Adevěrul, octombrie 1894 (Anul 7, nr. 1991-2019)
1894-10-26 / nr. 2015
■BMBBaBWBjraajBgajigpw»wRBj««s«K»iajB^^ EDITIA A TREIA anus. VH. Mo. 2015. NUfflERUMO BANI ABONAMENTELE ÎNCEP la 1 ŞI 15 ALE FIECĂREI LUNI S! SE PLĂTESC TOT-D’A-IUNA ÎNAINTE in Bucureşti ea casa administraţie! . din Judeţe şi Streinatate prin * mandats/ POŞTA I.E UN AN ÎN ŢARA 30 I.Rr . ÎN STREInXtATE 50 TE? ŞASE LUNI . . 15 » . » » 25 S TREI LUNI . . 8 » » » 13 » Ns» numep în strehant»te ®® foaiaî MANUSCRIPTELE. NU SE INAFOIAZA Vt Alaxaraurl. ADMINISTRAŢIA PASAG»X BANCE! NAŢIONALE (CASELE KARAGEORGEVICI) Director politic : ALEX. V. BELDIMANU Să te fereşti Române de cuiți strein în casa NfflERUJLJO BANI ANUNCIURILE din Bucureşti şi judeţe se primesc numai lei " Administraţie din Streinătate, direct la administraţie IS la toate oficiie de publicitate ANUNCiuRi la pag .iv..............0,30 fo linia j) )) » in I . I . . 2. Id d » » yi ii.....................3,— » a INSERŢIELE ŞI RECLAMELE 3 LEI RÎNDUL. La Paris, ziarul se găseşte de vînzare CU NUMERUL la bioşcul No. 192, Boulev. SL UN NUMERVECHI REDACŢIA PASAGIUL BANCEI NAŢIONALE (CASELE KARAGEORC) JOS RAŞCA!! Primul redactor al acestui ziar s’a ocupat ori de uimitoarea scrisoare pe care D. V. A. Urechiă, în calitate de preşedinte al Ligei, a adresat-o Voinţei Naţionale, în afacerea intervenireî guvernului nostru pe lingă presa franceză, ca să înceteze campania urmată cu atîta energie în favoarea Românilor din Ungaria. Chestiunea este prea importantă, este prea strîns legată de interesele cauzei naţionale şi declaraţiile D-lui V. A. Urechiă sunt prea.....extraor- f dinare, pentru ca să nu revin asupra modului cum D-sa caută să esca- moteze gravele destăinuiri făcute inpotriva guvernului. Preşedintele Ligid, prin scrisoarea adresată Voinţei Naţionale şi primită cu multă satisfacţie de Independenţa Română d.s aseară, se preface că nici nu are măcar cunoştinţă de demer- ’ suri.1,e pe care ministrul ţîrei le-a făcut , şi Paris pe lingă ziarele franceze şi care au produs atîta zvon în presa noastră. Preşedintele Ligei îşi dă aerul de complectă naivitate şi vio- ’ ceaţă; nu ştie nimic, nu a auzit ni- mic, nu a văzut nimic, nu a primit nici o scrisoare şi nu se dumereşte ; cum persoana D-sale a putut fi in- \ vocată în această discuţiune. Prea 1 împinge departe Preşedintele Ligei dezinvoltura faţă cu numeroasele persoane, care cunosc în de-a mărunt rolul D-sale în această afacere , prea 1 crede că îşi poate bate joc nepe- depsit de opinia publică. Sunt de mult obicinuit cu jocuri duble din partea D-lui V. A. Urechiă, dar şi această duplicitate trebue să aibă un capăt. Este un lucru ştiut şi cunoscut în mod cert, că însuşi D. Urechiă este acela care a dat alarma in privinţa uneltirilor anti-naţionale ale guvernului nostru in Paris. D-sa a primit acel dintiin informaţiunile grave care au provocat o legitimă mişcare de indignare generală . D-sa a comunicat aceste informaţiuni pozitive, atit colegilor săi din comitetul Ligei, cât şi altor persoane vrednice de toată încrederea. Mai mult decît atit, D-sa a început însuşi campania în presă. D. V. A. Urechiă este acela care ,a dictat unui redactor al Românului articolul intitulat: Intrigi la Paris,şi apărut în numărul de la 12 (24) Octombrie al acestui ziar. In acel articol cetim rîndurile următoare : Pelrea ta prin tine Israelel Caca ce Thur şi Pasmandi cu pungi de bani nu au putut face în Paris