Adevěrul, decembrie 1894 (Anul 7, nr. 2048-2074)

1894-12-01 / nr. 2048

BULETIN ATMOSFERIC Institutul Meteorologic Bucureşti 30 Noembrie 12 ore ziua. Temperatura la noi a variat între + 13J şi - 3­_ Timpul posomorit­ori şi noaptea ploaie, astăzi puţină ninsoare. Barometrul creşte simţitor. Aproape in toată ţara a plouat, iar în unele localităţi a nins, înălţimea barometrică la 0' Temperatura aerului Vîntul slab de la NE............................ Starea cerului acoperit........................... Temper, maximă de orî . . . . + 89 » minimă de astăzi­­ . . . — 19 761.7 +2 .12 INAUGURAREA SORBONEI (Corespondenţă particulară a Adevărului) Paris, 6 Decembre, Vechea şi noua Sorbonă Peste cîte­va zile se va face în prezenţa D-lui Leygues, ministrul instrucţiune­ şi a întregei universităţi, inaugurarea săli­lor şi laboratoriilor din noua Sorbonă, afectate facultăţei de ştiinţî. Partea afec­tată facultăţei de litere s’a inaugurat în 1889 şi studenţimea din întreaga lume a fost invitată atunci să asiste la inaugu­rarea noului local destinat acestei insti­­tuţiuni, care a jucat în istorie un rol atît de considerabil. Creată în 1250 de Robert le Sorbon, con­fesorul lui Ludovic cel sfint, Sorbonă fu zidită în 1629 de Richelieu şi pînă la re­­voluţiune ea nu cuprindea de­cît o fa­cultate de teologie, a cărei şcoală a re­­mas celebru­ prin certele ei cu papa şi cu diferitele ordine religioase. In 1791, Sorbonă fu închisă, şi localul unde era instalată, dat cu chirie unui antreprenor; în 1801, statul o cedează drept locuinţă sub numele de Muzeul ar­telor, unei întregi colonii de pictori şi sculptori printre cari: Prud’hon, Ramey, David d’Angers, Vandael şi tocmai in . 1821 ea fu redată Universitätea Reconstruită în 1885, după planurile architectului Nenot, «Noua Sorbonă», con­strucţie vastă şi monumentală, serveşte astăzi pentru facultăţile de litere şi ştiinţe; facultatea de drept şi cea de medicină au localurile lor separate. Graţie amabilităţei D-lor Emil Raco­­vitză şi D. Hurmuzescu, cari lucrează în laboratoriile Sorbonei, am avut ocaziu­nea să vizitez întreaga instalaţiune şi să am cîte­va lămuriri asupra modului cum se predau cursurile şi cum se pot ob­ţine titlurile în Sorbonă. La D.­­Emil Racovitză D. Racovitză, unul din compatrioţii noştri cei mai valoroşi, dar de o modes­tie rară, m’a primit în laboratoriul D-luî Lacaze-Duthiers, unde lucrează. După ce m’a făcut să vizitez sălile de manipu­larie unde lucrează elevii şi ’mi-a arătat cu deamănuntul o sumă de instrumente ştiinţifice, în a căror numire tehnică mă pierd, nefiind competinte; a bine-voit să’mî dea următoarele desluşiri. Facultatea de ştiinţî, care cuprinde Matematicele, Fizica şi Şt.­Naturale, dă titlul de licenţiat şi de doctor şi în fie­care branşă sunt instalaţiuni speciale în vederea capătăreî acestor 2 titluri. Şt. Naturale cuprind Zoologia (Ana­tomia şi Fisiologia comparată,­ Morfolo­gia, Embr­iologia şi Fisiologia); Botanica (Anatomia şi Fisiologia vegetală); Geo­logia (Stratigrafia, Paleontologia şi Mi­neralogia). Toate aceste ştiinţe intră în progra­mul de licenţă. Ca preparaţie pentru li­cenţă sunt cursuri făcute de profesori ti­­tulari, conferinţe făcute de maeştri de conferinţe şi lucrări practice care se fac de preparatori, sub direcţiunea profe­sorului. Pentru doctorat nu sunt cursuri spe­ciale, dar profesorii în general fac un curs care depăşeşte limitele programului de licenţă, cel puţin într’o parte din sec­­ţiunile ce au să predea. Sunt în afară de asta localuri speciale, puse la dispoziţia licenţiaţilor, cari doresc să facă lucrări originale în vederea