Adevěrul, octombrie 1894 (Anul 7, nr. 1991-2019)

1894-10-14 / nr. 2004

AGONIA ŢARULUI Petersburg, 12 Octombrie. — Buletinele de la 12 Octombre. 10 dimineaţa. Ţarul a dormit cîte­va ceasuri în timpul nopţei. Azi dimineaţă nu s’a observat som­nolenţă. Augustul bolnav are poftă de înîncare. 8 ore seara. In timpul zilei nu s a produs somnolenţă. Conştiinţa de sine­ insuşi este mai bună. Ţarul are mai multă poftă de mîncare. Cedentul picioarelor s’a mărit puţin. Duminica se va administra Ţarului ultima grijanie. Colonia, 12 Octombre. — Ga­zeta de Colonia reproduce un zvon din Petersburg, că doctorii speră să poată face ca Ţarul să mai tră­iască încă două sau trei săptăminî. Aceasta este cauza pentru care s’a amînat căsătoria marelui duce moş­tenitor. Paris, 12 Oct.—După nişte ştiri din Varşovia, marele duce moşte­nitor va pleca din Crimeea, îndată după căsătoria sa, care se va cele­bra în curînd, conform dorinţei împăratului. Prin urmare se vor face în grabă actele de trecere a principesei Alix la religiunea or­todoxă, fără care nu se va putea ce­lebra căsătoria. REDESCHIDEREA CAMERELOR_FRANCEZE Paris, 11 Oct.— Camerele s’au redes­chis. La Camera deputaţilor, mare afluenţă. Adunarea e liniştită. S’a fixat ordinea de zi. S’au depus mai multe interpelări: a D-lui Paschal Grousset, asupra complo­tului bulangist; a D. D. Lang şi Chas­­saing asupra afacerii Campuis ,­a D-lui Alype asupra afacerii Madagascarului, etc. Camera a discutat interpelarea D-lui Paschal Grousset. Acesta a întrebat de ce guvernul n’a acordat amnistia condamnaţilor înaltei Curţi, de­oare­ce, după recentele mărtu­risiri ale ziarelor, n’a urmărit pe monar­­chaiștiî compromiși în ultimul complot bulangist. D. Dupuy a răspuns că înalta Curte a lichidat afacea buîangistă. D-sa a rea­mintit că Adunarea a respins amnistia, a declarat că guvernul n’a fost prisone­­rul dreptei stagiuni. ^ .•••.' Ordinea de zi pură și simplă, primită de guvern, a fost adoptată cu 345 voturi contra 155. Interpelerea asupra Madagascarului a fost amânată, în urma înţelegerii dintre guvern şi interpelator. Joi vitoarea şedinţă, Senat. Senatul a ţinut o scurtă şedinţă şi s-a amânat pe Vineri. ALEXANDRU L. KIELLAND VINI RI 14 OCTOMBRE CHEF D­E BAL (sfîrşit) Prin urmare ea nu pierduse cheia ser­tarului ascuns; în potriva voinţei sale, ea o scoase la iveală şi amintirile o co­pleşiră. îşi aduse aminte de cîte ori ea singură pe jumătate copilă—sorbise cu ochi la­comi damele, care se duceau gătite la bal şi la teatru; de cîte ori prinsese jin­­duind amar florile, pe care trebuia să le aşeze cu muncă grea, pentru că altele să se împodobească cu ele. Aici vedea aceiaşi ochi lacomi, aceeaşi invidie nesă­ţioasă, plină de ură.—Şi bărbaţii sum­bri, serioşi, cari măsurau cu priviri pe jumătate ‘dispreţuitoare, pe jumătate a­­meninţătoare, trăsurile—toţi o cunoşteam Nu şezuse ea înghemuita o dată într’un colţ, copilă mică, cu ochii deschişi mari, trăgînd cu urechea la vorba lor asupră nedreptăţilor vieţei, asupra tira­niei bogaţilor, asupra dreptului munci­torilor, în puterea căruia aceştia ar tre­bui numai să întindă mina? Ea ştia că ei urau totul—de la caii bine hrăniţi şi vizitiul solemn pînă la trăsura străluci­toare; dar mai ales pe cei cari şedeau înăuntru—pe