Adevěrul, ianuarie 1894 (Anul 7, nr. 1741-1766)

1894-01-14 / nr. 1750

2 cataractelor spre Serbia, este că n’avem nici un pilot sau comandant romin care să cunoască linia de navigaţiune între Raduevatz şi Belgrad, afară poate de D. căpitan Georgescu pe care’l laudă arti­colul în chestiune. Dar ce căutăm noi în Serbia, să fim siliţi a străbate cu Vapoarele noastre păr­ţile cele mai grele şi periculoase ale Du­nărei ? Nu cum­va contractul ce ne leagă cu Serbia de a-i furniza anual două­zeci mii tone de sare? Avem însă un bun­ pi­lot român care cunoaşte foarte bine Du­­nărea-de-Jos, el însă nu voeşte să vie la marina noastră, unde se plăteşte puţin şi nu poţi avea drept la pensie, ci se mul­ţumeşte a­sta la compania austriacă, deşi e român. Eu unul am admira­­t actul şi grija ce a pus-o direcţia generală "a acestei ma­rine, pentru viitorul ei, a felicitat cu căldură pe toţi căpitanii .. .“,unii după vasele noastre, tineri din şcoala de ma­rină, cari ataşaţi de şefii îmbătrâniţi în practica lucrului, muncesc cu credinţă că mîine locul va fi al lor. Nu­ este dureros a vedea un ofiţer ro­mân care s’a plimbat pe un vapor de răz­­boiu să nu fie în stare a face deosebire între o flotilă de războiu, — unde totul e de paradă, fiind­că Statul îşi varsă punga, — şi o flotilă comercială, unde punga Statului se umple. Cred că dorinţa unanimă ar fi să ve­dem cît mai curînd prosperînd această marină, care ne ridică moralul în faţa celor­l­alte ţări şi ne dă foloase reale pen­tru visteria Statului; iar dacă autorul ar­ticolului, fostul marinar, voeşte să rede­­vie iar marinar, dar comercial, n’are de­cît să-şi arate meritele şi capacitatea, şi guvernul ori­cît de conservator este, să-l îmbrăţişeze şi să-l facă chiar ministru de marină, dar încă o dată trebue pentru marina comercială capacitate şi vederi largi, de care direcţia generală, prin D. Gri­­gorie Manu, a dat destule dovezi. Inginer V. Ştefănescu. ŞTIRI TELEGRAFICE VIENA, 13 Ianuarie.— Se telegrafiază din Belgrad ziarului Polii. Correspondent că D. Simici a citit la Skupstină o de­­claraţiune în care a zis că noul guvern, nedepinzînd de nici un partid, se va sili a menţine pacea interioară şi exterioară necesară pentru desvoltarea normală a patriei, care este tuturor tot atit de scumpă şi aceasta prin respectarea Constituţiunii şi a legilor şi prin o atitudine reală şi corectă faţă cu puterile streine. Pentru a ajunge la acest scop, guver­nul va face apel la concursul tuturor pa­trioţilor fără distincţiune de partid şi va primi cu recunoştinţă, ori­ce sfat priete­nesc , spera să dobindească ast­fel, afară de încrederea regelui, şi pe aceea a re­­presentaţiunii naţionale. Pentru a fi în măsură a urmări la toamnă, împreună cu Skupştină, munca spornică începută în sesiunea actuală, guvernul a fost nevoit să propue rege­lui închiderea sesiunei pînă la Main, tre­bue să aibă timpul pentru a se pune în curentul proectelor de legi şi altor afa­ceri supuse Skupstinei. O altă comunicaţie din aceiaşi sor­ginte, evident autorizam, relevează ca puncte principale ale programului gu­vernului respectul Constituţiei, menţine­rea ordinei legale, economic in buget, executarea reală a îndatoririlor finan­ciare. D. Garachanin şi direcţiunea partidu- lui liberal au promis tot