Adevěrul, noiembrie 1895 (Anul 8, nr. 2358-2385)
1895-11-26 / nr. 2381
ANUL VIII.—No. 2381 NUMERUMO BANI ABONAMENTELE ÎNCEP LA i SI 15 ALE FIECAREl L fi «e plătesc tot-d’auna Înainte: tn BvmrttfX la Casa administrației ,n Î&.S Strein&UOe prin mandat« Un an tn Țară SO Lei, in Streinătate Şase luni. .15. _ Trei luni. . 8 * . * Va acHit la streinătate M tauri MANUSCRIPTELE NU SE ÎNAPOIAZA ADMINISTRAŢIA PASAJ, BANCEI NAŢIONALE CASELE KARAGEORGEVICI EDIŢIA A TREIA, DUMINICA 26 NOEMBRIE 1895. NUMERUL 10 BANI ANUNCIURTLE in Bucureşti şi Judeţe se primesc numai la Administraţie in Streinătate,, direct la administraţie şi la toate oficiele de publicitate Anunciuri la pag. IV . . . 0,30 b. liniă * eu HI* • • %r~ te® m HL , I , ăt ■ • • a fl lidiwdi I ta» DU iaumer TOohlik 90 Răni REDACȚIA V \y PASAG. BAncei naționale casele karageorgevic! Al «oftt «treia Sa Un partid cu mai puţine pofte şi cu mai multă pătrundere a lucrurilor politice de cum este partidul liberal ar trebui să fie întristat de marele săli triumf. Căci acest triumf nu dovedeşte nici tăria partidului liberal, nici slăbiciunea opoziţiuneî; el dovedeşte, pur şi simplu, numai păcătoşia corpului electoral, neruşinarea factorilor de alegeri şi activitatea regimului nostru reprezentativ. Cînd, la 1888, liberalii au fost zdrobiţi în alegerile prezidate de către D-l Theodor Rosetti, am ţinut în Lupta exact acelaş limbagiu ca şi acela pe care îl ţin astăzi, şi am arătat cît desgust trebuie să ’ţi inspire în ţara aceasta lupta politică. Şi aiurea, şi în străinătate cad guvernele şi corpul electoral părăseşte vremelnic partidele dar nicăeri încă n’am văzut anihilări ca cele ce se îrtîmplă la noi. In 1876 cînd a căzut cabinetul Lascăr Catargiu, alegerile generale au dat în Cameră un singur conservator pe prinţul Ştirbei. In 1888 după căderea lui Ion Brătianu, alegerile D-lui Theodor Rosetti au dat două liberali pe D. Tache Trotopopescu şi pe D. Stanian. Aşa că sistematic corpul electoral distruge, desființează, anihilează partidele căzute de la cîrmă. Cu toate acestea marele justiciar, acest corp electoral pe care astăzi liberalii îl înalță la ceruri, este un politician foarte prudent, el, ca or şicare candidat la favorurile bugetului, nu se pune niciodată rou cu guvernele dar pune întotd’auna la rezon pe opoziţionişti. Opoziţiunilor le dă invariabil lecţiunî, vecinie pedepseşte cu toată asprimea pe cei căzuţi însă cu guvernele se poartă blajin şi le tolerează toate infamiile. Din această hotărîre a corpului electoral de a fi cinic şi laş rezultă că ţara noastră este unica din toate ţările cu regim reprezentativ unde să se poată alege parlamente fără un singur opozant. Nu cunosc o singură ţară care să dea lumei exemple atît de ruşinoase. Am văzut în străinătate partide politice căzînd pentru crime, în urmă ţara le-a zdrobit, le-a redus dar nici o putere omenească nu le-a putut anihila. Partidul bonapartist s’a prezentat în alegeri a doua zi după cea mai teribilă catastrofă naţională, în urma unui rǎzboiu dezastruos şi a pierderel celor două provincii, dar partidul acesta a figurat în parlament şi a rămas pînă astăzî. In Anglia partidul liberal a fost crîncen bătut la ultimele alegeri, en- *glezii spun că a fost zdrobit, dar în toată nenorocirea lui partidul liberal a rămas în Cameră cu 200 deputaţi din 600, iar şefii săi au fost aleşi în mare parte. Să luăm exemple de unde poftiţi din ţările cele mai culte şi din cele mai inculte, din ţările cu sufragiul restrîns ca şi din cele cu sufragiul universal, să ne oprim la statele cele mai bătrîne, dar nicăeri nu vom întîlni spectacolul jalnic