Adevěrul, noiembrie 1894 (Anul 7, nr. 2020-2047)

1894-11-25 / nr. 2042

CAILE miBRRTICIILARE 5i®3ţîatiT» parlamentnra. — Au­­terl*»ţ'iu*se.a «Be e®sssti*aBe ctse. — Avan­­«falle ficofiate 5Îe stat.— Obliga­­ţiuraile foustrnetorilor — l'onsidera­­liaiiiE gemersiE«. Iri.ţiativa parlamentară Am rcnunţat că în curînd va veni în desbaterea Corpurilor legiuitoare un pro­iect de lege pornit din iniţiativă parla­­m­enter­ă privitor, la înfiinţarea de căi fe­rate de interes local şi industrial. De mult timp iniţiativa parlamentară i.va p­trodus un proiect de lege atît de te­şeau­mat ca acesta , căci pînă acum n’am văzut manifestîndu-se aceste Corpuri le­­giunito­are, de cit numai prin proiecte de pen­’siuni viagere pentru văduve sail pen­tru nişte cetăţeni paşnici, cari s’au dis­­tin­s prin merite electorale. Proiectui devenit odată lege, e destinat a da un avînt mare agriculture!, comer­­țu’lui şi industriei. La vecinii noştri unguri, atît de rău­ batjocoriţi de noi, sub regimul unei legi identice, s’au construit o mulţime de linii ferate de interes local, aşa că în Ungaria propriu­ zisă aproape nu există nici o reşedinţă de plasă care să nu fie legată sprn o linie ferată cu reşedinţa judeţului. Şi toate aceste linii sînt particulare; ele străbat moşii întinse, păduri şi o mul­ţime de sate­, şi şanţurile acestor linii sînt transformate in frig­­ium­. Beneficiile rea­lizate de particulari din aceste linii sînt atît de mari, în­cit acum aproape toţi proprietarii mari, iar pe alocurea jude­ţele în asociaţie cu comunele, construesc sau proiectează construirea a o mulţime de linii noi. Autorizarea de construcţie Prin proiectul depus acum la Cameră , vorba aşa­dar ca guvernul să fie auto­rizat a acorda judeţelor, comunelor, par­ticularilor sau societăţilor lăcuită­tea de a construi căi ferate de interes local sau industrial. Concesiunea de construire este, însă, condiţionată. Şi iată anume condiţiunile prevăzute în proiect: Cererile de autorizaţi­uni se adresează direct ministerului lucrărilor publice, în­soţite de un memoriu prin care se arată punctele principale ale traseului, condi­­ţiunile de stabilire şi scopul pentru care se înfiinţează linia.­­ Pentru fie­care din aceste cereri minis­terul va proceda în localităţile interesate, la o anchetă. Dacă linia de drum de fer pentru care se cere autorizaţiune este paralelă cu una din ramurile reţelei fe­rate a statului sau cu altă linie ce se construeşte de stat; sau dacă după an­cheta făcută s’ar stabili, că linia ferată ar fi menită să facă concurenţă liniilor statului, sau că ar fi vătămătoare inte­reselor statului şi apărării naţionale,­­ concesiunea de construire se reteză. Avantagiile acordate de stat in afară de avantagiile ce decurg din declararea de utilitate publică, pentru facerea exproprierilor, legea mai acordă celor ce au obţinut concesiunea de cons­trui­e, următoarele avantagii: a) Cedarea gratuită pe proprietatea sta­tului, judeţelor şi comunelor a terenului necesar construcţiunei liniei şi acceso­riilor; bl transportul pe căile ferate ale sta­tului cu preţul da regie pentru toate ma­terialele de construcţion­; cl scutirea de a înfiinţa linii telegra­fice în cast de neîncrucişare de trenuri; d) permisiunea de a lega aceste linii ferate cu liniile statului în gări, lucrările de producţiune executîndu-se de perso­nalul ministerului cu cheltuiala construc­torului , iar serviciul de exploatare în gară facindu-se de direcţiunea generală a C. F. îl cu cheltuiala constructorului; e) scutiri de taxe vamale pentru ma­terialele de construcţiuni şi­­/ scutire de taxe de timbre şi înregis­trare, precum şi de ori­ce alte dări către stat, judeţ sau comună, pe timp de 15 ani. Obligaţi­unile constructorilor In schimbul acestor avantagiî mari a­­cordate de stat, avantagiî care sunt me­nite a încuraja şi mai mult în acest sens iniţiativa privată, constructorii, la rîndul lor, sunt obligaţi la următoarele : a) Să transporte gratuit corespondenţa poştală şi pe deţinuţi; b) să expedieze corespondenţa telegra­fică a autorităţilor gratuit pe liniile sale telegrafice; c) să acorde militarilor transportul cu jumătate preţ şi d) pentru liniile, care fac trafic de că­lători şi înărturi, statul va percepe 30% din beneficiul net după 30 de ani de ex­ploatare. Consideraţi­uni generale In ceea­ ce priveşte tarifele pentru că­lători şi mărfuri, precum şi ori­ce dis­­poziţiunî privitoare la exploatare, legea lasă administraţiilor respective dreptul de a le stabili şi statul nu intervine, de­cit numai pentru cestiunile relative la siguranţa publică fixind pentru fie­care linie, după modul sau de construcţie o viteză maximă şi obligînd administraţia să se supună unui regulament întocmit de ministerul lucrărilor publice pentru exploatarea şi siguranţa publică. In caz de nesupunere statul "sechestrează linia pe seama sa. Drepturile statului In­dina, statul îşi rezervă dreptul după 30 de ani de exploatare a rescumpăra ori­ce linii construite în baza acestei legi, fixind modul de evaluare, care se va face de experţii ingineri numiţi de părţi, dori de fie­care, şi unul tras la sorţi din 20 persoane propuse cite zece de fie­care din părți. In timp de rǎzboiu, statul are dreptul să ocupe și să exploateze ori­ce linie, plătind o "despăgubire. Ini. FOIŢA ZIARULUI ADEVĂRUL 10 ALEXANDRU SWIENTOCHOWSKI ŞTIRI MĂRUNTE Educaţia modernă. — Ni se spune că la inter­natul liceului Sf. Sava un elev bursier d­in clasa VII, din pricină că în zilele de sărbătoare 20 şi 21 c. a întîrziat în dormitor peste ora reglementară 5 şi m­m., a fost eliminat din internat pe 15 zile. Ach­ixi­­ţînd că elevul în chestie a trebuit să primească o pedeapsă, am vrea să ştim dacă în privinţa efectelor ei moralizatoare ministru de instrucţie împărtă­şeşte părerea provizoruluî de la internatul St. Sava, ilustrul popă Simeone Popescu, pedagog absolut de la Lampţig, care a dat această pedeapsă. Un tînăr elev, aruncat pe stradă pentru 15 zile, transformat în vagabond şi expus, dac o fi o fire maî simţitoare, la moartea de foame! Frumoasă educaţie. * * * Un primar model. — Ni se scrie din Curtea­ de Argeş că primarul acestui oraş, D. I.Nanu Gheor­ghiu nu se arată pe la primărie de­cît odată pe lună, cînd îşi ia leafa. Restul timpului îl petrece la mo­şiile sale Albeşti şi Muşeteşti. Ce părere are I­. ministru de interne asupra acestui chip de gospodărie comunală? Culise parlamentare DE LA CAMERĂ Se ştie că regulamentul interior al Came­rei va fi modificat. D. C. C. Arion, autorul modificărilor, şi-a terminat lucrarea, care va fi in curînd adusă în discuţia Ca­merei. După cine am aflat, prin noul regula­ment se lărgeşte încă dreptul de interpe­lare. D. Al. Lahovaru face opoziţie liberalis­mului de care e însufleţită lucrarea D-lui Arion.