concursul lor. Se zice că radicalii au intenţiunea să se ţie în rezervă. D. Simici pregăteşte o circulară către reprezentanţii Serbiei în străinătate care va insista asupra relaţiunilor amicale cu toate puterile, raporturi de bună vecină­tate cu Statele vecine şi relaţiuni reale cu Austro-Ungaria. O nouă demisiune din armată. Ziarul Ecoul armatei scrie în nu­măru-i din urmă: Căpitanul Pascal din reg. 5 artilerie, ofiţer tînăr, inteligent şi iubit de cama­razii săi, s’a retras din armată. Cunoaş­tem bine cauza dar nu o spunem ca să nu cădem în păcatul personalităţilor ; lăsăm această sarcină celor în drept a se îngriji, ca să nu se pomenească într’o zi cu armata fără ofițeri. VINERI 14 IANUARIE D. general Fălcovanu a beut pen­tru ministrul de rezbel arîndu’i să­nătate şi putere ca să urmeze calea de progres pe care merge armata. Al 3-lea şi cel din urmă toast s’a ridicat de D. ministru de resbel pentru şefii de corpuri, pentru ofi­­ceri, pentru armată. La 12 jum. ore oficerii s’au retras. Probabil, de aci înainte a început veselia şi adevărata petrecere in casa D-lui general Lahovary. Cu plăcere anunţăm că Vineri, 14 Ianuarie, se va celebra la Ploeşti, în salonul Grand-Hotel «Luca Moise», căsătoria D-lui Joseph Steinhart cu D-şoara Ernestine Steinberg. INFORfflATlUN! D, deputat C. I. Stoicescu n’a pri­mit nici până azi toate dosarele pe care le-a cerut ministerului de răz­­boiu, spre a-şî putea desvolta in­terpelarea anunţată, în privinţa ho­ţiilor, nedreptăţilor şi bătăilor din armată. In comuna Baciu, din judeţul Ar­geş, s’a deschis un oficiu telegrafic şi ele poştă uşoară, cu serviciul li­mitat de zi, care va manipula şi mandate poştale interne. Curtea de apel secţia I, care tre­buia să se pronunţe ieri în celebrul p­roces dintre moşnenii Risipiţeni şi obridoreni cu Statul, şi-a amînat sentinţa din cauză că lipsea unul din membri. Hotărîrea definitivă se va da la 15 Ianuarie — dacă nu se va mai amina din­tr-o pricină. Alt proces de cînd cu lupii cei albi. Ieri a venit înaintea Curtei de Ca­saţie secţia I, un vechili proces din­tre obştia locuitorilor Breşniţa şi Stat, pentru revendicarea unor pe­tece de moşie. Acest proces datează de la 1866, cînd Breşniţenii au intentat proces Statului pentru a le da îndărăt lo­curile luate cu japca. După mai multe străgăniri, Cur­tea de apel din Craiova a dat drep­tatea cînd ţăranilor, cînd ministeru­lui de domenii. In sfîrşit, anul tre­cut Statul a cîştigat procesul. Recursul moşnenilor s-a judecat ieri de către Curtea de Casaţie, şi a fost respins , astfel că ministerul domeniilor a rămas deplin stăpîn pe locurile luate cu japca de la ţă­rani. Secţia a treia a tribunalului Ilfov, a judecat ieri opoziţia D-rei Lucia Vilain contra sentinţei prin care era condamnată la trei luni închisoare pentru ultragiu­ adus unui subcomi­sar, în exerciţiul funcţiunei sale. D-ra Vilain lipsind, tribunalul — în unire cu concluziile procuroru­lui Vlădescu, — a anulat opoziţia ca nesusţinută. D-na Ana Th. Aman, soţia re­­posatului pictor D. Aman, a dăruit şcoale­ de belle-arte din Bucureşti 56 Acuaforte, opere originale ale soţului D-sata. Credem că Ecoul armatei ar face mult mai bine să spună totdeauna cauzele demisi­unilor, cînd le ştie şi cînd sînt destul de importante. Poate