pe care ni-l oferă iubita noastră ţară. Să nu mai vorbim de Serbia unde ► alegătorii trec prin gloanţe dar nu capitulează. Dar iată Bulgaria, în parlamentul bulgar opozanţii întrec o treime şi chiar sub dictatura lui Stambulov, adversarii guvernului pătrundeau în Sobranne. Cu toate aceste exemple liberalii jubilează pentru înfrîngerea radicală a opoziţiuneî fără să cugete că ursul care joacă astăzî în bătătura conservatoare a jucat acum opt ani în bătătura liberală precum va mai juca şi pe viitor. Această păcătoşenie a corpului electoral măreşte tot mai mult puterea Regelui; ea a deschis era guvernelor personale, ea va contribui ca această eră să se statornicească. Liberalii au protestat opt ani de zile în contra chipului în care suveranul a concediat pe Ion Brătianu, conservatorii vor protesta la rîndul lor în potriva felului în care Regele a trimes acasă pe D. Catargiu, și cu toate aceste amîndouă partidele au contribuit să corupă colegiile şi amîndouă s’au înveselit în faţa celor mai laşe acte ale D-lor alegători. Această stare e de plîns. Cînd din o sută şi mai bine de scaune pentru Senat opoziţiunea de abia poate cîştiga unul, şi cînd toţi şefii ei, toţi fruntaşii, toate capacităţile, toate talentele nu găsesc graţie în faţa urnelor, te cuprinde un neînvins desgust pentru politica romînească. Dacă tot aşa se vor petrece lucrurile pentru Cameră—şi probabil că tot aşa se vor petrece—guvernul va rămîne fără control în parlament şi va fi absolut stâpîn al situaţiunei. Atunci numai vor înţelege liberalii că o victorie, prea mare costă întotd’auna prea scump. Const. C. Bacalbaşa. UN TRIUMF cul de activitate profesorală şi ştiinţifică, unul pe socoteala celuî-l’alt, ar fi trebuit şi ar fi putut fi regulată ă l'amialele de D. Maldărescu, dacă D-sa s’ar ocupa maî puţin de rivalităţi politice şi personale şi ceva mai mult de cele ce stau în atribuţiile D-sale. Lucrurile n’ar fi ajuns la regretabilul scandal care a compromis pe D. Petrini şi a făcut un rău neasemănat studenţilor din anul al 3-lea, rămaşi fără sală de medicină operatorie, — dacă D. Mardărescu în loc să încurajeze pe D. Petrini-Paul în pretenţiile sale exagerate, ar fi căutat să împace lucrurile. Nefăcînd aceasta, a silit pe un om drept ca D. Poni să justifice un act arbitrar, iar facultățea de medicină ale cărei interese și al cărei prestigiu e dator să apere, îi a adus o pagubă serioasă. D. Măldărescu e un decan foarte ciudat. Vlad. HAIBA ZILEI Mare veselie. In partidul socialist , mare veselie, se jubilează, se iluminează. Iar Nădejde bea bere de-o marcă nemţească, cade la acte de generozitate şi tolerează chiar halba cu guler. Motivul jubileului, este că dacă nu s’a ales nici un socialist la Senat, în schimb şi conservatorii au păţit la fel. Boulangerul partidului, D. Georges Pamandy, care de două săptămînî îşi pregăteşte căderea la Brăila, se simte foarte fericit în proi scitul său, iar Iancu Nădejde ţine întruniri în Bucureşti în coloarea sa naturală, adică în Coloarea de Negru. La urma urmelor are să fie un talmeş-balmeş general, o să cadă şi socialiştii şi conservatorii numai vorba ţiganului . „Tocmai pe tocmai de la iei a murit unul de la noi a rămas unul Vax. CIUDAT DECAN Comunicatul dat de ministrul instrucţiunii pubice în chestia diferendului de la facultatea de medicină dintre D. dr. Petrini Paul şi D. colonel Demostene, e cît se poate de nesatisfâcâtor. E adevărat că nu-i tocmai plăcută dilema in care era pus D.. Poni, anume sau să-şi calce pe conştiinţă şi să dea dreptate D-lui Petrini Paul, sau să-şi facă traiu rău cu politicianii colectivişti de