Adevěrul, decembrie 1892 (Anul 6, nr. 1369-1397)

1892-12-08 / nr. 1376

A­NUL VI. — No. 1376e­diţia a doua NUMĂRUL 10 BANI ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 ŞI 15 ALE FIE­CĂREI LUNI şi so pl&tesc toW’a-Hiis 'testat® In B^oarostî la casa Administraţiei. Din Judeţ* şi Strdindtatt prin mandate poştal Un tn în ţară 80 lei, în străinătate 50 «ase Inni, 16 „ , , 2$ ral Inni , 8 , , » 18 Un număr InstrAb­ilala IS heal MaNUSCmPTM NU SE IMJPOIAZA te fereşti, Bomkml de culfi strein în casă. T. MARŢI 8 DECEMBRE 1892 RPMKBTJIi 10 BANI MUKigSLE Din BUCUREŞTI şi JUDEŢE se primesc : NUMAI la ADMINISTRAŢIE, din 9«r£to«itatar direct la administraţie şi îs *1® imMIdilat«, Anandml ia pagina I?.................o,30 k, linia S n m ...... iei M « » n I , . { ^^3,* lel B Insertlinele si Res­lamei*. Lm P®«*SBp xiansl se i eu na sneral la H«seril N®, sfecli® . UN NUMĂR ADMINISTRAȚIA 1«,­­ BtRADA ACADEMIE!!,­­1« Director politic: ALEX. V. BELDIMANU REDACT ® T H A D A AC A 15 E ».'O­ ®wa Hoţiile de la Galaţi 0 TĂCERE SEMNIFICATIVA Inveţătorii noştri şi „tem­ul monstru“ BĂTRÂNII Iaraşi deraeriie de la fl.F.SL Blana Spânzuratului Bucureşti, 7 Decembrie 1892. Hoţiile de la Galaţi Continuăm astă­zi cu analiza ra­portului anchetei asupra hoţiilor co­mise de compania Ressu-Robescu şi tăinuite de D. Lascar Catargiu. In capitolul privitor la iluminatul oraşului, comisiunea de anchetă, de­şi înşiră o mulţime de fapte, care denotă până la evidenţă că primarii Ressu şi Robescu erau salariaţii şi complicii antreprenorilor iluminatului, are totuşi aerul de a voi să atribue celor doi potlogari ai D-lui Catargiu o simplă, dar neîntreruptă neglijenţă. Ni se pare că acesta este unul din capitolele raportului, asupra căruia cenzura lahovaristă din minister a lucrate mai mult. Faptele sunt prea atenuate, adevărul adevărat prea este ocolit şi, cu puţină bună voinţă con­servatoare, Ressu şi Robescu pot fi taxaţi cel mult drept nişte imbecili, incapabili de a conduce afacerile u­­nui oraş de însemnătatea Galaţilor şi nici de cum drept nişte şarlatani şireţi şi pehlivani. * Noi însă ne-am luat sarcina de a scoate tot adevărul la iveală şi deci vom căuta să atragem din faptele descoperite, concluzia cea mai fi­rească. După ce spune, că comisiunea de anchetă a vizitat mai multe seri de arîndul stradele Galaţilor şi s’a con­vins de mizeria iluminatului, rapor­tul urmează: Cu toate acestea, autoritatea comunală (tot autoritatea comunală­ N. R.) tolerează această stare de lucruri, fără să ia mă­suri în contra antreprenorului, conform condiţiunilor contractului, care prevede amende pentru lampele constatate stinse, şi continuă a plăti antreprenorului în mod regulat şi chiar prin anticipaţie plata iluminatului pe fie­care lună pe numărul întreg al lam­pelor ce ar fi trebuit să func­ţioneze. Şi notaţi că plata antreprenorului se urcă pănă la 82.000 lei pe an. Această toleranţă a autor­itâţei co­munale (?), adică a lui Ressu şi apoi a lui Robescu, ar fi fost explicabilă o dată, de două, chiar de trei ori. Dar la infinit? Dar când agenţii comunali şi poliţieneşti constată zil­nic zeci de lămpi stinse, când la un moment dat se găsesc 350 de lămpi neaprinse şi când un ajutor de primar aplică o amendă legală antreprenorului, să vii tu Ressu sau Robescu (autoritate comunală, după vocabularul anchetei) şi să te pui regulat luntre şi punte pentru ier­tarea antreprenorului, nu e lucru ciudat ? Mai mult, când zilnic antrepreno­rul calcă în picioare condiţiile con­tractului, în cât scoate din sărite chiar pe un ajutor de primar şi’l sileşte să-şi dea demisia, să vii tu autoritate comunală şi să-i dai înainte plata iluminatului? Nu dovedeşte aceasta un interes prea deochiat ? Nu