că prin aceasta s’ar aduce chiar un mic serviciu ţărei. Nu cred D-m­i de la ziarul militar că cererea noastră e dreaptă? Ziarul Constanţa, care apare în oraşul cu acest nume, scrie că, în urma mijlocire! făcute de către di­recţiunea şcoalei primare de băeţi No. 1 din acel oraş, ministerul in­strucţiei publice a decis ca de aci înainte acea şcoală să se numească: Principele Ferdinand. Toată lumea ştie că acest prinţi­­şor nici­odată n’a arătat vr’un inte­res pentru şcoalele romîneşti, ca să merite cinstea ca o şcoală să poarte numele seu. Ministerul instrucţiei publice a autorizat pe D. Dr. Minovici să ţină la facultatea de drept din capitală un curs liber de medicină legală şi antropologie criminală. D-lui Nicolae Vlădoianu, colonel în dimisie, i s’a acordat o pensie de 760 lei pe lună. In Monitorul oficial de azi se des­­minte zvonul care se imprăştiase asupra unui caz de holeră, ivit în Capitală în ultimul trimestru al a­­nului expirat. D. dr. Petre Popovici este numit în postul de medic­ secundar la os­piciul Mărcuţa, provizoriu­ pînă la concurs, în locul D-lui doctor loan D. Ghidionescu, demisionat. Egalitatea Brăilei dă ştirea că tri­bunalul din Brăila a primit, din partea D-lui Chr. Cerlenti, cererea de a se declara în stare de faliment firmele D-lor I. I. Paspatti şi a fra­ţilor C. şi N. Sgardelli din acel oraş. D. Moriţ Rott, ceasornicar din C.­I.ung, ni se plinge că facînd o comandă unui Domn ceasor­nicar din Bucureşti, a suferit însemnate pagube din cauză că scrisoarea D-sale n’a ajuns la des­tinaţie nici după opt zile; reinoind comanda şi neprimind nici un răspuns după o aşteptare de patru zile, a telegrafiat corespondentului D-salst, care i-a răspuns că n’a primit nici una din cele două scrisori. D. Rett crede că funcţionarii oficiului poştal din C.­Lung sunt de vină pentru dispariţia celor două scrisori. Noi aducem pur şi simplu aceste neregule la cunoştinţa D-lui*D. Cezianu, directorul general al poştelor. De doue zile pîinea s’a oftenit, în Capitală, cu 5 bani la klogram. Dacă nu ne înşelăm, aceasta nu se datoreşte de­cît iniţiativei cîtor­va brutari — cari au făcut-o din punct de vedere negustoresc. Astăzi se află la ordinea zilei a Camerei interpelarea făcută de D. Ghiţescu în privinţa omorului făp­tuit în comuna Tudora din judeţul Botoşani, şi asupra cauzelor care au produs revolta ţăranilor din acea comună. Citim în Ecoul Armatei: O mare parte din oficerii gene­rali şi superiori din garnisoana Bu­cureşti, au început anul 1894 in casa D-lui general Lahovary, mi­nistru de resbel. Au luat parte şi oficerii streini ataşaţi militari. La 9 iani. ore toţi invitaţii sosise. Convorbiri militare, curtoasie, la­ude, şi făţărnicie de la început şi pînă la sfîrşitul seratei. Totul tras de per, etichetă rece, nici o notă de veselie și sinceri­tate. La miezul nopței D. general La­hovary a ridicat un toast în săne­­­­tatea M. S. Regelui. mm EDIŢIA A TREIA ULTIME TEL­EG­RAIE ROMA, 12 Ianuarie.