Adevěrul, octombrie 1894 (Anul 7, nr. 1991-2019)

1894-10-26 / nr. 2015

■BMBBaBWBjraajBgajigpw»wRBj««s«K»iajB^^ EDITIA A TREIA anus. VH. Mo. 2015. NUfflERUMO BANI ABONAMENTELE ÎNCEP la 1 ŞI 15 ALE FIE­CĂREI LUNI S! SE PLĂTESC TOT-D’A-IUNA ÎNAINTE in Bucureşti ea casa administraţie! . din Judeţe şi Streinatate prin * mandats/ POŞTA I.E UN AN ÎN ŢARA 30 I.Rr . ÎN STREInXtATE 50 TE? ŞASE LUNI . . 15 » . » » 25 S TREI LUNI . . 8 » » » 13 » N­s» numep în streh­ant»te ®® foaiaî MANUSCRIPTELE. NU SE INAFOIAZA Vt Alaxaraurl. ADMINISTRAŢIA PASAG»X BANCE! NAŢIONALE (CASELE KARAGEORGEVICI) Director politic : ALEX. V. BELDIMANU Să te fereşti Române de cuiți strein în casa N­fflERUJLJO BANI ANUNCIURILE din Bucureşti şi judeţe se primesc numai lei " Administraţie din Streinătate, direct la administraţie IS la toate oficiie­ de publicitate ANUNCiuRi la pag .iv..............0,30 fo linia j) )) » in I . I . . 2. Id­ d » » yi ii.....................3,— » a INSERŢIELE ŞI RECLAMELE 3 LEI RÎNDUL. La Paris, ziarul se găseşte de vînzare CU NUMERUL la bioşcul No. 192, Boulev. SL UN NUM­ER­­VECHI REDACŢIA PASAGIUL BANCEI NAŢIONALE (CASELE KARAGEORC) JOS RAŞCA!! Primul redactor al acestui ziar s’a ocupat ori de uimitoarea scrisoare pe care D. V. A. Urechiă, în cali­tate de preşedinte al Ligei, a adre­sat-o Voinţei Naţionale, în afacerea intervenireî guvernului nostru pe lingă presa franceză, ca să înceteze­­ campania urmată cu atîta energie în favoarea Românilor din Ungaria.­­ Chestiunea este prea importantă,­­ este prea strîns legată de interesele­­ cauzei naţionale şi declaraţiile D-lui­­ V. A. Urechiă sunt prea.....extraor- f dinare, pentru ca să nu revin asupra­­ modului cum D-sa caută să esca-­­ moteze gravele destăinuiri făcute in­­­potriva guvernului. Preşedintele Lig­id, prin scrisoarea­­ adresată Voinţei Naţionale şi primită­­ cu multă satisfacţie de Independenţa­­ Română d.s aseară, se preface că nici nu are măcar cunoştinţă de demer- ’ suri.1,e pe care min­istrul ţîrei le-a făcut , şi Paris pe lingă ziarele franceze şi­­ care au produs atîta zvon în presa­­ noastră. Preşedintele Ligei îşi dă­­ aerul de complectă naivitate şi vio- ’ ceaţă; nu ştie nimic, nu a auzit ni-­­ mic, nu a văzut nimic, nu a primit nici o scrisoare şi nu se dumereşte ; cum persoana D-sale a putut fi in- \ vocată în această discuţiune. Prea 1 împinge departe Preşedintele Ligei­­ dezinvoltura faţă cu numeroasele­­ persoane, care cunosc în de-a mărunt­­ rolul D-sale în această afacere , prea 1 crede că îşi poate bate joc nepe-­­ depsit de opinia publică. Sunt de mult obicinuit cu jocuri duble din partea D-lui V. A. Urechiă, dar şi această duplicitate trebue să aibă un capăt. Este un lucru ştiut şi cunoscut în mod cert, că însu­şi D. Urechiă este acela care a dat alarma in privinţa uneltirilor anti-naţionale ale guver­nului nostru in Paris. D-sa a primit acel dintiin informaţiunile grave care au­ provocat o legitimă mişcare de indignare generală . D-sa a comu­nicat aceste informaţiuni pozitive, atit colegilor săi din comitetul Ligei, cât şi altor persoane vrednice de toată încrederea. Mai mult de­cît atit, D-sa a început însu­şi campania în presă. D. V. A. Urechiă este acela care ,a dictat unui redactor al Românului articolul intitulat: Intrigi la Paris,şi apărut în numărul de la 12 (24) Oc­tombrie al acestui ziar. In acel articol cetim rîndurile ur­mătoare : Pelrea ta prin tine Israelel Caca ce Th­ur şi Pasmandi cu pungi de bani nu au putut face în Paris cum vrei