cum vrei să nu o facă lesne un gu- Vi,un zis romînesc ? Ciad agentul acestui guvern merge la un ziar din Paris şi vorbeşte în numele Românilor şi al statului lor, ziarul nu poate banui că insinuările ce i se fac sunt plăcute Ungurilor. Aşa se întimnlă că informaţiile adevărat româneşti trimise acelui ziar sunt înlăturate. D. V. A. Urechiă era aşa de încîntat de acest articol, care aducea prima denunţare contra portărei mişeleşti a guvernului, încît a revendicat paternitatea unii lăudîndu-se faţă cu mai multe persoane, cum că d-sa îl dictase, şi rugind pe unii ziarişti să-l reproducă D. V. A. Urechiă poate dezminţi această afirmaţie? — Dacă ar îndrăzni, il voia zdrobi sub mărturii. D. V. A. Urechiă a comunicat apoi ştirile grave pe care le căpătase din Paris, foarte multor persoane, între care şi unor ziarişti, cărora le-a dat informaţiunipentru campania ce trebnea dusă. Sfidez pe d. V. A. Urechiă să tăgăduiască, căci pot cita numele unor persoane în faţa cărora subterfugiile D-sale obicinuite nu pot avea nici un efect. D. V. A. Urechiă posedă diferite scrisori care toate dovedesc vinovăţia guvernului. D-sa a arătat aceste scrisori mai multor persoane şi întrealtele a arătat şi pe aceea a d-lui Delaunay de la Journal des Dolbats despre care s’a şi vorbit în ziarele noastre. Cu toate aceste fapte, pe care îl sfidez să le conteste, D. V. A. Urechiă are azi curajul ca să se ascundă în dosul prezidenţiei Ligei şi să tăgăduiască că ar şti măcar de ce e vorba. — Preşedintele Ligei trabar nu are de ceea ce primele, răspândeşte, face, scrie, ş.pte D. V. A. Urechiă. Este din joc de dublă persoană care m’ar face să fie dacă nu s’ar compromite printr’insul interese mari ale cauzei naţionale. După ce D. V. A. Urechia dă alarma şi denunţă uneltirile culpa- bile ale Lahovariiei aliaţi cu Ovary- Pasmandy, preşedintele Ligei sare în apărarea aceluiaşi guvern. Dar mai mult. După ce a publi- cat faimoasa sa scrisoare, D. V. A. Urechiă, în calitate de preşedinte al Ligei, găsindu-se Dumineca trecută faţ în faţă cu colegii săi într’o şedinţă de comitet, a trebuit să recunoască că are intr’adevăr în posesiunea sa toate dovezile pe care s’a întemeiat, campania dusă de presa noastră. In comitet, preşedintele Ligei şi C. V. A. Urechiă făceau una şi aceiaşi persoană, şi ambii afirmau că au deplină cunoştinţă despre actele de trădare , pe care le-a făptuit la Paris guvernul nostru, prin reprezentantul său oficial. „ Sunt dar un drept, nu numai să arunc la coş scrisoarea trimişii de I D. V. A. Urechiă Voinţei Naţionale, dar să-l somez să dea publicitaţei actele pe care încă o dată afirm că i le posedă şi pe care nu le-ar poliseda, dacă nu, ar fi preşedinte al I Ligei. Să aleagă o dată între rolul de I preşedinte al Ligei, căruia s’a unn credinţat o mare şi sacră misiune, f şi între acela de uneita a miui gu~ I vern duşman al cauzei naţionale. D-le Urechiă! Jos masca ! ! ! Alex V. W«IdAs**ram«i. I ANCHETA ECONOMCA NEGUSTORII DE SPIRTOASE.