obţinerei gradului de doctor. Candidaţii au la dispoziţie o bibliotecă specială a branşei de care se ocupă, li se pune la dispoziţie tot ma­terialul şi toate instrumentele necesare ori şi ce licenţiat e admis. In afară de asta la Zoologie, sînt ali­pite pe lîngă serviciile D-luî de Lacaze- Duthiers, două mari laboratorii situate pe malul mărei: la Roscoff şi la Ban­­nguls. Aceste laboratorii, îmi spune D. Racovitză, au fost vizitate de învăţaţii din întreaga lume şi au cîştigat o mare reputaţiune, cît se poate de bine-meri­­tată prin bogăţia faunei marine şi prin liberalitatea cu care se pune totul la dis­poziţia celor ce lucrează în ele. Serviciului de botanică i-e alipit un la­­boratoriu de biologie vegetală la Fon­tainebleau. La St. Naturale urmează 80 de elevi dintre cari 7 fete; 30—35 se prezintă anual la examenul de licenţă şi reuşesc între 8—10. Durata inscripţiilor e de­ un an, dar de ordinar licenţa se ia în 2­­sau 3 ani. Actualmente sunt 2 romîni cari fac doctoratul în geologie, dintre cari D. Sabba Ştefânescu; la Zoologie numai D. Racovitză şi la Botanică nici unul. 5 ro­­mîni se prepară pentru licenţă, printre cari D-şoara A. Costantinescu. Toţi profesorii actuali de Zoologie în Romînia sînt elevi şi D-luî Lacaze-Dut­hiers , D-nii Cosmovici, Vitzu, Voinov şi Cantacuzino ; pentru cele-I’alte ştiinţî pu­tem cita pe D. Ştefănescu, Cobălcescu, Brînză, cari toţi ş­i-au făcut studiile în­­laboratoriile Sorboneî. La D. Hurmuzescu D. Hurmuzescu, tot atît de valoros şi nu mai puţin modest de­cît D. Racovitză, este inventatorul unui corp izolator per­fect, făcut din sulfure şi parafină şi că­ruia î-a dat numele de Dielectrind. Am avut ocaziunea anul trecut să văd la ex­­poziţiunea de fizică, un Electrophor, fă­­c­ut din această substanţă, şi care este cu foarte mult superior celor­l’alte Elec­­trofoare. D. Hurmuzescu lucrează în laboratoriul D-luî Lipman, una din somităţile ştiin­ţifice moderne şi inventatorul photogra­­fieî culorilor. D. Hurmuzescu, după ce m’a făcut să­­vizitez amphiteatrele şi laboratoriile de fizică ’mi-a dat următoarele lămuriri: ori şi la St. Naturale, sínt cursuri fă­cute die mai mulţi profesori, cari îşi îm­part m­ateriile respective. Sínt laboratorii a’enseiglisment et de recherch­es, cele d’in­­tîi, pentru gireparaimnea licenţei, cele d’al doilea pen'­tru cercetări şi studii ori­ginale în vedere­a obţinerei gradulu­i de doctor. Pe lîngă laboratoriul nostru, îmi spun D. Hurmuzescu, este şi laboratoriul chimic al D-luî Friedel, tot atît de osp’­talier ca şi al D-luî Lipman, şi în care a lucrat D-nii Istrati, Anastase­scu, Colo­­bianu etc. La plecare, le pere Jalou, un bătrîn ser­vitor, de mult timp ataşat acolo, auzind că sînt român, mi-a vorbit cu mult foc de compatrioţii noştri, cari au trecut prin acest lat­oratoriu: D. Negreanu, Mi­­culescu etc. La Matematici, printre studenţii străini, cari urmează cursurile, românii sínt în majoritate ; de altmintrelea toţi profesorii noştri universitari sínt foşti elevi ai D-lor Darboux şi Poincaré: D-­nii David Ema­nuel, Gogu­, Haret, Lahovary, Ralet, Cli­­mescu. mr­» «mrr — p. G. 1­1 DECEMBRE ­limente la aceste băi, precum şi cîte o linie ferată, care apoi ar deveni pro­prietatea statului după 50 de ani. A apărut: Viaţa militară de Anton Ba­­calbaşa.