se chiamă aceasta potlogărie, D-le Catargiu? Nu înţelege ori­cine că autoritatea comunală, per­sonificată de Ressu şi Robescu pri­meşte bacşişuri de la antreprenor? Raportul înşiră o mulţime de fapte, un lanţ întreg de abuzuri de ale antreprenorului şi merge chiar cu desperarea pănă acolo in cât spune pe nume lui Ressu şi Robescu, cari au ertat cel d’intâiu la 14 Octom­brie 1889 şi cel de al doilea în 1891, pe antreprenor de amenzile ce i s’au aplicat de cel în drept. Ce dovedeşte aceasta, dacă nu complicitate între primari şi antre­prenor la frustrarea banilor co­munei ? Mai mult, antreprenorul Alecu Pa­vel, pentru a se asigura şi mai bine de impunitate, angajază pe ajutorul de primar G. Moisiu ca să-i furni­­seze gazul necesar pentru iluminat şi Moisiu înfiinţează fabrică în acest scop şi el, ajutorul de primar, însăr­cinat cu controlul asupra furnisorilor comunei, devine însu­şi furnisor şi se controlează el pe sine! Şi rapor­tul după ce constată că în ast­fel de situaţiune, ori­ce control este desfiinţat, nu voişte să spue dacă şi întru cât primarul Robescu este părtaş la fabrica de petrol, sau cât bacşiş a luat pentru a tăcea faţă cu acest jaf neruşinat. Acuma este un alt antreprenor, D. Serianu, căruia i s’a permis de către Robescu­­ autoritate comunală, ca să depue numai a treia parte din garanţia cerută de lege şi să ilumi­neze oraşul şi mai prost, aşa ca ce­tăţenii să se desveţe de lumină, să nu mai vadă hoţiile ce se comit în averea lor. Prin urmare, din scurtul rezumat pe care l’am făcut asupra capitolului iluminatului, rezultă că Ressu-Robessu şi ajutorul de primar Moisiu s’au in­stituit în exploatatori al iluminatului oraşului, unul luând bani pentru a închide ochii şi altul instituindu-se chiar furnisor comunal. Şi D. Catargiu a avut curagiul să spue în Cameră că aceşti hoţi sunt oameni de ispravă şi n’a avut cu­ragiul de a-i trimete la puşcărie ! Capitolul următor se ocupă de clă­dirile publice. Aci sunt hoţii mai patente, mai mari şi mai neruşinate, care merită să fie analizate într’un articol special. Ceea ce vom face. De la Vad, atât, poate şi mai mult de­cât toată lu­mea de incidentele din Senat, dar are de­plină încredere că ele nu vor lăsa vr’o urmă şi că se vor resolva cu înţelepciune şi patriotism. BUDAPESTA, 6 Decembrie. — Asocia­­ţiunea industrială din Ungaria a celebrat azi în mod solemn cinquantenarul ei. Arhiducele şi arhiducesa Joseph, toţi miniştrii, reprezentanţii parlamentului şi ai societăţilor de cultură au participat la această serbare, care a fost închisă cu manifestaţiuni de fidelitate către împărat. RIO-DE-JANEIRO, 6 Decembrie. — D. Olympio Abren a fost numit ministru al comerţului şi agricultureî, şi D. Puloz Gulirozo ministru al afacerilor străine. S’a hotărît fusionarea banceî Brasiliei cu a Statelor-Unite. MADRID, 6 Decembrie. — Guvernul a hotărît să facă alegeri generale în Martie. Ziarele anunţă că D. Merry del Val, am­basador la Viena, îşi păstrează postul. ST. PETERSBURG, 6 Decembrie.— Un ucaș imperial ordonă formarea trupelor locale transcaspiane, adică : două bata­lioane de reservă la Kuchka şi la Geo­­tepe și o companie de artilerie de fortă­reață la Kuchk. ---------------------------------­ TELEGRAME PARIS, 6 Decembre.—Le Jour anunță că s’a cerut autorizațiunea pentru urmă­riri contra D-lor De­vés, senator și Cas­­sagnac, Maret și Soubeyran, deputați. D. de Cassagnac declară că ziarul său L’Autorité, a primit 45.000 franci pentru anunțuri, dar că el personal nu a primit nimic. D. Soubeyran, care, ca membru al sin­dicatului de garanţie, a primit 40.000 fr., va fi ascultat mâine de comisiunea de an­chetă. PARIS, 6 Decembre.