—Telegramele pri­mite de ziare anunţă că studenţii din Pavia neputind să obţie o sesiune extra­ordinară de examene au făcut o mani­festaţie. Au spart­­geamurile Universi­­tăţeî şi au frînt uşa din sala cea mare. Ei au declarat că nu se vor mai duce la curs. RIO-DE-JANEIRO, 13 Ianuarie. — In­surgenţii încep să sim­tă lipsa de merinde. O încercare de debarcare a insurgenţi­lor a fost respinsă. Un matelot din cor­veta portugeză Minden­g a fost ucis. Nu se ştie dacă glonţul a pornit de la insur­genţi sau de la guvernamentali. Frigu­rile galbene continuă. BERNA, 12 Ianuarie. — Consiliul fede­ral a decis cu 4 voturi contra 3, după propunerea departamentului financelor, că Banca ce se va crea cu monopolul de emisiune de bilete, va fi numai o bancă de Stat. BERLIN, 12 Ianuarie. — După Freisin­nige Zeitung împăratul ar fi declarat că aprobă atitudinea D-lui de Caprivi în chestia tractatelor comerciale. Deputaţii conservatori nu trebue să-şi închipuiască că împăratul va accepta pe cancelarul ce îl vor impune. M­ASSA, 12 Ianuarie.—Comisarul Heusch conferind cu sub-p­refecţii şi primarii pro­vinciei, a declarat că acţiunea sa nu tinde numai a garanta ordinea publică ci şi a propune guvernului măsuri cari să îm­bunătăţească condiţiunile de existenţă ale populaţiunilor. ROMA, 12 Ianuarie. — D. di Rudini a declarat într’o întreţinere ce a avut cu­lin redactor al Corriere di Napoli în pri­vinţa unei depeşi a ziarului Times că n’a avrit nici un fel de negociare cu Rusia nici înainte, nici după reînoirea triplei alianţe, dar şi înainte după reînoire a prevenit atît pe Rusia cît şi pe cele­l’alte puteri de intenţiunele sincere de pace ala Italiei și ale triplei alianțe. întrevederea din Monza a avut loc cu o deplină înţelegere a aliaţilor, calea D-lui di Rudini era fixată ; camera apro­base politică externă a D-lor Mancini, de Robilant şi Crispi. MADRID, 12 Ianuarie. — Ministrul afa­cerilor străine a trimes o circulară am­­basadorilor spanioli înştiinţîndu-i că ma­reşalul Campos va cere Marocului o in­demnitate de rezbel de 30 milioane pe­setas. BERLIN, 12 ianuarie. — Comisie a trac­tatelor comerciale a adoptat convenţi­u­­nea elveţiană-germană pentru protecţia mărcilor de fabrică. CRIZA DIN SERBIA (Prin fir telegrafic) BELGRAD, 13 Ianuarie.— Galeriile sunt pline. D. Katici vice-preşedinte comunică formarea noului cabinet. Se citeşte ukazul care primeşte demisia cabinetului Grui­î şi prin care se numeşte un nou­ minister. Preşedintele consiliului a făcut declaraţie după care D. Simici a făcut o mică pauză. D. Krista Popovici a început să vorbească. D. Simici a protestat pentru că mai voia să facă o comunicare ; a început citirea unui ukaz, dar n’a putut să urmeze din muza unui mare zgomot in mijlocul că­ruia se auzea mai cu seamă vocea fostului ministru­­Veşnici. Preşedintele consiliului a dat ukazul vice-preşedintelui Katici şi miniştrii părăsiră sala. Deputatul Krista Popovici declară din nou că ministerul nu posedă încrederea Skupiştinei. După citirea ukazu­lui care declară sesiunea închisă, şe­dinţa a fost ridicată in mijlocul unei m­ari agitațiuni. FOIȚA ZIARULUI 11.DEVERUL 72 TAINELE NOPTEI DE M. E. BRADDON XXXIII I n in î* e j e Bandei acesteia grozave îi trebuiau mai multe mijloace pentru a’șî rezbuna con­tra acelora cari o trădări. Nu e tot-d’auna nimerit să verși singe, din prudență, iar nu de milă, victima scăpa cîte o­ dată de pumnalul asasinului sau­ de securea călăului. O osîndeau­ să-şi petreacă restul zilelor în fundul acestui castel de piatră. Intrau acolo zdraveni, sănătoşi şi mu­reau maniaci sau