-CÎRCIUMARIÎ U na *oîîî«*rt rasenanat. — ®s«$aâ®gai.a. eoanertaiâui. —Ideea«Irntei. — Mgas» «I® Ibaautari---Mri absurde. — Ca*lkai*iul ia*brieantilor-—MegaasilavM «Iexis» in titlila. — tirefraaB wimtilul. — Greutatea ®®aa■ervârei. Un comerţ însemnat Comerţul de băuturi spirtoase şi devin de uimi din cele mai însemnate din capitală. Numărul acestor comercianţi, cu mie cu mare, e de aproape trei mii, şi partea interesantă a acestei ramura de comerţ, este că ea conţine un număr enorm de mici detailişti. Decadenţa comerţului Comerţul acesta începe să decadă Intri un mod înspăiatiatâtor de vre-o cinci ani încoace. Numărul micilor comercianţi scade mereu, circiumele se închid pe-un cap. Numai engrosiştii prosperă puţin. Pricinele decadenţei In prima linie trebue să numărăm printre aceste pricini, pustiirii» făcute de filoxera în podgoriile ţârei. Vinul a devenit rar şi scump. Odată cu scumperea vinului, a început şi criza agricolă care a împuţinat mijloacele oamenilor, aşa că pentru nevoiaşi, vinul s’a scumpit de două ori: prin lipsa lui şi prin lipsa banilor. Pe de altă parte, micii comercianţi suferă şi de concurenţa celor mari, punct asupra căruia vom reveni mai jos. Lipsa de băuturi Iată încă pricină de-a decadenţei comerciului de băuturi alcoolice . Vinul aproape gonit din comerţ, n’a putut fi înlocuit cu altcevă. Berea era o scumpete absurdă iar spirtul, speculat de un cartel de mari capitalişti, aduce folos numai acestora. In alte ţâri, berea ar fi luat locul vinului, spre folosul tuturor, şi al ce.Mercianţdor şi al consumatorilor. La noi fiscal a aranjat aşa lucrurile, încit numai cei cu punga groasă pot consume o băutură higienica ca berea. iar sărăcimea trebue să se idiotizeze cu basamac. Toţi comercianţii de băuturi spirtoase , mi au afirmat că dacă berea ar fi descărcată de actualele taxe şi dacă ea s’ar putea vinde cu un preţ raţional, consu- maţia ei s’ar mări in mod considerabil ; şi o mie de cîrciemari din capitală, fără a măi vorbi şi de cei din restul ţarei, ar scăpa de ruina care o ameninţă. Dări absurde Plaga cîrciumarilor, e licenţa. Nici că i se poate închipui o dare mai absurdă şi mai rau chibzuită ca asta. Licenţa apasă pe comerciantul mic aşa de greu, în cît e de mirare cum taxa , asta n’a reuşit încă să-i doboare pe toţi. Fiecare negustor plăteşte licenţă 30% asupra valoari chiriei şi asupra totalului lefilor plătite băeţior din prăvălie. Un negustor care plăteşte o chirie de 6000 lei pe an de pildă, dă statului o licenţă de tît 50 de lei pe an. E enorm şi absurd? Afară de asta agenţii financiari obici- ; nuesc să urce cum vor chiriile căreia- mărului. De geaba se prezintă bietul negustor la toate o misiue - para-comi- •sie de revizie, de geaba vine cu contract , la regulă ca să arate că a fost încărcat la licenţă, nimeni nu se uită la e! şi li- ; ceaţa odată fixtă, rănit nebună fixată şi negustorul trebuie s’o plătiască. Am putea cita zeci de cazuri de ase- menea nedreptăţi fiscale. Cartelul Fabricanţilor Fabricanţii de spirt trăesc ca în sinul lui Avram. Au prima de exportaţie din partea sfatului, grittere sunt de-o etlinătate fenomenală şi toii şi ei vind spirtul la detalişti, pe un preţ foarte urcat. Pri- cina e că toți fabricanţii de spirt sínt înţeleşi între dinşii, formează un fel da sindicat, un cartel cum se zice în strai- nătate, şi îndatorirea fie-cărui membru din sindicat e ca să vînda cu un preţ fixat î mai dinainte. Acest cartel funclioheazS in dauna cir-ţ ciumarilor şi ne mirăm cum parchetul n’a luat încă f ix o măsură, căci e ştiut. • că legea opreşte şi pedepseşte in mod ţ aspru aseiienea monopoluri ilicite făcute i; de Ia ticular. In curînd vom aduce probe palpabile despre existenţa unui asemenea cartel în- ?! tre fabricităţii de spirt şi vom vedea ca | va face justiţia în faţa probelor noastre. | Negustorii de vin in sticle | Mai iată încă o