Adevěrul, octombrie 1895 (Anul 8, nr. 2329-2357)

1895-10-28 / nr. 2354

"YI j­v . ra V ANUL VIII.­No. 2354 NUMERUL^IO BANI ABONAMENTELE Încep la 1 şi 15 ale fie­careî lun! şi se plătesc tot­d’auna Înainte: In Bucureşti la Casa administraţiei In Judeţeni Străinătate prin mandate Un an În Ţară 80 Lei; In Streinătate 50 Lei Şase luni . 15 . . . 25 . Trei luni, . . „ . 18 a­n/ Un In streinătate 99 RAHUSCRIPTELE NO SE tNAPOIAZA ADMINISTRAŢIA PASAG. BĂNCEÎ NATIONALE CASELE KARAGEORGEVId edit*a a rm.Em *• tm Bmagi mamam» A «nfA strain ta mm V. AlexaiMM. NUMERULJO BANI ANUNCIURILE In Bucureşti şi Judeţe se primesc numai la Administraţia , în Streinătate, direct la administraţie şi la toate oficiale de publicitate i Anunciul! la pag. IV . . . o,30 b. liniai, * • • f , m a a M, . . . ' a _ fi ftes&tacete 9 M . REDACŢIA PASAG. BĂNCEÎ NAŢIONALE CASELE KARAGEORGEVId Slugi Maria-ta! Ce aţi zice de un om căruia îi dai un picior sau o palmă şi el drept răs­puns îţi zice logdaprosta ? La cira cînd clovnii fac acest lucru, îţi vine să rîzi iar în viaţa privată îl numeşti mişel, pe un asemenea nenorocit. In politică însă se pare că acest lucru se nu­meşte simţ politic, diplomaţie şi cînd cel cu picioarele şi palmele e Regele, faptul celor ce încasează loviturile şi mulţumesc se numeşte dinasticizm. Se ştie cum regele s’a debarasat de conservatori. Cind domniile lor au în­cetat de-a-i plăcea, i-a trimes la pre­umblare, dimpreună cu o foarte de­monstrativă lovitură de picior... care dacă n’ar fi să respect tronul, aşi pu­tea-o numi lovitura măgarului. Conce­­diaţi în chip aşa de puţin constituţio­nal şi cu o bruscheţâ adevărat prusacâ, slugile conservatoare aveau cel puţin dreptul să ridice şi ele glasul şi să protesteze contra acestei dări afară. Primind piciorul regal conservatorii s’au înclinat pînâ la pămînt, au sărutat mina stâpînului şi au plecat rugîndu-i să-şi aducă aminte şi de ei, cînd slu­gile cele noui, vor ajunge şi ele în balul în care erau vechile slugi cînd au fost gonite din „strvici.“ Pe lingă această umilinţă, conser­vatorii au caragiul să ridice ca o teo­rie constituţională acest fapt al rege­lui de a suprima constituţia, de a da puterea după voinţa lui şi a se afirma din ce în ce mai mult ca monarch ab­solut, atot­puternic. Ziarul L’Indépen­­dance Roumaine, a doua zi după că­derea guvernului conservator, a susţi­nut că regele se îndrumează pe o cale absolut folositoare, fâcîndu-se arbitrul dintre partide şi înlocuind prin a sa voinţă, glasul parlamentului. Teoria ziarului francez a fost reluată de cel mai slugarnic şi mai abject dintre po­­liticianii noştri, de D­l Tache Ionescu. In plin club conservator, în tabăra a­­ceasta a concediaţilor şi naufragiaţi­lor politici, fostul ministru de instruc­ţiune a susţinut cu obicinuitul dar inu­tilul sin talent oratoric, că înainte de toate trebue aprobată purtarea re­gelui. Nu s’a şters bine de pe panta­lonii slugoiului, pata cizmei regale şi nenorocitul se gîndeşte deja la mo­mentul, cînd regele ii va face pst! pst! şi-l va vîrî în primul minister conser­vator, dacă pînâ atunci Tache Ionescu nu va deveni liberal! Ceea­ ce se petrece în tabăra foas­­telor slugi ale regelui, se întîmpla în­tocmai şi în sînul domesticitâtei ac­­tuale. Liberalii ce au făcut ei mai mult şi mai bine decît conservatorii ? Par­tid relativ puternic, partid care ar fi putut veni pe calea parlamentară şi ast­fel să ajungă la putere ca stăpîn nu ca slugă, partidul liberal a preferit să se lase ademenit de glasul stăpînu­­lui. A fost de ajuns ca regele să le facă cu degetul, pentru ca aceia cari la 1888 