Adevěrul, octombrie 1895 (Anul 8, nr. 2329-2357)

1895-10-26 / nr. 2353

ANUL VIII.—No. 2353 NUMERUL ID BANS ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 SI 15 ALE FIE­CAREI LUNI şi se plătesc tot­d’auna înainte, în Bumreşti la Casa administraţiei în Streinătate prin mandate Un an in Ţară 30 Lei; in Streinătate 50 Lei Şase lunL . 15 . . . 25 . Trei luni. . . . « 13 . Fa­ntaair te streinătate 99 fesul V ------­manuscriptele nu se înapoiaza ADMINISTRAŢIA PA­SAG. BANCEI NAŢIONALE CASELE KARAGEORGEVICI JOUI 26 OCTOMBKE 1895 NUMERUL Í0 BÂNi ANUNCIURILE în Bucureşti şi Judeţe se primesc numai la Administraţie în Streinătate, direct la administraţie şi la toate oficiele de publicitate Anunciurî la pag. IV . . . 0,30 b. linia « a • Dl • 1 • %r~ 1*1 a a a a H. . . , S»— , B Un Cantacuzino jăfuitor Primul efor, Gh. Gr. Cantacuzino, pregătește o nerușinată jăfuire în de­trimentul avere! spitalelor civile, jăfuire pe care mă simt dator a o semnala guvernului. Unii din petitorii acestui ziar mă vor întreba poate: — Ce fac cei­l­alți doi efori ?—Ei, prin o rușinoasă pasivitate, s’au fâcut complici acestei jăfuiri, dar această complicitate nu-i împiedică a lua regulat, ca salariu, câte una mie lei pe fie­care lună, din budgetul Efo­­riei.* * * Moşia Eforiei spitalelor civile Mă­­neciu, din judeţul Prahova, are o în­tindere de 32 mii de pogoane şi va­lorează peste cinci milioane de lei, fiind mai toată acoperita cu o pădure se­culară. Primul efor, Gh. Gr. Cantacuzino, proprietarul munţilor Zănoaga şi Uliţa, a intent­at Eforiei un proces, bazat pe o hotărnicie fictiva şi pe un plan ima­ginar, care tinde la revendicarea a opt sute pogoane de­­pădure seculară din moşia Mâneciu, plus despăgubire de venit pentru 45 de ani. In 1891, s’a făcut o cercetare la faţa locului şi mărturii propuşi de am­bele părţi au fost ascultaţi. In faţa co­­misiunei de anchetă, mărturii propuşi de Gh. Gr. Cantacuzino au refuzat să presteze jurământ, declarînd că nu-şi pot băga sufletul in iad la vreme de bătrîneţe, iar acei propuşi de Eforie au prestat cu toţii jură­mint. Gh. Gr. Cantacuzino a cerut anu­larea acelei cercetări. Tribunalul de Prahova, secţiunea a doua, a respins acea cerere. — şi, fîind­că judecătorul nu condamnase la o amendă pe mar­torii pentru refuzul lor de a presta jură­­mînt, a dispus să complecteze cerce­tarea prin descindere la fața loculuî a complectului tribunal, în ziua de 28 iunie 1893, pe cînd Gh. Gr. Can­tacuzino era deja prim efor al spitale­lor civile. Avocatul Eforiei, Nicu Basilescu, a reuşit a amîna cercetarea şi s’a admis numirea unui inginer expert. La finele lunei August 1895, șeful de biurou al serviciului contencios a ce­rut cu un referat ca să se ia măsuri pentru a nu se perima această a doua cercetare, dar nu s’a dat nici un curs acestui referat de către actualul di­rector, nebunul şi beţivul Matei Dră­­ghiceanu, pe simplul motiv că trebue să consulte pe primul efor. Ce duioasă dar murdară înţelegere între un subaltern şi şeful său ! Acest referat a fost luat de şeful serviciului contencios, şi din acea zi nu s’a mai văzut. Dar, pentru a se constata cit de gravă este această afa­cere, trebue a se vedea raportul avo­catului Nicu Basilescu, înregistrat la No. 11712 din 80 Iunie 1893, (do­sarul 10 din 1884). Nesăţiosul nabab ploeştean nu să mulţumeşte cu acest proces; c el mai are un altul, pendinte la Curtea de apel din Bucureşti, relativ la