—Un volum de aproape 200 de pagini, ilustrat cu 50 de gravuri şi tipărit cu deosebită îngrijire. Preţul unui exemplar 2 lei 50 bani. De vînzare la toate librările. De­pozitul general la administrația Ade­vărului. INFORMAŢIUNI Misterele Bucureştiului Ziarul Ţara dă mai multe amănunte interesante asupra arestăreî a trei femei într’o casă clandestină din strada Sf. Şte­fan 31, ţinută de un oare­care I. Bodob­­­an şi de soţia lui. Mai departe publică şi o parte din depoziţiile acestor femei, din care se poate bine vedea destrăbă­larea ce domneşte în clasele avute din Bucureşti, cît şi degradarea la care unele nenorocite femei sunt împinse în socie­tatea noastră. Dacă a dat pe faţă asemenea mizerii, ziarul guvernamental ar trebui să ştie că nu e cazul acesta singur, ci că sunt o sumă de case de asemenea natură, care funcţionează sub ochiul poliţiei, şi din care unele plătesc subvenţii regulate co-­­­misarilor şi altor poliţişti. Lucrul este " aşa de bine cunoscut, în­cît tare ne te­mem că descoperirea ce s’a făcut să nu fie datorită tocmai refuzului vre-unui bacşiş, S30 al obicinuitei subvenţii. Dar să ne întoarcem la fetele arestate de poliţie. Toate treie sunt de familie bună, frumoase şi cu instrucţie îngrijită, dar mizeria le-a minat la prostituţie. Iată acum o parte din declaraţiile lor după Ţara: D-şoara I. H.—Ţin casă luxoasă, am mo­bilă de mai multe mii de lei. Venea la mine cîte­odată pe săptămînă D-nii..... şi înserează numele unor persoane din cea mai înaltă socie­tate bucureşteană, persoane care au ocupat înalte funcţiuni de ale statului. Dacă am alunecat pe această pantă, e că am văzut exemplul în lume foarte sus pusă. Şi ea numeşte cîte­va dame care primesc amanţi în casă, unele fără ştirea, altele, vai ! cu ştirea bărbaţilor lor. Ceva mai mult, adaogă dinsa , sînt bărbaţi cari se bucură de cea maî bună reputaţie şi cari şi-au­ speculat casa aducînd la eî domni şi doamne. D-şoara M. C., o greacă spune : — Sint orfană şi de tată şi de mamă. Am fost înşelată în Brăila de un tinăr pe care îl iubeam ~­va zile lui.­i, el m’a adus în Bucureşti şi după cîte­­a dispărut, fără să maî şti de urma Remasă singură, fără nici o cunoştinţă, fără nici un ajutor, fără nici o speranţă, ce era să fac? cum era să trăesc ? Şi după ce povesteşte tîrgurile ruşinoase la care se deda şi suferinţele ce îndura, sfirşeşte spunînd comisarului: O! dacă nopţile ar putea să’ţi spue de cîte ori n’am scăldat perina mea în lacrămi, ai plînge pe nefericita care azi stă în faţa D-tale!.. Declaraţia D-şoarei I. B., unul din stîlpii stabilimentului, e şi mai curioasă. Iată ce res­­punde la întrebarea : Ce persoane veneau în stabilimentul clan­destin din str. Sf. Ştefan No. 31 ? Foarte multe. Se trimeteau invitaţii pe la persoane influente din Bucureşti, oameni poli­tici, magistraţi, înalţi funcţionari, pe la direc­torii de ziare politice, în fine la o mulţime de persoane care dispun de ceva, se primeau co­mande în timpul zilei. Iată ce lucruri infame se petrec în mijlocul Bucureştilor. Degrădarea mo­rală şi nemernicia claselor noastre con­ducătoare sunt zugrăvite aci într’un mod izbitor. Şi cum să nu perpetueze acest neruşi­nat tîrg de carne omenească cînd magis­traţii se fac părtaşi, oamenii politici îl proteje, iar poliţia profită din el? Ce neruşinare şi ce degrădare ! D. Dr. Felix a propus D-luî L. Catargiu să invite pe toate consiliile judeţene să prevază în viitorul lor buget cîte o sumă pentru procurarea serului antidifteric. D. colonel Capşa, prefectul poliţiei Ca­pitalei, a decis ca să închidă cinci case clandestine de prostituţie şi să dea în judecată pe mai mulţi indivizi, femei şi bărbaţi, cari se dedau la nişte meserii ruşinoase. D. Al. Catargiu, ministrul plenipoten­ţiar al ţării la Petersburg, se întoarce Vi­neri la postul sau. O societate de capitalişti din Engli­­tera a hotărît să trimită pe un repre­zentant al sau în Bucureşti pentru a propune ministerului