Adevěrul, decembrie 1894 (Anul 7, nr. 2048-2074)
1894-12-01 / nr. 2048
BULETIN ATMOSFERIC Institutul Meteorologic Bucureşti 30 Noembrie 12 ore ziua. Temperatura la noi a variat între + 13J şi - 3_ Timpul posomoritori şi noaptea ploaie, astăzi puţină ninsoare. Barometrul creşte simţitor. Aproape in toată ţara a plouat, iar în unele localităţi a nins, înălţimea barometrică la 0' Temperatura aerului Vîntul slab de la NE............................ Starea cerului acoperit........................... Temper, maximă de orî . . . . + 89 » minimă de astăzi . . . — 19 761.7 +2 .12 INAUGURAREA SORBONEI (Corespondenţă particulară a Adevărului) Paris, 6 Decembre, Vechea şi noua Sorbonă Peste cîteva zile se va face în prezenţa D-lui Leygues, ministrul instrucţiune şi a întregei universităţi, inaugurarea sălilor şi laboratoriilor din noua Sorbonă, afectate facultăţei de ştiinţî. Partea afectată facultăţei de litere s’a inaugurat în 1889 şi studenţimea din întreaga lume a fost invitată atunci să asiste la inaugurarea noului local destinat acestei instituţiuni, care a jucat în istorie un rol atît de considerabil. Creată în 1250 de Robert le Sorbon, confesorul lui Ludovic cel sfint, Sorbonă fu zidită în 1629 de Richelieu şi pînă la revoluţiune ea nu cuprindea decît o facultate de teologie, a cărei şcoală a remas celebru prin certele ei cu papa şi cu diferitele ordine religioase. In 1791, Sorbonă fu închisă, şi localul unde era instalată, dat cu chirie unui antreprenor; în 1801, statul o cedează drept locuinţă sub numele de Muzeul artelor, unei întregi colonii de pictori şi sculptori printre cari: Prud’hon, Ramey, David d’Angers, Vandael şi tocmai in . 1821 ea fu redată Universitätea Reconstruită în 1885, după planurile architectului Nenot, «Noua Sorbonă», construcţie vastă şi monumentală, serveşte astăzi pentru facultăţile de litere şi ştiinţe; facultatea de drept şi cea de medicină au localurile lor separate. Graţie amabilităţei D-lor Emil Racovitză şi D. Hurmuzescu, cari lucrează în laboratoriile Sorbonei, am avut ocaziunea să vizitez întreaga instalaţiune şi să am cîteva lămuriri asupra modului cum se predau cursurile şi cum se pot obţine titlurile în Sorbonă. La D.Emil Racovitză D. Racovitză, unul din compatrioţii noştri cei mai valoroşi, dar de o modestie rară, m’a primit în laboratoriul D-luî Lacaze-Duthiers, unde lucrează. După ce m’a făcut să vizitez sălile de manipularie unde lucrează elevii şi ’mi-a arătat cu deamănuntul o sumă de instrumente ştiinţifice, în a căror numire tehnică mă pierd, nefiind competinte; a bine-voit să’mî dea următoarele desluşiri. Facultatea de ştiinţî, care cuprinde Matematicele, Fizica şi Şt.Naturale, dă titlul de licenţiat şi de doctor şi în fiecare branşă sunt instalaţiuni speciale în vederea capătăreî acestor 2 titluri. Şt. Naturale cuprind Zoologia (Anatomia şi Fisiologia comparată, Morfologia, Embriologia şi Fisiologia); Botanica (Anatomia şi Fisiologia vegetală); Geologia (Stratigrafia, Paleontologia şi Mineralogia). Toate aceste ştiinţe intră în programul de licenţă. Ca preparaţie pentru licenţă sunt cursuri făcute de profesori titulari, conferinţe făcute de maeştri de conferinţe şi lucrări practice care se fac de preparatori, sub direcţiunea profesorului. Pentru doctorat nu sunt cursuri speciale, dar profesorii în general fac un curs care depăşeşte limitele programului de licenţă, cel puţin într’o parte din secţiunile ce au să predea. Sunt în afară de asta localuri speciale, puse la dispoziţia licenţiaţilor, cari doresc să facă lucrări originale în vederea