Adevěrul, ianuarie 1895 (Anul 8, nr. 2075-2102)

1895-01-15 / nr. 2087

C. F. PARTICULARE * U» ps'oîeet importiiat. — Că?5e ii$oasSre «io comuni eaiție. — 'ÜJfeâ££— tote» IâH\âîi»© 2©e»le.— lfoSosxseî© pentrw âiRâaesirîe. - - Peatru agjî«ratîsară Un proiect important In curînd va veni în dezbaterea Camerei proiectul de lege privitor la construirea și exploatarea căilor ferate din iniţiativa privata. Această lege este una din cele mai importante şi mai bine făcătoare din cîte s’au votat pînă acum în cei din urma trei ani. E foarte firesc, că opoziţia liberală se va ridica în contra acestei legi, după cum s’a şi anunţat deja, pentru motivul că prin ea orice companie străină de capitalişti va putea expropria pe proprietari pentru «utilitate publică». Democraţia nu se îngrijeşte atît de mult de asta, ci se îngrijeşte mai mult de raporturile ce se vor stabili între stat şi companiile de exploatare, raporturi care uşor ar putea da naştere la mari scandaluri ca cele petrecute acum cîteva zile cu companiile de exploatare a C. F. din sudul Franţei. Cînd legea va fi pusă la ordinea zilei în Cameră, aceste raporturi vor fi discutate pe larg. Am arătat într’un rînd cuprinsul acestei legi importante. Acum ne revine să relevăm şi foloasele ei. Căile noastre de Comunicaţie De la înfiinţarea drumurilor de fier în ţară, şi mai cu seamă în cei din urmă ani, s a dat o mare dezvoltare construcţiunei căilor ferate, astfel încît, socotind pe acele deja construite şi pe acele care azi sînt în construcţiune, putem zice că în mare parte liniile de mare circulaţiune de întîiul şi de al doilea ordin sînt aproape încheiate. Această reţea de căi ferate deserveşte azi toate centrările însemnate de populaţiune, toate marile văi ce se deschid pe solul ţării şi unde s’au adus astfel la valoare atîtea avuţii naturale, care pînă acum două decenii erau neexploatate, şi s’au ridicat şi toate porturile prin cari se scurg produsele diverse ale ţârii. Sacrificiile făcute de ţară cu construcţiunea acestor numeroase linii n’au remas infructuoase, căci este cert că avîntul cel mare luat fie de agricultură, fie de întreprinderile industriale şi comerciale, este în mare parte datorit facilităţii transporturilor, rezultat al căilor de comunicaţiune. Era timp a ne gîndi acum şi la înfiinţarea căilor ferate de interes local, pentru a duce mai departe această lucrare de dezvoltare economică. Utilitatea liniilor locale Asemenea linii nu pot să fie decit de cea mai mare utilitate. Este evident, în adevăr, că afară de zonele deservite de liniile ferate de interes general deja construite, se găsesc o mulţime de localităţi, cari cuprind diferite avuţii naturale a căror exploatare nu s’ar putea face în condiţiuni avantagioase de cît numai dacă s’ar avea mijloace de transport lesnicioase şi economice de la acele localităţi pînă la liniile de mare circulaţiune. Ast-fel sînt, de exemplu, diferitele cariere de piatră de construcţiune, gismentele de lignit şi alte combustibile şi mai cu seamă întinse păduri, care acopăr o parte atît de însemnată a ţării şi care toate rămîn neutilizate din cauza lipsei de mijloace de transport, fără de care exploatarea acestor materiale şi punerea lor în consumaţiune nu pot să fie avantagioase. Aceleaşi materiale, însă, ar fi exploatate cu folos, atît pentru proprietari cît și pentru stat, dacă, în regiunea unde ele sînt situate, s’ar construi linii ferate, cu