pricină a decadenţei cărciumarilor: Sunt o mulţime de negustori de vin i cari n’au circiumă deschisă, ci închi- 1 riază numai pivniţe, în care ţin vin în butoae şi’i vind pe urmă la domiciliu, in sticla închise. Nu-i acum momentul să spunem dacă [ noi sintem pentru sau contra unui ast- j fel de comerţ, de ocam dată ne facem eoul fidel al ciniu marilor. Ei se plîng grozav de concurenţa acea-t I tor negustori, şi iată de ce: . i Negustorul ds vinuri in sticle închise plăteşte o licee la aproape mda El i: - ■, chiriază o casă cu pivniţă. Cele mai multe din odăi le dă cu chirie, şi legea prevede că în socotirea licenţei, valoarea adusă de odăile închiriate e scoasă dia , chiria localului asupra căruia se pune licenţa. Dacă casa a fost închiriată de negus- j tor cu trei mii de lei pe an şi el sub în- chiriază odăi pentru două mii de Iei, el va plăti licenţa numai pentru restul de o mie de lei, ‘adecă 300 de Iei pe an. Se vede uşor în ce condiţii de eflinătate vinde vinul un asemenea negustor cere nu plăteşte decît 300 de,lei dări, pe cînd alţii plătesc dări înzecite. Pe urmă personalul, luminatul, încălzitul şi alte cheltueli, sînt aproape nule pentru această categorie da negustori. I . A crescut în nişte proporţii colosale. De la douî şi trei* lei vadra, el a ajuns I la şapte şi opt lei vadra. Natural că pe I preţul ăsta nu se capătă decît vinurile I cele mai proaste şimai falsificate. Vinu- I rile mai bunicele re vind pepreţuri exorbitante. Greutatea conservărei I Bucurestiul e unul din oraşele în care vinul se conservă mai greu ca ori şi unde. Pămintul pe care e clădit oraşul fiind jos şi mlăştinos, pivniţele nu se pot săpa adine şi sint foarte umede. De aceea, circiumarii sint nevoiţi să vînda ori prea eftin, — prin mahalale mai ales, — pentru ca să nu-i apuce căldurile de vară cu prea mult vin, ori să-l supună la o sumă de prefaceri, adăugiri de spirt şi altele, ceea ce îi strică calitatea şi-i măreşte preţul. I Cantitatea de vin falsificat care se vinde în Bucureşti, e enormă. Se poate zice că aproape i.u se găseşte vin in stare naturală. In numărul viitor vom arăta •) pricini care fac să d radă de vin, precum și reraed:1 , L circiumarii. Pe carii Ie cei a leodoreneu. Preţul vinului MERCUR! 26 OCTOMBRE 18. a»sasi B2îaMHSesie.-ffSe»seIiîs,en. - ^ | «le jjiîîsă sxeasasî a k8®mSmî eaSsai si seusissmeBsteSe sal©.C&litorii m aventuri. Manifestul noului ţar Nicolae al II-lea este primul simptom ceva mai pozitiv despre sentimentele şi intenţiile cu cari elsă urcă «pe tronul strămoşilor săi». După cum s’a văzut, acest manifest nu se deosibeşte mult de actele obicinuite în asemenea împrejurări chiar în statele mai puţin autocrate decît Rusia. Se deosibeşte însă foarte mult — şi din toate părţile se dă o mare însemnătate acestui fapt — se deosibeşte de celebrul manifest de la 11 Mam 3881, în care Aiecsăndru II spunea că «vocea lui Dumnezeu îi porunceşte să ţină cu putere frînele stapînipei, încrezător în provedinţa divină şi in forţa şi adevărul puterei autocrate,* pe care e chemat s’o întărească şi s’o apere de orice atacuri, spre binele poporului.» Această deosebire reînvie azi în Rusia 0 mulţime de speranţe de mulţi ani părăsite. Educaţia ştiinţifică a noului ţar In ce priveşte viaţa de pînă acum a tînărului ţar (la 6 Mai a împlinit 26 de ani), iată datele principale ce s’au putut culege : Educaţia î ştiinţifică s’a făcut sub supraveghiarea generalului