obţinerei gradului de doctor. Candidaţii au la dispoziţie o bibliotecă specială a branşei de care se ocupă, li se pune la dispoziţie tot materialul şi toate instrumentele necesare ori şi ce licenţiat e admis. In afară de asta la Zoologie, sînt alipite pe lîngă serviciile D-luî de Lacaze- Duthiers, două mari laboratorii situate pe malul mărei: la Roscoff şi la Bannguls. Aceste laboratorii, îmi spune D. Racovitză, au fost vizitate de învăţaţii din întreaga lume şi au cîştigat o mare reputaţiune, cît se poate de bine-meritată prin bogăţia faunei marine şi prin liberalitatea cu care se pune totul la dispoziţia celor ce lucrează în ele. Serviciului de botanică i-e alipit un laboratoriu de biologie vegetală la Fontainebleau. La St. Naturale urmează 80 de elevi dintre cari 7 fete; 30—35 se prezintă anual la examenul de licenţă şi reuşesc între 8—10. Durata inscripţiilor e de un an, dar de ordinar licenţa se ia în 2sau 3 ani. Actualmente sunt 2 romîni cari fac doctoratul în geologie, dintre cari D. Sabba Ştefânescu; la Zoologie numai D. Racovitză şi la Botanică nici unul. 5 romîni se prepară pentru licenţă, printre cari D-şoara A. Costantinescu. Toţi profesorii actuali de Zoologie în Romînia sînt elevi şi D-luî Lacaze-Duthiers , D-nii Cosmovici, Vitzu, Voinov şi Cantacuzino ; pentru cele-I’alte ştiinţî putem cita pe D. Ştefănescu, Cobălcescu, Brînză, cari toţi şi-au făcut studiile înlaboratoriile Sorboneî. La D. Hurmuzescu D. Hurmuzescu, tot atît de valoros şi nu mai puţin modest decît D. Racovitză, este inventatorul unui corp izolator perfect, făcut din sulfure şi parafină şi căruia î-a dat numele de Dielectrind. Am avut ocaziunea anul trecut să văd la expoziţiunea de fizică, un Electrophor, făcut din această substanţă, şi care este cu foarte mult superior celorl’alte Electrofoare. D. Hurmuzescu lucrează în laboratoriul D-luî Lipman, una din somităţile ştiinţifice moderne şi inventatorul photografieî culorilor. D. Hurmuzescu, după ce m’a făcut săvizitez amphiteatrele şi laboratoriile de fizică ’mi-a dat următoarele lămuriri: ori şi la St. Naturale, sínt cursuri făcute die mai mulţi profesori, cari îşi împart materiile respective. Sínt laboratorii a’enseiglisment et de recherches, cele d’intîi, pentru gireparaimnea licenţei, cele d’al doilea pen'tru cercetări şi studii originale în vederea obţinerei gradului de doctor. Pe lîngă laboratoriul nostru, îmi spun D. Hurmuzescu, este şi laboratoriul chimic al D-luî Friedel, tot atît de osp’talier ca şi al D-luî Lipman, şi în care a lucrat D-nii Istrati, Anastasescu, Colobianu etc. La plecare, le pere Jalou, un bătrîn servitor, de mult timp ataşat acolo, auzind că sînt român, mi-a vorbit cu mult foc de compatrioţii noştri, cari au trecut prin acest latoratoriu: D. Negreanu, Miculescu etc. La Matematici, printre studenţii străini, cari urmează cursurile, românii sínt în majoritate ; de altmintrelea toţi profesorii noştri universitari sínt foşti elevi ai D-lor Darboux şi Poincaré: D-nii David Emanuel, Gogu, Haret, Lahovary, Ralet, Climescu. mr» «mrr — p. G. 11 DECEMBRE limente la aceste băi, precum şi cîte o linie ferată, care apoi ar deveni proprietatea statului după 50 de ani. A apărut: Viaţa militară de Anton Bacalbaşa.