să nu o facă lesne un gu- Vi,un zis romînesc ? Ciad agentul acestui guvern merge la un ziar din Paris şi vorbeşte în numele Românilor şi al statului lor, ziarul nu poate banui că insinuă­rile ce i se fac sunt plăcute Ungurilor. Aşa se întimnlă că informaţiile adevărat româneşti tri­mise acelui ziar sunt înlăturate. D. V. A. Urechiă era aşa de în­­cîntat de acest articol, care aducea prima denunţare contra portărei mi­­şeleşti a guvernului, în­cît a reven­dicat paternitatea unii­ lăudîndu-se faţă cu mai multe persoane, cum că d-sa îl dictase, şi rugind pe unii zia­rişti să-l reproducă D. V. A. Urechiă poate dezminţi această afirmaţie? — Dacă ar îndrăzni, il voia zdrobi sub mărturii. D. V. A. Urechiă a comunicat apoi ştirile grave pe care le căpătase din Paris, foarte multor persoane, între care şi unor ziarişti, cărora le-a dat informaţiuni­­pentru campania ce trebnea dusă. Sfidez pe d. V. A. Urechiă să tăgă­duiască, căci pot cita numele unor persoane în faţa cărora subterfugiile D-sale obicinuite nu pot avea nici un efect. D. V. A. Urechiă posedă diferite scrisori care toate dovedesc vinovă­ţia guvernului. D-sa a arătat aceste scrisori mai multor persoane şi între­­altele a arătat şi pe aceea a d-lui De­launay de la Journal des Dolbats des­pre care s’a şi vorbit în ziarele noa­stre. Cu toate aceste fapte, pe care îl sfidez să le conteste, D. V. A. Ure­chiă are azi curajul ca să se ascundă în dosul prezidenţiei Ligei şi să tă­găduiască că ar şti măcar de ce e vorba. — Preşedintele Ligei trabar nu are de ceea ce primele, răspân­deşte, face, scrie, ş.pt­e D. V. A. Urechiă. Este din joc de dublă per­soană care m’ar face să fie dacă nu s’ar compromite printr’insul inte­rese mari ale cauzei naţionale. După ce D. V. A. Urechia dă­­ alarma şi denunţă uneltirile culpa-­­ bile ale Lahovariiei aliaţi cu Ovary-­­ Pasmandy, preşedintele Ligei sare­­ în apărarea aceluiaşi guvern. Dar mai mult. După ce a publi-­­ cat faimoasa sa scrisoare, D. V. A. Urechiă, în calitate de preşedinte al Ligei, găsindu-se Dumineca tre­cută faţ în faţă cu colegii săi în­­tr’o şedinţă de comitet, a trebuit să recunoască că are intr’adevăr în­­ posesiunea sa toate dovezile pe care s’a întemeiat, campania dusă de presa noastră. In comitet, pre­şedintele Ligei şi C. V. A. Urechiă făceau una şi aceiaşi persoană, şi ambii afirmau că au deplină cu­­­­noştinţă despre actele de trădare , pe care le-a făptuit la Paris guver­­­­nul nostru, prin reprezentantul său­­ oficial. „ Sunt dar un drept, nu numai să­­ arunc la coş scrisoarea trimişii de I D. V. A. Urechiă Voinţei Naţionale,­­ dar să-l somez să dea publici­taţei­­ actele pe care încă o dată afirm că i­ le posedă şi pe care nu le-ar po­li­seda, dacă nu, ar fi preşedinte al I Ligei.­­ Să aleagă o dată între rolul de I preşedinte al Ligei, căruia s’a un­n­ credinţat o mare şi sacră misiune, f şi între acela de unei­ta a miui gu~ I vern duşman al cauzei naţionale. D-le Urechiă! Jos masca ! ! ! Alex­ V. W«IdAs**ram«i. I ANCHETA ECONOMCA NEGUSTORII DE SPIRTOASE.