vampirii lacomi şi pe fe­meile, ale căror podoabe şi găteli costau mai mult de cit poate aduce unuia din­tre dînşii munca unei vieţi întregi. Şi pe­ cînd ea privea şirul de ti­puri, care se mişca încet prin rîndurile mul­ţime­, o altă amintire i se deşteptă, o icoană pe jumătate uitată din viaţa ei de şcolăriţă la mănăstire. Fu silită să se gîndească de o dată la povestea Farao­nului, care voia să urmărească în caru-i de rezboiu pe evrei prin marea Roşie. Ea vedea valurile, pe care tot d’a­una şi le închipuise roşii ca sîngiie, stînd ca un zid de amîndouă părţile Egiptenilor. De o dată resună glasul lui Moise, el îşi întinse toiagul peste apă şi valurile mărei roşii înghiţiră pe Faraon cu toate carele sale. Ea ştia, că zidul, care stăteai aci de amândouă părţile sale, e mai selbatic şi mai doritor de jaf­e cu­ valurile mărei; ea ştia, că numai un glas trebue, un Moise, pentru a pune în mişcare marea asta de oameni, aşa ca dînsa să se ros­togolească nimicitoare înainte şi să în­­ghită cu valurile sale roşii cu sîngfie lustrul bogăţiei şi al puterei. Inimai bătea,­ea se înghemui tremu­­rînd într’un colţ al trăsureî. Dar nu de frică, ci pentru a nu fi văzută de cei de afară, căci îi era ruşine de dînşii. Pen­tru inti­ma oară propia sa fericire îi se păru o nedreptate, ceva de care trebuia să-i fie ruşine. Oare locul ei era în trăsură pe arcuri, elegantă? Nu-i era oare locul în mulţi­mea aceea mişcătoare, între copiii trei? Gînduri pe jumătate uitate şi simţiri vechi îşi ridicau capetele ca nişte fiare sălbatice, care fuseseră multă vreme le­gate în lanţuri. Ea se simţea străină şi fără patrie în viaţa sa îmbelşugată şi cu un fel de nostalgie demonică se gîndea la locurile îngrozitoare din care ieşise. îşi apucă şalul cel scump; o pornire sălba­tecă de a distruge ceva o apucă — tră­sura intra tocmai pe poarta ambasadei. Servitorul deschise uşa trăsurei şi ea se cobori încet cu zîmbetu-i bine-voitor, cu prestanţa-i aristocratică. O fiinţă tî­­nără, un fel de ataşat se repezi şi fu fe­ricit că ea-i primise braţul ; mai mult extaziat cînd îi se păru că vede în pri­virea ei o lucire neobicinuită şi în al şaptelea cer, cînd simţi braţul ei tremu­­rind. Plin de mîndrie şi de­ speranţă, el o duse pe scările netede de marmoră.— — Spuneţi-mi, frumoasă femee, ce zînă bine-voitoare v’a pus în leag în darul mi­nunat, ca în tot ce faceţi şi în tot ce vă priveşte, să fie ceva deosebit. Do­ar chiar numai o floare în părul D-v, ea are un farmec deosebit, parcă ar fi udată de rouă proaspătă a dimine­­ţei. Şi cînd jucaţi, parcă podeala se în­­covoie sub paşii D-v. Contele era uimit de tot de compli­mentul acesta lung şi sunător, pentru că nu-i era de loc uşor să aibă şir în vor­bele sale. El aştepta ca frumoasa femee să-şi exprime admiraţia. Dar se înşela. Ea se rezemă de balustrada balconului, unde ieşiseră ammndoi ca să se recorească după joc şi se uită cu ochi pierduţi la mulţime şi la trăsurile ce veneau mereu. Părea că nici nu auzise vitejia orato­rică a contelui; el însă o auzi șoptind cuvîntul neînțeles: Faraon. Tocmai voia să se jeluiască de asta, cînd ea se în­toarse pentru a intra în sală. De­o­dată ea se opri dinaintea lui și-l privi cu ochi mari ciudați, cari i se păreau contelui cu totul streini. — Nu-mi