Adevěrul, ianuarie 1894 (Anul 7, nr. 1741-1766)
1894-01-14 / nr. 1750
2 cataractelor spre Serbia, este că n’avem nici un pilot sau comandant romin care să cunoască linia de navigaţiune între Raduevatz şi Belgrad, afară poate de D. căpitan Georgescu pe care’l laudă articolul în chestiune. Dar ce căutăm noi în Serbia, să fim siliţi a străbate cu Vapoarele noastre părţile cele mai grele şi periculoase ale Dunărei ? Nu cumva contractul ce ne leagă cu Serbia de a-i furniza anual douăzeci mii tone de sare? Avem însă un bun pilot român care cunoaşte foarte bine Dunărea-de-Jos, el însă nu voeşte să vie la marina noastră, unde se plăteşte puţin şi nu poţi avea drept la pensie, ci se mulţumeşte asta la compania austriacă, deşi e român. Eu unul am admirat actul şi grija ce a pus-o direcţia generală "a acestei marine, pentru viitorul ei, a felicitat cu căldură pe toţi căpitanii .. .“,unii după vasele noastre, tineri din şcoala de marină, cari ataşaţi de şefii îmbătrâniţi în practica lucrului, muncesc cu credinţă că mîine locul va fi al lor. Nu este dureros a vedea un ofiţer român care s’a plimbat pe un vapor de războiu să nu fie în stare a face deosebire între o flotilă de războiu, — unde totul e de paradă, fiindcă Statul îşi varsă punga, — şi o flotilă comercială, unde punga Statului se umple. Cred că dorinţa unanimă ar fi să vedem cît mai curînd prosperînd această marină, care ne ridică moralul în faţa celorlalte ţări şi ne dă foloase reale pentru visteria Statului; iar dacă autorul articolului, fostul marinar, voeşte să redevie iar marinar, dar comercial, n’are decît să-şi arate meritele şi capacitatea, şi guvernul oricît de conservator este, să-l îmbrăţişeze şi să-l facă chiar ministru de marină, dar încă o dată trebue pentru marina comercială capacitate şi vederi largi, de care direcţia generală, prin D. Grigorie Manu, a dat destule dovezi. Inginer V. Ştefănescu. ŞTIRI TELEGRAFICE VIENA, 13 Ianuarie.— Se telegrafiază din Belgrad ziarului Polii. Correspondent că D. Simici a citit la Skupstină o declaraţiune în care a zis că noul guvern, nedepinzînd de nici un partid, se va sili a menţine pacea interioară şi exterioară necesară pentru desvoltarea normală a patriei, care este tuturor tot atit de scumpă şi aceasta prin respectarea Constituţiunii şi a legilor şi prin o atitudine reală şi corectă faţă cu puterile streine. Pentru a ajunge la acest scop, guvernul va face apel la concursul tuturor patrioţilor fără distincţiune de partid şi va primi cu recunoştinţă, orice sfat prietenesc , spera să dobindească astfel, afară de încrederea regelui, şi pe aceea a representaţiunii naţionale. Pentru a fi în măsură a urmări la toamnă, împreună cu Skupştină, munca spornică începută în sesiunea actuală, guvernul a fost nevoit să propue regelui închiderea sesiunei pînă la Main, trebue să aibă timpul pentru a se pune în curentul proectelor de legi şi altor afaceri supuse Skupstinei. O altă comunicaţie din aceiaşi sorginte, evident autorizam, relevează ca puncte principale ale programului guvernului respectul Constituţiei, menţinerea ordinei legale, economic in buget, executarea reală a îndatoririlor financiare. D. Garachanin şi direcţiunea partidu- lui liberal au promis tot concursul lor. Se zice că radicalii au intenţiunea să se ţie în rezervă. D. Simici pregăteşte o circulară către reprezentanţii Serbiei în străinătate care va insista asupra relaţiunilor amicale cu toate puterile, raporturi de bună vecinătate cu Statele vecine şi relaţiuni reale cu Austro-Ungaria. O nouă demisiune din armată. Ziarul Ecoul armatei scrie în număru-i din urmă: Căpitanul Pascal din reg. 5 artilerie, ofiţer tînăr, inteligent şi iubit de camarazii săi, s’a retras din armată. Cunoaştem bine cauza dar nu o spunem ca să nu cădem în păcatul personalităţilor ; lăsăm această sarcină celor în drept a se îngriji, ca să nu se pomenească