au fost concediaţi tot aşa de brusc ca şi conservatorii astâ­zi, să uite totul şi să se arunce ca şi lupii flâmînzi asupra puterei. Miluiţi şi umi­liţi liberalii ca şi conservatorii, sînt absolut nişte lachei ai palatului, ne­vrednici de a guverna un popor care în sârăcia lui, e mîndru, vrednic şi in­dependent. Şi cînd te uiţi la acest desfrîu po­litic, te întrebi pe cine să despreţueşti mai mult, pe stăpîn sau pe slugă? Pentru mine dispreţul trebue să fie mai mare, pentru partidele noastre istorice. Ele au făcut posibil ca un străin, adus de pe malurile Spre ei, să încalece a­­ceasta nefericită ţară, să-şi bată joc de ea schimbînd regimul nostru con­stituţional, într’o domnie absolută, care îi dă toate avantagiile absolutismului cum şi înlesnirile sistemului constitu­ţional şi care în acelaşi timp aruncă respunderea tuturor faptelor sale asupra manech­inilor ridicoli ce-i servesc de miniştri în acest teatru politic de fan­toşe ! Carol I, ori­cît ar fi de condam­nabil că s’a folosit de imoralitatea oamenilor noştri politici, pentru a trăi din ea şi a-şi înjgheba o monarhie ab­solută, mai vinovaţi sunt totuşi aceia care l’au lăsat să ajungă aici şi să falsifice to­tul în această nenorocită ţară, oare—tre­bue să o recunoaştem—nu a eşit încă din regimul pe care 1848 s’a încercat sâ-l doboare. Consti­țiile. POLITICA ZILEI Netrebnicii liberale D-l Dumba, primul secretar al ambasa­dei austriace in Bucureşti a fost permutat de urgenţă la Roma. Cititorii vor înţelege pentru ce. D-l Dumba, de­şi funcţionar austro-ma­­ghiar, este român de origină şi român de sentimente. Ca bun patriot D-sa a rămas indignat de slugărnicia D-lui Sturdza şi i-a sîngerat inima cînd a văzut pe primul­­ministru al Romîniei cu fruntea plecată înaintea ministrului maghiar şi cînd l’a văzut cum primeşte cu umilinţă să facă cel mai odios act de felonie, să’şi renege trecutul, să trădeze pe romîniî de peste munţi şi să facă ţara de rîs. D-l Dumba care a fost martorul acelei scene penibile cînd D-l Sturdza căuta «să scape printre degetele ministrului austro­­ungar» şi cînd acesta îl readucea sub cal­­cîiul său şi î l silea să facă monarchist ve­cine cele mai slugarnice scuze, D-l Dumba scîrbit a povestit tuturora care a fost ori­gina discursului de la Iași al D-luî Sturdza. Dar imediat D-l Sturdza a cerut pedep­sirea D-luî Dumba, ceea­ ce guvernul aus­triac nu s’a grăbit să facă. Este adevărat că D-l Dumba a fost imediat permutat din București la Roma, fiind­că guvernul ve­cin nu putea menţine în Romînia pe un funcţionar neagreat de guvernul ţarei, dar pentru ca dispreţul ce contele Goluchowsky are pentru D-l Sturdza să fie destul de semnificativ, D-l Dumba a fost avansat. D-l Sturdza e foarte mulţumit, de­o­cam­­dată că unul din martorii mişeliei sale a fost depărtat din Bucureşti, iar cît pentru viitor, obrajii D-sale sînt îndestul de bine pregătiţi ca să primească şi alte palme. Liviu Orb şi sui*d Ştieam că confratele şi amicul meu I. N. Iancovescu a fost tot­d’auna în pole­micele sale de bună credinţă. Văd cu multă părere de rea că m­’am­ înşelat. Ce însemnează oare acest articol inti­tulat Chestiunea naţională, din 24 Oc­­tombre, în care ia apărarea şefului său de astă­zi, încercîndu-se a dovedi citito­rilor săi că nu există nici o contradicţie între Dim. A. Sturdza, opozantul de eri, şi între Dim. A. Sturdza, primul-ministru de astă­zi, în cît priveşte atitudinea sa faţă cu chestiunea naţională ? Numai o pasiune oarbă poate scuza un asemenea articol. Crede oare directorul Naţionalului că a convins măcar pe un cititor de ai săi, mustrănd presa