Adevěrul, iunie 1894 (Anul 7, nr. 1878-1904)
1894-06-11 / nr. 1887
ANUL VII. No. 1887. NUMERUL 10 BANI ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 şi 15 ale FIECĂREI luni SI SE PLĂTESC TOT-D’AUNA ÎNAINTE IN Bucureşti la casa administraţie! DIN Judeţe ŞI Streinâtate prin mandate POŞTALE DN AN ÎN ŢARĂ 30 LEI; IN STREINÂTATE 50 LEI ŞASE LUNI . . 15 » » » 25 » TREI LUNI8) B » 13 » Bansmer în streispatete S3 baraj MANUSCRIPTELE NU SE INAPOIAZA ADMINISTRAŢIA PASAGIUL BĂNICEI NAŢIONALE (CASELE RA3AGEORGEVICI) EDIŢIA A TREIA Sate fereşti Române de cuiti strein în V. NUMERUL 10 BANI ANUNCIURILE Din Bucureşti şi judeţe se primesc numai la Administraţie Din Streinătate, direct la administraţiei? la toate oficiele de publicitate AîNunciurî la pag . iv.... . 0,30 b. linia » » 1 nr..............2,— leî » S» B B N .... • 3,“” B I INSERȚIELE ȘI RECLAMELE 3 LEI RÎNDUL. Paris, ZIARUL S£ GĂSEȘTE DEVÎNZAICS ST NUMERUI.LA N*. Boulev. St.-Germam NUME & VECHIU 30 BANI REDACŢIA PASAGIUL BĂNCEI NAŢIONALE (CASELE KARAGEORGEVÎCI) DOI CERȘETORI GRIZAJIM ARMATĂ Cum si-o iac© omul 'WSS'O'^ PAP3B1 TAINELE NOPTEI 00! CERŞETORI Am văzut doi cerşetori sub zdrenţele cărora se ascundeau doi sergenţi cari au luat parte la campania turco-ruso-romînă din 1877—78. I-am văzut pe aceşti cerşetori pe piepturile cărora auirnau medalia rusă,trecerea Dunărei şi, mai presus de toate, virtutea militară, care dovedeşte că aceşti doi sergenţi şi-au făcut" datoria cu prisosinţă, şi că, prin brava lor purtare, au continuit şi ei la ridicarea prestigiului drapelului romînesc. I-am văzut, căci ei au venit la redacţia noastră, şi am stat de vorbă mai bine de o jumătate de oară. Ei mi-au povestit, cu simplicitatea, cu modestia unor eroi, crîncenele lupte ale armatei române înprejurul întăririlor de la Plevna, victoriele de la Smîrdafi, de la Vidin unde adeseori au văzut moartea de aproape. Ce nu li se făgăduea acestor viteji, cari au atras admirațiunea atit a armatei ruse cit şi a reprezentanţilor armatelor franceze, engleze şi germane?—Li se promitea, la întoarcerea în căminele lor, pămînt, scutire de impozite şi penisiuni celor răniţi şi rămaşi infirmi. Voi fi spune mai jos ce li s’a dat acestor martiri pentru cari nu sint nici o dată bani in visteria ţarei spre uşurarea bătrîneţelor lor. Sergentul David Constantinescu, din batalionul I de vînători, cu domiciliul în comuna Recea, plasa Horezu, judeţul Vilcea, a fost rănit la nas, şi în urma acestei răni a rămas aproape orb. Sergentul reangajat Dumitru Lăzărescu — el făcuse serviciul militar de la 1860 pînă la 1875 — din regimentul IV de linie, domiciliat tot in comuna Recea, a fost rănit la tîmplă şi a rămas cu picioarele degerate. — Deşi legea îl scuteşte pe viaţă de orice bir, totuşi i s’a sechestrat, sint cîte va zile, lucruri în valoare de 30 lei, pentru plata prestaţiei. Aceşti doi sergenţi, cu virtutea militară pe piepturile lor, cerşetoresc pentru a putea trăi, căci infirmităţile care i-aîi lovit îi împiedică de a munci. Ei s’au adresat la toţi miniştrii cari, de la rezboiul turco-ruso-romin, s’au succedat la departamentul de rezbel, şi, nici unul—dar absolut nici unul— nu s’a îndurat să se intereseze de mizerabila stare a acestor nenorociţi transformaţi în cerşetori infirmi, pentru că au salvat onoarea drapelului român. Mai fericiţi—îmi zicea unul din ei—sint acei cari au reams in şanţurile Plevnei! Cită dureroasă eloquenţă în aceste jalnice cuvinte!! Sint convins că în comunele rurale mii de infirmi se zvircolesc In cea mai neagră mizerie, și cînd întrebi: — Cine e acest orb? Cine e acest șchiop ? Cine e acest ciung ?