moşia Mă­­neciu a Eforiei cu muntele Grohotişul al primului efor. Sunt două apeluri înaintea Curţii, unul al Eforiei şi cel al doilea al lui Gh. Gr. Cantacuzino. — Cel d'întîiU a fost respins ca nesusţinut. Unde era avocatul Eforiei ? De­sigur primul efor îi poruncise să nu se prezinte. Cel de al doilea s’a judecat la finele lunei Septembrie (anul curent) în faţa a trei consilieri, cari au fâcut trei di­­verginţe, cu toate că Eforia nu era apărată, fiind­că avocatul, de­şi se afla în culoarele Curtes, totuşi a fugit în­dată ce a fost chemat. La acea înfăţoşară procesul s’a a­­mânat pentru trei Octomvrie, când Eforia nu avea nici un apărător, şi în urmă pentru Lunea viitoare 30 Oc­tomvrie. Nici în codrul Harţei, nici în pădu­rea Vlăsiei nu se poate găsi o bandă de hoţi cari, fără a risca pielea lor, jăfuesc averea celui mai mare institut de bine-facere din Romînia !! In luna lui Maiu (anul curent), ime­diat după demisia lui I. Râmniceanu, primul efor a ordonat şefului bunurilor, să destituie pe brigadierul silvic G. Georgescu şi pe vechii pădurari de la Mâneciu, cari sunt în serviciu de 15 ani, şi sâ-i înlocuiască cu doui fraţi moşneni Bâcârea, creaturi ale lui Gh. Gr. Cantacuzino, care a cumpărat de la el nişte părţi de moştenire, numai cu odiosul scop de a intenta un al trei­lea proces tot pentru moşia Măneciu. Lesne va înţelege ori­cine motivul destituirei vechilor şi cinstiţilor pădu­rari şi înlocuirea lor cu fraţii Răcărea Acest nesăţios nabab a cărui avere se numără nu cu zecimi ci cu sutimi de milioane, acest neruşinat prim efor voeşte, cu intentarea acestor trei pro­cese, să revendice din trei părţi în­treaga moşia Măneoiu, cel mai frumos domeniu dăruit spitalului Colţea de Spătarul Mihai Cantacuzino. Unde eşti mare filantrop Mihai Can­­tacuzino ca să vezi şi să blestemi pe unul din nedemnii toi urmaşi care caută, prin cea mai odioasă jăfuire, aşi apro­prie întreaga moşie Mănioiu dăruită de tine pentru alinarea suferinţelor a zecimi de mii de bolnavi ?! * * » Fac apel la sentimentele de dreptate cari însufleţesc pe D. ministru de in­terne, şi îl rog să întrebe pe acest prim-efor: — ce caută în capul Efo­riei, cînd el are două procese cu Ca, şi pregăteşte un al treilea ? Dacă acest prim-efor are pe obraz o piele de ipopotam, datoria ministru­lui este de a-l goni imediat din acest post, pe care l’a dezonorat prin purtarea sa. D. ministru de interne să numeascâ o comisiune de anchetă, și, dacă ea nu va constata adevărate toate cele a­­râtate de mine în prezentul articol, să fiu dat în judecată ca un vulgar ca­lomniator. In caz contrar, trebue ca această bandă de jifuitori, care îşi are cuibul la Eforia spitalelor civile, să fie trimisă înaintea justiţiei, pentru aşi primi pedeapsa ce o me­rită. Alex. V. Beldimann, vorbă pentru o lipsă de trei zile, este un adevăr, a căuta la petite bete şi prin mes­chinării să te încerci să slărimî ceea­ ce a făcut predecesorul tău. Eu aşi înţelege mult mai uşor, ca D-l Stătescu, să aibă curajul să suspende legea inamovibilită­­ţei. Ar fi un act de arbitrar, dar cel pu­ţin un act de cutezanţă. A ura însă de mijloace mici, este nedemn şi de aceea n­e ridicăm contra procedeului actualului mi­nistru de justiţie, cum v-am ridicat şi contra faptei D-lui Marghiloman. Cu D-l Bossy, lucrul e şi mai delicat; e vorba de-a interpreta legea şi de-a se şti ce se înţelege prin cuvintul «stagiu ca avocat», dacă se cere exercitarea