opoziţionistă, care a con­statat şi dovedit retractările actualului prim-ministru în chestiunea naţională ? Rog pe D. I. N. Iancovescu să sacri­fice în interesul său zece bani pentru cumpărarea Adevărului din 20Octombre. In acel numer va vedea contrazicerile șefului său de astă­zi; — în acel numer va citi discursul rostit de Dim. A. Stur­dza în sala Orfeu, şi schimbările făcute a doua zi de Voința Naţională unei de­­clarațiuni de o mare importanță; — în acel număr va lua cunoştinţă de unele pasaje din discursul naţionalist al lui Dim. A. Sturdza şi regretabilele retrac­tări pe care actualul prim-ministru a fost silit a le face în acel rostit la Iaşi, în sala Pastia. In cît priveşte importanta declaraţie făcută în sala Orfeu de Dim­. A. Sturdza, susţin că ea este reprodusă în Adevărul în mod foarte exact. Eram faţă la acea întrunire, şi am scris-o imediat în car­netul meu. Nu este mai mare orb de­cît acel care să refuză a vedea, şi mai mare surd de­cît acel care să încăpăţînează a nu auzi. Dacă D. I. N. Iancovescu, pentru ne­norocirea lui şi a numeroşilor săi amici, a căzut în categoria îndărătnicului descris mai sus, o regret foarte mult, dar declar că polemica cu Naţionalul devine impo­sibilă. A. V. B. Sfârşit de veas . Am zis în nenumărate rîntturi că burghe­zia noastră e o ruşine nmtru ţarii şi pentru omenire. Domnia burgheziei liberal« ne-a fost descrisă în mod însnilimînhător de con­servator». Iată acum o« descripţia na dă Voinţa Naţională despre burgh­ezia conservatoare: „Statul în întregimea lui fu covîrşit de ilegalitate si de imoralitate.“ In administraţie: „Casier», prefect», primari, sub­prefect», nici o speţă de administratori nu rămase neilus­­trată de prevariesţiune, de devastare si de brutalitate împinsă piuă la crimă Se jupul şi se tortură In administraţie ca într’o Vlă­­sie.“ In armată: „Domnia bunului plac, a favorurilor revol­tătoare şi a dezordine», ajunse la culme.“ In instrucţia publică: „Ministerul ajunsese un focar de infecţie morală.“­ I» instrîie: „Un procuror ge lălăe într’o fericire scan­daloasă, inesplicabilă; cheltueşte mai mult de­cît un milionar, fără a avea alt venit de­cît leafa; colindă străinătatea; ia loc prin­tre marii jucători de cărţi de apa la marile staţiuni balneare ale Europei; se răstoarnă regulat în trăsurile cele mai elegante din Capitală şi stropeşte cu noroi­­i pe trecători, pentru a’şi mări­­apetitul, toate apetiturile, la şosea, în lumea elegantă, în lumea boga­ţilor; nu ia cuvîntul în nici un proces de la secţia sa; nu «pire de­cît ca figurant la juraţi ; în Cişm­igiui este pălmuit de o femee; rumoarea publică îl acuză de viaţă desono­­rantă; devine subiectul favoritul cronicelor scandaloase; legitimează acuzaţiuni oribile.“ Şi aşa mai departe. Credem că Polonia, în ajun de a pieri, nu se găsea într’o stare mai putredă ca noi as­­tă­zi. Vremea e a războiiî, cînd se cer virtuţi mari şi entuziasm colosal,­­ peri-vom oare fiind­că prostituţia, vioiile de tot soiul, pu­treziciunea morală şi materială au­ cuprins toată burghezia noastră ? Iată unde ne-a adus elita socială! Şi cine să ne scape ? Alegătorii cu cens ? Scîrbă şi ruşi­ne ! Lynx SATIRA zilih Tumba D-l Dumba, secretarul ambasadei austro-ma­­ghiare din Bucureşti s’a dus tumba fiind­că a dat de gol pe Conu Mitiţă. Adică atunci cînd Conu Mitiţă s’a dat tumba în faţa D-lui Dumba, Dumnealui credea că pardonul are să­­ rămîe secret, lucru ce nu s’a întimplat. Acest mic neajuns nu poate supăra de loc pe marele partid care lucrează sub ospiţiul lui Ion Brătianu, precum spune confratele nostru Pol. ..gigîrtu, căci şi Christos a