la universitate recunoscînd că special în cazul de faţă, D. colonel Demostene e în dreptul său, ori maî bine zis neîndreptăţit. De la cine însă să ne aşteptăm la oarecare imparţialitate, în actualul minister, dacă nu de la D. Poni, şi mai ales într’o chestie care -1 interesează nu numai ca ministru, dar şi ca profesor universitar ce este ? Găseşte D sa că demn pentru universitate şi pentru corpul profesoral, ca un profesor—D. Petrini-Paul—să uzeze de o violenţă dezgustătoare pentru a se pune în proprietatea unei săli, aruncînd afară mobilierul, cum obicinueşte primul mahalagiu ciar vrea să-şi facă un gust cu chiriaşul ? D. Poni să mulţumească onorabilului decan al facultăţeî de medicină, D-lui Măldărescu, pentru situaţia penibilă în care se află. Toată neînţelegerea asta dintre D-niî Petrini Paul şi Demostene, cari în definitiv n’au altă ambiţie decît a-şi mări cer CANDIDAŢI I I). B. P. Easdit s’a prezintat la Universitate in calitate de candidat independent pentru scaunul de senator. Ca om de ştiinţă, B. P. Eastett este un bărbat fruntaş, un bărbat eminent. Iemma sa vor rămîne o mulţime de mari opere care vor dovedi o putere de muncă extraordinară, cunoştinţe imense, o vigoare de minte fenomenală. Acum în urmă s’a întîmplat o întrerupere în mintea savantului nostru : a întrunit în drum spiritizmul şi s’a împiedicat de el. Precum reiese dintro scrisoare publicată în Lupta D. Hasdeil şi-a pus candidatura la scaunul de senator al Universitâţei numai pentru a combate pe D. Maiorescu cu care o fi avînd ceva de răfuit. Ca toţi oamenii plini de pasiuni vii I. Tunsdeu merge cam departe cu, critica faţă de rectorul Universitâţei căruia îi tăgăduieşte, cel mai mic merit. Evident că, atunci cînd şi-a pus candidatura). Ilasdeil nu spera, să fie ales Spiritele nu degeaba stau de vorbă cu Ds. Vardalabrm. B. P. Hasdeu Negoţul triumfă Partidul liberal merge din concesiuni în concesiuni, din cedare în cedare. Se ştie nemulţumirile ce au produs printre comercianţii din Capitală, lista candidaţilor pentru alegerile din Bucureşti. Protestele curgeau din toate părţile şi la Club era o adevărată ridicare de scuturi a tuturor negustorilor cari pretindeau că au drepturi în partid . Se desconsideră comerciul Capitalei, ,,cetatea liberalizmului11, strigau unii pe toată ulița Lipscanilor. In paranteză fie că această citare a liberalizmului pe tot timpul guvernului trecut a cam dat cinstea pe ruşine şi coatele cu stăpinirea. Aceasta probabil a avut în vedere şi comitetul central cînd n’a prea ascultat glasul comerciului şi a alcătuit lista din alţi candidaţi cari au dat mai mari probe de fidelitate pe timpul jalnic al Opoziţiunei. Protestările însă au ajuns prea puternice. Nemulţumiţii ameninţau pur şi simplu cu trecerea la opoziţiune, şi partidul liberal care deja are în germine atîtea dizidenţe nu avea de loc gustul să mai încerce şi o dezidenţă a comerciului. Aşa fiind DL Gogu Cantacuzino, benjaminul partidului, sa hotărît a se sacrifica pe altarul liberalismul A. D sa se va alege la Huşi şi locul din Capitală va fi ocupat de bancherul Nae Moroeanu, unul din acei cari făceau mai multă gură şi se făcuse port drapelul nemulţumirilor neguţătoreşti. Şi astfel partidul a trebuit deci încă odată să cedeze şi nu va fiprima și nici ultima lui capturare. Sfinx. Un clişeu mai puţin pe lingă alte multe morale cari reies din alegerile de faţă, mai este una pe care o putem rezuma în modul următor : Guvernul liberal a cîştigat pe de o parte o majoritate zdrobitoare, ba chiar unanimitatea, iar pe de alta a pierdut dreptul la un clişeul foarte util şi foarte uzitat