—Un volum de aproape 200 de pagini, ilustrat cu 50 de gravuri şi tipărit cu deosebită îngrijire. Preţul unui exemplar 2 lei 50 bani. De vînzare la toate librările. Depozitul general la administrația Adevărului. INFORMAŢIUNI Misterele Bucureştiului Ziarul Ţara dă mai multe amănunte interesante asupra arestăreî a trei femei într’o casă clandestină din strada Sf. Ştefan 31, ţinută de un oarecare I. Bodoban şi de soţia lui. Mai departe publică şi o parte din depoziţiile acestor femei, din care se poate bine vedea destrăbălarea ce domneşte în clasele avute din Bucureşti, cît şi degradarea la care unele nenorocite femei sunt împinse în societatea noastră. Dacă a dat pe faţă asemenea mizerii, ziarul guvernamental ar trebui să ştie că nu e cazul acesta singur, ci că sunt o sumă de case de asemenea natură, care funcţionează sub ochiul poliţiei, şi din care unele plătesc subvenţii regulate co-misarilor şi altor poliţişti. Lucrul este " aşa de bine cunoscut, încît tare ne temem că descoperirea ce s’a făcut să nu fie datorită tocmai refuzului vre-unui bacşiş, S30 al obicinuitei subvenţii. Dar să ne întoarcem la fetele arestate de poliţie. Toate treie sunt de familie bună, frumoase şi cu instrucţie îngrijită, dar mizeria le-a minat la prostituţie. Iată acum o parte din declaraţiile lor după Ţara: D-şoara I. H.—Ţin casă luxoasă, am mobilă de mai multe mii de lei. Venea la mine cîteodată pe săptămînă D-nii..... şi înserează numele unor persoane din cea mai înaltă societate bucureşteană, persoane care au ocupat înalte funcţiuni de ale statului. Dacă am alunecat pe această pantă, e că am văzut exemplul în lume foarte sus pusă. Şi ea numeşte cîteva dame care primesc amanţi în casă, unele fără ştirea, altele, vai ! cu ştirea bărbaţilor lor. Ceva mai mult, adaogă dinsa , sînt bărbaţi cari se bucură de cea maî bună reputaţie şi cari şi-au speculat casa aducînd la eî domni şi doamne. D-şoara M. C., o greacă spune : — Sint orfană şi de tată şi de mamă. Am fost înşelată în Brăila de un tinăr pe care îl iubeam ~va zile lui.i, el m’a adus în Bucureşti şi după cîtea dispărut, fără să maî şti de urma Remasă singură, fără nici o cunoştinţă, fără nici un ajutor, fără nici o speranţă, ce era să fac? cum era să trăesc ? Şi după ce povesteşte tîrgurile ruşinoase la care se deda şi suferinţele ce îndura, sfirşeşte spunînd comisarului: O! dacă nopţile ar putea să’ţi spue de cîte ori n’am scăldat perina mea în lacrămi, ai plînge pe nefericita care azi stă în faţa D-tale!.. Declaraţia D-şoarei I. B., unul din stîlpii stabilimentului, e şi mai curioasă. Iată ce respunde la întrebarea : Ce persoane veneau în stabilimentul clandestin din str. Sf. Ştefan No. 31 ? Foarte multe. Se trimeteau invitaţii pe la persoane influente din Bucureşti, oameni politici, magistraţi, înalţi funcţionari, pe la directorii de ziare politice, în fine la o mulţime de persoane care dispun de ceva, se primeau comande în timpul zilei. Iată ce lucruri infame se petrec în mijlocul Bucureştilor. Degrădarea morală şi nemernicia claselor noastre conducătoare sunt zugrăvite aci într’un mod izbitor. Şi cum să nu perpetueze acest neruşinat tîrg de carne omenească cînd magistraţii se fac părtaşi, oamenii politici îl proteje, iar poliţia profită din el? Ce neruşinare şi ce degrădare ! D. Dr. Felix a propus D-luî L. Catargiu să invite pe toate consiliile judeţene să prevază în viitorul lor buget cîte o sumă pentru procurarea serului antidifteric. D. colonel Capşa, prefectul poliţiei Capitalei, a decis ca să închidă cinci case clandestine de prostituţie şi să dea în judecată pe mai mulţi indivizi, femei şi bărbaţi, cari se dedau la nişte meserii ruşinoase. D. Al. Catargiu, ministrul plenipotenţiar al ţării la Petersburg, se întoarce Vineri la postul sau. O societate de capitalişti din Englitera a hotărît să trimită pe un reprezentant al sau în Bucureşti pentru a propune ministerului