efectivă a profesmnei sau dacă ajunge înscrierea in barou . De îndată ce e vorba de inter­pretare apoi poate să fie anulată numirea unui magistrat, pentru cuvîntul că minis­trul care l a numit a interpretat legea în alt sens decit o înțelege actualul ministru . E absurd, e odios chiar. Ne ridicăm dar cu putere contra proce­deului D-lui Stătescu şi constatăm cu pă­rere de rau ca guvernul liberal de abia sosit la putere, reîncepe să se arate ceea­ ce a fost tot­d­auna, reacţionar, călcător de legi şi lipsit de ori­ce scrupule. Const. Mille. Inamovibilitatea magistratura Cînd D-nul Marghiloman, înainte de-a pleca de la minister în extremis a făcut cu­noscutele numiri in magistratură, noi ne-am ridicat contra acestui procedeu puţin co­rect. Persoanele erau fireşte în afară de discuţie, de­oare­ce printre cei înaintaţi e­­rau magistraţi de o valoare incontestată ca D-niî Ştefănescu şi Oscar Niculescu, des­pre cari nimeni nu poate spune, decit doar bine. Procedeul singur era in discuţiune şi acest procedeu era fireşte regretabil. Guvernul schimbîndu-se, presa liberală a început o campanie violentă contra u­­nora din magistraţii numiţi şi ministrul de justiţie actual a cerut Curţii de Apel, ca în secţii-unite să se pronunţe asupra cazului D-lui Bossy şi Henry Catargiu. Se pretinde că cel întii­ nu ar avea in rea­litate stagiul legal, de­oare­ce, de­şi înscris în barou, nu a pledat; celui de-al doilea i se aduce învinuirea că îi lipsesc trei zile ca să aibă stagiul. Asupra acestui ultim caz Curtea s’a pronunţat, in sensul, că in adevăr aceste trei zile lipsesc. Lucrul e posibil. Nu înseamnă insă a lovi în inamovibilitate, cînd cauţi pete în soare şi cînd te legi de lucruri aşa de mici . Dacă în adevăr D-l Marghiloman a călcat legea, el poate fi dat în judecată şi osîn­­dit de Curtea de Casaţie. A face însă atlta EBWm Jt TBEm T­IPURI Generalul Budişteanu Nol ministru de războiu trece drept unul intre cei mai buni, dacă nu drept cel mai un general al armatei române. In chestiile milităreşti e foarte tare, apoi po­­t dă o cultură cu mult superioară celor­l­alţi enerali militareşti dar foarte puțin militari. _ In manevre generalul Budişteanu s a distins in t­­l'am­c, mişcările sale au, fost în tot-de­auna dmirate, energia cu care a condus trupele era emnd de remarcat. „ . Şi ca administrator n’a fost om pe nidi. A amandat cu mult tact şi cu multa pricepere erpul al IV-lea de armată, disciplina ca şi spi­­rtul de dreptate au domn­t printre trupele ajute de comandamentul său, iar promunciamente e­i mişcările ienicereşti provocate de personagii urleşti ca colonelul Crăiniceanu şi alţii de tagma ei, n’au găsit nici o dată trecere pe lingă ge­eralul Budişteanu. .................... . Il vom vedea acuma şi în capul ministerulu­i războiţi. Are destulă experienţă, îşi cunoaşte estul de bine meseria, e om inteligent, nimic nu-i lipseşte pentru ca să poată, face binele. Armata are nevoe de atîtea în cît un om­^ şi onştiincios ministru de rezbel nu-î va fi nici '■ată de prisos, VT---Inlaluim -----------------«8»---------------­ Pronunţaţi-vă Cu începere de astă­zi campania electorală e deschisă. Conservatorii sînt hotărîţi să lupte. Pentru demnitatea, multă-puţină, a corpului electoral, avem datoria să întrebăm pe aceşti domni dacă menţin detestabilele declaraţii fă­cute de el a doua zi după cădere. Conservatorii au­ proclamat, prin toate zia­rele lor, cum că Constituţia