zis : cînd Golu­­chowski îţi trage o palmă întoarce’l şi... par­donul ca să-ţi tragă un picior. Primul ministru poate fi, însă, mîndru că, dacă G­oluchovsky l’a umilit şi dacă Dumba l’a făcut de rîs, are în schimb aprobarea lui Cociaş şi a lui Berceanu de la Brăila cari l’au primit ca pe un învingător întocmai precum Romanii au sărbătorit pe Domiţian, omorîto­­rul de muşte, cînd s’a întors cu picioarele Da­cilor în pardonul Dumnealui. Iar acei cari pretind că Mitiţă Sturdza este un om mic se înşeală şi acel cari pretind că, de cînd a venit la putere s’a micşorat şi mai mult, se înşeală şi mai tare. Tocmai de cînd a venit în capul guvernului Mitiţă Scuza a crescut, el a crescut cu două palme, cu pal­mele primite de la G­oluchovsky. -----------------------------------------------------------­Vax. Frumos ddhiar Politician» de la Brăila au făcut D-lui Mitiţă Sturdza o primire triumfală. Se spune că, prin îngrijirea comitetului par­tidului cele mai multe case şi prăvălii erau decorate cu steaguri şi că mahalalele au fost răscolite pentru ca lume multă să iasă întru întîmpinarea şefului. Şi pentru ce aşa de mare sărbătoare ? Pe° cit mi-aduc aminte în ţara aceasta au trăit oameni ceva mai mari şi ceva mai însemnaţi de cît D. Dimitrie Sturdza, au fost Brătieniî, Rosetti, Cogălniceanu, dar nici odată brăilenii n’au scos stea­guri la venirea lor şi n’au îmbrăcat, cu atîta ostentaţiune, haina de sărbătoare. Pentru ce? A fost cu atît mai ciudată această de­­monstraţiune cu cît ea venea a doua zi după scuzele nedemne pe care D. Sturdza le făcuse maghiarilor, scuze care se ştie acuma, au­ fost impuse şi dictate textual de câtre reprezentantul Austro-Ungariei in Bucureşti. Liberalii brăileni au sărbătorit pe D. Sturdza fiind­că a ştiut să se umilească, fiind­că a batjocorit ţara, fiind­că a re­înviat regimul consular, cel de tristă me­morie, cînd consulii bateau din picior şi ţara pleca fruntea. Liberalii din Brăila au adus un omagiu feloniei şi şarlata­­nizmului politic şi au dovedit prin acea­sta că n’au convingeri, că nu înţeleg ni­mic din cestiunea naţională, că sînt nu­mai o mină de politicianî adunaţi îm­prejurul drapelului căpătuelei şi atîta tot. Este atît de umilită poziţia D-luî Sturdza în­cît ziarele liberale nu îndrăznesc să-i ia apărarea faţă cu ruşinoasele declara­­ţiuni ce a făcut la Iaşi. Ziarele liberale tac şi înghit, ele îşi înghit ruşinea dar SAMBATA 28 OCTOMBRE 1895 le lipseşte puterea ca să apere o cauză atît de ingrată. D. Sturdza este judecat şi avea mare nevoe de consolaţia amicilor săi politici. Numai oamenii cu oare­care experienţă ştiu cît de lesne se evaporează aceste po­pularităţi practice, care nu se reazemă pe nimic temeinic, şi pe care le pro­voacă numai meşteşugirile politicianilor. Toate sînt bune: D. Sturdza a fost a­­clamat, casele au scos steaguri în calea sa, dejunuri şi bancheturi i s’au dat des­tule , dar cum rămîne cu umilitele scuze de la Iaşi ? O şarlatani, şarlatani ! Dragoş. TIPURI Ministrul cel mai simpatic publicului şi cel mai antipatic colectivităţe. Orator popular, pentru liberali Cleone cel fără de ruşine, pentru cei de la Bancă adversarul caşcavalului, pentru Voinţa Naţională omul cu alegerile boacăne Biele la toată lumea de cînd e ministru, satis­facţia lui e nemărginită, e plin de iluzii şi de încredere în sine, şi îşi închipue, cu seriozitate, că o să poată sta ministru chiar mai mult de un an Măsurile sale ultra-liberale au alarmat pînâ şi pe D Petrache B­radişteanu care ştie Dumnea­lui cum se fac alegerile serioase şi care a recla­mat la Clubul partidului să se ia măsuri severe