ajutorul cărora aceste diverse produse sa poată ajunge, fără a fi încărcate de cheltuieli mari, la reţeaua liniilor principale şi de an la dispoziţiunea consumatorului. In folosul industriei Acelaşi lucru este de observat şi pentru întreprinderile industriale. In cele mai multe cazuri, pentru ca asemenea întreprinderi să fie rentabile, se caută ca ele sa fie instalate In imediata apropiere a materiilor prime, sau a acelora de care ele au nevoe pentru transformarea materiilor prime în obiecte de consumaţiune. Şi cum, de cele mai multe ori, şi unele şi altele se găsesc în locuri depărtate de reţeaua principală a liniilor fe*rate, urmează că asemenea întemeîeri de industrii se reazimă şi dînseîepe putinţa de a se lega stabilimentul industrial cu reţeaua drumurilor de fier printr’o linie ferată secundară, pentru a se reduce la minimum costul de transport al [produselor fabricaţiunei de la origină pînă la locul de consumaţiune. Aceasta este mai cu seamă adevărat pentru acele genuri de industrii, ale căror produse sunt grele sau voluminoase şi pentru care, din această cauză, costul transportului intervine ca element foarte important în formarea preţului acelor materiale. In folosul agriculture! Din construcţiunea liniilor ferate de interes local nu mai puţin folos trage şi agricultura care, înlesnită în transportarea produselor sale, va putea lua o mai mare întindere în localităţile traversate de astfel de căi de comunicațiune. Inf. FOITA ZIARULUI „ADEVĂRUL” ALEXANDRU PUSKIN *®Ş®âs**) , BULETIN ATMOSFE MG Institutul Meteorologic București 13 Ianuarie 1894, 12 ore ziua înălțime» barometric» la O’ . . . 743.3 Temperatura aerului...........................1 .3 * Vintul tăricel de la W . Starea cerului acoperit. Temper, maximă de orî » minimă de astăzi . . . .— O’ Temperatura la noi a variat între + 12' şi— 12 '. Ploae cu intermitenţe pînă seara. Noaptea puţin senin, în urmă ploae repede cu fulgere foarte vii la N şi NE. Cerul acoperit, dimineaţa puţini fulgi de zăpadă. Fulgere au fost observate şi în alte localităţi. La Slobozia şi Obileşti fulgerele au fost însoţite de tunete tari. In Moldova de sus frig pronunţat. La Dorohoia temperatura s a coborit pînă la 12°. In toată Moldova de sus a căzut puţină zăpadă. In Muntenia şi Oltenia a plouat mult. Barometrul coborit. De ieri s’a ridicat puţin. Acum timpul liniştit, cerul acoperit. In munți, temperatura a crescut puțin. IMFORMATKINI. Situaţiunea guvernului întrunirea majorităţii Senatului, care era convocată pe aseară, s’a amînat din nou pe astă-searâ, după ridicarea şedinţei Senatului. Această aminare a fost impusă in urma gravelor neînţelegeri ce au izbucnit in sinul guvernului in Gestiunea modificării legei minelor. La întrunirea intimă de alaltăseară de la D. Gh. Cantacuzino, preşedintele Senatului, neînţelegerile au devenit foarte acute. D. Cantacuzino nici nu vroieşte să admită în principiu măcar modificările propuse de D-nii Take Ionescu şi Al. Marghiloman, la proiectul de lege asupra minelor, iar D. P. Carp a declarat următoarele: —Ori tot, ori nimic! In cele din urmă, D. Lascar Catargiu, pentru a împăca spiritele, a propus amînarea proiectului. Această propunere insă a făcut pe D. Carp să declare: — Atunci nu’mi remine decit să mă retrag. Şi astfel s’a terminat întrunirea. Aseară a fost o nouă întrunire la I. Cantacuzino, la care au luat parte şi ciţiva senatori şi deputaţi. La