e un moft, că voinţa regelui e totul şi că numai regele poate schimba guvernul foiindu-le puterea pe cite şapte safi opt ani. Cînd faci asemenea declaraţii a te mai pre­zenta în faţa alegătorilor înseamnă să-ţi baţi joc pe faţă de dînşii. E o neruşinare, o şar­­latanie fără seamăn să pretinzi că masa elec­torală întreagă e numai cortina, numai eti­cheta constituţională în dosul căreia se as­cunde voinţa absolutistă a regelui şi pe urmă să te prezinţi aceloraşi alegători cerîndu-le voturile şi încrederea. Acum, în ajmnul alegerilor, conservatorii a­i datoria să ne declare în mod categoric dacă cele susţinute de el după căderea de la guvern, mai sunt împărtăşite şi astă­zi. In întrunirea de la Dacia D. Take Ionescu, s’a declarat partizanul acestei mizerabile doc­trine care distruge tot ce s’a făcut în ţara asta de la 1848 şi pină astă­zi. E de văzut dacă toţi candidaţii conservatori vor face aceleaşi declaraţii. Alegătorii cari nu vor cere conservatorilor să se pronunţe categoric asupra acestui punct şi-l vor vota totuşi, vor­­ de drept conside­raţi ca partizanii suprimărei Constituţiei, care suprimare îl va atinge în primul rînd pe dînşii. Vom vedea şi vom mai reveni. Lynx. ---------------------—18*-—­-------------------­ SATIRA ZILEI Tizul D-l Mitiţă Scuza (Timpul îi zice Mitiţă Scuze) ministrul nostru la departamentul pardoanelor din afară şi-a ales cel mai bun mijloc de apă­rare faţă de unguri: a declarat că nu dînsul a ocărit pe maghiari ci altul. Care va să zică avem un ministru incognito. Şi dovadă că un alt Sturdza a făcut Întreaga agitaţie în chestia transilvană este că cele mai multe ziare străine cari au făcut portretul ac­tualului prim-ministru au spus despre dînsul: unul că e prinţ, altul că e un bărbat foarte inteligent, altul că e înalt, voinic şi frumos, altul că înoată bine şi provoacă admiraţia da­melor. Nu avem nimic de adăugat la acest portret dar trebue să constatăm că Sturdza care a mîncat pe maghiari atîţea ani de zile era cu totul altul. Acesta era un om mic, pocit, strămt la cap, urît, pipernicit iar cît despre dame, nu tot­­deauna au fugit de dînsul ca dracul de tămîie, Vax. --------------------------------------------------­ Ptiu, ruşine! Nimic mai de­prins şi mai de compătimit de­cu­ robia şi degradarea silnică la care e supus cine­va, dar nu-i nimic pe lume mai ruşinos şi mai abject de­cît omul care singur cere lanţul de gît şi biciul pe spinare. La întrunirea de Duminecă a conservato­rilor am avut spectacolul acestei degradări o­­meneşti, omul de tristă şi ruşinoasă memorie a ultimului minister, Take Ionescu, a avut curajul să spue în plină adunare publică cum că suprimarea constituţiei făptuită de rege, darea cîrmei statului după voia lui, cui o vrea şi cînd o vrea el, e un precedent bun, o laudă pentru rege ! Asemenea teorii ruşinoase pentru vremea în care trăim au fost deja emise de ziarele conservatoare, dar în mod anonim. Sunt indi­vizi cari au obiceiul să facă o sumă de jos­nicii, de murdării, şi pe urmă fug, se ascund. Fuga aceasta, ascunderea de ochii publicului e un mic corectiv, un semn că nenorocitul făptaş a avut sau un moment de ruşine as­­cunzindu-se, sau că vrea să dea a înţelege cum că alţii l’au pus să facă lucrai ruşinos, şi el, nenorocitul, a fost nevoit să-l comită. Dar să ai curajul să vii în public, tu fost ministru al ţăreî, să spui cu gura ta ruşinea robiei la care te supui de bună-voe, iată ce nu