de guverne. Anume, ministerul D- luî Sturdza nu-şî va putea motiva lipsa de activitate reformătoare prin cunoscutul pretext că „ opoziţia prin obstrucţionizmul eî şi veşnicile interpelţiunî ţine Camera în loc şi o împiedică de a se ocupa de chestii serioase». Clişeul acesta e pierdut. In parlament n’o să fie maî de loc opoziţie, şi adversarii pe care i vor lăsa să pătrundă nu vor fi din stofa acelora care sunt în stare să facă «obstrucţionîzm». Ce se va face D. Sturdza şi... unanimitatea D-sale fără acest clişeu preţios ? Unanimité oblige—dacă ne e permis să variam dictonul—deci în lipsă de «obstrucționizm» să vedem ceva reforme! Cert. Bătuţi în casa lor Cele două colegiide Senat şi-au dat verdictul: el este dezastruos şi ruşinos pentru partidul conservator. Colegiile senatoriale sunt compuse din elita socială, din tot ce conservatorii cred mai inteligent şi mai independent. Cînd vor să combată votul universal, Domniile-lor au acest argument, că lărgirea colegiilor ar da puterea în mina maselor ignorante care ar înăduşi glasul independenţei şi al inteligenţei reprezentat prin păturile culte. Idealul conservatorului adevărat şi conştient este să strîmteze din ce în ce mai mult colegiile, aşa că în ele să nu fie ca alegători decît oameni bogaţi şi cei prezaraţi inteligenţi, adică profesiunile libere. Ei bine ! acest ideal este aproape îndeplinit de colegiul Itu şi al II-lea de Senat, unde bogătaşii şi profesiunile liberale sînt stăpîne. Nu se vede picior de ţopîrlan printre alegătorii Senatului. Cu toate aceste, tocmai aceste colegii s’au pronunţat contra domnilor conservatori, întrebarea este : de ce s’au pronunţat ele astfel ? Pot fi două ipoteze . Una e că partidul conservator a pierdut în timp de două luni încrederea corpului electoral şi în acest caz el este menit să dispară de pe arena politică. O altă ipoteză este că acest corp electoral e tocmai cel mai venal, cel mai guvernamental, cel mai conrupt şi care, tocmai fiind că-î alcătuit din oameni bogaţi, este astfel. Şi atunci cum rămîne cu argumentul principal al reacţionarilor contra votului universal ? Dacă în adevăr — şi aşi este — colegiile strimte şi alcătuite din clasele stăpînitoare şi zise culte, dau asemenea rezultate dezastruoase chiar şi pentru conservatori, e de mirare ca ele mai pot găsi apărători şi apologişti. In tot cazul ne pare bine că vedem partidul conservator căzînd victima propriei sale armate. C. M. Putere morală Nimeni nu poate tăgădui că politicianii noştri sînt îndeobşte buni actori, cari îşi cunosc bine rolurile şi se identifică cu ele de multe ori atît de perfect încit mai se înşală chiar pe el însuşi. De pildă, slnt sigur că chiar Delavrancea, cînd se află în toiul declamaţiei melodramatice în care excelează atîta, trebue să fie convins adesea, că e un om de stat căruia ţara rominească ii va datori mult şi pe care posteritatea îl va înscrie în cartea de aur a Istoriei. Cu toate acestea, deoarece chiar actorii geniali de multe ori îşî uită rolul, cînd o pornire puternică a firei lor adevărate vine să tulbure masca artificială pe care pentru o clipă au pus o, ?iu trebue să ne mirăm, că şi în discursurile şi articolele politice ale politicianilor noştri se strecoară cîte o dată fără voia lor cite o vorbă sinceră, care pune în evidenţă firea lor adevărată în contrast cu caracterul nereal pe care, şi lau însuşit. Voinţa Naţională, în revista de ieri, intonează un imn pindaric în onoarea Naţiunea, care a ştiut să discerne pe adevăraţii patrioţi, pe oamenii politici desinteresaţi cari râvnesc puterea nu din veri-un interes personal—Doamne fereşte—ci