ediţia II-a promitem a da amănunte interesante. In şedinţa de ieri a Camerei s’a respins impămintenirea D-lui Rubin, redactor la L’Independance Roumaine, cu 60 voturi contra '53. "DUMINICA 15 IANUARIE Rominii din Dobrogea O delegaţiune de trei locuitori romîni din judeţul Constanţa a sosit aseară în Capitală pentru a reclama D-lui Lascar Catargian contra unei deciziunî a consiliului de miniştri. Iată acea deciziune: Astă vară consiliul de miniştri a decis ca toţi rominii transilvăneni stabiliţi in cei din urmă 15 ani în Dobrogea să ’şi ceară recunoaşterile. Şi dacă pînă la 15 Maia 1895 recunoaşterile lor nu vor fi admise, atunci vor fi deposedaţi şi li se vor lua toate drepturile politice de care s'au bucurat pînă acum. Delegaţiunea a venit să se plingă in contra acestei măsuri arbitrare, căci Corpurile Legiuitoare nu vor putea vota in nici un caz recunoaşterile rominilor din Dobrogea pînă la data fixată. Şi-apoi măsura luată de consiliul de miniştri este şi absurdă, căci sint o mulţime de comune nouă în Dobrogea locuite excluziv numai de romîni transilvăneni. Odată aceşti locuitori deposedaţi atit de drepturile politice, cît şi de proprietăţile pe care le au, cine va administra comunele? de unde li se vor aduce primării? Delegaţiunea se va prezintă azi la D. L. Catargiu. Mai mulţi capitalişti din ţară, in cap cu D-nii Mendinţeanu şi Heliad, proiectează înfiinţarea unui consorţiu pentru a face mari construcţii de-a lungul bulevardelor Elisabeta şi Carol, precum şi pe noul bulevard al Colţei. Odată consorţiul format, se vor începe tratările cu primăria pentru cedarea pe un timp de 30—60 ani a locurilor virane, pe care le posedă. Se vorbeşte şi de formarea unei societăţi pe acţiuni in acelaşi scop. Pentru urmărirea bandelor de tîlhari din Dobrogea, ministerul de interne a trimis 20 de jandarmi rurali la Constanţa, punindu-i la dispoziţia prefectului Istrati. Jandarmii sunt sub comanda căpitanului Catargiu. In locul D lui Const. Lahovary, demisionat, a fost înaintat ca judecător de şedinţă la tribunalul de Ilfov, D. Şuţu, actual procuror. Iar în locul D-lui Şuţu, a fost transferat D. Al. Săulescu, pro,curor la tribunalul din Craiova. D. Gr. Sutzu, inspector administrativ, a fost însărcinat cu girarea provizorie a prefecturei din Tutova în locul D-lui Gheorghieş Emandi, care continuă să fie greu bolnav. Nemulţămit de această osîndă şi crezînd că ochiul croitorului nu face o mie de lei, Anton Epureanu a făcut apel şi era. Vineri, el se înfăţoşează înaintea Curţii de apel, secţia 1. Cere amînarea ca să dovedească cu martori că nu a lovit pe Faiman şi că, de cînd îl cunoaşte mahalaua, e tot cu ochiul scos. Curtea încrezindu-se mai mult în certificatul medical, dar văzînd că ochiul lui Faiman nu face o mie de lei, admite in parte apelul lui Epureanu, îi reduce pedeapsa la o lună de zile de închisoare şi şase sute lei despăgubiri civile reclamantului. Va să zică, remîne constatat că un ochiu de ttureă face şase sute de lei.