-CÎRCIUMARIÎ U na *oîîî«*rt rasenanat. — ®s«$aâ®gai.a. eoanertaiâui. —I­deea­«Irntei. — Mgas» «I® Ibaautari---­­Mri absurde. — Ca*lkai*iul ia*­­brieantilor-—MegaasilavM «Ie­xis» in titlila. — t­irefraaB wi­­mtilul. — Greutatea ®®aa­­■ervârei. Un comerţ însemnat Comerţul de băuturi spirtoase şi devin d­e uimi din cele mai însemnate din ca­pitală. Numărul acestor comercianţi, cu m­ie cu mare, e de aproape trei mii, şi partea interesantă a acestei ramura de comerţ, este că ea conţine un număr e­­norm de mici detail­işti. Decadenţa comerţului Comerţul acesta începe să decadă In­tri un mod înspăiatiatâtor de vre-o cinci ani în­coace. Numărul micilor comercianţi scade mereu, circiumele se închid pe-un cap. Numai engrosiştii prosperă puţin. Pricinele decadenţei In prima linie trebue să numărăm prin­tre aceste pricini, pustiirii» făcute de fi­loxera în podgoriile ţârei. Vinul a devenit rar şi scump. Odată cu scumperea vinului, a început şi criza agricolă care a împuţinat mijloacele oa­menilor, aşa că pentru nevoiaşi, vinul s’a scumpit de două ori: prin lipsa lui şi prin lipsa banilor. Pe de altă parte, micii comercianţi su­feră şi de concurenţa celor mari, punct asupra căruia vom reveni mai jos. Lipsa de băuturi Iată încă pricină de-a decadenţei co­­merciului de băuturi alcoolice . Vinul aproape gonit din comerţ, n’a putut fi înlocuit cu alt­cevă. Berea e­ra o scumpete absurdă iar spirtul, speculat de un cartel de mari capitalişti, aduce folos numai acestora. In alte ţâri, berea ar fi luat locul vi­nului, spre folosul tuturor, şi al ce.Mer­cian­ţdor şi al consumatorilor. La noi fiscal a aranjat aşa lucrurile, în­cit numai cei cu punga groasă pot consume o băutură higienica ca berea. iar sărăcimea trebue să se idiotizeze cu basamac. Toţi comercianţii de băuturi spirtoase , mi au afirmat că dacă berea ar fi des­cărcată de actualele taxe şi dacă ea s’ar­­ putea vinde cu un preţ raţional, consu-­­ maţia ei s’ar mări in mod considerabil ; şi o mie de cîrciemari din capitală, fără­­ a măi vorbi şi de cei din restul ţarei, ar­­ scăpa de ruina care o ameninţă. Dări absurde Plaga cîrciumarilor, e licenţa. Nici că i se p­oate î­nchi­pui o dare mai absurdă şi­­ mai rau chibzuită ca asta. Licenţa apasă pe comerciantul mic aşa­­ de greu, în cît e de mirare cum taxa , asta n’a reuşit încă să-i doboare pe toţi.­­ Fie­­care negustor plăteşte licenţă 30%­­ asupra valoar­i chiriei şi asupra totalu­lui lefilor plătite băeţior din prăvălie. Un negustor care plăteşte o chirie de 6000 lei pe an de pildă, dă statului o licenţă de t­ît 50 de lei pe an. E enorm şi absurd? Afară de asta agenţii financiari obici- ; nuesc să urce cum vor chiriile căreia-­­ mărului. De geaba se prezintă­ bietul negustor la toate o misiue - para-comi- •­sie de revizie, de geaba vine cu contract , la regulă ca să arate că a fost încărcat­­ la licenţă, nimeni nu se uită la e! şi li- ; ceaţa odată fixtă, rănit ne­bună fixată şi negustorul trebuie s’o plătiască. Am putea cita zeci­ de cazuri de ase-­­ menea nedreptăţi fiscale. Cartelul Fabricanţilor Fabricanţii de spirt trăesc ca în sinul­­ lui Avram. Au prima de exportaţie din partea sfatului, grittere sunt de-o etlină­­tate fenomenală şi toii şi ei vind spirtul la detalişti, pe un preţ foarte urcat. Pri-­­ cina e că toți fabricanţii de spirt sínt­­ înţeleşi între dinşii, formează un fel da sindicat, un cartel cum se zice în strai-­­ nătate, şi îndatorirea fie-cărui membru din­­ sindicat e ca să vînda cu un preţ fixat î mai dinainte. Acest cartel funclioheazS in dauna cir-­ţ ciumarilor şi ne mirăm cum parchetul­­ n’a luat încă f i­­x o măsură, căci e ştiut. • că legea opreşte şi pedepseşte in mod ţ aspru asei­ien­ea monopoluri ilicite făcute i; de I­a ticular­. In curînd vom aduce probe palpabile­­ despre existenţa unui asemenea cartel în- ?! tre fabricităţii de spirt şi vom vedea ca | va face justiţia în faţa probelor noastre. | Negustorii de vin in sticle | Mai iată încă o pricină a decadenţei­­ cărciumarilor: Sunt o mulţime de negustori de vin i cari n’au circiumă deschisă, ci închi- 1 riază numai pivniţe, în care ţin vin în­­ butoae şi’i vind pe urmă la domiciliu, in­­ sticla închise. Nu-i acum momentul să spunem dacă [ noi sintem­ pentru sau contra unui ast- j fel de comerţ, de o­cam dată ne facem­­ e­­oul fidel al cin­­iu marilor.