domeniilor ca, pe baza legei votate în ianuarie a. c. pri­vitoare la exploatarea stațiunilor bal­neare, să-i acorde pe un termen de 50 de ani exploatarea băilor de la Lacul­ Sărat și Govora." ŞTIRI MĂRUNTE Congresul archeologic internaţional se va ţine anul viitor în Capitală. Congresul e fixat pentru finele luneîAugust şi pen­tru primele zile ale luneî Septembrie. Ministerul instrucţiei a instituit o comuniune de recepţiune, care se va întruni săptămînă aceasta pentru a discuta programul primirea, serbările ce se vor da, precum şi localul unde se va ţine con­gresul.* * * Concurs. — La 1 Decembrie se va ţine la Uni­versitatea din Bucureşti concursul pentru ocuparea catedrei de limba latină de la liceul Sf. Sava. Comisiunea se compune din D-nii Odobescu, pre­şedinte,Quintescu şi G. Dem.Theodorescu, membri. * * * Contrabandist rănit.—Aseară, contrabandistul Gh. Şerban vroind să introducă în mod fraudulos două băşici de spirt şi fiind somat de către guard ca să steîe, o hîrţuîală s a încins între dînşiî. Un alt guard anume Tudor Constantinescu, intervenind, slobozi un glonte şi lovi pe contrabandist în piciorul sting. Rănitul fu transportat şi dat în îngrijirea spi­talului Colentina.* Operație.—Aflăm că alaltă-îerî s’a făcut o operaţie din cele mai grele, de către eminentul hirurg Dr. Leonte, la Casa de sănătate a D-luî Dr. Saabner-Tu­­dori. Bolnava operată se află azi în afară de ori­ce pericol. * * » Lepădat. — Tăetorul de lemne Gheorghe Rusu a găsit ieri pe strada Timpului un copil lepădat, de sex bărbătesc, în vîrstă ca de 2 luni, şi l-a depus la secţia 43. * * Moarte subită. — Ieri seară, pe la orele 11, D-na Maria Ionescu din striada Palestina No. 10, întoreîn­­du-se acasă de la o sindrofie, î-a venit rou fără veste. S’a trimis imediat după un medic, însă, pînă să so­sească acesta, nenorocita femeie încetă din viață. * * * Cine a cumpărat din eroare fascicole din pre­tinsul roman Alexandru III, adăugat la un alt ro­man vech­i, rămas nevîndut şi care singur are 200 de fascicole, poate preschimba acele fascicole pe fasci­colele din adevăratul roman la care se dă şi premii frumoase, la toţi librarii, chioşcarii, vînzătorii de ziare şi la editor, Ig. Hertz, Hotel de France. Atragem atenţiunea tuturor că fascicolele adevăra­tului roman Alexandru III sunt cu coperte verzi şi că o fascicolă conţine cu­ alte trei, aşa că No. 10,11 şi 12 din romanul copiat, se cuprind numai într’o singură fascicolă No. 7 din adevăratul roman cu scoarțe verzi, care a apărut pînă la fascicola 18, capitolul 25. * * ZDRELEA-MARUHTELU Tilh­ăria asupra părintelui Ştefan din Grozăveşti îmbărbătaţi de reuşita complectă ce tîlhariî avuseseră la jefuirea lui Nichifor, tîlhariî se hotărîră a sevîrşi în aceiaşi seară întreprinde­rea proiectată şi asupra părintelui Stan din Gro­zăveşti, după cum îi îndemnase Alecu Circiu­­maru. Cîte­va minute fură de ajuns pentru a stră­bate distanţa de la Nichifor la popa unde, so­sind sub conducerea lui Mărunţelu, care zicea că cunoaşte bine localitatea, intrară de-a drep­tul într’o curte pe care le-a arătat-o că era a părintelui. Mărunţelu însă, se înşelase, căci aci era locuinţa lui Theodor Ion Bălăceanu şi a locatarului sau Ionescu Ilie Gheorghe. Complici fără voie Văzînd lumină la o fereastră, unul din to­varăşi bătu la geam. Chiriaşul Ionescu, căci la el nemerise, citea un jurnal la lumina lămpei, pe cînd soţia sa se culcase. Intrebind : cine este ? i se respunse : «Sint guard comunal şi aşi dori să ’mi arătaţi unde şade părintele Ştefan?» Eşind afară ca să ’l îndrepteze la locuinţa po­pei, Ionescu fu apucat de tilharî, tras