* * « Nimic nu era mai interesant ieri la Cameră, ca situaţia deputaţilor liberali, cari nu ştiau dacă trebuie sau nu să voteze aprobarea gestiu­nei financiare pe anul 1878. Generalul Manu invitind pe un liberal să voteze, acesta a respuns foarte perplex : — Apoi știu eu ce să mai fac, Domnule Pre­şedinte ? Dacă votez gestiunea, se chiam­ă că votez cu guvernul; dacă n’o votez, atunci dau vot de blam guvernului liberal de la 1878!... * & * A fost o mare discuţie in­ culisele Came­rei între fruntaşii conservatori, dacă trebue sau nu să răspundă liberalilor in chestia naţională. Luau parte la conciliabul D-nii: Al. La­­hovary, general Manu, P. P. Carp, colo­nel Roznovanu şi alţii. D. Lahovary susţinea că guvernul nu trebuie să respundâ nimic. Ceî­ l’alţi, th cap VINERI 25 NOEMBRE cu generalul, am decis din potrivă, că tre­buie să se dea toate explicaţiile. * Mulţi se întreabă, cum se face că pîn'a­­cuma opoziţia n'a luat cuvintul în Cameră la nici o discuţie. Un deputat liberal ne-a dat explicaţia ur­mătoare : — Este pentru noi o chestie de condes­cendenţă faţă cu Coroana, ca să răspundem mai inu­til la mesaj și apoi să ne ocupăm de interpelări. --------------------------------------------------­ INFORMAŢIUNI Miitele din Dobrogea Am spus dăunăzi că s’ar fi des­coperit in Dobrogea nişte mine de fer şi aramă, din care s’ar fi adus de 1­. Carp nişte probe şi trimise apoi spre analiză la laboratorul de chimie de la şcoala de poduri şi şosele. După cîte aflăm, analiza făcută de D. Salligny, n’a dat rezultatele aşteptate. In adevăr, D-sa ar fi constatat că în diferitele bucăţi de gangă sfii­cioasă ce i s’a adus proporţia la sută de fei era numai de 4, 6, 10, 12 şi maximum 14. Cit despre bucăţile cu urme de aramă, ele de abia conţin 1 la sută din acest metal. Proporţiile acestea sunt prea mici, pentru ca să se poată întreprinde exploatarea. Să sperăm că cu alte materii D. Carp va fi mai fericit. D. Flourens, fost ministru de ex­terne al Franţei, a sosit aseară în Cluj, de unde va pleca prin mai multe localităţi din Transilvania ca să studieze cestiunea naţională. Peste vre­o două săptămîni D. Flourens, însoţit de un ziarist fran­cez, va sosi în Capitală. LIndépendance află că starea sănătăţii D-lui N. Blaremberg, în urma operaţiei de Duminică, inspiră în acest moment serioase îngrijiri. Mai multe ziare au înregistrat ştirea despre demisiunea inspectorului poliţie­nesc D. Creţu­, .Adevărul e că D. Creţu a demisionat în anul acesta de cel puţin 20 de ori, dar nici­odată demisiunea ei n’a fost luată în serios. In tocmai aşa şi acum , D. colonel Capsa i-a refuzat demisiunea, acordîndu’i in a­­celaşi timp o indemnitate pentru chel­tuieli neprevăzute, din fondul secret. Exerciţiul financiar al comunei Bucu­reşti pentru anul 1893—94, s’a încheiat cu un excedent de 93.000 lei. Ancheta în afacerea D-lui c­ăpi­­tan Ghimpeţianu s’a terminat. Concluziunile raportului f cut de D. căpitan Gorgoneanu de la co­­menduirea pieţei, sunt favorabile D-lu, căpitan Ghimpeţianu, căci ancheta a constatat că nu i­ se poate imputa nici o incorectitudine, înregistraţii aceasta drept recti­ficare a ştirilor pe cari le-am pu­blicat asupra acestei afaceri. In bugetul pe 1895 s a înscris un­­al doilea maestru de conferinţe pentru ma­tematici inferioare, la facultatea de ştiinţe din Capitală. Un mare număr de ţărani români din comitatul Aradului, cari au luat parte la conferinţa naţională din Sibiu, au ve­nit în Capitală. Ei au vizitat toate aşezămintele cultu­rale, bisericile, muzeul, Senatul, Ateneul, Azilul Elena Doamna, etc. şi au asistat la reprezentaţia operetei De-aş fi Rege, la Teatrul Naţional. Ţăranii au rămas foarte încintaţi de cele văzute şi au plecat la Sinaia şi de acolo prin comunele rurale învecinate. Am dat acum cîte­va zile ştirea, că două regimente de călăraşi vor fi contopite cu regimentele de ro­şiori, care ast­fel vor forma divizia independentă de cavalerie. Ştirea noastră este confirmată