ca nu cum­­va să reînvie vremurile di la Şapte Nuci. Cu toate că e foarte popular n’are partid, cu toate că mii şi zecimi de mii de voturi îl aclamă prin întruniri şi pe stradă, voturile fug în­tot­­d’auna de dînsul şi se adresează de ordinar oa­menilor nepopulari. Pasiunile sale predominante sînt: politica, caii şi Viena. Prin Viena înţeleg şi femeile căci tri­bunului îi place femeia dar femeia care costă eftin. Are de multe ori vorbe de spirit, e muşcător şi nu iartă nici­odată. Pe Carada nu l’a ertat de­cît în ziua cînd a venit la minister. In ziua aceea de entusiazm era în stare să erte și pe D. Ferîb­idi. ---------------------------------------------------­ Tribunul Vardalabum Un sfat tardiv D. Sturza a citit dăunăzi decretul de dizolvare —deci sîntem la plini perioadă electorală, deşi nu-i anunţată încă nici o întrunire şi n-au în­ceput încă să curgă declaraţiile de principii... vin şi piese de 5 lei. Totuşi d. Sturdza o fi simţind niţică emoţie cînd se gîndeşte la alegerile cari vin şi la re­zultatul lor. Ce-i drept, în ţara rominească, nu s’a întimplat încă nici odată ca un guvern să nu obţie majorităţi zdrobitoare. Dar năluca alegerilor libere evocată de d. Fleva, ori cît n’ar lua-o în serios, îl nelinişteşte şi din cînd în cînd îl turbură visul dulce al putere!. In aceste împrejurări îmi pare rău că nu m’am sculat mii de dimineaţă ca să-i dau un simplu şi foarte util sfat d-lui preşedinte al consiliului. N’ar fi fost oare mai simplu din partea d-sale de a nu mai dizolva corpurile legiui­toare şi a se expune surprinderilor pe cari le pot aduce «alegerile libere», şi a continua mai bine cu actualele camere ? Cu regret, dar d. Sturdza, deşi bătrîn po­litician, nu cunoaşte încă politicianizmul. Fie sigur că nici alegerile cele mai nescrupuloase nu-i ar asigura o majoritate atît de puternică ca aceea pe care ar fi găsit-o în parlamentul dizolvat, dacă ar fi făcut apel la onorabilii reprezentanţi ai ţărei. Schimbarea Iseceştilor şi Corlăteştilor cu Dimanci şi Ştefăneşti nu merită atîtă durere de cap, atîtă muncă, atîtă compromitere. Aş vrea să văd citi membri ai majorităţei conservatoare ar fi refuzat să se tocmească mameluci la d. Sturdza. Cele 10 degete ne-ar ajunge ca să-i numărăm. Atuncea de ce alegeri noi şi încă «alegeri libere» ? Mare greşală a făcut d. Sturdza. Să înduri toate emoţiile pentru agonisirea unei majori­tăţi, cînd ai o majoritate gata, conștientă de rolul ei, — asta-i cea mai mare pierdere de vreme. ...Din nenorocire însă, sfatul meu vine prea tirziu, Vlad. -----------------------mp------------------------­ Criză misterioasă (Corespondenţă particulară a Adevărului) Sofia, Sil Octombre, 1895. Criza misterioasă. Şmecheria lui Stoiloff. - Guvern de minciunoşi. - Escrocherie constituţională. -- Situaţia în­ Ma­cedonia — Asasinat Criza misterioasă Viaţa politică de aci a început să devie veselă, şi din serbări nu mai eşim. Joi a avut Ioc deschiderea Sobranieî şi după cum a­î văzut deja din cele ce Agenţia ronaînă v’a comunicat, totul s’41 petrecut în cea mai perfectă ordine; nimeni n’a fost omorît, nimeni n’a fost flue­rat, ba zicea Agenţia romînă prin noutăţile pe cari le are de la Agenţia balcanică cum că uratele pe tot parcursul Prinţului n’au mai încetat. Cam exagerează agenţia subvenţionată de guvernul bulgar, căci, de­şi am fost faţă la trecerea Prinţului, n’am auzit nici o jumătate de ura şi e curios că reprezen­tantul Agenţiei balcanice se afla tocmai Ungă mine! Un lucru insă a uitat să vă comunice agenţia şi anume: Criza minis­terială care s’a întimplat cu 2-3 ceasuri înainte de deschiderea