— Sătenii răspund suspinînd:—Ei s’au bătut cu Turcii, au plecat zdraveni, s’au întors schilodiţi şi s’au ales numai cu medalia pe care o poartă la piept. Şi nici un ministru nu s’a gîndit în SOMIa acestor eroi transformaţi în cerşetori? Şi nici Şeful suprem al acestor eroi nu s’a îngrijit să afle ce au devenit răniţii din războiul turcoruso-romîn!! Şi dacă vorbesc de acest Şef sue- «» prem al armatei, această monstruoasă personificare a celui mai scârbos egoism, nu pot a nu aminti că El care, la o distanţă de mai multe chilometre, privea cu ochianul faptele eroice ale soldaţilor noştri. — El care, în tot timpul campaniei, nu a fost lipsit de tot confortul princiar, pe cînd soldaţii mîncau ni ne mucedă şi popuşoi copţi; — 21 a fost răsplătit, pentru bravura armatei române, cu venitul a 12 din cele mai frumoase moşii ale Statului, şi politicianiî, într’un moment de aiurire slugarnică, L’au aclamat: — Mare Căpitan (?!). Şeful suprem al armatei (?!) Marele Căpitan (??!!) se resfaţă in palatul din calea Victoriei, cu un venit anual de cinc! milioane de franci în aur. Sergenţii David Consfimtinescu şi Dumitru Lăzărescu şi unii ca dinşii, cerşetoresc la drumul mare bucata de pline pe care politicianii noștri le-o refuza. Ce înfiorător contrast!! Constrast demn de o monarhie!! Ales. V. KelÂânssaâî®*. ----------.«oMOSEXs—-------- CU $18 FACE OMUL SINGUR Toate ziarele s’au ocupat de soarta fraţilor noştri din Basarabia şi-au cesschis cu toatele că ar fi o greşală din partea noastră, ca să nu zicem mai mult, de a ne desinteresa de nenorocita lor soartă. LTndépendance Roumaine continuă totuşi să aibă o altă opinie, şi încolţită din toate părţile, nu ştie cum să se explice şi să iasă din încurcătură. In primul articol scris in chestia asta, L’Indépendance are aerul să fie iredentistă, să-şî sprijine argumentarea pe faptul că momentul scăpând Transilvaniei de sub robia ungurească fiind apropiat, să nu ne impărlim fo■ teie si să-î dăm zor numai în contra ungurilor. Evident că guvernul s’a supărat grozav de iredentismul unei gazete oficioase, și-a îndreptat aspre bobitnice la adresa nasului scriitorului care își uitase linii» politică impusă lui de guvern. Imediat Lndépendance să grăbeşte să spue că iredentismul e aproape o nebunie, că trebue să ne ocupămi numai de desvoltarea simţului naţional la fraţii noştri subjugaţi,"— dedesrobirea lor politică neputindu-ne ocupa astăzi. In cazul initia LTndépendance a fost dojenită de guvern, în cazul al doilea ca va avea râu de furcă cu logici. Căci dacă prima şi imperioasa noestă datorie e de-a ne ocupa numai cudesvoltarea simţului naţional li rominii subjugaţi, cine au mai mare nevoe-le această mare grijă a noastră, Transilvănenii sau Basarabenii ? Nici nu mai încape discuție că băsărăbenii. De aceea Lndépendance e nevoită să recunoască cu mirare și amărăciune că singura gazetă care i-a sprijinit șovăitoarele păreri, e numai gazeta lui spănachide. Nici că i se putea găsi ,un mai bun tovarăș lui Rublin, de cit miblardul Spanachide. Lynx