—Ansamatorilor ! Chiţibuş. “cronica judiciară1 Un ochii! pentru şase sute de Ie! Lazăr Faiman, croitor bărbătesc, e chemat iarna trecută de către boiangiul Anton Epureanu, să -i facă o pereche de cantaroni buravara, din tocmeală afară ajunge la ceartă şi Faiman, supărat, pleacă izbind uşa. Anton Epureanu, în calitatea sa de boiangiu, devine colorat roş-stacojiă şi ieşind afară după Faiman, — ia un sfoîrt de ghiaţă şi loveşte aşa de bine pe nefericitul croitor, că ’î scoate un ochiu. Certificatul medical prezentat la tribunal de către reclamant, atestă că ochiul drept e complect pierdut. In paranteză fie zis, Epureanu, ca un colectivist sadea, ar putea spune că in toate aceste da- 1 guvernul strică. In adevăr, dacă a fost ghiaţă iarna trecută, dacă a nins, vina este a guvernului; căci dacă nuar fi fost ghiaţă, cum e în anul acesta, accidentul nu s’ar fi întimplat, ci mal, martorii au depus contra pirî.’aiul și el s’a văzut osîndit la treî luni de închisoare și una mie lei amendă. ŞTIRI MĂRUNTE Binefacere — In Bacău organizîndu-se o lotărie de lucru de mină a societăţii damelor izraelite, în folosul bolnavilor şi săracilor, au contribuit cu zelul şi activitatea lor la reuşita acestei opere de binefacere D-na Sara Birmberg şi D-soarele: Rebeca Popper, Ernestina Goldstein, Clara Goldstein, Alia Birmberg, Sophie Baer, Marie Jernhorn, Ana Zalberger, Iani Leibovich, Itosa Suiler, Anette Sccal- Hosa Galantar, Rebeca Klein, Adela Goldstein, Ilea, Betti Klein, Rosa Gutman, Pesa Rubinstein, Rosa Silderman, Betti Gutman, şi Sophie Abramovich S’a adunat suma de 343 de lei şi 66 de banî, din cari parte s’au distribuit în numerar pe la bolnavi, parte s’au cumpărat lemne de încălzit pentru a se împărţi la săraci. « * Ateneul român. — Duminică, 15 Ianuarie, D. N. va vorbi despre Basta şi Mihail Viteazul. * ¥ ■* Studii de economie politică şi finanţe, este titlul modest al unei lucrări economice române ce se află sub presă în editura librăriei Carol Müller şi care pe cît aflăm cuprinde, pe lingă expunerea metodică a elementelor ştiinţei, şi studiul amănunţit al legilor, aşezămintelor şi intereselor economice şi financiare romîneşti. Lucrarea va apare în 2 volume, din care primul peste cîteva zile, şi este întocmită de profesorul de la şcoala comercială ne gr. I din Bucureşti, D. N. Idiem. * * Curs de clinică. — Duminică, 15 Ianuarie 1895, D-l dr. Xanu va reîncepe—la spitalul Filantropia— cursul Domniei-sale de clinică chirurgicală asupra afecţiunilor căilor urinare, şi pe care-l va continua în fiecare Duminică de la 9—11 a. m. D-sa va vorbi Duminică, 15 Ianuarie,despre Ruptura Vretrei. S3s:r^ €zax*Arpt (Corespondenţă particulară a Adevorului) In vederea alegerilor Consiliul nostru comunal este eonvocat pentru confecţionarea listelor electorale. Mi se spune că guvernanţii, îngrijiţi de curentul din ce în ce mai mare ce se formează contra lor în ţară,şi chiar la noi în Galaţi, s’au hotărit să’şî creieze alegători noui. Prefectul nostru, marele elctor din Galaţi, simţind că i se duett a-tot-puternicia in faţa nemulţumirilor ridicate de diferitele legi făcute şi proiectate a se face, de dările nouă puse şi cale a de Mai putte, nu mai are alt mijloc de CH «ritîcne cu duiumul alegători noui, mai ales de la sate şi aceasta cu deosebire în colegiul I. Li se va urca în. Mod arbitrar censul, şi lucrul va fi găti. Se vede că aceşti alegători de la ţară, după experienţa făcută, sint mai lesne de maniat. _ Nu e glumă. Alegerile generale bat la uşă şi la colegiul 1 de carneră de la noi candidează însuşi primul-ministru. O cădere a acestuia ar avea un rezultat sdrobitor pentru guvern. De aceea se iau toate măsurile spre a se preîntâmpina această calamitate, mai ales că în Galaţi, dacă încă nu e disidenţă conservatoare formal pronunţată, sunt însă numeroase şi puternice nemulţumiri* ce