— La o vânătoare ce a fost la Ferriers, D. Alphonse de Rotschild, a primit o alice la ochiul drept lângă albul ochiului; după cercetarea în ochi­, starea s’a găsit satisfăcătoare. BUDAPESTA, 6 Decembre.— De erî şi pănă astă seară, la 10 ore, au fost 10 ca­zuri de holeră şi nici un deces. VIENA, 6 Decembre. — împăratul, în­soţit de marele duce de Toscana şi de prinţul Leopold de Bavaria, a plecat la vânătoare la Neuburg, unde va sta câte­va zile. MARSILIA, 6 Decembre.—Exploratorul Moteil a sosit, venind din Africa­ centrală. ROMA, 6 Decembrie.— Regele a primit după amiază deputaţiunile Senatului şi a Camerei cu adresele de răspuns la discur­sul tronului. Regele a mulţumit şi a pro­nunţat un discurs prin care a tratat nu­mai afacerile interne. Vorbind în urmă cu senatorii, a zis că s’a preocupat tot IffSTAffTAKEB Stefan Şendrea Statura mijlocie, bine’ fâcut. Figura rotundă, gras, cu mustăţile rotunde, albe şi fără barbă, fruntea mare, ochii căprii, pârul capului alb şi dat în sus. Bogat şi avar in acelaşi timp E profesor universitar şi senator. Ca profesor îşi negui­­gează mult cursul. Ca senator se crede un orator irezistibil şi voeşte să se pue in evi­denţă în ocaziunî solemne. Fraza îi e curentă, însă banală şi foarte plictisitoare, din cauza glasului său monoton şi din cauza unei tuse seci, care-i slujeşte în vorbă drept punctuaţie. La virgulă tuşeşte o­­dată, la punct şi virgulă de două ori, la punct de trei ori. Totuşi vorbeşte de multe ori cu lo­gică şi chiar cu vehemenţă, dar tot­deauna după vechile clişee oratorice. Se crede profund politician şi diplomat per­spicace, bine iniţiat în toate intrigile culiselor politice. Cu toate aceste in partidul naţional­­liberal are un rol secundar. E reacţionar la culme şi e de mirare cum a adm­is programul de la Iaşi. Nu-i vorbă, l’ a admis numai prin o scrisoare. La congres n’ a putut lua parte, din cauză că era cam in­dispus. A vorbit la mesagiu şi a trimis multe să­geţi lui Al. Lahovary. A fost agent diplomatic două luni pe timpul guvernului liberal. Semne particulare: Sa crede tînâr și frumos- Nu e însă nici foarte tînâr, nici foarte frumos. Se crede galantom, cu toate aceste e cărpă­­nos—foc, un fel de Harpagon. ... ^ Wyx. O tăcere semnificativa E aproape o lună de zile de când starele independente au dat la lumină dov.e fapte destul de grave în sarcina D lui inginer Sc. Vîrnav, junimist de frunte, deputat şi om cu influenţă în lumea puternicilor silei. D. Sc. Vîrnav a luat 20.000 de lei de la comuna Botoşani pentru ca să studieze cestiunea alimentarei ora­şului cu apă potabilă şi drept studiu D-sa a presentat un plagiat, două pa­­gine din Bechmann, traduse în chip servil şi stângaciu. D. Sc. Vîrnav a luat 10.000 de lei de la comuna Iaşi, din 15.000 cât i s’a votat, pentru a studia şi acolo aceiaşi cestiune, dar pănă astăzi n’a presentat nici un studiu, de și după contract trebuia să prezinte memoriul său la 14 Octombre a. c. Sunt două fapte. Sunt 30.000 de lei, de care două comune au fost spoliate. Cu toate acestea gazetele guverna­mentale au tăcut, n’au zis un cuvent, n’au desminţit o iotă din afirmaţiunile ziarelor independente. Cum se face aceasta ? Nu cum­va desminţirile sistematice nu intră în obiceiul confraţilor noştri oficioşi, ori de câte ori presa de scan­dal publică câte ceva ce nu le vine la îndemână ? Dar toată lumea ştie că cele mai mici lucruri, cele mai inocente infor­maţii capătă din partea lor formida­bile desminţiri şi protestări pline de o neprihănită indignare. Atunci de ce de astă dată fac ono­rabilii confraţi? Cum se face că de o lună de când s’a dat la iveală aceste fapte nici Timpul, nici Constituţionalul, nici Era Nouă nu şic nimic ? Înţelegem tăcarea D-lui Vîrnav. D sa e ocupat să găsească un autor francez din care să poată plagia res­­punsul şi lămurirea ce i se cere... Dar gazetele guvernamentale ?... Cred ele că e de ajuns să ne spue că „guvernul conservator se poate mân­dri cu cinstita lui administraţie ?...