poate înţelege mintea unui om, cît de puţin civilizat şi cit de puţin demn ar fi el. Cea mai detestabilă şi mai Înjositoare dintre teorii a fost expusă în public de omul cel mai cinic pe care l-a produs epoca cea mai decă­zută prin care a trecut ţara. Şi publicul n’a huiduit, nu l’a aruncat jos de‘pe tribună pe acest teoretician al robiei de bună voe! Ce public ! Ce public ! Index. --------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------— Campanie păcătoasă Şi ziarele şi guvernul liberal urmează cu persistenţă campania împotriva liotei comerciale care se datoreşte guvernului conservator şi în special D-lui Grigore Manu, fostul director general al Regiei monopolurilor. Este foarte semnificativ cum atîtea ele­mente s’au intrunit în ura lor în contra flotei comerciale. Mai întîi s’au declarat în potriva ei liberalii­ naţionalî, ca unii cari sînt obli­gaţi­­să combată pînă la destrucţiune, pînă la moarte tot ce s’a făcut sub con­servatori. Liberalii nu vor să înţeleagă că şi adversarii lor pot face cîte un bine, din’cînd în cînd, după capul lor tot ce au făcut adversarii e rău şi detestabil, deci, să piară . Al doilea duşman neîmpăcat au fost ungurii. Ungurii n’au putut înţelege ca romînii să’şî permită a le face concu­­­renţă pe Dunăre, de aceea au combătut din răsputeri instituţia D-luî Manu şi au mers cu vrăşmăşia lor pînă a cere in­tervenţia guvernului maghiar. Liberalii naţionali şi ungurii s’au înţoles, de mi­nune, în această privinţă. Al treilea nu trebue să uităm pe pro­prietarii de vapoare, în general, şi pe toate cele­l’alte societăţi în de obşte. Flota romînă de comerţ era un concu­rent mai mult pe piaţă, de aceea toţi din toate părţile s’au cor­tizat ca s’o com­bată şi s’o discrediteze, răspîndind neîn­cetat tot felul de calomnii şi împrăştiind zvonul că vapoarele române sínt vechi, nesigure şi că nu oferă nici o garanţie pentru călători. In sfîrşit al patrulea adversar a fost şi este marina militară. încă de cînd s’au înfiinţat primele vapoare pe Dunăre­­, general Murgescu a pretins ca flotila comercială să fie pusă sub ordinele ma­rinei militare. Această dorinţă a D-sale ne­fiind satisfăcută, s’a născut o rivali­tate surdă între cele două marine, mili­tarii căutind să discrediteze pe civili, să’i domine sau să’i suprime. Toate urile acestea au rămas neputin­cioase pe cită vreme D. Grigore Manu era în capul Regiei, dar acuma odată cu venirea liberalilor la cîrmă, flota noastră de comerţ este ameninţată să piară. Păcătoasa patimă politică a liberalilor nu voeşte să cruţe nimic, instituţiile, ori­cit de folositoare, sunt săpate numai pen­tru că sunt opera adversarului, şi această aberaţiune este împinsă atît de departe, în­cît nici măcar oamenii cari n’au fă­cut de loc politică, ci numai adminis­traţie, precum a fost D. Grigore Manu, nu sunt cruţaţi. Este adevărat că guvernul liberal a numit o comisiune de anchetă pentru ca să cerceteze unele vase cumpărate de Regie precum este Medea, dar reaua cre­dinţă a ministrului, a celui mai colecti­vist şi mai pătimaş ministru din actua­lul cabinet, se vede de departe. Co­m­­siunea de cercetare a fost alcătuită din ofiţeri ai marinei de razboiu, adică din acei duşmani declaraţi ai flotei de co­merţ,­ cari n’aveau şi pînă acuma destule cuvinte ca să critice marina Regiei. Dacă s’ar trimite o anchetă şi la ma­rina militară eu cred că şi vapoarele de razboiu ar lăsa destule motive la critică. Astă