­­ Ei se plîng grozav de concurenţa acea-­t I tor negustori, şi iată de ce: . i Negustorul ds vinuri in­ sticle închise­­ plăteşte o licee la aproape mda El i: - ■, chiriază o casă cu pivniţă. Cele mai­­ multe din odăi le dă cu chirie, şi legea­­ prevede că în socotirea licenţei, valoarea­­ adusă de odăile închiriate e scoasă dia , chiria localului asupra căruia se pune­­ licenţa. Dacă casa a fost închiriată de negus- j tor cu trei mii de lei pe an şi el sub în-­­ chiriază odăi pentru două mii de Iei, el va plăti licenţa numai pentru restul de o mie de lei, ‘adecă 300 de Iei pe an. Se vede uşor în ce condiţii de eflină­­tate vinde vinul un asemenea negustor cere nu plăteşte de­cît 300 de,­lei­ dări,­­ pe cînd alţii plătesc dări înzecite. Pe urmă personalul, luminatul, încăl­zitul şi alte cheltueli, sînt aproape nule­­ pentru această categorie da negustori. I . A crescut în nişte proporţii colosale.­­ De la douî şi trei* lei vadra, el a ajuns I la şapte şi opt lei vadra. Natural că pe I preţul ăsta nu se capătă de­cît vinurile I cele mai proaste şi­­mai falsificate. Vinu- I rile mai bunicele re vind pe­­preţuri exor­­­­bitante. Greutatea conservărei I Bucu­­restiul e unul din oraşele în care vinul se conservă mai greu ca ori şi unde. Pămintul pe care e clădit oraşul fiind jos şi mlăştinos, pivniţele nu se pot săpa adine şi sint foarte umede. De aceea, circiumarii si­nt nevoiţi să vînda ori prea eftin, — prin mahalale mai ales, — pentru ca să nu-i apuce căl­durile de vară cu prea mult vin, ori să-l supună la o sumă de prefaceri, adăugiri­­ de spirt şi altele, ceea­ ce îi strică calitatea şi-i măreşte preţul. I Cantitatea de vin falsificat care se vinde­­ în Bucureşti, e enormă. Se poate zice că aproape i.u se găseşte vin in stare na­turală.­­ In numărul viitor vom arăta •) pricini care fac să d radă de vin, precum și reraed:1 , L circiumarii. Pe carii Ie cei a­ leodoreneu. Preţul vinului MERCUR! 26 OCTOMBRE 18. a»sasi B2îaMHSesie.-ffSe»seIiîs,en. - ^ | «le jjiîîsă sxeasasî a k8®mSmî eaSsai si seusissmeBsteSe sal©.­­C&litorii m aventu­ri. Manifestul noului ţar Nicolae al II-lea este prim­ul simptom ceva mai pozitiv despre sentimentele şi intenţiile cu cari el­­să urcă «pe tronul strămoşilor săi». După cum s’a văzut, acest manifest nu se deosibeşte mult de actele obicinuite în­ asemenea împrejurări chiar în statele mai puţin autocrate de­cît Rusia. Se deo­­sibeşte însă foarte mult — şi din toate părţile se dă o mare însemnătate acestui fapt — se deosibeşte de celebrul mani­fest de la 11 Mam 3881, în care Aiec­­săndru II spunea că «vocea lui Dumne­­zeu îi porunceşte să ţină cu putere frî­­nele stapînipei, încrezător în provedinţa divină şi in forţa şi adevărul puterei au­­tocrate,* pe care e chemat s’o întărească şi s’o apere de ori­ce atacuri, spre binele poporului.» Această deosebire reînvie azi în Rusia 0 mulţime de speranţe de mulţi ani pă­răsite. Educaţia ştiinţifică a noului ţar In ce priveşte viaţa de pînă acum a tînărului ţar (la 6 Ma­­i a împlinit 26 de ani), iată datele principale ce s’au putut culege : Educaţia­ î ştiinţifică s’a făcut sub su­­pravegh­iarea