in curte, trîntit şi bătut rău­. Proprietarul Bălăceanu, care se culcase şi el şi nu adormise încă, auzind zgomot afară, eşi să vadă ce se petrece. Această curiozitate ii prinse rău, căci fu apucat şi din­­sul, doborît la pămînt şi bătut aşa de grav de bandiţi, în­cît îi rupseră două coaste, i se stilei umărul stîng apoi, prin izbiturile de pumni şi de cisme cu care îl gratificară, îi mai produseră răni la nas, la mină şi la coapse. In urmă, luaţi cu de-a sila, Bălăceanu şi Ionescu, fură împinşi afară din curte ca să arate tîlharilor casa popei. Soţiile pacienţilor, speriate de vaie­tele lor, eşiră afară şi, la vederea acestor mal­tratări, începură a ţipa; iute însă fură puse un respect de tilhare, cari începură a trage focuri asupră-le spre a le intimida, apoi le îmbrinciră în casă. Soţia lui Ionescu se sui în grabă în pod şi, deschizind fereastra podului, începu să strige ajutor. Imediat noui focuri de puşcă şi de revolvere se traseră pe învelitoare în direcţia ferestrei de unde ţipa femeea, care ast­fel fu nevoită a se trage înapoi spre a nu fi împuşcată. Stratagema hoţilor In vremea aceasta Ionescu şi Bălăceanu con­duseră pe bandiţi la părintele Ştefan. AH î se porunci lui Bălăceanu să se facă cunoscut şi să spună popei: «că a venit să’l ia ca să dea ajutoare bisericeşti unui biet creştin care fuse călcat de tren».—Stratagema întrebuin­ţată reuşi perfect, căci popa deschise uşa, de oare­ce nici prin gînd nu’î trecuse ca vecinul săli să’i spună veri­ un neadevăr, şi cu atît mai puţin nu’şi putea închipui sub ce pre­siune şi groază teribilă Bălăceanu consimţise a’i întinde această cursă. De aci înainte scenele de sălbăticie de la Nichifor se repetară cu adaos şi asupra preo­tului, soţiei şi casei sale; căci tîlhariî, năvă­lind în odae, îl îmbrinciră înăuntru şi înce­pură a’l tortura, apucîndu’l de barbă şi­ in­­sub­îndu’l. Cu dînşiî tîrîră în casă şi pe Bă­lăceanu şi Ionescu, iar afară lăsară de pază pe Dascălu şi Gheorghe Popa. Bălăceanu fu aruncat după sobă, cu ameninţarea că va fi împuşcat îndată ce se va mişca; tot ast­fel fu ameninţat şi Ionescu, pe care îl băgară sub pat, împingtedu-l în silă, aşa că i se roase spatele de muchia patului. vrea să înfiinţeze mari sta­­k Torturile. — Un bandit flămind O serie de torturi nepomenite se practicară atunci asupra preotului care, apucat de Zdre­lea, fu trîntit cu faţa la pămînt, lovit cu sa­bia pe spate, braţe şi picioare, pe cînd alţii îl pocneau în cap cu o daltă şi cu un revol­ver, cauzîndu’i ast­fel o mulţime de lesiuni (detaliate în certificatul medical liberat de spi­tal), şi în tot timpul i se cerea mereu­­să spună: unde ţine banii? Preoteasa Şerbana, temîndu-se să nu’i o­­moare bărbatul, şi crezînd că va putea înşela pe tilharî, scoase 40 franci, ce avea într’o rochie, şi le dete, spunîndu-le că n’are alte parale. Imediat fu luată şi dinsa la bătaie de Ion Constantin, Ciungu, Tumbuluc şi de Nicu Pirvu, care era înarmat cu ghioaca lui Dascălu, cu care lovind-o în cap, îi sparse ţeasta şi ’i afundă spărturile de oase în creeri. Ioniţă Constantin, lăsînd pe tovarăşi a continua maltratările asupra preotesei, se apropie de o masă, unde văzuse o farfurie cu plăcintă şi, fără a se turbura de vederea sînge­­luî şi de ţipetele victimelor, începu să mă­­nînce cu poftă, dar fu dojenit de cei-l’alţî, cari îi ziseră să lase mîncarea şi să vină să bată. Conţinîndu-se, dar,­ioturile şi convingîn­­du-se preoteasa că nu mai este nădejde de scă­pare, spuse tîlharilor că banii sint în sobă şi în nişte cutii sub pat. Jaful Pentru a-i găsi maî în grabă, apucară soba de stîlpî, o deteră peste