vine a crede că o zînă bine­voitoare a stat lingă leagănul meu­ — că am avut vre-o­dată un leagăn, Domnule conte! Dar spiritul D­v. pătrunzător a făcut o descoperire mare în ceea­ ce aţi spus despre florile mele şi jocul meu. Voiți să vă destăinuesc secretul fouei proaspete, care udă florile. Sîbt lacrimi, Domnule conte, pe care le-aui prins in­vidia şi ruşinea, înşelarea şi furia peste aceste flori. Şi dacă vi se pare, că po­deala se încovoie cînd noi jucăm, asta se întîmplă pentru că ea se cutremură sub greutatea invidiei a milioane de oa­meni.Vorbise cu liniştea-î obicinuită şi după o salutare prietenească, dispăru în sală. Contele stătea încremenit. Aruncă o privire asupra mulţimei poporului — pri­velişte, pe care o văzuse adesea; el fă­cuse” multe glume proaste şi puţine bune asupra acestui­­­balaur cu multe capete». Dar fa seara asta abia-i veni în minte, că această dihanie e cea mai fioroasă ve­cină, ce se poate închipui pentru un palat. Gînduri streine şi neplăcute cutreerau creerul contelui, unde gaseau loc mult, îşi ieşise cu totul din ţîntîni şi vreme de o polcă întreagă nu-şi putu veni în fire. Trad, de Hus, INFORMAŢIUNI Abia azi s’a putut forma comisiunea de examinare a candidaţilor pentru catedrele de geografie de la gimnasiile din Rîmnicu- Sărat şi Alexandria. Concursul acesta tre­buia să înceapă la 1 Octombre. Candidaţii sunt înştiinţaţi că azi se va face cercetarea titlurilor. Azi dimineaţă la orele 10 s-a ţi­nut un serviciu divin la biserica Kreţulescu pentru însănătoşirea Ţa­rului. Au asistat D-nii Fonton, minis­tru al Rusiei, colonelul Taube, So­­mov, etc., apoi generalul Vlădescu, colonel Priboianu şi colonel Ro­­bescu, ca reprezentanţi ai palatu­lui, toţi miniştri, precum şi secre­tarii legaţiunilor din Capitală. Sîmbătă vor pleca toţi miniştri la Sinaia. Duminecă se va ţine obicinuitul consiliu de miniştri sub preşedinţa Regelui. Guvernul sîrbesc a propus din nou­ guvernului român să deschidă tratative în vederea încheierea unei convenţii comerciale. Alaltăeri s’a judecat la Cluj al cincilea proces de presă al Foaiei Poporului din Sibiu. D. G. Moldovanu, redactorul zia­rului a fost condamnat la opt luni închisoare şi D. Titus L. Albini, editorul, la două luni închisoare. S’a detras apoi 300 florini în be­neficiul tesaurului statului din cau­ţiunea ziarului. Moldovanu a mai fost condam­nat acum două săptămîni la două luni de închisoare, într’un alt proces. Sîmbătă se va începe concursul la universitatea din Capitală, pen­tru ocuparea catedrei de pictură de la şcoala de bele-arte din Iaşi. La concurs sunt înscrişi D-nii Şol­­dănescu, Pascali, Luchian, Bălănescu şi Artachino. Botezul princeseiElisabeta se va face Luni, în religiunea ortodoxă. Camera de Comerţ din Ilfov şi-a înaintat deja ministerului dome­niilor memoriul ei asupra crizei. In cursul săptămînei trecute s’au vîndut la bursa de cereale din Bu­dapesta 4500 hectolitri de grndi ro­­mînesc. Preţurile au variat între 5 florini 55 şi 6 florini 35 creiţari hectoli­trul, după calitatea grînelor. Sîmbătă, în urma interpelărei în Cinera ungurească în privinţa im­portului prea mare de grîne romane, preţul acestora a scăzut la 4 florini 50 creiţari. Ministerul domeniilor proiectează întocmirea unei comisiuni de spe­cialişti