domeniilor ca, pe baza legei votate în ianuarie a. c. privitoare la exploatarea stațiunilor balneare, să-i acorde pe un termen de 50 de ani exploatarea băilor de la Lacul Sărat și Govora." ŞTIRI MĂRUNTE Congresul archeologic internaţional se va ţine anul viitor în Capitală. Congresul e fixat pentru finele luneîAugust şi pentru primele zile ale luneî Septembrie. Ministerul instrucţiei a instituit o comuniune de recepţiune, care se va întruni săptămînă aceasta pentru a discuta programul primirea, serbările ce se vor da, precum şi localul unde se va ţine congresul.* * * Concurs. — La 1 Decembrie se va ţine la Universitatea din Bucureşti concursul pentru ocuparea catedrei de limba latină de la liceul Sf. Sava. Comisiunea se compune din D-nii Odobescu, preşedinte,Quintescu şi G. Dem.Theodorescu, membri. * * * Contrabandist rănit.—Aseară, contrabandistul Gh. Şerban vroind să introducă în mod fraudulos două băşici de spirt şi fiind somat de către guard ca să steîe, o hîrţuîală s a încins între dînşiî. Un alt guard anume Tudor Constantinescu, intervenind, slobozi un glonte şi lovi pe contrabandist în piciorul sting. Rănitul fu transportat şi dat în îngrijirea spitalului Colentina.* Operație.—Aflăm că alaltă-îerî s’a făcut o operaţie din cele mai grele, de către eminentul hirurg Dr. Leonte, la Casa de sănătate a D-luî Dr. Saabner-Tudori. Bolnava operată se află azi în afară de orice pericol. * * » Lepădat. — Tăetorul de lemne Gheorghe Rusu a găsit ieri pe strada Timpului un copil lepădat, de sex bărbătesc, în vîrstă ca de 2 luni, şi l-a depus la secţia 43. * * Moarte subită. — Ieri seară, pe la orele 11, D-na Maria Ionescu din striada Palestina No. 10, întoreîndu-se acasă de la o sindrofie, î-a venit rou fără veste. S’a trimis imediat după un medic, însă, pînă să sosească acesta, nenorocita femeie încetă din viață. * * * Cine a cumpărat din eroare fascicole din pretinsul roman Alexandru III, adăugat la un alt roman vechi, rămas nevîndut şi care singur are 200 de fascicole, poate preschimba acele fascicole pe fascicolele din adevăratul roman la care se dă şi premii frumoase, la toţi librarii, chioşcarii, vînzătorii de ziare şi la editor, Ig. Hertz, Hotel de France. Atragem atenţiunea tuturor că fascicolele adevăratului roman Alexandru III sunt cu coperte verzi şi că o fascicolă conţine cu alte trei, aşa că No. 10,11 şi 12 din romanul copiat, se cuprind numai într’o singură fascicolă No. 7 din adevăratul roman cu scoarțe verzi, care a apărut pînă la fascicola 18, capitolul 25. * * ZDRELEA-MARUHTELU Tilhăria asupra părintelui Ştefan din Grozăveşti îmbărbătaţi de reuşita complectă ce tîlhariî avuseseră la jefuirea lui Nichifor, tîlhariî se hotărîră a sevîrşi în aceiaşi seară întreprinderea proiectată şi asupra părintelui Stan din Grozăveşti, după cum îi îndemnase Alecu Circiumaru. Cîteva minute fură de ajuns pentru a străbate distanţa de la Nichifor la popa unde, sosind sub conducerea lui Mărunţelu, care zicea că cunoaşte bine localitatea, intrară de-a dreptul într’o curte pe care le-a arătat-o că era a părintelui. Mărunţelu însă, se înşelase, căci aci era locuinţa lui Theodor Ion Bălăceanu şi a locatarului sau Ionescu Ilie Gheorghe. Complici fără voie Văzînd lumină la o fereastră, unul din tovarăşi bătu la geam. Chiriaşul Ionescu, căci la el nemerise, citea un jurnal la lumina lămpei, pe cînd soţia sa se culcase. Intrebind : cine este ? i se respunse : «Sint guard comunal şi aşi dori să ’mi arătaţi unde şade părintele Ştefan?» Eşind afară ca să ’l îndrepteze la locuinţa popei, Ionescu fu apucat