, D. Bourgeois ; a­­gricultura, D. Develle ; lucrări publice, D. Vicette; comerţul, D. Sarrien şi instrucţia publică, D. Charles Dupuy. D. Ribot a dat socoteală în timpul serii de succesul misiunii sale a lui Carnot, care l-a felicitat în mod căl­duros. ------------------------— Seminarul Veniamin din Iaşi Afacerea dărei­a fără a două-zeci şi unu de elevi din clasa a VlI-a a semi­narului Veniamin din Iaşi a început a se uita, cu toate că s’a adresat mal multe reclamaţii D-luî ministru al instrucţiune! şi presa democratică a reluat caşul la timp, cu circumstanţele în care s’a pe­trecut. Insă, nimeni nu voieşte a se mişca şi obicinuita impasibilitate şi-a reluat cursul. Dar noi, nenorociţii părinţi, stăm cu inima strânsă şi nedomiriţî, când ne vedem zădărniciţi In afacerile noastre prin faptul că avem pururea pe copiii noştri în faţa noastră fără nici un rost şi ză­dărniciţi de la învăţătură prin trei luni de necitire. Copiii noştri, vinovaţi sau nevinovaţi, ne-a creat o situaţie tristă. Noi trebue să ne mişcăm, să cerem dreptate, pentru că suntem părinţi şi ne doare inima de co­piii noştri; trebue să ne vedem copiii la un rost şi să reluăm firul afacerilor noa­stre întrerupt prin acest fapt. D. ministru al şcoalelor însă, nu se mişcă, nu ia nici o hotărîre, ne­având nimic comun cu a­­ceşti copiii ai căror părinţi, mai toţi, sunt cantităţi neglijabile , sunt săteni. Acum vre-o câte­va luni D. Take Io­­nescu se mişcă, pentru că era la mijloc durerea unor părinţi influenţi — unul ’î era frate şi altul era senator — şi voia

Next