pentru a face sondagii în munţii Gorjului în speranţa de a se găsi mine de cărbuni de piatră. Sondagiile se vor face de-a lungul liniei ferate ce se va construi între Tg-Jiu şi trecătoarea Vulcan. Cîţi­va studenţi vor pleca Dumi­necă la Buzau pentru a ţine o în­trunire publică. D. Lascăr Catargiu n’a hotărî­t nici pînă azi, cine va fi numit pre­fect al judeţului Vlaşca. De o lună judeţul Vlaşca nu are prefect, deoarece T­. Varlam refuză de a primi această funcțiune cu toate inzistențele ce se pun. Afacerile prefecturii sunt girate de D. Cîrtojanu, director de prefectură. DIN FOCŞANI (Corespondenţă particulară a A­devârului) Un proces de senzaţie In zilele de 7 şi 8 Octombrie s’a judecat un mare proces înaintea curţii cu juraţi din Foc­şani. De­şi acuzaţii erau streini de localitate, totuşi acest proces a pasionat foarte mult opi­nia publică din oraş. Două­zeci şi cinci de acu­zaţi din Fălticeni oameni din toate treptele so­cietăţii erau inculpaţi pentru jurămînt fals. Acuma un an, un inspector financiar Ce­­napărăşescu om cam neregulat la minte, a lăsat pe un comisar din Paşcani şi un birtaş să dre­seze 4 procese de contravenţie la legea licen­ţelor, unor negustori evrei şi romînî din Păş­­cani, confîscîndu-le nu numai puţin de marfă în valoare de 80000 lei. La judecarea apelului la Trib. Suceava s’a văzut că procesele verbale conţineai­ false declaraţiuni. Parchetul în loc să urmărească pe birtaşul fabricant de­ procese in loc de biftecuri a urmărit pe toţi martorii Ce au fost în proces. Intre martori pe lingă 18 ţărani au fost şi 7 profesiuni libere în care un distins inginer mecanic şi 6 funcţionari ai gărei şi atelierului Păşcani. După o cassare asupra calificării fap­tului, s’a trimes la curtea cu juri­dici Focşani, calificîndu-se faptul crimei! ^Curtea era compusă din D-nii Victor Rîmniceanu preşedinte, Gudalbu şi Săulescu, asesori, foto­liul ministerului Public ocupat de D. Leon Crupenski. Statul reprezentat prin D-nii Cumpănăşescu şi Ienibace avocaţi. Pe banca apărării figurau D-nii avocaţi Şte­fan Albu, N. Rainu şi G. Miclescu din Fălti­ceni, apoi din localitate erau şi D-nii fi. Voi­nov, G. Constantinescu, P. Barozzi şi S. Vasile. Juriul foarte bine compus, am remarcat pe D-nii S. Rahtivan, C. Lupu, profesori; Pur­­cherea inginer, I. Hanagie mare comerciant Copeescu, Con. Popescu­, Cimbrescu, etc. La strigarea martorilor din 25 funcţionari fiscali şi administrativi au lipsit vreo 2, statul prin D. Ienibace a cerut amînarea cauzei, la care s’a raliat şi D. procuror general, după un răspuns virulent din partea D-lui Constanti­nescu, aceea­ ce i-a atras observaţiile D-lui pre­şedinte, Curtea după o deliberare, a respins incidentul de amînare şi a continuat cu cerce­tarea. (Aplause în auditor. D. preşedinte ame­ninţă cu evacuarea). Procesul a durat pînă la 11 noaptea şi a doua zi pînă la 9 seara. La audierea martorilor* D. Raianu s’a opus ca D. Cumpănășescu sa fie audiat, pe­rfictiv că e foarte interesat avind dreptul la tan­tiemă , de asemenea D. Constantinescu la a­scultarea fostului comisar Boldescu, sub pre­stare de jurămînt, pe motiv că fiind agent con­statator, are dreptul la primă de confiscare şi deci nu poate fi audiat ca martor in propria sa cauză. Curtea a respins ambele