de tilharî, tras in curte, trîntit şi bătut rău. Proprietarul Bălăceanu, care se culcase şi el şi nu adormise încă, auzind zgomot afară, eşi să vadă ce se petrece. Această curiozitate ii prinse rău, căci fu apucat şi dinsul, doborît la pămînt şi bătut aşa de grav de bandiţi, încît îi rupseră două coaste, i se stilei umărul stîng apoi, prin izbiturile de pumni şi de cisme cu care îl gratificară, îi mai produseră răni la nas, la mină şi la coapse. In urmă, luaţi cu de-a sila, Bălăceanu şi Ionescu, fură împinşi afară din curte ca să arate tîlharilor casa popei. Soţiile pacienţilor, speriate de vaietele lor, eşiră afară şi, la vederea acestor maltratări, începură a ţipa; iute însă fură puse un respect de tilhare, cari începură a trage focuri asupră-le spre a le intimida, apoi le îmbrinciră în casă. Soţia lui Ionescu se sui în grabă în pod şi, deschizind fereastra podului, începu să strige ajutor. Imediat noui focuri de puşcă şi de revolvere se traseră pe învelitoare în direcţia ferestrei de unde ţipa femeea, care astfel fu nevoită a se trage înapoi spre a nu fi împuşcată. Stratagema hoţilor In vremea aceasta Ionescu şi Bălăceanu conduseră pe bandiţi la părintele Ştefan. AH î se porunci lui Bălăceanu să se facă cunoscut şi să spună popei: «că a venit să’l ia ca să dea ajutoare bisericeşti unui biet creştin care fuse călcat de tren».—Stratagema întrebuinţată reuşi perfect, căci popa deschise uşa, de oarece nici prin gînd nu’î trecuse ca vecinul săli să’i spună veri un neadevăr, şi cu atît mai puţin nu’şi putea închipui sub ce presiune şi groază teribilă Bălăceanu consimţise a’i întinde această cursă. De aci înainte scenele de sălbăticie de la Nichifor se repetară cu adaos şi asupra preotului, soţiei şi casei sale; căci tîlhariî, năvălind în odae, îl îmbrinciră înăuntru şi începură a’l tortura, apucîndu’l de barbă şi insubîndu’l. Cu dînşiî tîrîră în casă şi pe Bălăceanu şi Ionescu, iar afară lăsară de pază pe Dascălu şi Gheorghe Popa. Bălăceanu fu aruncat după sobă, cu ameninţarea că va fi împuşcat îndată ce se va mişca; tot astfel fu ameninţat şi Ionescu, pe care îl băgară sub pat, împingtedu-l în silă, aşa că i se roase spatele de muchia patului. vrea să înfiinţeze mari stak Torturile. — Un bandit flămind O serie de torturi nepomenite se practicară atunci asupra preotului care, apucat de Zdrelea, fu trîntit cu faţa la pămînt, lovit cu sabia pe spate, braţe şi picioare, pe cînd alţii îl pocneau în cap cu o daltă şi cu un revolver, cauzîndu’i astfel o mulţime de lesiuni (detaliate în certificatul medical liberat de spital), şi în tot timpul i se cerea mereusă spună: unde ţine banii? Preoteasa Şerbana, temîndu-se să nu’i omoare bărbatul, şi crezînd că va putea înşela pe tilharî, scoase 40 franci, ce avea într’o rochie, şi le dete, spunîndu-le că n’are alte parale. Imediat fu luată şi dinsa la bătaie de Ion Constantin, Ciungu, Tumbuluc şi de Nicu Pirvu, care era înarmat cu ghioaca lui Dascălu, cu care lovind-o în cap, îi sparse ţeasta şi ’i afundă spărturile de oase în creeri. Ioniţă Constantin, lăsînd pe tovarăşi a continua maltratările asupra preotesei, se apropie de o masă, unde văzuse o farfurie cu plăcintă şi, fără a se turbura de vederea sîngeluî şi de ţipetele victimelor, începu să mănînce cu poftă, dar fu dojenit de cei-l’alţî, cari îi ziseră să lase mîncarea şi să vină să bată. Conţinîndu-se, dar,ioturile şi convingîndu-se preoteasa că nu mai este nădejde de scăpare, spuse tîlharilor că banii sint în sobă şi în nişte cutii sub pat. Jaful Pentru a-i găsi maî în grabă, apucară soba