idioţi. Cititorul va întreba poate: pentru ce fusese închis acolo Arthur Beaumorris, el care nu vrea nici o relaţie cu banda misterioasă? XXXIV Apa lină sapă adine Antonio Vecchi, adus înaintea unui magistrat, fusese trimis la închisoarea Cold Bath Fails, pînă la judecarea pro­cesului său. Era de dorit ca acest proces să fie cit se poate de mult aminat, pen­tru ca agenţii Martin şi Boulder să aibă vremea de a descoperi pe complicii ita­lianului. — Chiar de l-ar lua dracu în puşcărie, zicea Boulder către preşedintele poliţiei corecţionale din Clerkenwell, numai să pun mina pe banda infernală din care face parte el. Aşi da un an din viaţa mea ca să găsesc cuibul lor şi acuma, cînd am pus mina pe unul din ei, vom da noi şi de urma celor­l­alţi. Insă de astă dată minunata poliţie, care ştie să urmărească cu atîta dibăcie urmele crimei, rămase cu buzele um­flate. Zi şi noapte mărunţelul inspector şi colegul sau să dadeau cu trup şi suflet acestei afaceri, urmărind cînd o urmă cînd alta, fără a obţinea rezultatul dorit. Care le fu necazul, cînd aflară, după şease săptămîni de cercetări, că prizo­nierul evadase! O dibăcie ne­mai­pomenită fusese des­făşurată în fuga asta şi mulţi luaseră parte la înlesnirea ei. Gardianul puşcăriei descoperise îndată fuga lui Antonio şi nu mai puţin de un ceas după aceea, cei doi agenţi cautau în ungherele cele mai suspecte din Lon­dra pe fugar, dar de­geaba Prinţul de Z..., desperat de a-şi fi gre­şit misiunea, se întoarse trist în Italia, ducînd cu sine numai a treia parte din banii ce i se încredinţaseră. In vremea asta, sir Frederick Beau­­morris reintra în viaţa elegantă şi pe proprietatea sa, în castelul Beaumorris din comitatul Cumberland. Oscar Bert­rand se cunună oficial cu frumoasa Ellen Clavering, care, după testamentul tată­lui sau, moştenise toate bogăţiile lui. Nimeni dintre nobilii asistenţi de la nuntă nu cunoştea cununia secretă din castelul Clavering, nici lupta de moarte din Standford street, Blackfrian. Ast­fel se sevîrşiră la adăpostul unei perdele întunecoase evenimente tragice, ai căror autori erau cu faţa veselă şi zîmbitoare. Nimeni nu cunoştea mai puţin adevă­rul de­cît Ellen însă­şî. Soţul sau îi adusese la cunoştinţă moar­tea tatălui său, iertarea acestuia şi tes­tamentul în favoarea ei, dovada princi­pală. Ea nu ceru mai mult şi, după ce-i trecu supărarea dintiiu, gustă fericirea curată. Soţul sau nu­-şî mai ascundea căsăto­ria ; nu-i mai apărea ca o fiinţă miste­rioasă, legată de vr’o taină fatală. Nu, ea’l vedea înconjurat şi admirat, primit cu braţele deschise de oamenii cei mai distinşi. Frumuseţea şi simplicitatea Elenei, pur­tarea ei francă și naivă, o făcură iubită de toată lumea. — Ești fericită acuma, Ellen? o în­treba bărbatul sau, pe cînd se plimbau, într’o dimineață rece de toamnă pe terasa castelului. — Fericită? Da, într’adevăr, st­rigă ea strîngînd cu mîinile sale mici brațul co­lonelului; fericită mai mult de cît se poate spune. N’am mai hrăpit o fată să­racă, ci o moștenitoare bogată. — Da, iubito, dar nu uita că pe a­­tunci eu nu știam de averea asta. — O știu­, iubite Filipe.