incidente. A doua zi a fost ocupată cu pledoariile. Sala cea mare a tribunalu­lui şi Curtea era plină de turd­e. Tot oraşul, era în picioare, plus familiile deţinuţilor din Păşcani şi Fălticeni. După ce D. Cumpănăşescu a explicat mersul afacerei, D. Ienibace a arătat pericolul ce ne ameninţă ţara cu invaziunea ovreilor şi încura­jarea lor, conchizînd la 100.000 lei daune. D. procuror general a dezvoltat acuzaţiunea şi pro­bele pe care se întemeiază, precum şî faptele ce li se imputau acuzaţilor stabilind culpa fie­cărui , apoi apărarea prin D. Rainu, care cu mult­­talent pune chestiunea de drept, că aceşti acuzaţi sunt fără raţiune aduşi la juraţi, de­oare­ce faptul ce li se imputa sperjurul era în Civil, deci nu la juri ca crimă trebuia adus* ei la tribunalul sau nefiind prevăzut de lege, căci au jurat într’o afacere care nu era nici corecție nici civilă, nu era pedepsit de lege. D. Proc. general a răspuns că atît escroche­ria, subornare de martori și sperjur sint sta­bilite. D. "Voinov apără un fond pe parte din acuzaţi, pe ţărani, ,cu cunoscuta-i experienţă într’ale juraţilor. D. Constantinescu a­ replicat D-lui Procuror general în cestia sperjurului, şi după ce a de­monstrat că nici una din faptele ce li se im­pută acuzaţilor—cîte treie— nu întrunesc ele­mentele unui delict, apoi după o strălucită apă­rare în fond, a tuturor, cere­ un verdict de a­­chitare. D. Miclescu termină seria cuvîntărilor după o energică şi mişcătoare apărare a ţăranilor. r } ,v *.: . ■ X L • • * ¥ Juriul, după o deliberare de o jum. de oră, aduce un verdict negativ pentru toţi. Prim jurat ales a fost D. Cont. Lupu. Urale nesfirşite şi entuziaste din partea publicului au însoţit acest verdict. Printre acuzaţi era şi o femee din Paşcani, Sura Baras, ca corupătoare de martori. Statul şi-a cerut despăgubiri de o sută de mii de lei, dar nu s’a acordat. Kon. ŞTIRI COMERCIALE Protestele de la 12 Octombrie 189A P. Garofoi, C.­lung, lei 4179; A. Duval, 151Academiei, lei 100; Iuda Tuvi, Bazaca, lei 4­00; loan Iorgulescu, Buzău, lei 4353; Moşcu H.Baruch,Bazaca, lei 402—400; Nae Ştefănescu, Piteşci, lei 922; Şerban Rădulescu, Ialomiţa, lei 500 ; Leibu Kestler, 7 Poşta­ Veche, lei 200; Carol Grün, Occidentului, lei 4000.600; Ior­dan S. Tabacu, Giurgiul, lei 960; loan Dancu, 38 Bărăţiei la 4000.­ Trate (Poliţi neaceptate) Mihail Nicolau, fundătura Tunari, lei 390. DESCHIDEREA REICHSTAGULUI Berlin, 12 Octombre. — Oficialul a­­nunţă că deschiderea Reichstagului se va face la 15 Noembrie. Norddeutsche Zeitung află că înainte de deschidere se va face ceremonia punerea pietrei din inrmă a noului palat. Acelaşi ziar zice că la conferinţele mi­niştrilor Statelor federate nu vă fi vorba numai de măsurile destinate a mări pu­terile guvernelor pentru infirmarea unel­tirilor resvrătitoare, ci şi de situaţiunea generală parlamentară şi de proiectele financiare ! Nu se va lua nici o hotărîre. Pentru moment, totul se va mărgini la un schimb de idei. Să nu se crează că succesul luptei în contra ideilor resvră­titoare va depinde de măsurile de poli­ţie mai riguroase, ci mai cu seamă de reforme. Nu este încă terminat textul proiectu­lui care va fi prezintat consiliului fede­ral nu ca un proiect al preşedenţiei, ci ca venind din partea