într’o zi cu armata fără ofițeri. VINERI 14 IANUARIE D. general Fălcovanu a beut pentru ministrul de rezbel arîndu’i sănătate şi putere ca să urmeze calea de progres pe care merge armata. Al 3-lea şi cel din urmă toast s’a ridicat de D. ministru de resbel pentru şefii de corpuri, pentru oficeri, pentru armată. La 12 jum. ore oficerii s’au retras. Probabil, de aci înainte a început veselia şi adevărata petrecere in casa D-lui general Lahovary. Cu plăcere anunţăm că Vineri, 14 Ianuarie, se va celebra la Ploeşti, în salonul Grand-Hotel «Luca Moise», căsătoria D-lui Joseph Steinhart cu D-şoara Ernestine Steinberg. INFORfflATlUN! D, deputat C. I. Stoicescu n’a primit nici până azi toate dosarele pe care le-a cerut ministerului de războiu, spre a-şî putea desvolta interpelarea anunţată, în privinţa hoţiilor, nedreptăţilor şi bătăilor din armată. In comuna Baciu, din judeţul Argeş, s’a deschis un oficiu telegrafic şi ele poştă uşoară, cu serviciul limitat de zi, care va manipula şi mandate poştale interne. Curtea de apel secţia I, care trebuia să se pronunţe ieri în celebrul proces dintre moşnenii Risipiţeni şi obridoreni cu Statul, şi-a amînat sentinţa din cauză că lipsea unul din membri. Hotărîrea definitivă se va da la 15 Ianuarie — dacă nu se va mai amina dintr-o pricină. Alt proces de cînd cu lupii cei albi. Ieri a venit înaintea Curtei de Casaţie secţia I, un vechili proces dintre obştia locuitorilor Breşniţa şi Stat, pentru revendicarea unor petece de moşie. Acest proces datează de la 1866, cînd Breşniţenii au intentat proces Statului pentru a le da îndărăt locurile luate cu japca. După mai multe străgăniri, Curtea de apel din Craiova a dat dreptatea cînd ţăranilor, cînd ministerului de domenii. In sfîrşit, anul trecut Statul a cîştigat procesul. Recursul moşnenilor s-a judecat ieri de către Curtea de Casaţie, şi a fost respins , astfel că ministerul domeniilor a rămas deplin stăpîn pe locurile luate cu japca de la ţărani. Secţia a treia a tribunalului Ilfov, a judecat ieri opoziţia D-rei Lucia Vilain contra sentinţei prin care era condamnată la trei luni închisoare pentru ultragiu adus unui subcomisar, în exerciţiul funcţiunei sale. D-ra Vilain lipsind, tribunalul — în unire cu concluziile procurorului Vlădescu, — a anulat opoziţia ca nesusţinută. D-na Ana Th. Aman, soţia reposatului pictor D. Aman, a dăruit şcoale de belle-arte din Bucureşti 56 Acuaforte, opere originale ale soţului D-sata. Credem că Ecoul armatei ar face mult mai bine să spună totdeauna cauzele demisiunilor, cînd le ştie şi cînd sînt destul de importante. Poate că prin aceasta s’ar aduce chiar un mic serviciu ţărei. Nu cred D-mi de la ziarul militar că cererea noastră e dreaptă? Ziarul Constanţa, care apare în oraşul cu acest nume, scrie că, în urma mijlocire! făcute de către direcţiunea şcoalei primare de băeţi No. 1 din acel oraş, ministerul instrucţiei publice a decis ca de aci înainte acea şcoală să se numească: Principele Ferdinand. Toată lumea ştie că acest prinţişor niciodată n’a arătat vr’un interes pentru şcoalele romîneşti, ca să merite cinstea ca o şcoală să poarte numele seu. Ministerul instrucţiei publice a autorizat pe D. Dr. Minovici să ţină la facultatea de drept din capitală un curs liber de medicină legală şi antropologie criminală. D-lui Nicolae Vlădoianu, colonel în dimisie, i s’a acordat o pensie de 760 lei pe lună. In Monitorul oficial de azi se desminte zvonul care se imprăştiase asupra unui caz de holeră, ivit în Capitală în ultimul trimestru al anului expirat. D. dr. Petre Popovici este numit în postul de medic secundar la ospiciul Mărcuţa, provizoriu pînă la concurs, în locul D-lui doctor loan D. Ghidionescu, demisionat. Egalitatea Brăilei dă ştirea că tribunalul din Brăila a primit, din partea D-lui Chr. Cerlenti, cererea de a se declara în stare de faliment firmele D-lor I. I. Paspatti şi