vară, cînd cele două vase româ­neşti au mers la Kiel, ştim bine că n’au avut curagiul să călătorească de cît pe coastă, iar Elisabeta, in cursul călătoriei sale a suferit maî multe reparaţiuni. Conclusiunea la toate acestea este că D-nii liberali să bine-voiască a lăsa în pace marina comercială care este o fală şi o bine­facere pentru ţară. Dacă conservatorii n’ar fi făcut in cei opt ani din urmă de cit crime, precum a fost crima lui Grigore Manu, guver­nul lor ar fi meritat să fie numit cel mai glorios guvern al României. Dragoș .. . ........................—-i. ...................................*—~ Societăţii® de asigurare Agenţii achizitori — Anticipaţii folo­site. O speculă infamă.—­Ce­­sionări stoarse.­­înşelă­ciune neruşinată Agenţii achizitori Cea­ ce este caracteristic la societăţile noastre de asigurare este că, funcţionarii superiori, văzînd că nici patronii lor nu cruţă nimic pentru a spolia publicul, şi nesăţioşi cum sînt, neajungîndu-le lefu­rile grase ce primesc, fără să facă veri o treabă, caută şi „dînşii să facă gheşef­­turi, tot pe spinarea bieţilor asiguraţi. Se ştie că societăţile de asigurare ca să facă cît mai multe afaceri, angajează aşa zişii agenţi sau inspectori achizitori, pe cari îl trimit în toate unghiurile ţarei; aceştia în schimbul unei proviziunî, re­lativ mică, sînt obligaţi de a aduce lu­nar afaceri în sumă de cel puţin 40 000 (patruzeci­ de­ mii) contrariu sînt amenin­ţaţi cu perderea slujbei. Se înţelege că bieţii osmani de frică să nu-şî peardă slujba, aleargă ca nişte ne­buni după asigurări, promit celor nai­vi (şi sînt foarte mulţi) cite în cer şi pe pă­­mînt şi încurcă mai cu seamă oameni, cari abia pot să plătească. „Anticipaţii folosite11 Ce se întîmplă însă ? Mulţi, după tre­cere de cîteva zile numai, se desmeticesc de făgăduielile atrăgătoare ce li s’au fă­cut şi văzînd că nu vor putea urma cu plata, preferă să peardă «anticipaţia» pe care au dat’o agentului drept aconto a­­supra primei rate. La asemenea asigurări societatea le pune cruce sau Intrebuinţînd termenul technic, se trece la «Storno», iar antici­­paţiunile încasate se trec în registre sub titlul de «Anticipaţiuni folosite»; aceste sume încasate fără multă bătae de cap, intră de-a dreptul în buzunarele­ acţio­­narilor. Mulţi dintre asiguraţi însă, plătesc cîte 5 sau 6 ani şi mai bine, pe urmă pentru cine ştie ce motive, nu mai continuă cu plata ratelor ; aceste asigurări sînt de­ a­­sem­enea trecute la «Storno». O speculă infamă Aci începe însă rolul funcţionarilor su­periori, bine­înţeles al acelora din secţia «Vieţeî», căci în aceste articole ne ocu­păm­ numai asupra «Vieţeî.» Aceşti funcţionari, controlează zilnic toate ‘matricolele (fiecare asigurat îşi are matricola sa) caută pe cele «stornate» (în restanţă) şi imediat se pun în legătură cu contractanţii respectivi, propunîndu-le să-şi vînză asigurarea; le fac fel de fel de socoteli şi caută să-i convingă că e maî bine să ia acum banii de la dînşiî, fără dobîndă bine înţeles, căci luînd ba­nii ar putea să-î plaseze mult mai avan­­tagios în alt mod, astfel că pînă la ter­menul cînd trebue să se lichideze asigu­rarea, dînşii (contractanţ­i) ar putea să cîştige mult mai mult de­cît le-ar fi dat societatea. Cesionări stoarse Mulţi par a fi convinşi de aceste soco­teli şi cedează asigurările propunăto­rilor, iar aceştia în virtutea unor acte de cesiune legalizate în regulă, devin pro­

Next