Prusiei. Colonia, 12 Octombre. — Gazeta de Colonia află din Berlin că împăratul a vizitat ieri pe D. de Caprivi. M. S. i-a declarat că este cu desăvîrşire de acord cu dînsul în modul sau de a vedea în ceea­ ce priveşte tendinţele resvrătitoare şi i-a exprimat deplina sa satisfacțiune. FOIŢA ZIARULUI ADEVĂRUL WILHELM BERGSOE Nuvele italiene PILLONE 26 ! Unul din avantposturile mele, care l-a re­cunoscut şi-l ţinea de spion, îi trimise un glonte, cînd îl văzu apropiindu-se de li­niile noastre. Se găsi scrisoarea ta la dîn­sul şi mi se aduse; dar era prea tirziu şi eu abia am putut-o citi de plină ce era de singe. «Fata scoase un ţipet şi-şi acoperi faţa cu mîinele. «— Singe !—strigă ea.—Singe !... Necon­tenit se pune singe intre noi! Iţi aduci aminte de bietul Leon, în curtea închi­­sorei din San Elmo ? El a fost cel din­­tiiu—și atunci erai copil încă !... Rafaello ucis, bietul bătrîn!... O ! Doamne, de ar fi el cel puţin cel din urmă!.. .— Nu ucis, ci căzut!—respunse Pil­­lone aspru.—Ce căută bătrînul nebun la avanposturile noastre, dacă nu cunoștea lozinca? îndrăzneţul! Nu cunoştea el le­gile care domnesc din vremurile cele maî vechi între noi? Nu ști­a el. Că pen­tru bani vînduse pe unul dintre cei maî buni oameni ai mei și că cine trădează pe Pillone e pedepsit cu moartea? «­— Spera să fie iertat pentrU mine dacă ți-ar fi adus scr'„^oarea mea — res­punse Filomel' Dlînd.—Tu l-ai fi iertat? «Pillo^g tăcu o clipă, pe urmă zise: Nu, asta n’a­­i fi făcut-o, chiar dacă tu ai fi pus vorbă pentru dînsul! Trebue să țin disciplina între oamenii mei, dacă vreau să-l pot stăpîni și pentru spioni cunosc numai o pedeapsă : moartea ! «— Tu nu mă iubești, Pillone! Nu m’ai iubit nici o dată!—strigă fata cu ochi scînteetori.—Alt­fel ai fi cruțat pe un om bătrîn și slab, pe care poate ne­voia l-a împins la fapta aceea! «— El și-a căpătat răsplata după faptă; dar nu eu am dat poruncă să se facă asta — zise Pillone cu glas mai blind.— Tu nu știi, Filomele, cit de greu e să-ți păstrezi prestigiul între oamenii aceştia sălbateci de îndrăzneţi, cari îşi socotesc viaţa numai ca un bilet de loterie. Zici că nu te iubesc! Dar n’ai oare cea mai bună dovadă în încrederea ce-ţi dau? Nu ştii tu oare că s’au luat toate măsu­rile pentru a mă prinde şi a-mi măcelări oamenii ? Eu m’am pus la gura leului şi cînd mă furişam astă noapte ca să vin încoace pentru a te întîlni, am trecut pe dinaintea locului de biussac al bersaglie­­rilor, care ardea pe piaţa din Sorrent. Ei mi-au făcut onorurile militare; dar dar dacă ua aglont de poliţie m’ar fi re­cunoscut sub deghizamentul acesta — m’-l fi împuşcat pe loc cu ţie un cline turbat !... Nu te iubesc, zici tu ! Nu ţi-am dat tot ce-aî cerut? Nu ţi-am îndeplinit toate dorinţele şi nu mi-am pus de multe ori în primejdie viaţa pentru tine?... Nu te iubesc ! ...Uitat’ai noaptea nunţei de pe ţermul din Posilippo? Cine a făcut semn mişelului de cerşetor, spionului po­­­liţienesc, că eîî mă aflu acolo? Tu m’ai trădat, Filomele, şi ar fi trebuit să ai soarta prostului de Rafaello! Tu ai adus zizania între oamenii mei, pentru că nu ţi-am făcut nimic. Tu te-ai lăsat să fii prinsă şi dusă la poliţia din Neapoli şi acuma, cîhd eu vin plin de Încredere aici, aici unde un semn de la tine ar putea