a fraţilor C. şi N. Sgardelli din acel oraş. D. Moriţ Rott, ceasornicar din C.I.ung, ni se plinge că facînd o comandă unui Domn ceasornicar din Bucureşti, a suferit însemnate pagube din cauză că scrisoarea D-sale n’a ajuns la destinaţie nici după opt zile; reinoind comanda şi neprimind nici un răspuns după o aşteptare de patru zile, a telegrafiat corespondentului D-salst, care i-a răspuns că n’a primit nici una din cele două scrisori. D. Rett crede că funcţionarii oficiului poştal din C.Lung sunt de vină pentru dispariţia celor două scrisori. Noi aducem pur şi simplu aceste neregule la cunoştinţa D-lui*D. Cezianu, directorul general al poştelor. De doue zile pîinea s’a oftenit, în Capitală, cu 5 bani la klogram. Dacă nu ne înşelăm, aceasta nu se datoreşte decît iniţiativei cîtorva brutari — cari au făcut-o din punct de vedere negustoresc. Astăzi se află la ordinea zilei a Camerei interpelarea făcută de D. Ghiţescu în privinţa omorului făptuit în comuna Tudora din judeţul Botoşani, şi asupra cauzelor care au produs revolta ţăranilor din acea comună. Citim în Ecoul Armatei: O mare parte din oficerii generali şi superiori din garnisoana Bucureşti, au început anul 1894 in casa D-lui general Lahovary, ministru de resbel. Au luat parte şi oficerii streini ataşaţi militari. La 9 iani. ore toţi invitaţii sosise. Convorbiri militare, curtoasie, laude, şi făţărnicie de la început şi pînă la sfîrşitul seratei. Totul tras de per, etichetă rece, nici o notă de veselie și sinceritate. La miezul nopței D. general Lahovary a ridicat un toast în sănetatea M. S. Regelui. mm EDIŢIA A TREIA ULTIME TELEGRAIE ROMA, 12 Ianuarie.—Telegramele primite de ziare anunţă că studenţii din Pavia neputind să obţie o sesiune extraordinară de examene au făcut o manifestaţie. Au spartgeamurile Universităţeî şi au frînt uşa din sala cea mare. Ei au declarat că nu se vor mai duce la curs. RIO-DE-JANEIRO, 13 Ianuarie. — Insurgenţii încep să simtă lipsa de merinde. O încercare de debarcare a insurgenţilor a fost respinsă. Un matelot din corveta portugeză Mindeng a fost ucis. Nu se ştie dacă glonţul a pornit de la insurgenţi sau de la guvernamentali. Frigurile galbene continuă. BERNA, 12 Ianuarie. — Consiliul federal a decis cu 4 voturi contra 3, după propunerea departamentului financelor, că Banca ce se va crea cu monopolul de emisiune de bilete, va fi numai o bancă de Stat. BERLIN, 12 Ianuarie. — După Freisinnige Zeitung împăratul ar fi declarat că aprobă atitudinea D-lui de Caprivi în chestia tractatelor comerciale. Deputaţii conservatori nu trebue să-şi închipuiască că împăratul va accepta pe cancelarul ce îl vor impune. MASSA, 12 Ianuarie.—Comisarul Heusch conferind cu sub-prefecţii şi primarii provinciei, a declarat că acţiunea sa nu tinde numai a garanta ordinea publică ci şi a propune guvernului măsuri cari să îmbunătăţească condiţiunile de existenţă ale populaţiunilor. ROMA, 12 Ianuarie. — D. di Rudini a declarat într’o întreţinere ce a avut culin redactor al Corriere di Napoli în privinţa unei depeşi a ziarului Times că n’a avrit nici un fel de negociare cu Rusia nici înainte, nici după reînoirea triplei alianţe, dar şi înainte după reînoire a prevenit atît pe Rusia cît şi pe celel’alte puteri de intenţiunele sincere de pace ala Italiei și ale triplei alianțe. întrevederea din Monza a avut loc cu o deplină înţelegere a aliaţilor, calea D-lui di Rudini era fixată ; camera aprobase politică externă a D-lor Mancini, de Robilant şi Crispi. MADRID, 12 Ianuarie. — Ministrul afacerilor străine a trimes o circulară ambasadorilor spanioli înştiinţîndu-i că mareşalul Campos va cere Marocului o indemnitate de rezbel de 30 milioane pesetas. BERLIN, 12 ianuarie. — Comisie a tractatelor comerciale a adoptat convenţiunea elveţiană-germană pentru protecţia mărcilor de fabrică. CRIZA DIN SERBIA (Prin fir telegrafic) BELGRAD, 13 Ianuarie.