„ Cred ele că pot cânta osanale guver­nului, fără a justifica faptele de felul celei ce se impută D-lui Vârnav ? De­cât să ne dea desminţiri minci­noase la toate chiţibuşurile fără nici o importanţă, gazetele guvernamentale ar face mai bine să ne răspundă . E adevărat că D. Sc. Vîrnav a luat 20.000 de lei de la comuna Bo­toşani, — şi în loc de memoriu a pre­­sentat un plagiat de câte­va pagini ? E adevărat că D. Sc. Vîrnav a luat 10.000 de lei de la comuna laşi şi până acum n’a presentat nici o lu­crare şi n’a făcut nici un sondagiu, de­şi trebuia, după contract, să pre­­sinte memoriul la 14 Octombrie cel mai târsiv ? Sunt adevărate aceste lucruri ? Dacă nu sunt adevărate, pentru ce oare gazetele guvernamentale tac ? pen­tru ce lasă să le scape prilejul de a da două formidabile desmințiri presei de scandal ? Argur TOKSÍ 3SJBV« Inveţătorii noştri şi „Ecranul monstru“ In nenumărate rîndurî învăţătorii noştri, în deosebi cei din Argeş şi Muscel au că­zut fatalmente în ispita unui parvenit, unui monstru fără consciinţă. De profesiune agent electoral, nu are altă ţintă de­cât aceea de a transforma cor­pul învăţătoresc rural într’o ceată de ar­gaţi ciocoeşti, gata a’şi renega clasa lor şi a servi pe asupritorii ţărănimei de as­­tă­zi, în toate momentele când le este pusă în joc existenţa la putere. Datoria ce o avem către moralitatea publică precum şi simpatiile ce avem către luminătorii satelor, ne fac să prevenim ţărănimea spunându-i să se ferească de a nu mai fi speculată de un monstru ţără­nesc ca Dobrescu- Chitanţă. Acest microb politic, eşit din clasa ţă­rănească, era firesc lucru ca învăţătorii şi mulţi dintre ţăranii luminaţi, să-î acorde o dată încrederea lor ca să vază astă­zî cât de amar s’au înşelat. Acest Dobrescu Chitanţă a înşelat mai antâiu opiniunea publică debutând în faţa lumei cu principiile socialiste pe care le-a profanat cu neruşinare, făcându-se slugoiul puternicilor de astă­zî. Se ştie de mult de învăţători, mai ales de cei din Ilfov cât de periculoasă este prietenia cu acest lingău ciocoesc. In 1887 când se resculase ţăranii, acest nenorocit făcea pe socialistul ca învăţător. Fiind­că se dusese zvonul că socialiştii ar fi răzvrătind ţărănimea, guvernul liberal întreprinsese o campanie de persecuţie în contra socialiştilor. Atunci Chitanţă, cu cunoscutul său ta­lent de linguşitor şi prefăcut, se duce la Ministrul instrucţiune­ şi denunţă pe mulţi învăţători ce ar fi socialişti. O persecuţiune amară se începu contra mai multor învăţători; unii fură permu­taţi, alţii destituiţi şi alţii surghiuniţi la Văcăreşti. Acest monstru fără pereche, din nene­­norocire fiind altă­dată învăţător sătesc, crede în naivitatea sa că învăţătorii din Regatul României îl adoră ca pe cine ştie ce zeu. Toate linguşirile ce le face printre în­văţătorii rurali, nu sunt de­cât rolurile unui pungaş şi comediant. Anul trecut deschide credit la tipogra­fia Weiss şi apoi la Universul, tipărind pamfletul Gazeta Poporului prin care în­jura pe conservatori. După ce incasează­­sume însemnate după abonamente, sus­pendă gazeta. Mulţi învăţători cari plătiseră abonamentul înainte, au rămas păcăliţi de acest escroc ordinar. Pe învăţătorii din Argeş i-a adus din­dărăt cu zapcii şi j­omejnicii de Tau votat la colegiul III de Argeş în alegerile tre­cute. S’a schimbat în multe rîndurî părerile în cât nici el nu mai ştie ce este. Când ’ţi vorbeşte nu ştie de cât să în­jure pe liberali şi să’ţi propue să fii de­putat la Olt­orî Muscel. • Anul acesta ’i