a fi izbucnit cu ocaziunea ultimelor alegeri comunale. Aceşti nemulţumiţi fee invirtesc în juruil D-lui deputat Virgiliu Poenaru. De nu se va găsi mijloc să se satisfacă aceşti nemulţumiţi, lucrul are să fie greu la alegerile viitoare. In prevederea isbucnirii acestei disidenţe conservatoare, prefectul nostru recurge la mijlocul înscrierii de alegători noui, fără drept. Liberalii Decu se pare că liberalii de astă dată nu mai vor să’i lase cîmpul liber. Aceştia, de o indolenţă rară pînă acum la formarea listelor electorale, acum s’au decis a se pune pe lucru. S’au adunat, au numit un comitet general şi altele de suburbii. Aceste comitete au sarcina de a face cercetări în listele electorale, a cere înscrierea celor ce ar avea drept şi ştergerea din liste nu numai a celor ce s’ar înscrie din nou fără drept, ci și a celor înscriși mai dinainte în liste, dar cari s’ar constata că n’au drept. Cum vedeţi, lumea politică se mişcă şi la noi în amîndouă taberele adversare, în prevederea viitoarelor alegeri generale. Împrumutul D lui Messu Dar primarul, D. Ressu, nu voeşte să mărginească activitatea consiliului comunal numai la listele electorale. D. Ressu are mania de împrumuturi mari şi de dări nouă. Acum cîţîva ani, cînd a mai fost primar, proiectase un împrumut de 7 milioane şi un tablou de dări nouă spre a-i acoperi anuitatea. Aceste dări trebuiau atunci să treacă prin Camere. Acum lucrul e mai lesne, căci are la îndemînă legea maximului. Deci, primarul a revenit la ideea sa favorită. Acum a mai lăsat ceva. Cere un împrumut de 5 milioane și propune dări nouă de 500 mii lei. Acest împrumut îl destinează D-sa pentru facerea unui ospeț comunal, a unui teatru, a unei băi publice, a unui abator, cantoane pentru guarzii de bariere, ce va mai remînea, pentru pavaje. Cum vedeţi, D. Ressu vrea să încarce bugetul comunei cu cheltueli de agrement, de lux, lăsînd în al doilea plan lucrările de care oraşul are absolut nevoe, cum sînt paradiile, localurile de şcoli ce stau în cea mai mare parte cu chirie în nişte case neîncăpătoare şi infecte, cum şi multe alte lucrări utile de care ar profita toţi, bogaţi şi săraci, iar nu numai cei bogaţi, cum ar fi de s’ar executa planul D-lui Ressu. Opoziţie In consilii! Nu e aşa că D. Ressu e un primar model? Dar se vede că consiliul comunal nu gustă genialul plan al primarului, căci mi se spune că nu e dispus a vota nici împrumutul, nici dările propuse de D. Ressu. De va fi așa, i-ar face onare. Iar D-lui Ressu nu î-ar reminea de cit să se retragă, cum a făcut și in rindul trecut cînd i s’a respins împrumutul de 7 milioane. Recensămîntul Recensămîntul populațiunei orașului nostru a dat cifra de 56 mii locuitori. Deleanu. CRIZA DIN FRANȚA Paris, 13 Ianuarie. — D. Faure a chemat pe D. Ribot căruia i-a oferit misiunea de a forma cabinetul. Prantiet a cerut să se consulte cu amici săi înainte de a primi Paris, 13 Ianuarie.