IxA—------— CRIZA AGRICOLA Ziarele guvernamentale încep a se îngriji de situaţia creată ţarei de criza agricolă şi financiară prin care străbatem şi a găsi neîndestulătoare convenţiile comerciale încheiate de guvern cu Austria şi Consnia, pe care acum clteva luni ie dădeau ca leacul tuturor idelor. Aceste ziare încep acum a-şi bate camil cu găsirea altor mijloace şi intre altele propun agricultorilor noştri să restringă cultura pămintuluî înlocuind’o cu Creşterea de vite, pe de altă parte se îmbunatăţească agricultura prin facerea de arături maladinei, cu instrumente mai perfecţionate şi prin întrebuinţarea de seminţe mai alese. Statul din urmă e bun in teorie, dat în practică nerealizabil, atit pentru să-,tencit şi pentru marii proprietari. Pentru săteni, deoarece, fiind reduşi la sapă de lemn, zadarnic li se vor recomanda metode de îmbunătăţire a cultură de carece le lipsesc mijloacele pentru a le aplica. Pentru marii agricultori, fiindcă cu sistemul tot de cultură extensivă, pe întinderi colosale, orice îmbunătăţire serioasă e prea costisitoare, deci imposibilă. Şi unii şi alţii sunt fatali nuţi la perpetuarea unei rutine păcătoase ori cit ele dăunătoare le-ar fi. Cit pentru cel l’alt mijloc ce se propune, adecă restringerea cultureî pămîntului şi înlocuirea lui cu creşterea vitelor, ne pare foarte curios să-l vedem preconizat tocmai de conservatori. Acum citeva luni, cînd se discuta in Senat convenţia comercială cu Austria, mai mulţi senatori bănuiau D-luî Carp că a neglijat acest izvor de bogăţie naţională, şi că nu s’a nevoit să obţie de la imperiul vecin nici o concesiune pentru el. Şi D. Carp răspundea : «nu poate fi vorba de neglijenţă, csici chiar să fi avut putinţa să obţin asemenea concesii sub forma unei convenţii veterinare nu aşi fi făcut-o. Socotesc că cultura vitelor pentru export nu prea e avantagioasă ţarei, deoarece ea dă de lucru la de zeci de ori mai puţini oameni ca agricultura, pe întinderi egale». Ei, cînd toate gazetele guvernamentale aplaudau aceste cuvinte ale ministrului, care sînt în mare parte juste, cum pot să să dea azi, desvoltarea creșterei vitelor ca un mijloc de a scăpa de criza actuală? Intru cit oare, faptul că marii noștri agricultori ar transforma domeniile lor in păşuni de vite, ca land-lorziî englezi, ar putea folosi marei majorităţi a populaţiei, ţeranilor noştri.—Dar să vrea chiar să o facă, acum nu mai pot, deoarece guvernul le-a închis graniţile, toate măsurile propuse nu servă deci la nimic alta decit să umple o coloană de ziar. Nimic nu poate stăvili această criză. Ea trebue să ajungă fatal la proletarizarea complectă a populaţiei noastre săteneşti şi la concentrarea moşiilor în mâinile cîtorva bogătaşi, din ce în ce mai restrînşi. .. ------------- ------------- DIVERSE CIRCULARI Mai deunăzi, I. P. S. S. Ghenadie dădu e o circulară, prin care preoţii erau opriţi de a mai umbla cu umbrele şi cu galoşi. S’a observat că de atunci n’a mai fost nici ploaie, nici noroiu pe shade. Ştiinţa meteorologică s’a însărcinat astfel să explice rostul mitropolicestei circulari. Acum, I. P. S. S. a dat o nouă circulară, prin care opreşte pe preoţi să umble călare, în trăsură deschisă sau în căruţă şi de a-şi mina singuri caii. Rostul acestei circulare se va explica şi ei atunci cînd, după cum suntem informaţi, I. P. S. S. va