de un ziar guvernamental, care ne complectează anunţind că, coman­dantul diviziei va fi D. general Bai­­coianu, iar comandanţii celor două brigăzi de cavalerie D-nii generali Salmen şi Candiano Popescu. Bri­­gadele de călăraşi vor fi coman­date ca şi pînă acum de D-nii co­loneii Gigiriu, Beller, Costescu şi Roşianu. In toate cercurile se fac la institutul de bacteorologie infecţii cu cerebrină, persoanelor atinse de neurastenie (boale nervoase). Tratamentul e gratuit. Personalul serviciilor de geniu de la corpurile II şi III de armată, va fi spo­rit, în vederea întreţinerea fortificaţiu­­nilor care fiind terminate, se vor preda serviciilor de geniu. Ministerul domeniilor a trimis nişte formulare tuturor primăriilor din ţară pentru a întocmi o statistică pe anul a­­cesta, despre creşterea albinelor, produc­­ţiunea mierei şi a cereî. Compania engleză, căreia s’a dat în întreprindere secarea bălţilor insulei Sf. Gheorghe din Dobrogea, întrebuinţează azi aproape 400 de lucrători de diferite naţionalităţi. Compania a cerut acum guvernului un comisar poliţienesc şi un pichet de sol­daţi pentru menţinerea ordinei şi pentru aplanarea diferendelor dintre lucrători. Guvernul e gata să satisfacă cererea companiei, dar cere ca să suporte ea cheltuelile de întreţinere ale soldaţilor şi leafa comisarului. Din Buzău­ se anunţă că, in ul­­tima ei şedinţă, consiliul comunal a votat un credit de 160.000 Iei pentru acoperirea deficitelor rezultate din delapidările fostului casier Canta­­vara. E probabil că Sf. Sinod se va disolva, de­oare­ce mai mulţi ar­hierei şi episcopi refuză de a lua parte la desbateri. A apărut: Viaţa militară de Anton Ba­­calbaşa. — Un volum de aproape 200 de­ pagini, ilustrat cu 50 de gravuri şi tipărit cu deosebită îngrijire. Preţul unui exemplar 2 lei 50 bani. De vînzare la toate librăriile. De­pozitul general la administraţia Ade­vărului. BULETIN ATMOSFERIC Institutul Meteorologic București 24 Noembrie 12 ore ziua. înălţimea barometrică la 0° . . . 759.7 Temperatura aerului............................+ 3.°6 Vîntul slab de la E. . . . Starea cerului acoperit^ . . Temper, maximă de erî . . » minimă de astăzi­­ Temperatura la noi a variat între + 101 şi - 9®. Dimineaţa ceaţă, acum burniţă şi ploae. Timpul urît aproape în toată ţara. Barometrul creşte încet. + 6* — 2^ O crimă îngrozitoare (Corespondenţă pârtie, din Tecuciu) In ziua de 45 spre 16 Noembrie, s’a comis o crimă îngrozitoare în comuna Brahăşeşti din judeţul nostru. Cinci bandiţi s’au prezentat la circiuma lui Ivancîu, cerînd să li se dea o litră de rachiu, că sint drumeţi şi le e frig. Fiind prea tîrziu, cîrciumarul a refu­­zat să te deschidă. Atunci unul din ban­diţi a început să imiteze, în mod per­fect, plînsetul unui copil mic. Circiuma­­rul s’a înduioşat şi le a dat drumul. O Sală înăuntru, bandiţii au năvălit asupra lui Ivanciu şi al unui băiat din prăvălie, omorindu-i cu un cuţit. Pe urmă s’au dus în odaea cîrciuma­­rului unde au găsit pe femeea lui, căreia i-au cerut bani. Biata femee le-a dat cît a avut: 130 de lei. Drept mulţămită bandiţii î-au dat şi ei vre­o cîte­va lovituri de cuţit, lă­­sînd-o leşinată. Femeea* a fost adusă la spitalul din Tecuciu. Bandiţii s’au făcut nevăzuţi şi n’au putut fi prinşi nici pină ast.a­zi. Ceea ce e mai grav, e că nu li se cu­noaşte numele. Corespondent. BURSA CEREALELOR Brăila 23 Noembrie 1394 Grin 20.270 lxectol.; libre 57—591/2; prețul 7,22—9,.30 Por. 8.430 » i) 561/4—59; » 7,25—8,80 Orz. 500 » » % k.; x­ 6,30 Orzoaica 3.600 » j» % k.