de stîlpî, o deteră peste cap, dărîmînd-o cu desăvîrşire , apoi sparseră şi cutiile indicate, şi găsiră 1600 lei în bilete de bancă, 850 lei în argint, 6 lire mari de cîte 5 lire una, 8 napoleoni şi o altă sumă de 1500 lei, bani pe cari îi luară împreună cu toată bijuteria preotesei. Crezînd, însă, că popa trebuia să mai aibă încă bani, Ioniţă Constantin deschise un dulap din care, găsind numai haine, luă o scurteică a preotesei şi se îmbrăcă cu ea, apoi cu toţii sevîrşind un adevărat vandalism in locuinţa preotului, sfărîmară mobilele, sparseră sticlăria, sfişiară vestmintele ambilor soţi, rupseră perdelele, spintecară saltelele şi fotoliurile din care scoaseră lină, căutind bani, astfel că, toate amestecate în casă, cu cărămizile şi molozul de la sobă, cu vestmintele mînjite de sînge ale victimelor şi cu şervetele de care făptuitorii îşi şterseră miinile pline de funingine şi de sînge, prezintau ochiului un tablou care nu se va pute uita niciodată de toate persoanele care lau văzut şi de care fotografiile ataşate la dosar nu dau decit o palidă asemănare. — Nemulţumiţi cu atît, se mai suiră în pod, răscoliră totul, şi nu se deteră jos decît convinşi că nu mai sînt bani ascunşi pe nicăieri. — Seara podului fu asemenea pătată de sîngele ce se luase pe tălpile lor, iar pe uşă unii din tîlharî încă îşi şterseră mîinile de sînge. In mijlocul acestei groaze, unul din tilharî, zărind pe un scrin crucea de argint și pămătuful (botezătorul) cu care părintele obicinuia a se duce la botez, puse mîna pe Sfinta Cruce, se închină şi, în semn de dispreţ şi de batjocură, zise : «Cruce, ne ajută nouă». Vecinii terorizaţi. — Un guard înebunit de groază. Aceste grozăvii, în pacinica casă a părintelui Ştefan, fură sevirşite de cei 5 bandiţi sus numiţi , căci Mărunţelu mersese şi el afară spre a face de pază în curte şi la drum cu Dascălu şi cu Gheorghe Popa —Vai de aceia cari aveau nenorocirea de a trece pe acolo, căci într’un minut erau bătuţi, torturaţi şi grămădiţi în curte lingă prispă, sub paza lui Dascălu, care îi ameninţa cu o sabie şi cu un revolver să nu se mişte şi să nu ţipe. Soarta aceasta o avură vecinii: Dumitru Ion şi soţia sa Lica, şi Floarea Galbeni, cari căpătară lovituri de pat de puşcă, cum şi Filip Ion, un alt chiriaş al preotului, care, ameţit de o teribilă lovitură de pumn în nas şi peste ochi, mai căpătă o lovitură de pat de puşcă, apoî fu trîntit cocoloş peste grămada cealaltă de pacienţi. Atraşi de împuşcăturile ce auziseră, fiații guarzi comunali călări, Chiriac Radeiu şi Doicaru Nicolae, crezînd că sînt niscaiva contrabandişti surprinş!, veniră în goana cailor să vază ce este — Intr’o clipă însă fură traşi jos de pe cai, dezarmaţi de săbii, dezbrăcaţi de mantale maltrataţi, loviţi şi asvîrliţî la grămada celor de sub paza lui. Dascălu—Groaza acestui atac neaşteptat şi a brutalităţilor exercitate asupra lor făcură pe nenorocitul guard Doicaru să înebunească, astfel că pînă în ziua de azi se află tot internat la ospiciul Mărcuţa. Plecarea bandiţilor, împărţirea prăzii Sevirşind şi această a doua tîlhărie, bandiţii puseră toţi banii şi sculele tot în faţa de pernă unde era averea luată de la Nichifor şi, grăbindu-se a pleca, băgară mai intrmu în odaie la popa pe toţi nenorociţii ce grămădiseră lin°ä prispă afară, şi atunci, siguri că nu vor fi urmăriţi de nimeni, se făcură nevăzuţi, lăsînd şi aci pe urma lor : un nebun, mai mulţi răniţi şi schingiuiţi, jale, plînsete şi ruină.’ Prima grijă a făptuitorilor fu apoi ca, înainte de a se respindi pentru a reintra în oraş să împartă, cu miinile încă pline de sîngele victimelor, aurul, argintul, bijuteria și celel’alte obiecte de care le sărăcise. In acest scop se opriră in cîmpia de la Ciurel, unde întinseră o manta militărească, cu care era îmbrăcat Nicu Pîrvul şi, la licărirea unei luminărele de ceară, luară fiecare partea proporţională din juful produsului unei vieţi de muncă şi economie a familiei Nichifor şi a preotului Stan, revenindu de aproximativ fiecăruia cite 500 lei , apoi mai împărţiră şi îmbrăcămintei© furate’ iar argintăria se atribui parte lui Dascălu şi parte lui Ioniţă Constantin. — Astfel, veseli şi cu pungile pline, se făcură in două cete una compusă fiind inşi, care plecă la adăpostul sigus ce avea la Hîrsie Moraru, ceal’altă compusă din Ciungu şi Dascălu, se îndreptă spre bariera Crivîţei, pentru ca, traversînd Bucureştiul, să meargă în strada Viilor, la domiciliul acestuia din urmă. Sosirea poliţiei.Prinderea lui Ciungu Focurile de arme ce se auziseră în depărtare şi ţipetele victimelor, după plecarea tîlharilor făcură ca tot cvartierul să se pună în picioare! Poliţia, vestită, sosi imediat la faţa locului unde se şi începură primele cercetări Sergentul de oraş, Ioniţă Petre, postat în apropierea secţiei 23, văzînd că trec mai multe trăsuri, in care recunoscuse pe d. prefect şi pe toţi şefii poliţiei, cari se întorceau dinspre Croşa veşti, se convinse că vin de la cevrotorea vr© treceau cam feriţi pe lîngă dînsul doi inşi cu paltoane şi căciuli, îşi dete cu bănuială că nu trebuie să fie oameni curaţi, şi astfel îi opreşte să vadă cine sînt. Imediat, însă, unul o luă la fugă. Sergentul înhăţă pe al doilea de gulerul hainei şi, punîndu-i revolverul în piept, îi zise: «stai, că te împuşc»; după ce dete semnalul de oprire colegului său Vlaicu Constantin, care se alia postat în direcţia fugarului, pe cel prins îl conduse la secţia 23 unde, după ce i se făcu perchiziţie, găsindu-se la el un ceasornic de nichel cu lanţ de argint, bilete de bancă mototolite şi pline de noroiu, ascunse în cămaşe, şi o hîrtie de 20 lei arsă la căpărie, ascunse în opinci, luat în cercetare de unde provin aceşti bani, dînsul declară că se numeşte Ciunga, că vine de la tîlhăriile din Grozăveşti, arătînd şi numele tovarăşilor cu cari lucrase. Actul de acuzare continuă povestind teribilele isprăvurî ale lui Dascălu, urmărit la locuinţa sa. Le vom reproduce în numărul de mîine. „-v-z-y-nH.- Scandalurile din Italia Roma, 29 Noembrie. — Camera. Faţă cu hotărirea D-luî Giolitti de a publica documentele ce sunt în posesiunea sa, D. Caloianni îşi retrage interpelarea în privinţa sustragerii documentelor de la Banca romană. D. Giolitti dă preşedintelui documentele. Acesta declară că nu poate să le primească. (Sgomot la extrema stingă. Se aud vocii citiţi documentele !) O discuţie foarte animată şi foarte agitată se face asupra chestiunii de a se şti dacă documentele trebuesc citite. D. Crispi zice că documentele pot să se refere la nişte crime sau să conţie injurii sau calomnii. D-sa întreabă că cine îşi va lua respunderea? Respunderea va cădea asupra D-luî Giolitti, "dacă preşedintele ordonă publicarea lor. Cît pentru dînsul, D-sa se va abţine de a participa la un act neconsiderat (aprobări.) Se respinge o ordine de zi a D-luî Borighi, prin care preşedintele Camerei era invitat să înapoieze D-lui Giolitti documentele, pentru ca să le întrebuinţeze sub respunderea sa. Ser respinge şi propunerea D-lui Nicola de a se da documentele magistratului însărcinat cu procesul documentelor sustrase de, la Banca romană. Camera numește o