—D. Ribot a văzut in timpul (lîmilieieî pe D. Érisson și a conferit după ambii cu D-nv, Méline, Pointarri şi Bourgeois". Impresiunea in cercurile parlamentare este că el va lua ministerul de interne şi va lăsa afacerile străine D-lui Lîanotailx, instrucţiunea publică D-lui Leigues, finanţele D-lui Poincarri şi lucrările publice D-lui Barthou. El va oferi justiţia tr-fiM Bringeois. Se asigură că D. Ribot vrea să meargă repede; el va revedea pe D. Faure în timpul sălii. Cele două grupe radicale ale Camerei s au întrunit după amiazi şi au decis să susţie orice cabinet radical. — In ziua de 3 Martie 1895, orele 4. p. m., se va tine, la ministerul lucrărilor publice, licitaţie pentru darea în întreprindere a reconstrucţiei a 7 pile ale podului de fer de peste Cricov, de pe şoseaua Proeştî-Mizii, şi pentru vopsirea întregului tablier al acelui pod. — In ziua de 25 Februarie 1895 se va ţine, la secretariatul serviciului lucrărilor noul /Victoriei 65, Kotei Mano, licitaţie pentru furnitura a 416 rd. c.„ 312 lemnărie specială de stejar, necesară podurilor de fer de pe linia Dorohoi-Iaşi. „ In ziua de 18 Februarie 1895, se va ţine licitaţie, la direcţiunea generală a căilor ferate, în Bucureşti, pentru darea in întreprindere a terasamentelor şi pereurilor variantei podului de la Bărboşi. , In ziua de 28 Ianuarie 1895, orele 11 a. m., se va ţine, în localul prefecturei judeţului Mehedinţi, licitaţiune orală, pentru rearendarea, din cauză de neplată de cîștiurî, a moșiei Gura-Motruluî-Vatra- Monastireî-Motru, afară de 964 hectare, 9.346 m. p., vindute în loturi la locuitori. DAMA DE PICA IV Vorba lui Tomski nu fusese altceva decît palavre de mazurcă; dar ea intră adine în sufletul visătoarei. Icoana schiţată de Tomski corespundea închipuire!, pe care ea însăşi şi-o făcuse despre dinsul şi, muţămilă romanelor celor mai nouă, personalitatea asta banală speria și robea închipuirea ei. Ședea aci, cu brațele goale încrucișate, cu capul împodobit încă de flori, plecat peste pieptul gol.... Deodată ușa se deschise și Hermann intră. Ea se înfiora. — Unde ai fost ? — întrebă cu o șoptă speriată. — In odaia de dormit a contesei. Vin tocmai de la dînsa. Contesa e moartă. — Dumnezeule !... Ce spui ? — Și se pare — urmă Hermann — că f eu i-am pricinuit moartea. Lisaveta Ivanovna se uită la dînsul și vorbde lui Tomski ;;s\ră un resunet !n suetu ei . ^mul acesta are cel puțin trei ' pe suflet; j —Hermann se puse firigă dinsape fereastră și’î povesti totul. Lisaveta Ivanovna îl asculta înfiorată. Scrisorile cele pasionate, dorul înfocat, urmărirea cea îndrăzneaţă, încăpățînată — toate astea nu fuseseră dragoste așa dar ! Bani — asta o dorea cu aprindere sufletul lui! Biata fata nin era alt nimic decît unelta oarbă a boţului, a ucigaşului bătrînei sale bine-făcătoare !... Ea plînse amar de remuşcata chinuitoare. Hermann o privea tăcut, şi inima lui era sfîşiată; dar nici lacrimile bietei copile, nici farmecul minunat al durerei sale nu nelinişteau sufletul negru. El nu simţea remușcări gîndindu-se la bătrîna moartă, numai un lucru il spăîmînta: pierderea ireparabilă a secretului, de la care el așteptase toate bogățiile. — Ești un monstru ! — Eu nu i-am voit moartea — response Hermann — pistolul nu era încărcat. Amîndoi tăcură. Se crăpa de ziuă. Lisaveta Ivanovna stinse luminarea arsă. O zare palidă îi lumina odaia. Ea îşi sterse ochii de lacrimi şi ’l îndrepta asupra lui Hermann : el şedea cu braţele încrucişate şi cu fruntea încreţită pe fereastră. In poziţia asta el amintea în chip bătător la ochii fîgura lui Napoleon. Asemănarea asta sări și iu ochii Lisavetei Ivanovna. — Cum vei ieși acuma din casă ?—zisa ea în sfîrșit.