— Galeriile sunt pline. D. Katici vice-preşedinte comunică formarea noului cabinet. Se citeşte ukazul care primeşte demisia cabinetului Gruiî şi prin care se numeşte un nou minister. Preşedintele consiliului a făcut declaraţie după care D. Simici a făcut o mică pauză. D. Krista Popovici a început să vorbească. D. Simici a protestat pentru că mai voia să facă o comunicare ; a început citirea unui ukaz, dar n’a putut să urmeze din muza unui mare zgomot in mijlocul căruia se auzea mai cu seamă vocea fostului ministruVeşnici. Preşedintele consiliului a dat ukazul vice-preşedintelui Katici şi miniştrii părăsiră sala. Deputatul Krista Popovici declară din nou că ministerul nu posedă încrederea Skupiştinei. După citirea ukazului care declară sesiunea închisă, şedinţa a fost ridicată in mijlocul unei mari agitațiuni. FOIȚA ZIARULUI 11.DEVERUL 72 TAINELE NOPTEI DE M. E. BRADDON XXXIII I n in î* e j e Bandei acesteia grozave îi trebuiau mai multe mijloace pentru a’șî rezbuna contra acelora cari o trădări. Nu e tot-d’auna nimerit să verși singe, din prudență, iar nu de milă, victima scăpa cîte o dată de pumnalul asasinului sau de securea călăului. O osîndeau să-şi petreacă restul zilelor în fundul acestui castel de piatră. Intrau acolo zdraveni, sănătoşi şi mureau maniaci sau idioţi. Cititorul va întreba poate: pentru ce fusese închis acolo Arthur Beaumorris, el care nu vrea nici o relaţie cu banda misterioasă? XXXIV Apa lină sapă adine Antonio Vecchi, adus înaintea unui magistrat, fusese trimis la închisoarea Cold Bath Fails, pînă la judecarea procesului său. Era de dorit ca acest proces să fie cit se poate de mult aminat, pentru ca agenţii Martin şi Boulder să aibă vremea de a descoperi pe complicii italianului. — Chiar de l-ar lua dracu în puşcărie, zicea Boulder către preşedintele poliţiei corecţionale din Clerkenwell, numai să pun mina pe banda infernală din care face parte el. Aşi da un an din viaţa mea ca să găsesc cuibul lor şi acuma, cînd am pus mina pe unul din ei, vom da noi şi de urma celorlalţi. Insă de astă dată minunata poliţie, care ştie să urmărească cu atîta dibăcie urmele crimei, rămase cu buzele umflate. Zi şi noapte mărunţelul inspector şi colegul sau să dadeau cu trup şi suflet acestei afaceri, urmărind cînd o urmă cînd alta, fără a obţinea rezultatul dorit. Care le fu necazul, cînd aflară, după şease săptămîni de cercetări, că prizonierul evadase! O dibăcie nemaipomenită fusese desfăşurată în fuga asta şi mulţi luaseră parte la înlesnirea ei. Gardianul puşcăriei descoperise îndată fuga lui Antonio şi nu mai puţin de un ceas după aceea, cei doi agenţi cautau în ungherele cele mai suspecte din Londra pe fugar, dar degeaba Prinţul de Z..., desperat de a-şi fi greşit misiunea, se întoarse trist în Italia, ducînd cu sine numai a treia parte din banii ce i se încredinţaseră. In vremea asta, sir Frederick Beaumorris reintra în viaţa elegantă şi pe proprietatea sa, în castelul Beaumorris din comitatul Cumberland. Oscar Bertrand se cunună oficial cu frumoasa Ellen Clavering, care, după testamentul tatălui sau, moştenise toate bogăţiile lui. Nimeni dintre nobilii asistenţi de la nuntă nu cunoştea cununia secretă din castelul Clavering, nici lupta de moarte din Standford street, Blackfrian. Astfel se sevîrşiră la adăpostul unei perdele întunecoase evenimente tragice, ai căror autori erau cu faţa veselă şi zîmbitoare. Nimeni nu cunoştea mai puţin adevărul decît Ellen însăşî. Soţul sau îi adusese la cunoştinţă moartea tatălui său, iertarea acestuia şi testamentul în favoarea ei, dovada principală. Ea nu ceru mai mult şi, după ce-i trecu supărarea dintiiu, gustă fericirea curată. Soţul sau nu-şî mai ascundea căsătoria ; nu-i mai apărea ca o fiinţă misterioasă, legată de vr’o taină fatală. Nu, ea’l vedea înconjurat şi admirat, primit cu braţele deschise de oamenii cei mai distinşi. Frumuseţea şi simplicitatea Elenei, purtarea ei francă și naivă, o făcură iubită de toată lumea. — Ești fericită acuma, Ellen? o întreba bărbatul sau, pe cînd se plimbau, într’o dimineață rece de toamnă pe terasa castelului. — Fericită? Da, într’adevăr, strigă ea strîngînd cu mîinile sale mici brațul colonelului; fericită mai mult de cît se poate spune. N’am mai hrăpit o fată săracă, ci o moștenitoare bogată. — Da, iubito, dar nu uita că pe atunci eu nu știam de averea asta. — O știu, iubite Filipe.