obliga, printr’o nouă circulară, pe fiecare preot să se afle, in timpul cel mai scurt, în posesia unui evipeu cu muscalul lui respectiv. întrebarea e însă : cine va da circulara care să oblige pe I. P. S. S. să mai aibă şi niţel bun simţ. Crt. O X33L m DE SI D. Colonel Macarovici, fostul director al şcoalei fiilor de militari din Iaşi, la plecarea sa a adresat un ordin de zi, care s-a citit elevilor în front. Acest ordin de zi este prea minunat pentru a nu-l ajuta prin publicitatea ziarului nostru, ca să depăşască zidurile şcolei militare din Iaşi. Elevi, Comandă D. Colonel: Aţi intrat in şcoala militară, desigur, cu buna irdenţiune, de a vă face o carieră in armată, dar nici decum pentru a avea din ofîţerîe un mijloc de train. Fireşte, o carieră nu presupune niciodată preocuparea pentm hrană zilnică şî cine nu ştie că i. colonel Macarovicî a renunţat totd’auna la soldă, care zadarnic i s’a oferit la începutul fiecărei luni cu o ruşinoasă insistenţă. Nu uitaţi dar că armata este cea mai mare şcoală pentru inimă, spirit şi caracter. Sigur. Dar atunci pentru ce dracu, statul mai întreţine facultăţi de litere, de teologie şi şcoli pedagogice? Şi unde mai puneţi că armată să bazează pe bisciplină, şi că: Disciplina, losindi-se pe educaţiune, şi aceasta avîrid de bază morala, care întăreşte virtutea, şi prudenţa, care ne apără contra viţiilor altora, cu o deosebită îngrijire vă atrag atenţiunea acestor mari calităţi. Ei, aţi înţeles ce-i disciplina, care se bazează pe o educaţie, are de bază morala, se sprijină pe virtute şi se apără contra viţiilor altora ?—Dacă n’aţi înţeles, nu e vina autorului ei a lipsei de disciplină a ideilor şi cuvintelor. Notaţi însă că D. colonel, a fost «primul educator a 13 promoţiuni anuale de ofiţeri, adică o mare parte din cei ce vor conduce armata noastră în viitor». Privim viitorul cu fală şi încredere. * IMUV M. r\ 'jSL BL toj—«r^ VISUI «Prea sfîntul părinte» de la Roma şi-a pus în gînd, nici mai mult nici mai puţin, de cit să întrunească sub sceptrul său popesc pe toţi creştinii din lume. Cu deosebire privirile sint îndreptate spre... pravoslavnica Rusie. Cum s’a făcut cum nu, probabil din cauză că Papa se află în termeni răi cu puterile întreitei alianţe, o duioasă prietenie pare a fi început a se lega între «prizonierul din Vatican» şi ţarul tuturor Rusielor. Această prietenie şi-a găsit mai pe urmă expresia în numirea unui reprezentant oficial al Rusiei pe lingă Vatican. Iar în Vatican, după cum se şi cuvine unor persoane evlavioase, toţi sunt optimişti, şi se conduc după preceptul: «Biserica niciodată nu trebue să zică niciodată». Pornit pe optimistul drum al iluziilor, Papa Leon al XIII parcă vede deja răsărind din noua sa prietenie cu Ţarul, unirea bisericelor catolică şi ortodoxă,— bineînțeles sub sceptrul lui, iar nu sub acel al Ţarului. Prin telegraf chiar am primit resumatul unei «enciclice» pe care Papa o va publica zilele acestea şi în care el îşi va expune acest vis frumos ce a început a-l urmări. Ca şi Christos,—zice Papa in enciclica aceasta,—el vrea să cheme pe toţi oamenii, fără deosebire de naţionalitate, la «unirea credinţei»ale cărei binefaceri le exaltează. Vorbind de-a dreptul ortodocşilor, le reaminteşte că «străbunii lor au recunoscut pe pontificele roman la conciliele din Lyon şi Florenţa», constată