generalului Dani­lovici­ După dorinţa tatălui sfin, s’a dat mai multă atenţie ştiinţelor reale, in special geo­grafiei şi matematicilor, a pakistenei mo­­derne, mai cu seamă a Rusiei. De ass­­roenea limbile moarte au fost părăsite pentru cele moderne şi noul ţar vorbeşte şi scrie azi şease limbi: rusească,­ fran­ceza, germană, daneză şi neo greacă ; mai cunoaşte binişor şi limba polonă. In Ştiinţele de stat, administrative şi financiare posedă de aser­senea cu­noştinţe foarte întinse. Educaţia mailitară Pent­ru educaţia sa militară, Nicolae Alexandrovicî petrecea trei luni pe fie­care an în lagărul de la Krasnoie-Selo șî trupelor de gardă. In anul 1886 a fost numit locotenent și în acest grad a tre­cut prin toate armele, după care a făcut școala de stat major. , ' Nici-odată însă Nicolae Alexanc­rovicî n’a arătat vre-o predilecţie deosebită pen­tru viaţa militară. Caracterul Despre caracterul noului ţar se spune că e destul de deschis, vesel şi comu­nicativ, chetrastind cu rigiditatea cunos­cută a tatăluî său. , , De asemenea e şi foarte impresionam! " şi uşor accesibil influenţelor din. atai% ' deși se pare că grozavele întîmpîări cari • afi’precedat urcar­ea pe tron a ta la Ha­­­san (pe alunei Nicolae Atezandrovici era un copil de 13 ani) n’au lăsat o împrc­­■ «ie prea adîncă asupra lui. k 4 Călătoriile ! Noul țar a călătorit foarte mult. In­­ anul 1860, după ce a făcut o vizită la­u curtea din Viena, şi-a întreprins cunos­­­­cuta călătorie în ju­rul lumei, în carcera­­ cu­ p'aci să cadă victima unu­i atestat, a rămas pînă în ziua de azi neesplicat .­­ La Otsu, în Japonia, un japonez a ridi­­­­cat sabia asupra lui, şi dacă Nicolae Alec* I­sandrovici a scăpat atenei cu viaţă, o­­ datoreşte numai prinţului George al Gre­­­­ciei, care a apărat cu bastonul teribila I lovitură a japonezului.­­ A făcut pe urmă repetate vizite la Viena,­­ Berlin, Londra — toate însă vizite de­­ etichetă, fără altă importanţa. Opiniile politice şi religioase ? După întoarcerea sa din călătoria în I jurul lu­dei, Nicolae Aţeţandrovicî a fos­t numit membru al consiliului de stat.­­ Se zice că în această calitate el şi-ar I fi permis să nu fie în tot-d’suna de pă­­- rerea tatălui sau. Ast­fel, ar fi desapro- I bat persecuţiile în potriva evreilor şi ar I fi votat în mai multe chestiuni cu mino- I ritatea consiliului mai aplecată spre ve- I der! liberale. I Se mai zice în sfirşit că de mai multe I ori tatăl său l-ar fi dojenit pentm indi- I ferenţa sa faţă de chestiunile religioase. Aventuri ! S’a mai vorbit în sfirşit despre nişte I aventuri amoroase ale tînărului Nicolae I Alexandrov­iei... Se zicea cuiar că aceste­­ aventuri erau de vină Iacă se tot amina I căsătoria Iul cu princess Alix.­­ OrUcUpi, azî, după ce această căsătorie I a îost anunţată de insuşi noul ţar prin \ Vnanifestul sătt, — însemnătatea acelor I aventuri se reduce la foarte puțin. j­er­ül. CONFLICTUL CU SERBIA Proxincţiunea »StoS. — fJowtractul ©ii @si*!*sa.—Va»easSss E*eér®viei.—Tră­dări­le. — ESuagitassra «S®fî*»i4ivă. Producţiunica sărei Salinele statului din Slănic, exploatate • în mod sistematic, precum şi cele-i’alte saline din ţară, au luat în cei din urmă zace ani un avînt aşa de însemnat, în­cît statul şi în special direcţiunea regiei mo­nopolurilor statului a ajuns la posibili­tatea şi la necesitatea de a căuta un de­buşeu de consumaţie in străinătate pen­tru supraproducţiunea sării. Ocaziunea favorabilă s’a prezintăt în 1890, cînd re­gia sîrbească a ţinut o licitaţie pentru furnitura sărei. Contractat cu Serbia La această licitaţie a luat parte o so­cietate de exploatare din Ungaria, sub­venţionată de statul ungar, o societate din Austria, care exploatează salinele din Galiţia, Regia monopolurilor statului ro­­mân­ prin d. Gr. N. Manu, etc. Furnitura sărei s’a adjudecat asupra regiei noastre, graţie stăruinţelor şi pre­ţului convenabil oferit de D. Gr.N. Manu. Contractul s’a încheiat cu guvernul ra­dical de atunci, prezidat de D. Nicolae P­.