Danilovici După dorinţa tatălui sfin, s’a dat mai multă atenţie ştiinţelor reale, in special geografiei şi matematicilor, a pakistenei moderne, mai cu seamă a Rusiei. De assroenea limbile moarte au fost părăsite pentru cele moderne şi noul ţar vorbeşte şi scrie azi şease limbi: rusească, franceza, germană, daneză şi neo greacă ; mai cunoaşte binişor şi limba polonă. In Ştiinţele de stat, administrative şi financiare posedă de asersenea cunoştinţe foarte întinse. Educaţia mailitară Pentru educaţia sa militară, Nicolae Alexandrovicî petrecea trei luni pe fiecare an în lagărul de la Krasnoie-Selo șî trupelor de gardă. In anul 1886 a fost numit locotenent și în acest grad a trecut prin toate armele, după care a făcut școala de stat major. , ' Nici-odată însă Nicolae Alexancrovicî n’a arătat vre-o predilecţie deosebită pentru viaţa militară. Caracterul Despre caracterul noului ţar se spune că e destul de deschis, vesel şi comunicativ, chetrastind cu rigiditatea cunoscută a tatăluî său. , , De asemenea e şi foarte impresionam! " şi uşor accesibil influenţelor din. atai% ' deși se pare că grozavele întîmpîări cari • afi’precedat urcarea pe tron a ta la Hasan (pe alunei Nicolae Atezandrovici era un copil de 13 ani) n’au lăsat o împrc■ «ie prea adîncă asupra lui. k 4 Călătoriile ! Noul țar a călătorit foarte mult. In anul 1860, după ce a făcut o vizită lau curtea din Viena, şi-a întreprins cunoscuta călătorie în jurul lumei, în carcera cu p'aci să cadă victima unui atestat, a rămas pînă în ziua de azi neesplicat . La Otsu, în Japonia, un japonez a ridicat sabia asupra lui, şi dacă Nicolae Alec* Isandrovici a scăpat atenei cu viaţă, o datoreşte numai prinţului George al Greciei, care a apărat cu bastonul teribila I lovitură a japonezului. A făcut pe urmă repetate vizite la Viena, Berlin, Londra — toate însă vizite de etichetă, fără altă importanţa. Opiniile politice şi religioase ? După întoarcerea sa din călătoria în I jurul ludei, Nicolae Aţeţandrovicî a fost numit membru al consiliului de stat. Se zice că în această calitate el şi-ar I fi permis să nu fie în tot-d’suna de pă- rerea tatălui sau. Astfel, ar fi desapro- I bat persecuţiile în potriva evreilor şi ar I fi votat în mai multe chestiuni cu mino- I ritatea consiliului mai aplecată spre ve- I der! liberale. I Se mai zice în sfirşit că de mai multe I ori tatăl său l-ar fi dojenit pentm indi- I ferenţa sa faţă de chestiunile religioase. Aventuri ! S’a mai vorbit în sfirşit despre nişte I aventuri amoroase ale tînărului Nicolae I Alexandroviei... Se zicea cuiar că aceste aventuri erau de vină Iacă se tot amina I căsătoria Iul cu princess Alix. OrUcUpi, azî, după ce această căsătorie I a îost anunţată de insuşi noul ţar prin \ Vnanifestul sătt, — însemnătatea acelor I aventuri se reduce la foarte puțin. jerül. CONFLICTUL CU SERBIA Proxincţiunea »StoS. — fJowtractul ©ii @si*!*sa.—Va»easSss E*eér®viei.—Trădările. — ESuagitassra «S®fî*»i4ivă. Producţiunica sărei Salinele statului din Slănic, exploatate • în mod sistematic, precum şi cele-i’alte saline din ţară, au luat în cei din urmă zace ani un avînt aşa de însemnat, încît statul şi în special direcţiunea regiei monopolurilor statului a ajuns la posibilitatea şi la necesitatea de a căuta un debuşeu de consumaţie in străinătate pentru supraproducţiunea sării. Ocaziunea favorabilă s’a prezintăt în 1890, cînd regia sîrbească a ţinut o licitaţie pentru furnitura sărei. Contractat cu Serbia La această licitaţie a luat parte o societate de exploatare din Ungaria, subvenţionată de statul ungar, o societate din Austria, care exploatează salinele din Galiţia, Regia monopolurilor statului român prin d. Gr. N. Manu, etc. Furnitura sărei s’a adjudecat asupra regiei noastre, graţie stăruinţelor şi preţului convenabil oferit de D. Gr.N. Manu. Contractul s’a încheiat cu guvernul radical de atunci, prezidat de D. Nicolae P.