cap, dărîmînd-o cu de­­săvîrşire , apoi sparseră şi cutiile indicate, şi găsiră 1600 lei în bilete de bancă, 850 lei în argint, 6 lire mari de cîte 5 lire una, 8 napo­leoni şi o altă sumă de 1500 lei, bani pe cari îi luară împreună cu toată bijuteria preotesei. Crezînd, însă, că popa trebuia să mai aibă încă bani, Ioniţă Constantin deschise un dulap din care, găsind numai haine, luă o scurteică a preotesei şi se îmbrăcă cu ea, apoi cu toţii se­­vîrşind un adevărat vandalism in locuinţa preo­tului, sfărîmară mobilele, sparseră sticlăria, sfişiară vestmintele ambilor soţi, rupseră per­delele, spintecară saltelele şi fotoliurile din care scoaseră lină, căutind bani, ast­fel că, toate amestecate în casă, cu cărămizile şi molo­zul de la sobă, cu vestmintele mînjite de sînge ale victimelor şi cu şervetele de care făptuitorii îşi şterseră miinile pline de funingine şi de sînge, prezintau ochiului un tablou care nu se va pute uita nici­odată de toate persoanele care lau văzut şi de care fotografiile ataşate la do­sar nu dau de­cit o palidă asemănare. — Ne­mulţumiţi cu atît, se mai suiră în pod, răsco­liră totul, şi nu se deteră jos de­cît convinşi că nu mai sînt bani ascunşi pe nicăieri. — Seara podului fu asemenea pătată de sîngele ce se luase pe tălpile lor, iar pe uşă unii din tîlharî încă îşi şterseră mîinile de sînge. In mijlocul acestei groaze, unul din tilharî, zărind pe un scrin crucea de argint și pămă­­tuful (botezătorul) cu care părintele obicinuia a se duce la botez, puse mîna pe Sfinta Cruce, se închină şi, în semn de dispreţ şi de batjocură, zise : «Cruce, ne ajută nouă». Vecinii terorizaţi. — Un guard îne­­bunit de groază. Aceste grozăvii, în pacinica casă a părintelui Ştefan, fură sevirşite de cei 5 bandiţi sus nu­­miţi , căci Mărunţelu mersese şi el afară spre a face de pază în curte şi la drum cu Dascălu şi cu Gheorghe Popa —Vai de aceia cari aveau nenorocirea de a trece pe acolo, căci într’un minut erau bătuţi, torturaţi şi grămădiţi în curte lingă prispă, sub paza lui Dascălu, care îi ameninţa cu o sabie şi cu un revolver să nu se mişte şi să nu ţipe. Soarta aceasta o avură vecinii: Dumitru Ion şi soţia sa Lica, şi Floarea Galbeni, cari căpă­­tară lovituri de pat de puşcă, cum şi Filip Ion, un alt chiriaş al preotului, care, ameţit de o teribilă lovitură de pumn în nas şi peste ochi, mai căpătă o lovitură de pat de puşcă, apoî fu trîntit cocoloş peste grămada cea­l­altă de pa­cienţi.­­ Atraşi de împuşcăturile ce auziseră, fiații guarzi comunali călări, Chiriac Radeiu şi Doi­­caru Nicolae, crezînd că sînt niscai­va contra­bandişti surprinş!, veniră în goana cailor să vază ce este — Intr’o clipă însă fură traşi jos de pe cai, dezarmaţi de săbii, dezbrăcaţi de mantale maltrataţi, loviţi şi asvîrliţî la grămada celor de sub paza lui. Dascălu—Groaza acestui atac neaşteptat şi a brutalităţilor exercitate asupra lor făcură pe nenorocitul guard Doicaru să îne­­bunească, ast­fel că pînă în ziua de azi se află tot internat la ospiciul Mărcuţa. Plecarea bandiţilor,­­ împărţirea prăzii Sevirşind şi această a doua tîlhărie, bandiţii puseră toţi banii şi sculele tot în faţa de pernă unde era averea luată de la Nichifor şi, gră­­bindu-se a pleca, băgară mai intrmu în odaie la popa pe toţi nenorociţii ce grămădiseră lin°ä prispă afară, şi atunci, siguri că nu vor fi ur­măriţi de nimeni, se făcură nevăzuţi, lăsînd şi aci pe urma lor : un nebun, mai mulţi ră­niţi şi schingiuiţi, jale, plînsete şi ruină.’ Prima grijă a făptuitorilor fu apoi ca, îna­inte de a se respindi pentru a reintra în oraş să împartă, cu miinile încă pline de sîng­ele victimelor, aurul, argintul, bijuteria și cele­­l’alte obiecte de care le sărăcise. In acest scop se opriră in cîmpia de la Ciurel, unde întinseră o manta militărească, cu care era îmbrăcat Nicu Pîrvul şi, la licărirea unei luminărele de ceară, luară fie­care partea proporţională din juful produsului unei vieţi de muncă şi econo­mie a familiei Nichifor şi a preotului Stan, re­­venindu­ de aproximativ fie­căruia cite 500 lei , apoi mai împărţiră şi îmbrăcămintei© furate’ iar argintăria se atribui parte lui Dascălu şi parte lui Ioniţă Constantin. — Ast­fel, veseli şi cu pungile pline, se făcură in două cete una compusă fiin­d inşi, care plecă la adăpos­tul sigus­ ce avea la Hîrsie Moraru, cea­l’altă compusă din Ciungu şi Dascălu, se îndreptă spre bariera Crivîţei, pentru ca, traversînd Bucureştiul, să meargă în strada Viilor, la do­miciliul acestuia din urmă. Sosirea poliţiei.­Prinderea lui Ciungu Focurile de arme ce se auziseră în depărtare şi ţipetele victimelor, după plecarea tîlharilor făcură ca tot cvartierul să se pună în picioare! Poliţia, vestită, sosi imediat la faţa locului unde se şi începură primele cercetări Sergentul de oraş, Ioniţă Petre, postat în a­­propierea secţiei 23, văzînd că trec mai multe trăsuri, in care recunoscuse pe d. prefect şi pe toţi şefii poliţiei, cari se întorceau dinspre Cro­şa veşti, se convinse că vin de la cevrotorea vr©­ treceau cam feriţi pe lîngă dînsul doi inşi cu paltoane şi căciuli, îşi dete cu bănuială că nu trebuie să fie oameni curaţi, şi ast­fel îi opreşte să vadă cine sînt. Imediat, însă, unul o luă la fugă. Sergentul înhăţă pe al doilea de gulerul hainei şi, punîndu-i revolverul în piept, îi zise: «stai, că te împuşc»; după ce dete semn­alul de oprire colegului său Vlaicu Constantin, care se alia postat în direcţia fugarului, pe cel­ prins îl conduse la secţia 23 unde, după ce i se făcu perchiziţie, găsindu-se la el un ceasornic de ni­chel cu lanţ de argint, bilete de bancă mototo­lite şi pline de noroiu, ascunse în cămaşe, şi o hîrtie de 20 lei arsă la căpărie, ascunse în o­­pinci, luat în cercetare de unde provin aceşti bani, dînsul declară că se numeşte Ciunga, că vine de la tîlhăriile din Grozăveşti, arătînd şi numele tovarăşilor cu cari lucrase. Actul de acuzare continuă povestind teribi­lele isprăvurî ale lui Dascălu, urmărit la lo­cuinţa sa. Le vom reproduce în numărul de mîine. „-v-z-y-nH.- Scandalurile din Italia Roma, 29 Noembrie. — Camera. Faţă cu hotărirea D-luî Giolitti de a publica documentele ce sunt în posesiunea sa, D. Caloianni îşi retrage interpelarea în pri­vinţa sustragerii documentelor de la Banca romană. D. Giolitti dă preşedintelui documentele. Acesta declară că nu poate să le primească. (Sgomot la extrema stingă. Se aud vocii citiţi documentele !) O discuţie foarte animată şi foarte agi­tată se face asupra chestiunii de a se­ şti dacă documentele trebuesc citite. D. Crispi zice că documentele pot să se refere la nişte crime sau să conţi­e in­jurii sau calomnii. D-sa întreabă că cine îşi va lua respunderea? Respunderea va cădea asupra D-luî Giolitti, "dacă preşe­dintele ordonă publicarea lor. Cît pen­tru dînsul, D-sa se va abţine de a parti­cipa la un act neconsiderat (aprobări.) Se respinge o ordine de zi a D-luî Borighi, prin care preşedintele Camerei era invi­tat să înapoieze D-lui Giolitti documen­tele, pentru ca să le întrebuinţeze sub respunderea sa. Ser respinge şi propune­rea D-lui Nicola de a se da documentele magistratului însărcinat cu procesul do­cumentelor sustrase de, la Banca ro­­­mană. Camera numește o comisiune, care să examineze chiar asa la-seară documentele. Cercurile parlamentare cred că în urma acestui vot, D. Biancheri, președintele Ca­merei, își va da demisiunea. ŞTIRI COMERCIALE Protestele de la 28 Noembrie 1894. :î 1000; !tf. soseaaa Hrist. D. Şismanopolu, Filantropiei, lei Vasilescu, Griviţa 124, lei 100; I. Lănescu, ua Kiselef, lei 450 ; G. Bobescu, Clopotari 23, 1­eî.31­­0 ; Toma Rusescu, Tabaci, leî 2000; Nae Popescu, Ca­rol I, leî 600; Th. Niţescu, Tîrgovişte, lei 1200 ; Fraţi Iacob, T.