şi­­ şi cu D. Pacin, romba din valea Tincocului, directorul regiei sîrbeşti. După acest prim succes, D. Gr. N. Manu a început cu toată ardoarea a munci pentru realizarea unui alt ideal, mai îndrăzneţ, anume : navigaţia romînă pe Dunăre. Şi c­ar a arătat ori, pînă la ce punct a izbutit D-sa a realiza acest ideal. In cursul acestui an, cu cîte­va zile înainte de căderea guvernului radical sirbesc prezidat de generalul Gruicî, con­tractul cu regia sîrbească s’a prelungit pe un nou termen de cinci ani și a fost semnat, din partea sîrbească numai de D. Paciu, avei ministrul de finance de atunci, D. Vuici, nu mai avusese vreme să-l semneze. Vlikaşiu Petro­vici A urmat la ministerul de finance, I­­ukssin Petro­vici. Abia vimit la pmere nu numai că a refuzat sa semneze ultragiul, dar l’a şi anulat şi a silit pe Paciu să demisioneze din direcţiunea ,‘aiei. In acelaşi timp,, ministrul a cău­­t să adjudece, fara nici o licitaţie, a­­spra Ungariei furnitura sărei. Dat fiindcă­­ acest sens a lucrat şi regele Milan, mită lume este dispusă a crede, ca in­­astă cestiune a intervenit şi un bacşiş­­as, cu atît mai vîrtos, că e vorba de aroape patru milioane de le. Guvernul român a protestat vestes nesocotiri a contractai«» ^și _a .j­ut explicații guvernului sârbesc. Exnh­­­iliiîe n’au fost satisfăcătoare.S au scrism­­"* cîte­va note diplomatice, dar tara un rezultat. Atunci D. A*. L.ho­vary pe an. în contra ci smat­strul țării D. Rosetti-Solescu, na­pe D. Rosetti-Soi la Belgrad, împre u uu xc im KJx . , a personalul legaţmnei şi a | ■ tf vi pîrm­on afacerilor pfî \j. rL» jună cu in­tri­mis Tratările Ameninţările guvernului romii? de a trerupe cu desăvârşire relaţiamne di­­amatice cu Serbia şi de a recurge la presalii, au produs un oare care efect futor asupra guvernului sîrbesc, care revenit pină la un punct la sentimente ai bune. , , D Lozanicî, ministru de externe al­­bici, a aures­t acum cîte­va zile o­ată guvernului român în această ces­­me. D. Miatovici, ministru Serbiei v­­ucuresti, înaintînd această notă D-lui »K­ovary, a exprimat dorinţa însuşi a gelui Alexandru, de a se tranşa odată mod pacinic diferendul intre aceste juă state vecine. Guvernul sîrbesc declară, că este dis­­ig a confirm« contractul încheiat dar i modificarea ca preţul sarei sa se reducă î la 3a lei tona la 33 foi. cn »t i mai rSos, că societatea ungara otwa cu uz i tona. D. Gr. N. Mano a crezut că nuar putea i fine ceda pretenţiuniîor sirbesd şi a consimţi­t această scădere awtulm trei» Vinerea trecută ,ani, ministru de finance, a declarat ca a consimte cu nici un preţ la c ădere, de oa-e-ce nu vrea sa dea noui ■me opoziţiei in contra ••uvernului. D. A­. Lahor »:y a comunicat imediat­­lui Miatovici hotărirea guvernulm de nu ceda întru nimic Serbiei, cermet in nou respectarea contractului. Considerînd insă, irzistenţele guver­­uluî sîrbesc de. a obţine o reducere în ret, putem fi siguri că e! nu va reveni. Ast­fel dar ruptura relațprilor cu Ser­ia este un fapt aproape îndeplinit. f ml.

Next