şi şi cu D. Pacin, romba din valea Tincocului, directorul regiei sîrbeşti. După acest prim succes, D. Gr. N. Manu a început cu toată ardoarea a munci pentru realizarea unui alt ideal, mai îndrăzneţ, anume : navigaţia romînă pe Dunăre. Şi car a arătat ori, pînă la ce punct a izbutit D-sa a realiza acest ideal. In cursul acestui an, cu cîteva zile înainte de căderea guvernului radical sirbesc prezidat de generalul Gruicî, contractul cu regia sîrbească s’a prelungit pe un nou termen de cinci ani și a fost semnat, din partea sîrbească numai de D. Paciu, avei ministrul de finance de atunci, D. Vuici, nu mai avusese vreme să-l semneze. Vlikaşiu Petrovici A urmat la ministerul de finance, Iukssin Petrovici. Abia vimit la pmere nu numai că a refuzat sa semneze ultragiul, dar l’a şi anulat şi a silit pe Paciu să demisioneze din direcţiunea ,‘aiei. In acelaşi timp,, ministrul a căut să adjudece, fara nici o licitaţie, aspra Ungariei furnitura sărei. Dat fiindcă acest sens a lucrat şi regele Milan, mită lume este dispusă a crede, ca inastă cestiune a intervenit şi un bacşişas, cu atît mai vîrtos, că e vorba de aroape patru milioane de le. Guvernul român a protestat vestes nesocotiri a contractai«» ^și _a .jut explicații guvernului sârbesc. Exnhiliiîe n’au fost satisfăcătoare.S au scrism"* cîteva note diplomatice, dar tara un rezultat. Atunci D. A*. L.hovary pe an. în contra ci smatstrul țării D. Rosetti-Solescu, nape D. Rosetti-Soi la Belgrad, împre u uu xc im KJx . , a personalul legaţmnei şi a | ■ tf vi pîrmon afacerilor pfî \j. rL» jună cu intrimis Tratările Ameninţările guvernului romii? de a trerupe cu desăvârşire relaţiamne diamatice cu Serbia şi de a recurge la presalii, au produs un oare care efect futor asupra guvernului sîrbesc, care revenit pină la un punct la sentimente ai bune. , , D Lozanicî, ministru de externe albici, a aurest acum cîteva zile oată guvernului român în această cesme. D. Miatovici, ministru Serbiei vucuresti, înaintînd această notă D-lui »Kovary, a exprimat dorinţa însuşi a gelui Alexandru, de a se tranşa odată mod pacinic diferendul intre aceste juă state vecine. Guvernul sîrbesc declară, că este disig a confirm« contractul încheiat dar i modificarea ca preţul sarei sa se reducă î la 3a lei tona la 33 foi. cn »t i mai rSos, că societatea ungara otwa cu uz i tona. D. Gr. N. Mano a crezut că nuar putea i fine ceda pretenţiuniîor sirbesd şi a consimţit această scădere awtulm trei» Vinerea trecută ,ani, ministru de finance, a declarat ca a consimte cu nici un preţ la c ădere, de oa-e-ce nu vrea sa dea noui ■me opoziţiei in contra ••uvernului. D. A. Lahor »:y a comunicat imediatlui Miatovici hotărirea guvernulm de nu ceda întru nimic Serbiei, cermet in nou respectarea contractului. Considerînd insă, irzistenţele guveruluî sîrbesc de. a obţine o reducere în ret, putem fi siguri că e! nu va reveni. Astfel dar ruptura relațprilor cu Seria este un fapt aproape îndeplinit. f ml.