—49; » 5,15—8,73 LIGA FEMEILOR Primim la redacţie statutele Ligei fe­meilor din România, semnate de 64 mem­bre fondatoare din Iaşi. Scopul ligei acesteia­ va fi, după cum spun statutele : De a scoate femeia din rîndul mino­rilor şi al interzis dor, a o pune în socie­tate la nivelul ce i se cuvine, ca una ce este crescătoarea şi educătoarea an­ului; a o ajuta să’şi cîş’tige neatirnarea econo­mică ; a’i înlesni mijloacele pentru îm­bunătăţirea stârci ei culturale, şi a ’i da un cimp maî întins pentru activitatea sa, întru asigurar­ea existenţei sale. Pentru ajungerea scopului ei, liga va înfiinţa, — după puteri, — ateliere pro­fesionale, potrivite cu puterile femeii, şcoli de bucătărie, spălătorie, aziluri pen­­­tru copiii muncitoarelor, licee şi şcoli de­ pictură pentru fete, bucătării pe lingă şcolile de ambe­ sexe ale statului, şcoli­le adulte, de educaţiune, gospodărie* de in­­dreptare pentru copiii viţioşi, biblioteci şi cabinete de lectură, reviste şi publi­­caţiuni. Va face studii şi cercetări pentru dife­rite chestiuni privitoare la st­rea femeiei şi va pune stăruinţe pe lingă guvern şi Corpurile legiuitoare pentru modificări în legi relative la femeie. L­ga va mai înfiinţa case de economie, va aranja concerte, conferinţe şi repre­zentaţii populare şi va da ajutoare medi­cale şi farmaceutice muncitoarelor să­race. In fie­care an liga va ţine un congres într’un oraş din ţară, care se va trage la sorţi. Membre pot fi toate femeile, fără deo­sebire de naţionalitate ; cotizaţia lunară 50 de bani. rr­istKxi-'*-»— DIN IUTA POPOM KLEMENSBORUTA — Dacă aşi avea trei lucrători ca tine —îi zise odată vechilul—aşi clădi numai ca dinşii tot hambarul. Boruta creştea parcă de mîndrie; din nenorocire şi hambarul creştea mereu în fie­care zi. Klemens avea o conştiinţă aşa de mare despre valoarea braţelor sale, în­cit nici nu bănuia, că Domnul von Dorn­­fisch, atît de îneîntat de dînsul, nu va mai voi să’l întrebuinţeze. De aceea zi­lele trecură destul de vesele şi în mul­­ţămire. Brzost şedea în casă, împletea la coşuri şi povestea copiilor din vremurile trecute, poveşti în care rachiul de anason java imaie rolul principal. Marcusia gă­tea, sub privegherea lui, prînzul și cina și, dacă banii nu ajungeau totdeauna, stafia foamei tot nu intra în bordeiul sărac. Intr’o zi Boruta se întoarse de la lucra nespus d© me!. — Am isprăvit hambarul — zise el către Brzost — ți-e mai mare dragul să’l privești. — Dar ce-o să fie de acum încolo? — întrebă ciobanul speriat. — Ce-o fi cu ceialalți, nu știfi, el­in să remin la curte. Dornfisch m’a chemat la sine pe m­ine. Dac’o da şaizeci de taleri și tain! Cred că o să dea. A doua zi Boruta intră la vechil cu oare­care siguranță de sine. Dornfisch, cînd îl zări, scoase o condică din biu­­rou, căută printr’însa, numără niște bani, îi dădu lui Klemens și zise: — Ţi­ se mai cuvin trei taleri. De, am fost mulțămit cu Dumneata, cînd va mai fi de lucru, trimet să te aducă. Mergi să­nătos ! Boruta remase încremenit. Luă in neș­tire banii, holbă ochii la Dornfisch, voi să spue ceva; dar cînd vechilul repetă: — Cu D zeu, prietine! nenorocitul ieși din odae. Soarele vesel de Septembrie, acelaș care cu douăzeci și cinci de ani înainte se silise atîta ca să înveselească pe Boruta, rămas fără lucru, îi lumina și acum calea, cînd se întorcea de la vechil acasă. II acoperea cu razele sale calde și usca lacrimile ce atirnau de ge­nele plecate ale lucrătorului. Klemens mergea în neștire strîngînd banii în mină. Uitase chiar să’și puie pă­­lăria, privirea’i era îndreptată în pămînt şi se poticnea la fie­care pas prin braz­dele de