numai pentru a putea colabora la fericirea ţarei, pentru a putea expedia urgent naţiunea în sinul lui Abraham. Foarte frumos, nu e aşa ? Dar din nenorocire matura alungată pe uşă, se întoarce prin fereastră, şi în mijlocul strofelor triumfale tipărite cu cicero în primele coloane ale Voinţei se străcoară tiptil următoarea frază. Din 60 de representanţî ai colegiuluî I de senat, nu s’a ales de cât un singur candidat din oposiţie, D. Brabeţeanu, la rtomanaţi, şi acesta nu este un conservator, ci un liberal nemulţumit, şi mai drept, un om care n’a avut destulă putere morală de a rabda. N’a avut puterea morală de a răbda ! Să rabde ce ? Ca naţiunea să fie mîncatâ de vie de antropofagii reacţiunei ? Nu, căci ăsta nu e un motiv ca să dai mina tocmai cu această neagră reacţie. N’a avut răbdarea să mănînce „ pinea amară a opoziţiei», să privească cu jind cum alţii îşi fac trebşoarele şi-şi rotunjesc patrimo ■ niile. N’a avut răbdarea de a aştepta să vie din fruntea bucatelor» odată cu întreaga tovărăşie, n’a avut măcar cinstea hoţească de a nu-şi trăia asociaţii întru gheşefturi. Şi iată cum o simfonie atît de frumoasă poate fi stricată printr’o mică disonanţă t ot. Colectiviştii şi Fleva Voinţa Naţională sub pretext de a glorifica izbinda partidului national-liberal in alegerile colegiului I-iu de Senat, împre două lungi coloane de revistă cu doleanţe ipocrite pe socoteala D-luî Fleva. După organul colectiviştilor sadea ar urma că ministrul de interne s'a înţels cu conservatorii ca să impedice noţiunea de a-şî exprima voinţa în favoarea liberalilor, şi că numai graţie popularităţeî marelui partid manoperile de trădare ale D-lui Fleva n’au reuşit. „ Libertatea alegerilor a existat numai pentru opoziţie“ zice Voinţa Naţională. Şi ştiţi de ce ? Fiindcă prefecţii au avut ordin să-şi caute de treaba pentru care sunt numiţi şi să nu se amestece în alegeri de oarece legea nu permite aceasta, fiindcă funcţionarii numiţi de guvernul conservator n’au fost destituiţi fâră motiv, pentru a face loc unor creaturi liberale , fiindcă consiliile comunale conservatoare n’au fost dizolvate in mod arbitrar, pentru a permite alcătuirea de comisii interimare cu menire liberalo-electorală. Prin urmare ministrul de interne lucrind în mod legal și ferindu-se de abuzuri, a trădat cauza colectivităței. De unde urmează că pentru a fi un perfect colectivist trebue să calci legea Soc. Un servicii păcătos Serviciile noastre publice îşi arată incuria în toate împrejurările. Ce e mai primejdios însă e că în anumite ocazii această incurie e atît de absolută încît numai printr’o minune extraordinară, nu se produc nişte nenorociri de o extremă gravitate. Dintre toate serviciile publice însă cel maî înapoiat, şi cel maî incapabil şi cel mai prost organizat e serviciul pompierilor. Nu ştim ce sume se cheltuesc cu întreţinerea lui, nici modul lor de întrebuinţare, nici asupra cui cad responsabilităţile, dar fapt este că-î de o primitivitate aziatică. Inchipuiţi-vă că tribunalele nu s’ar fi mutat încă de lîngă teatrul liric. Enumărarea consecinţelor din care una ar fi mai dezastroasă ca cea-l’altă, e de prisos. Un avant-gont al gravelor dificultăţi cari ar fi decurs în acest caz atît pentru justiţie cît şi pentru populaţie, am avut deja acuma patru ani, cînd, cu prilejul unui alt incendiu, a fost distrusă o parte din arhivele tribunalului. O fericire este că tribunalele s’au mutat. Gîndiţi-vă numai ce s’ar fi întîmplat dacă palatul de justiţie nu s’ar fi terminat de cît peste cîte va luni! In sarcina unui serviciu atît de păcătos e lăsată siguranţa unui oraş întreg! Vrajbă