— M’am gîndit să te scot pe o scară secretă ; dar trebue să trecem pe la odaia de culcare și mă tem. — Spune’mî mie cum să găsesc scara asta secretă și mă duc singur. Lisaveta se sculă, luă din scrin o cheie, o dădu lui Hermann și-i spuse pe unde să iasă. Hermann îi strînse mina rece, moale, îi sărută capul aplecat și plecă. Coborî scara spirală și intră iar în odaia de dormit a contesei. Bătrîna şedea ca împietrită acolo ; faţa î i arăta liniștea cea mai adîncă. Hermann se opri în faţa ei şi o privi lung, par’că ar fi voit să se încredinţeze de grozavul adevăr ; în sfîrşit se duse în cabinetul de alături, bojbăi pe tapete pînă dădu de o uşă şi începu, mişcat de senzaţii ciudate, să coboare scara întunecoasă. Pe aceeaşi scară, gîndea el, se furişa poate acum ,60 de ani, îmbrăcat cu livreaua brodată cu aur, frizată l’oiseau roijal, cu tricolorul strins la piept, fericitul acela de tînăr chiar la ora asta în aceeași odae de culcare ; el a putrezit de mult un mormăit ; dar inima iubitei bătrîne abia azi a încetat să bată... In josul scărei Hermann găsi o uşă, pe care oj deschise cu cheia ieşi într’un coridor, cărei duse pe stradă. Trei zile după noaptea nefericită, Hermann se duse cam pe la ceasurile nouă dimineaţa la monastirea D., unde avea să se facă prohodul răposatei contese. El nu simţea nici o remuşcare, dar tot nu putea impune tăcere conştiinţei sale, care’i striga : — Tu eştî ucigaş»! bătrinei ! — El era prea puţin credincios într’adevăr, dar foarte superstiţios. Credea că răposata contesă putea să exercite o înrîurire dăunătoare asupra vieţei lui şi' de aceea se hotărîse să ia parte la înmormîntarea ei, pentru a’i cere iertare. Biserica era plină de oameni. Cu greu putu rezbate Hermann prin mulţimea de oameni Sicriul stătea pe un catafalc scump sub un baldachin de catifea Răposata zăcea într’insul cu miineri, încrucişate pe piept, în cap cu o bonetă de dantele, îmbrăcată cu o rochie de atlas alb. De jur împrejurul ei stăteau oameni de casă : servitorii cu caftane negre, cu panglici de doliu pe umere şi cu luminări în mină ; rudele, copiii, nepoţii şi strănepoţii în doliu mare. Nimeni nu plingea; lacrămile ar fi mie affectation. Contesa îmbătrînise atît de mult, încît moartea ei nu putea surprinde pe nimeni şi rudele sale de mult o socoteau drept o fiinţă moartă. Un predicator excelent rosti diseinsul funebru. Cu cuvinte simple, atingătoare el povesti adormirea pacinică a răposatei, a căreia viaţă lungă fusese o pregătire tăcută, mişcătoare pentru sfirşitul ei creştinesc. îngerul morţei a găsit-o —zise oratorul—meditînd asupra unor gînduri cu frica lui Dumnezeu şi în aşteptarea mirelui de miază-noapte. Slujba religioasă cu jalea grozavă se isprăvise. Rudeie î şi luară mai întîi remas bun de la moartă. Pe urmă se apropiară şi numeroşii mosafiri cari se aflau de faţă, pentru a face cea din urmă cinste aceleia, care atîţia ani fusese părtaşa petrecerilor lor uşoare. După dînşii veniră toţi oamenii de casă. In cele din urmă se apropie o bătrînă de aceeaşi virată cu moarta, o foastă jupîneasă în casă. Două fete tinere o duceau de brațe. Nu mai avea puterea de a se încovoia pînă la pămînt — ea vărsă numai cîteva lacrimi și sărută mina stupinei sala. După dînsa se hotărî și Hermann să se apropie de sicriu. El se închină pînă la pămînt și zicu cîteva minute pe podeaua rece, acoperită cu frunziş de doliu; în sfîrşit se sculă iar, tot aşa de galben ca moarta însăşi, urcă seara catafalcului şi se aplecă.... în clipa asta i se păru că moarta’l priveşte batjocoritor şi clipind dintr’un ochiu. Hermann se dădu iute înapoi, făcu un pas greșit și căzu pe spate. (Va urma).