Sobranie»,din cauză cet Prinţul n’a voit să semneze discursul tronului făcut de Stoiloff şi în care se promitea apropiata botezare a succeso­­rului tronului. Partizanii guvernului cre­deaţi că deec nu se face aceasta, Rusia s’ar supăra. De­ aceea Stoiloff se văzu silit ori să demisioneze, ori să găsească un mijloc de scăpare. Şmecheria lui Stoiloff Stoiloff şi-a dat demisia pentru a speria pe Prinţ cit şi pe partizanii lui silindu-î ast­fel să cedeze. Deschiderea Sobranieî s’a aminat pentru fi­are p. m., cînd Stoiloff, de conivenţă cu Prinţul găsi următorul mod de a împăca şi capra şi varza: Prin­ţul, zise Stoiloff partizanilor săi, este de­cis să abdice dacă cenţi musai menţio­narea în mesagiu a botezarei Moştenito­rului. Actul de abdicare l’a şi semnat. Prinţul ar voi insă să vă mulţumească şi pe D­v. şi de aceea m’a autorizat a vă spune că îndată după răspunsul la me­sagiu unde se va exprima dorinţa Sobra­­niei de a boteza pe Moştenitor, Prinţul va lansa un manifest către poporul bulgar anunţîndu-i marea noutate că la 18 ia­­nuarie, aniversarea naşterea Prinţului va avea loc şi botezarea Prinţului Boris. Acest răspuns a mulţumit pe deplin pe o parte din deputaţi şi ast­fel Stoiloff a scăpat şi de astă dată cu faţa curată; de­­misiunea a fost retrasă şi Sobrania des­chisă ! Guvern de minciunoşi Gurile rele spun însă că totul e uioslav» (tufă de Veneţia) şi că chestia manifestu­lui e numai o manoperă spre a înşela pe pe vre-o ciţî­va slabi de îngeri, căci Prin­ţului nu i-a venit un moment in minte să promită aşa ceva, dar că lasă pe Stoiloff să facă ce vrea, ştiind că cel ce se va com­promite va fi tot Stoiloff. Cea mai bună dovadă ,că gurile rele au dreptate e că ministrul de externe Nacevici a declarat agenţilor diplomatici ai marilor puteri că nimic din toate ce se vorbesc nu e adevărat şi că n’o să mâncăm turtă dulce la botezul micului Boris! Acest moft in­ventat de Stoiloff e însă caracteristica In­tre­gei situaţiuni politice bulgare,­­căci nu ştiu dacă se mai găseşte o ţară sau vre­un oraş în lume *unde sâ se mintă atîta cit se minte In Sofia. Unde te întorci dai peste o minciună. Totul minte aci şi cu drept cuvlnt am putea zice că ne găsim pe un vulcan de minciuni. Escrocherie constituţională Sobrania a început încă de joi să lu­creze şi nu înb­ia şedinţa a comis deja un act anti-constituţional. Cu toate că con­stituţia bulgară spune clar ca şi cea ro­mina, franceză, belgiană, etc., că biuroul Camerei şi preşedintele se alege la înce­putul sesiunei, majoritatea din Camera bulgară a găsit că prin aceasta se înţe­lege cum că preşedintele se alege odată pentru toţi 11 ani şi ast­fel preşedintele de anul trecut trebue să rămie la local sail. Opoziţia a protestat, dar a rămas cu pro­testarea ! Miine Camera va începe discuţia la răspunsul discursului tronului; se speră că vom avea interesante lucruri de văzut. Situaţia în Macedonia, Asasinat In Macedonia după ştirile ce ne sosesc de acolo, lucrurile s’au înăsprit; şi cu toate că încputul noueî revoluţiunî de cr­eam 2 săptămini a fost cu totul stins de numeroasele trupe ce se găsesc în Mace­donia, comitetul însă lucrează cu mai multă activitate de cît ori-cînd şi aşteaptă momentul spre a se manifesta din nou. Un voevod maadonian anume Ivanciu Zuge şi-a arătat zilele astea voinicia in contra jandarmilor bulgari, căci refugiindu-se pe teritoriul bulgar şi un comisar ca doi jan­darmi voind să’l aresteze, curagiosul voevod trase revolverul şi dintr’o singură lovitură culcă mort pe comisar, răni apoi cu cu­ţitul pe jandarmi şi se întoarse în munţii Macedoniei­­ Cop»

Next