­Măgurele, leî 475; Frantz Billek, hotel Ma­no, leî 1000; L. Kraus, calea Vi­ctoriei, lei 000 ; Avram Lipi, Brăila, leî 352; A. Pantzu, Olteniţa, lei 30­0 ; B. Rosen, Focşani, lei 1319; Athanase Theodor, Batişte 21, leî 400 ; Fraţi Welli, Bacău, leî 780; Eracli, Con­stantinescu, Craiova, l­eî 300; Ioan Goagă, Glavacîoc,­ leî 200 ; Boîgiu şi Alexiu, Mizil, leî 190; I. Pe­­trescu, Griviţa 103, leî 1500 ; H. Hudlich, necunos­cut, lei 925; Mihail V. Borova, Fraţilor, 73, lei 1000, 500; Du­mitru Manolescu, bul. Elisabeta, leî 400; itterian W. Ach­off, Lipscani 2, lei 218; Căpitan C. Brătianu­, Furtuneî 9, lei 3000; Haralamb Dumitri­a, soseau­a Colentineî 2, leî 1000; H. Johnson, Modei 8, leî 1800. EDIŢIA A T­RELE IA ULTIME INFORMAŢIUNI MISTERELE CAPITALEI Corupţie clandes­tină Prefectura poliţiei a mai fi­cut în cele din urmă cîte­va zile numeroase descinderi prin unele case clandestine de prostituţie. Pretu­tindeni s’au descoperit lucruri atît de scanda­loase, în­cît astăzi D. colonel Caţişa, prefecta poliţiei, se vede asediat de o mulţime de pu­ternici ai zilei, cari îl îndeamnă şi-l­­ameninţi chiar să renunţe de a mai continua cu des­cinderile, căci ele ar compromite întreaga so­cietate bucureşteană. Văzîndu-se ast­fel asediat, D. colonel Capş, a dat azi dimineaţă instrucţii­nl tuturor inspec­torilor, ca să procedeze cu, mai mult tact­ă fără zgomot în contra castelor clandestine d­­prostituţie. Descinderea din -strada Gal mata Simbătă seară comis.o­n­ul Rimniceanu, în­soţit de un agent secret, şi de două sergenţi, a călcat în casa cu No. 1 din strada Caim­ata. Casa e în fundul cr­erţei, mică dar frumoas şi foarte liniştită; ni­­meni n’ar fi cre­zut că î această casă zilnic si­ petrec scene scandaloase Seara pe la orele 9, comisarul intră în casă şi arestează ime­diat pe chiriaşul Lajos, fos portar la hotel ’Metropole, pe soţia sa şi pe un fete minore. D­upă o ceartă din aproape o oră deţinutele au, fost conduse la­ secţia din apro­piere, unde D. inspector M­­­rgulescu le-a lui interogatorul. Minorele, cu lacrimi în o­chi, au declarat c au fost a­demenite de Lajos şi de soţia lui. Un din minore, de loc din Aur Aria, în etate de 1 ani, care venise de un ar­i în ţară la mătuş­­a, a declarat că mizera­­lilii ademenitori a alergat după dînsa timp­­ de trei luni, dîndu prăjituri, bomboane şi alte cadouri, intr’ seară, în Octombre, pe la orele 7, ea a foi chemată la masă la Lajo­­ş. Cu voia mătuşi sale, s’a dus fără să băn­­­­iască nimic. — îndată după mas?.. în urma unui paha de vin, am adormit. Tin ia noaptea m’am det teptat şi m’am văzut un p. *t alături cu­ un tînăr Eram plină de sînge... Ast-fel fetiţa, ameninţ­­ită mereu că va fi da nunţată mătuşei sale, a că­zut prada acestor in­zerabilL — Şi cît cîştigî? — într­eabă D. Murgul­esoi — 8 şi 10 lei, din cari e­u primesc un leu, îa restul se opreşte de D-lor, — res’punde fetiţa arătînd spre Lajors şi spre­­ soţia p*. Declaraţii identice au făt­­ut ţii cele­ l’alte fete care au mai adăogat că «ad­ese ori vin şi cicoan mari în­­casă». Din instrucţia făcută lui La­jos, remiki că e şi soţia sa sunt din Budape­sta şi n’au pşaport

Next