— Ah! iartămă; numele cel dintiu pub care am învățat a te iubi îmi revine fără voe pe buze. Sunt încredințată că nici un sentiment interesat, nici un gind lacom n’a înrîurit dragostea ta pentru mine. Tu mă iubeai, nu-i așa, Oscar? — Da, scumpă fetiță, și te iubesc mereu. Știi că-ți pregătesc o surpriză frumoasă pentru vara viitoare? — O surpriză! Ce anume ? — Dacă ți-o voiu spune, n’o să mai fie surpriză. — Trebue să mi-o spui numaide cît. Acuma m’ai făcut curioasă și’ trebue să știu. Tu nu prea cunoști sexul slab, Oscar, dacă crezi că mă voi fi putea stăpîni pină la vara viitoare. — Fiindcă trebue, află dar ca am dat ordin să se restaureze castelul da Clavering, și că un architect și o întreagă armată de zidari lucrează acum acolo. De azi în șease luni castelul va domina iar pădurile și cîmpiile, satele și tîrgurile, cum o făcea în zilele sale de strălucire, cînd Claveringii erau cei mai mari nobili ai comitatului. — Intr’adever, e o surpriză, Osuare ! — Da, Ellen, aceasta fusese ținta aia (Va urma) ULTIME INFORMATION! Moş Teacă Doctor Zilele acestea a avut loc examenul trimestrial la şcoala de moaşe de la spitalul Maternitatea. D. Dr. Hepites s’a purtat cu această ocazie într’un mod care nu-i face de loc cinste. Bietele candidate au fost tratate cu o brutalitate şi cu nişte cuvinte atît de triviale, că ele ar fi fost mai la locul lor în manejul unui regiment de cavalerie decit într’o sală de examene. Pe o biată orfană numită Nastasia Rusescu, care nu dădea răspunsuri pe placul D-sale, D. doctor a îmbrîncit’o pînă ce i-a rupt rochea după dinsa, rochie care-i fusese dăruită de o persoană caritabilă. Pe altele le-a izbit cu capul de un schelet ce se afla in sală şi le-a tratat de „proaste“ şi „dobitoace“ trimiţindu-le pe Bulevard! Rugăm pe Eforia Spitalelor să ia măsuri în contra apucăturilor brutale şi triviale ale acestui doctor, dîndu-i altă însărcinare mai potrivită cu caracterul D-sale, decît aceea de a examina pe elevele moaşe. ___ Ni se denunţă că prefectul capitalei a pus să scoată zăpada din curtea sa şi s’o arunce în mijlocul stradei Ştirbeih-Vodă. Sergentul postat acolo, vede aceasta de două zile și nu zice nimic , comisarul secţiei 18, asemenea. Cerem ca D. colonel Rasty să fie dat în judecată pentru abatere de la regulamentele primăriei capitalei, biţiunei tataiui teu. Dacă a adunat atîţia bani, a făcut-o pentru a-ţî da mijloacele de a te bucura de domeniul Clavering şi dorinţa aceasta va putea să se realizeze acuma. «Eu sunt chiar în vorbă acuma ca să capăt dreptul de a purta numele nobil al tatălui tău; căci, deşi numele meu e un nume aristocratic, sînt atît de englez prin simţimitate, încît aşi fi mândru să adaog pe lingă numele meu şi pe acela al strămoşilor tăi». — Și pentru mine faci toate astea, scumpul meu Oscar? zise Ellen privind cu dragoste pe soțul sau. — Poate, Nelly, zise el liniștit și cu un zimbet uşor. Printre mosafirii castelului de Beaumorris, cari veniseră să petreacă serbătorile Crăciunului era și marchizul de Willoughby. Era palid și îngrijat. In zadar încerca să înnăbușe patima nenorocită care-1 stăpînea; în zadar încerca să gonească din mintea sa chipul femeei care domnea asupră-i din copilărie. Oriunde se ducea, se gîndea numai la lady Edith Merton. Printr’o întîmplare ciudată, bancherul cel bogat se găsea printre mosafirii lui sir Frederick Beaumorris.