să mă piardă. —• acuma spui că nu te iubesc! «— Nu ma mustra, Pillone, cită vreme adevărata vină e din partea tal — răs­punse Filomela ridicînd capul cu mîn­­drie. Ai uitat ce s’a întîmplat în seara aceea între noi? Nu-ţi mai aduci aminte, că m’ai silit să-mi lepăd juvaericalele şi să iau parte la o nuntă, de care-mi era silă pînă în adîncu­l sufletului? Te uram, Pillone, cînd veneam în seara aceea pe apă neagră a golfului; mă dispreţuiam pe mine însă­mi şi aşi fi putut să mă arunc în mare, dacă ghidul răzbunăreî nu m’ar fi oprit! Dar cînd ai jucat ta­rantella cu Giovannina, cînd ai luat chi­tara și i-ai sărbătorit nunta într’o im­provizaţie plină de foc, atunci rr­’ai rănit în chipul cel mai crud! In clipa aceea nu mai eram aleasa ta intre acei oameni, ci o rivală, pe care o tratezi după ca­­priţiile tale ! Ai văzut Că eu am îngăl­benit, mi-ai văzut lacrimile, ai văzut câ eu, mireasa lui Pillone, m’am ascuns într’un colţ—dar nicî cea mai mică por­nire de milă nu ţî-a mişcat inima! Tre­buia să golesc paharul cu otravă pînă la fund şi şiragul de mărgăritare, pe care mi-1 dăduseşi ca ce d’intiiu dar al legăturei noastre, această legătură roşită de singe — tu Însu­ţi mi l-ai smuls şi­ i l-ai prins de gît! In clipa aceea aşi fi fost în stare să te ucid. Dar o femee nu trebue să poarte arme, ca oamenii tăi. Recursei la mijlocul cel mai apropiat şi, de­oare­ce ştiam tot aşa de bine ca tine, care e meseria adevărată a acelui cer­şetor, te-am denunţat într’un moment de furie şi desperare. Eram nebună de invidie şi ură, pentru ca în momentul acela ştiam mai mult de cit poate îţi închipueşti tu. — «Ce ştiai? — întrebă Pillone cu gla­sul cam ne­sigur. — Admit, că în seara aceea, într’un moment de cheț, ți-am făcut o nedreptate. Dar dacă tu m’ai fi iubit, nu ți-ai fi răzbunat așa cum ai făcut-o. Cîți oameni de ispravă am pier­dut în seara aceea! — «Oameni? zise Filomela cu d­ispreț și strînse pumnul. Vecinie îmi vorbești de bărbaţi, ca şi cînd femeile n’ar fi ni­*»• m rn u: ten r.ntn ia van's ,(! ;-----------V..V, mic! Intr’un moment de chef, zici tu! O, nu­-l numi aşa! Intr’o pornire de chef ai jignit pe aceea, pe care singur ţi-ai ales-o de mireasă. Zici, Pillone, că spioni tăi ştim­ totul. Crede-mă că și eu aveam spioni, cînd eram în joc ura și mîndria mea. Ei mi-a­i povestit totul; îți cunosc toată purtarea. Giovannina aceea, la nunta căreia m’ai silit să mă duc, fusese mai înainte­a ta, cînd păzea, ca fată tînără, caprele lingă coliba dărâmată a lui Tiberio. La Capri o găsiseși , acolo, ai cercetat-o multe nopţi, pe ascuns, în bordeiul mă-sei şi, cînd te-ai săturat de dînsa, ai părăsit-o şi ai dăruit-o unuia din oamenii tăi. Pricepi tu acuma ce am suferit eu în noaptea aceea, cînd tu, în cinstea ei, ai intonat cîntecul de nuntă? «Pillone stătea ca lovit de trăsnet. El lăsă ochii în pămînt, buzele-i tremurau , dar nu zise nici lin cuvînt.­­­—Nu crede, că eu m’am lăsat să fiu prostită de zvonuri uşoare, sau că am tras cu urechea la palavrele din piaţă sau de la fintînă—urmă Filomela mai încet.—M’am lăsat să fiu arestată şi dusă la poliţia din Neapoli, zici tu. Am fost silită să cedez numărului. Dar tocmai poliţia asta, pe care tu o dispreţueşti aşa de mult, mi-a dat dovezile în mină. (Va urma).

Next