comisiune, care să examineze chiar asa la-seară documentele. Cercurile parlamentare cred că în urma acestui vot, D. Biancheri, președintele Camerei, își va da demisiunea. ŞTIRI COMERCIALE Protestele de la 28 Noembrie 1894. :î 1000; !tf. soseaaa Hrist. D. Şismanopolu, Filantropiei, lei Vasilescu, Griviţa 124, lei 100; I. Lănescu, ua Kiselef, lei 450 ; G. Bobescu, Clopotari 23, 1eî.310 ; Toma Rusescu, Tabaci, leî 2000; Nae Popescu, Carol I, leî 600; Th. Niţescu, Tîrgovişte, lei 1200 ; Fraţi Iacob, T.Măgurele, leî 475; Frantz Billek, hotel Mano, leî 1000; L. Kraus, calea Victoriei, lei 000 ; Avram Lipi, Brăila, leî 352; A. Pantzu, Olteniţa, lei 300 ; B. Rosen, Focşani, lei 1319; Athanase Theodor, Batişte 21, leî 400 ; Fraţi Welli, Bacău, leî 780; Eracli, Constantinescu, Craiova, leî 300; Ioan Goagă, Glavacîoc, leî 200 ; Boîgiu şi Alexiu, Mizil, leî 190; I. Petrescu, Griviţa 103, leî 1500 ; H. Hudlich, necunoscut, lei 925; Mihail V. Borova, Fraţilor, 73, lei 1000, 500; Dumitru Manolescu, bul. Elisabeta, leî 400; itterian W. Achoff, Lipscani 2, lei 218; Căpitan C. Brătianu, Furtuneî 9, lei 3000; Haralamb Dumitria, soseaua Colentineî 2, leî 1000; H. Johnson, Modei 8, leî 1800. EDIŢIA A TRELE IA ULTIME INFORMAŢIUNI MISTERELE CAPITALEI Corupţie clandestină Prefectura poliţiei a mai ficut în cele din urmă cîteva zile numeroase descinderi prin unele case clandestine de prostituţie. Pretutindeni s’au descoperit lucruri atît de scandaloase, încît astăzi D. colonel Caţişa, prefecta poliţiei, se vede asediat de o mulţime de puternici ai zilei, cari îl îndeamnă şi-lameninţi chiar să renunţe de a mai continua cu descinderile, căci ele ar compromite întreaga societate bucureşteană. Văzîndu-se astfel asediat, D. colonel Capş, a dat azi dimineaţă instrucţiinl tuturor inspectorilor, ca să procedeze cu, mai mult tactă fără zgomot în contra castelor clandestine dprostituţie. Descinderea din -strada Gal mata Simbătă seară comis.onul Rimniceanu, însoţit de un agent secret, şi de două sergenţi, a călcat în casa cu No. 1 din strada Caimata. Casa e în fundul crerţei, mică dar frumoas şi foarte liniştită; nimeni n’ar fi crezut că î această casă zilnic si petrec scene scandaloase Seara pe la orele 9, comisarul intră în casă şi arestează imediat pe chiriaşul Lajos, fos portar la hotel ’Metropole, pe soţia sa şi pe un fete minore. După o ceartă din aproape o oră deţinutele au, fost conduse la secţia din apropiere, unde D. inspector Mrgulescu le-a lui interogatorul. Minorele, cu lacrimi în ochi, au declarat c au fost ademenite de Lajos şi de soţia lui. Un din minore, de loc din Aur Aria, în etate de 1 ani, care venise de un ari în ţară la mătuşa, a declarat că mizeralilii ademenitori a alergat după dînsa timp de trei luni, dîndu prăjituri, bomboane şi alte cadouri, intr’ seară, în Octombre, pe la orele 7, ea a foi chemată la masă la Lajoş. Cu voia mătuşi sale, s’a dus fără să băniască nimic. — îndată după mas?.. în urma unui paha de vin, am adormit. Tin ia noaptea m’am det teptat şi m’am văzut un p. *t alături cu un tînăr Eram plină de sînge... Ast-fel fetiţa, ameninţită mereu că va fi da nunţată mătuşei sale, a căzut prada acestor inzerabilL — Şi cît cîştigî? — întreabă D. Murgulesoi — 8 şi 10 lei, din cari eu primesc un leu, îa restul se opreşte de D-lor, — res’punde fetiţa arătînd spre Lajors şi spre soţia p*. Declaraţii identice au fătut ţii cele l’alte fete care au mai adăogat că «adese ori vin şi cicoan mari încasă». Din instrucţia făcută lui Lajos, remiki că e şi soţia sa sunt din Budapesta şi n’au pşaport