că în acest moment ortodocşii ar fi mai bine dispuşi faţă de catolici şi le făgăduieşte, pentru cazul cînd ar intra in sinul «maicei biserce catolice», respectarea tuturor riturilor şi privilegiilor la patriarchale. Cu deosebire Papa invită la unitate popoarele slave ; n’ar dispreţui, însă, fireşte nici reîntoarcerea la matcă a protestanţilor. Mai departe, Papa condamnă activitatea sectei masonice şi face apel la toată lumea să se scuture de sub jugul ei, dacă vrea să conjure primejdia unui resbolă European [191 Apoi, după obiceiul deja constant al actualului Papă, el atinge şi chestia socială, a cărei deslegare, fireşte, e! n’o poate înţelege un alt chip decit «conform evangheliului». Şi... Iar la ce să mai continuăm? Bătrînul călugăr care îşi duce viaţa de «pizonier de bună-voie» între zidurile Vaticanului nu-şi dă socoteală că alte probleme agită astâ-zî omenirea de cit acum cinci sute de ani, că chestia credinţelor religioase e azi rezolvată pe calea cea mai pacinică posibilă, fiecare avînd libertatea de a crede ce-î convine in materie religioasă, iar cit despre chestia înliăţâţii papei de la Roma asupra patriarchului de la Ierusalim sau de la Antiochia nu-i mai arde nimănui. Papa visează — un vis naiv şi inocent. Somn uşor şi vise plăcute, onorabile! Vest. — Ba, da, prefectul vâzînd, că ţărănimea votează cu sutele pentru lista liberală, a chemat armata ca să intimideze pe ţărani. Armata soseşte şi ţăranii încep să strige: Da ce aţi adus armata? Vreţi să omorîţî oamenii ca la Bacau?! Rezultatul alegerei îl ştii. — La ce atribui atitudinea attt de hotărîtă a ţărani mei ? — Cuţitul ne-a ajuns la as. Exploataţi atîta vreme de Marghiloman! şi de oamenii lor, ei au aşteptat momentul ca să-şi răzbune odată Şi votul lor este numai un început; cine ştie ca surprinderi ne mai rezervă ei! Dr. --------------------------------------- UN INTERVIEW Independenţa ţărănime! Independenţa uimitoare a colegiului III de Buzău manifestată cu ocazia alegerilor pentru consiliul judeţean, a surprins pe toată lumea. In adevăr, nimeni nu şi-a făcut ibis uunea, că ţărănimea din judeţul Buzău, atit de mult exploatată de clica marghitomanistă, va da o palmă atit de zdravănă administraţiei conservatoare. Intibnind pe un Buzoian fruntaş, l-am întrebat asupra alegerilor: — Cum iţi explici independenţa colegiului III de Buzau? — Ne-a uimit şi pe noi şi nimeni din opoziţie nu şi-ar fi permis ilustriea, că alegerea colegiului IM va da un rezultat atît de splendid. Delegaţii au fost aleşi pe sprinceană de către administraţie. In ziua alegere delegaţii au venit înconjuraţi de zapcii, de pomejnici şi de primari, urmaţi de călăraşi. Ţi se părea, că sînt nişte deportaţi pentru Siberia. Ajunşi in faţa localului de alegere, unul dintre delegaţi a început să strige: Domnilor ! scăpaţi-ne de călăraşi şi de zapcii ! Acest strigăt ne-a surprins atit de mult, încit un moment am rămas încremeniţi şi-apoî toți am început să strigăm: Afară zapcii! Afară călăraşii! — De ce n’aţi cerut intervenţia biurgiului ? — Vr’o ciţi va dintre boi s’au dus să protesteze la fiiurou, iar cei-l’alţi am rămas afară strigind trierea : Afară ,zapcii! ţăranii vâzînd că nu sint izolaţi, au strigat la rîndul lor, afară zapcii. In cele din urmă zapcii şi primarii au trebuit să se retragă. Atunci țăranii au oftat