pe d­rap, pentru că, fără să -şi dea seama, se abătuse de pe şosea. După ce se depărtă ast­fel cam mult de sat, îşi veni în fire şi se opri. Picioarele nu -l mai ţineau, se puse jos pe cîmpul arat de curînd. O clipă se uită cu ochii rătă­ciţi împrejur, pe urmă deschise mina și începu să numere banii primiți. Numără mult, de­și suma era numai de nouă mărci și patru gologani. — N’a adăogat nimic, nimic — șopti el trist, — nici măcar cinci ferigi, nimic. Se sculă și porni repede spre casă. Mar­cusia tocmai spăla mazărea, cîntind şi vor­bind cu Brzost. Odaia ocupată atîta vreme de purcei, se făcuse minunat de frumoasă, mulţămită locuitorilor ei de azi. Fuseseră aşezate două paturi, o masă, cite­va oale şi străchini, iar coşurile cele nouă ale lui Brzost, puse pe un pat, formam­ chiar un fel de podoabă. Soarele de toamnă intra slobod prin ferestr­e curate deși mici și dădea un lustru ve­sel. Chiar Brzost cel orb se simțea mai înviorat în lumina asta, pentru că glu­mea necontenit cu copiii. — Wicek, Wicek, nu căsca gura la fată, mai bine mî-ai da unele. Mititica nu cîntă pentru tine. Dar dacă o să crești și o să poți curăți o ceapă fără să plîngi, te însor cu Marcusia. — Ei, asta pot s’o fac și acuma—res­­punse băiatul. — Ia priviți mă rog pe lăudărosul ăsta, ci­că poate; dar de cite ori trebue să’țî ștergi nasul cîm­i o feci? La curte un găligan maî mare de cît tine s’a lău­dat o dată că poate şi el s’o facă. A pu­tut curăţi cămaşa cea roşie, dar cînd a ajuns la cea albă a început să plîngă. — Acuma poţi să­’ţi mănînci măselele, — strigă Boruta intrînd — pentru că de îmbucat nu capeţi nimic. — Tu eşti, Klemens ? — întrebă Brzost speriat. — Eu şi nevoia cu mine. N’am pier­dut-o — strigă el sălbatic — nu te teme. Ca o piatră se ţine de mine, nu scap de dînsa, n’o gonesc, n’o înnăduş. Ea mă strînge de gît. Păsărică a fost şireată. A ciripit, mi-a făgăduit totul şi mi-a dat — o palmă. Cînd va fi de lucru ! Ha, ha, ha, poţi să aştepţi mult şi bine. De ar fi să lingi numai banii ăștia, tot i-ai da gata. El căzu greoiu pe unul din paturi o­fu­­reci. Ia odaie era tăcere. — Ce s’a întîmplat ? — întrebă în sfir­­șit Brzost cu sfială. — Nimic nou — zise Boruta în batjo­cură — acelaș lucru, care mi se întîmplă de patru­zeci de ani în șir: după ce am isprăvit treaba, mi s’a dat răvaş de drum. — Ţî-a dat drumul — repetă bătrinul trist. —- Ce să facă cu mine ? — respunse Boruta sărind în sus —să mă închidă în cotineaţa porcilor şi să mă îngraşe, ca să aibă slănină? Eă nu sunt porc, sunt numai oro, am ferate şi gură ; dacă fera­ tele n’au de lucru, gura trebue să pos­tească. De ce să mă apuc acum? Să nu­măr stelele din cer sau să măsor apa iiiîî pariu? Din vorbele lui Boruta se vedea lim­pede, că gîndurile’i se zapaceau din pri­cina nenorocire!. Aruncă toate clac peste grămadă, voind să’și astimpere furia cut ceva și nevăzînd nimic înaintea ochilor. — Tu înghiţi la mazere — strigă el către Marcusia, care turna mazerea fiartă într’o strachină — eu te înghit pe tine, Br­ost pe mine și așa ne saturăm. La asta o să ajungem în curînd... Curelarul e acasă? — A plecat — zise tremurind mititica. — Ha! — strigă el ridieîndu-se de pe pat—o să dau Loc odată nordeiului ăs­tuia, pentru că viața mî­ e o povară ! — Kiemens! Klemens! — strigă Brzost mustrîndu’l. — Şti că aşa m’au botezat, nu’mî maî aduc aminte de asta. Mănîncă, mitîtico, nu mă aştepta pe mine. O, de n’ai fi tu, m’aşi duce îa lumea mare şi aşi căuta un foc, unde nevoia nu’i acasă. — Se zice — începu iar Brzost— că în Polonia se caută oameni mulți. (Va urma).

Next