­— Ah! iartă­­mă; numele cel dint­iu pub care am în­vățat a te iubi îmi revine fără voe pe buze. Sunt încredințată că nici un senti­ment interesat, nici un gind lacom n’a înrîurit dragostea ta pentru mine. Tu m­ă iubeai, nu-i așa, Oscar? — Da, scumpă fetiță, și te iubesc me­­reu. Știi că-ți pregătesc o surpriză fru­moasă pentru vara viitoare? — O surpriză! Ce anume ? — Dacă ți-o voiu spune, n’o să mai fie surpriză. — Trebue să mi-o spui numai­de cît. Acuma m’ai făcut curioasă și’ trebue să știu. Tu nu prea cunoști sexul slab, Os­car, dacă crezi că mă voi fi putea stăpîni pină la vara viitoare. — Fiind­că trebue, află dar ca am dat ordin să se restaureze castelul da Clave­ring, și că un architect și o între­agă ar­mată de zidari lucrează acum aco­lo. De azi în șease luni castelul va domina iar pădurile și cîmpiile, satele și tîrg­urile, cum o făcea în zilele sale de strălucire, cînd Claveringii erau cei mai mari no­bili ai comitatului. — Intr’adever, e o surpriză, Osuare ! — Da, Ellen, aceasta fusese ținta aia­ (Va urma) ULTIME INFORMATION! Moş Teacă Doctor Zilele acestea a avut loc exame­nul trimestrial la şcoala de moaşe de la spitalul Maternitatea. D. Dr. Hepites s’a purtat cu a­­ceastă ocazie într’un mod care nu-i face de loc cinste. Bietele candidate au fost tratate cu o brutalitate şi cu nişte cuvinte atît de triviale, că ele ar fi fost mai la locul lor în manejul unui regiment de cavalerie de­cit într’o sală de examene. Pe o biată orfană numită Nas­­tasia Rusescu, care nu dădea răs­punsuri pe placul D-sale, D. doctor a îmbrîncit’o pînă ce i-a rupt ro­chea după dinsa, rochie care-i fu­sese dăruită de o persoană carita­bilă. Pe altele le-a izbit cu capul de un schelet ce se afla in sală şi le-a tratat de „proaste“ şi „dobitoace“ trimiţindu-le pe Bulevard! Rugăm pe Eforia Spitalelor să ia măsuri în contra apucăturilor brutale şi triviale ale acestui doc­tor, dîndu-i altă însărcinare mai potrivită cu caracterul D-sale, de­cît aceea de a examina pe elevele moaşe. ___ Ni se denunţă că prefectul capi­talei a pus să scoată zăpada din curtea sa şi s’o arunce în mijlocul stradei Ştirbeih-Vodă. Sergentul pos­tat acolo, vede aceasta de două zile și nu zice nimic , comisarul secţiei 18, asemenea. Cerem ca D. colonel Rasty să fie dat în judecată pentru abatere de la regulamentele primăriei capitalei, biţiunei tataiui teu. Dacă a adunat atîţia bani, a făcut-o pentru a-ţî da mijloacele de a te bucura de domeniul Clavering şi dorinţa aceasta va putea să se realizeze acuma. «Eu sunt chiar în vorbă acuma ca să capăt dreptul de a purta numele nobil al tatălui tău; căci, de­şi numele meu­ e un nume aristocratic, sînt atît de englez prin simţimitate, în­cît aşi fi mândru să adaog pe lingă numele meu­ şi pe acela al stră­moşilor tăi». — Și pentru mine faci toate astea, scum­pul meu Oscar? zise Ellen privind cu dragoste pe soțul sau. — Poate, Nelly, zise el liniștit și cu un zimbet uşor. Printre mosafirii castelului de Beau­­morris, cari veniseră să petreacă serbă­­torile Crăciunului era și marchizul de Willoughby. Era palid și îngrijat. In zadar încerca să înnăbușe patima nenorocită care-1 stă­­pînea; în zadar încerca să gonească din mintea sa chipul femeei care domnea a­­supră-i din copilărie. Ori­unde se ducea, se gîndea numai la lady Edith Merton. Printr’o întîmplare ciudată, bancherul cel bogat se găsea printre mosafirii lui sir Frederick Beaumorris.

Next