din greu Și ne-au mulțumit. Unul dintre ei a rupt buletinul conservator ce i-a dat zapciul și cei-I’alțî l’au imitat into-mai. — Dar prefectul n’a făcut nimic? O SPECULĂ URÎTĂ Primim din partea unui profesor o scrisoare prin care sîntem rugaţi a atrage atenţia ministerului de instrucţie asupra unei specule mizerabile pe care o fac, cu ocazia examenelor, unii din institutori. Se ştie că, conform unei dispoziţiunî ministeriale, elevii din clasele primare preparaţi în institute particulare trebue să treacă examenul la o şcoală publică, privind o taxă oarecare. Ei bine, unii institutori din Capitală au fost pe la diferite institute particulare, stăruind ca directorii acestor institute să le trimeată elevii la şcoala lor, făgăduind că le vor da la toţi note de trecere. Aceasta pentru a şi asigura cîteva sute de lei cîştig. Şi astfel se întîmplă că sunt unele şcoli la care elevii particulari ce se prezintă la examene sunt din cale afară prea numeroşi , pe cînd la alte şcoli nu sunt de loc. Ce fac Domnii inspectori? . CRIZA IN ARMATĂ Decretele apărute ori în Monitorul oficial privitoare la numirile și înaintările in armată, au fost in mare parte o farsă , conservatoare. Azi au apărut alte decrete, prin care generalul Răsti, numit cri comandant al diviziei din Botoşani, este chemat in funcţiunea de inspector-general al jandarmeriei rurale. Iar comandant al diviziei din Botoșani este numit I. general Pasha. Tot astfel numirea generalului Poenăru in postul de șef al marelui stat-major este numai o farsă pentru a înlesni numirea generalului Lahovarii in acest post. In adevăr, generalul Lahovarii a refuzat in desenînduri cu persistenţă postul de şef al marelui stat-major, căci nu voia să producă impresia, că inlocueşte direct pe fostul său şef, general Fălcoianui. Consiliul de miniştri a notării, deci, să numească pentru citeva zile pe generalul Poenaru in postul de şef al marelui stat-major. Generalul Poenaru va fi chemat însă, ministru de râzboiă in cursul chiar al acestei săptămini şi apoi generalul Lahovary ii va lua succesiunea la şefia marelui stat major. Azi a apărut în Monitor înaintarea la gradul de general a vestitului colonel Popescu, fost scretar general al ministerului de război şi numirea lui în postul de inspector al artileriei. Aceste numiri n’au înlăturat insă de loc criza, căci numirile generalilor Rasha şi Popescu nenmlțămesc adine pe toţi ofiţerii superiori. ----------------------------------- PENTRU POSTERITATE Tilhari în administraţie şi în poliţie! Şi cine-o spune? Chiar Timpul! Iată ce zice acest confrate în număru-i de eri: D. Girleşteanu şi D. căpitan Forăstu au căpătat dreptul la adinca recunoştinţă a populaţiunilor pe care le-au terorizat atâta vreme f acem tilhari. Aflăm că D-nii Gîrleşteanu şi căpilrm Forăscu au trimis martori la redilcţuiea Timpului. * •* Voinţa Naţională reproduce cu plăcere din celebra Voinţă a Prahovei următoare ie rinduri: Jupî araicul nostru «D. Vladu Stanian a ţinut o admirabilă pledoarie înaintea Curţei cu juraţi intru apărarea lui Stoica Rusu Drăguţ, adiulat pentru sinuciderea cumnatului său Lixandru Gheorghe Stan, ambii din Ghiojdeasca. Comistiunea Juraţilor a pronunţat un verdict de neculpabilitate. Acuzat pentru sinuciderea altuia? Justiţia, sub acest guvern mizerabil, e capabilă de orice infamie! Ci*.