venise pofta a fi repu­blican, căci prin August l’am întâlnit la redacţia Adevărului de unde a eşit ars la bot. In sesiunea trecută a Camerei s’a dis­tins printr’un discurs de linguşire către junimişti în cestiunea vindere! moşiilor Statului la săteni. In actuala sesiune s’a distins prin multă obrăznicie şi votarea dotaţiuneî lui Iridel nemţişorul. Actualmente face şi pe gazetarul la sate, scoţând Gazeta Ţăranilor. In acest nou pamflet scrie minciunile cele mai sfruntate închinând tot progresul industriei casnice familiei regale. A spune cu neruşinare că Regele Carol iubeşte ţărănimea, că vorbeşte limba ro­mânească şi o întrebuinţează în toată co­respondenţa sa, aceasta o poate face nu­mai un neruşinat mincinos ca Dobrescu- Chitanţă. Ar fi foarte trist dacă învăţătorii săteşti ar mai fi încrezători în Gazeta Ţăranilor, care poate va fi un mijloc d’a specula buna lor credinţă. Şi dacă îi rîndul oa­menilor culţi şi cinstiţi de la sale ar mai fi vre­unul cu ilusiuni bune despre depu­tatul lor, noi ’i sfătuim să le piardă pen­tru tot-d’a­una. V. Romănăţeanul. la Iaşi deraeriie de la C. F.R. Este cu desăvârşire stranifi, şi ne prinde mirarea cum de un timp încoace nu se mai sfârşeşte cu deraeriie de la Căile Ferate Române , nenumăratele deraieri de prin staţiuni, provenite de la negli­genţa personalului de mişcare care au adus ne­calculabile pagube statului cu înlocuirea materialului rulant sfărâmat, cu plata măr­furilor stricate, cu reparaţiunea şi înlocui­rea materialului de linie, deosebit de morţi şi răniţii Un colos de pagube de care pănă acum D. ministru de lucrări publice şi D. director­­al căilor ferate n’au fost traşi la nici o răspundere. Ia al doilea rând vin oribilele deraeri din timpul din urmă, precum cele de la Stolnici, Potcoava, Buftea-Chitila, Busca- Boboc, Paşcani, Leorda-Doroh­oiu, Comar­nic-Câmpina, etc. La aceste deraeri au urmat morţi şi ră­niţi, maşini şi vagoane sfărâmate, mărfuri nimicite, linii rupte, etc., etc. Astea însă nu se mai atribue, ca mai sus, neglijenţei personalului de mişcare sau de tracţiune, este ştiut că se datoresc numai relei întreţineri a liniilor care de la un timp încoace au ajuns într’un har nemai­pomenit. Cine nu cunoaşte că în deraerea de la S­olnicî linia a fost deplasată şi terasamen­­tele susţinute cu ţăruşi parcă s’ar fi jucat copii; fostul inginer asistent Simon, şi-a fost dat demisiunea motivată că nu avea material de linie pentru reparaţia şi sus­ţinerea în bună stare a acelei porţiuni, pe care motive se retrăsese din serviciu ne­­luându-i răspunderea, iar după un inter­val de timp oare­care a avut loc nenoro­cita deraere pentru că nu se luasera mă­suri suficiente de consolidare nici chiar în urma avizului primit de la numitul in­giner, căruia, drept răsplată, i se punea ne­contenite piedici ca să nu poată obţine altă funcţiune. Cine n’a văzut că deraerea de la Pot­coava se datoreşte căderei taluşelor prin alunecuşiuri ne­fiind sistematic drenate, lipsind din lărgimea plat­formeî în curbe, neavând rezistenţa suficientă, şi lipsa de material de linie necesar pentru o bună întreţinere. Deraerea de la Buftea-Chitila se ştie de toţi că a fost cauzată de miterea tera­­samentelor reu întreţinute şi ne­drenate, fiind bine cunoscut că nu urmase nici po­top, nici simplă inundaţie. Despre deraerea de la Păşcani, tot de curând întâmplată, traversele au fost pu­trede ; s’au pretextat însă nişte făcători de rele, închipuiţi şi fabricaţi pentru a se masca neglijenţa serviciului de întreţinere. La deraerea dintre Buzea-Boboc s’a vă­zut un mare număr de traverse putrede, şi numai în punctul deraereî s’au găsit puse câte­va traverse nouă, care bine în­ţeles se preschimbase în timpul nopţii

Next