Adevěrul, septembrie 1896 (Anul 9, nr. 2624-2648)
1896-09-26 / nr. 2645
AWIJK IK ns. £845 NUMERUL 10 BANI ABONAMENTELE ÎNCEP de LA 1 Şi 15 ALE FIECÂRLI LUN şi Be plătesc tot-d’a una înainte In Bucureşti la Casa administraţiei In Judeţe şi StreitwUate prin mandate poştale Un an în Ţară 30 Lei;; -u Si. ems.tat* 50 La Şase luni 15 , , „ 25 » Trei luni 8 „ » , 13 . Cu »sub U sinitiut* HO ttaS MAHnSCRIPTILE RU SE ÎNAPOIAZĂ ADMINISTRAȚIA FASAQi 8ÄNCE1 NATIONALE CX'ESJ-kESF OiN îMo. SSS) ía fereresti Romane de cufu strein in casaf V. AJesiast5rî G SfiPTEMBRl mm CUREŞTI şi JUDEŢE se primesc muu Ia ADMINISTRAŢIE Ia STREINATATE, direct numai la »dlosinta traţia şi la toate Oficiile de Publicitate Anunoiuri la pag. IV . , , . 0,30 b, hăis a » » IE .ii, 2, lei , ■ . s H . . . . 3,-— „ , tăn 'stwm&v «aobiä ®»ssä Director politic: ALEX. V. BTXPIMANU REDACTIA P>Ä3SAQ. SÄNCEI NATIONALE (TELBPON Mss. »»> KSOÎTIA Jk TRBIA NOUI MĂCELURI in CONSTANTiNOPOL tiu al Romîniei face demonstrafiuni de prietenie şi dragoste pentru şefii persecutorilor Rominilor de peste munţi, ne putem închipui cami vor fi urmările vizitei lui Frantz-Iosef. Şi in acelaş timp putemrepeta, cu mina pe conştiinţă: Da, Dimitrie Sturdza este un mizerabil trădător Dragoş. Năzdrăvăniile zilei Mitiţă urmărit de umbra chestiei naţionale, iată subiectul ilustraţiei de sus. Imaginaţia desenatorului nostru a întrecut toate aşteptările, a întrecut aşteptările lifugiuluî, a întrecut aşteptările D-lui director, a întrecut chiar aşteptările, opoziţiei care aşteaptă cu dor şi cu foc să devie guvernamentalii. Vestita umbră a lui Banco a rămas zero pe lingă Baba Hirca chestiei naţionale, care, învăluită intr’un maldăr de nouri, goneşte pe Mitiţă şi ha ! ha ! ha să-i vire ghiarele în chică. Bă unul, propun ca să se expuie această gravură la viitoarea expoziţie a pictorilor noştri,— independenţi sau dependenţi— şi să i se acorde autorului premiul I cu cunună şi cu muzică la studiu şi la conduită. Vardalabunt, unor persoane influente din ocultă, cari au stăruit să nu se publice licitaţiune, ci să se dea lucrarea prin bună învoială. Afacerea fiind pusa la cale, direcţiunea căilor ferate făcu un referat consiliului de miniştri, cerind aprobarea comande!, iar pe lîngă acest referat, alătură o încheiere a unei comisiuni de ingineri, prin care se arăta că singura casă, cea favorizată, era specială în facerea de docuri plutitoare. Or, această afirmare este o uimitoare inexactitate, căci nu numai în Germania, dar în Franţa, în Anglia, în Belgia, în America sunt o mulţime de case— peste o sută în total — cari se ocupă cu asemenea lucrări. Ceva mai mult, in momentul cînd direcţiunea căilor ferate dedea întreprinderea prin bună învoială, reprezintantul unei mari case din Germania aştepta în Bucureşti, pentru ca să se prezinte la licitaţiunea pe care, credea el, căile ferate trebuiau să o anunţe. Dar lucrul s-a făcut în familie, direcţia căilor ferate a călcat legea comptabilităţeî, după aceea a raportat un neadevăr consiliului de miniştri, dar acesta, cu o uşurinţă şi o grabă foarte suspectă, a aprobat aceea ce noi afirmăm a fi o călcare de lege, aceea ce alţii pretind că este un nou gheşeft. Voi reveni asupra afacereî. CipeSaaş. Sturdza şi chestiunea naţională Armata Lui... Primirea domnii şi călduroasa făcută de ţara întreagă augustului »teil oaspe şi amic, ordinea perfectă care a domnit pretutindeni, sprijinul adus autorităţilor Statului de toţi cetăţenii fără deosebire, bărbăteasca înfăţişare a iubitei Mele armate, toate aceste au umplut de bucurie inima mea şi m’aui făcut să resimt o adevărată mîndrie» Carol. (Monitorul Oficial din 24 Sept.) Regele Carol este mulţumit. Şi dealtmintrelea cum de n’ar fi ? Tămbălăul regal s’a petrecut în linişte, poporul căruia i s’a dat priveliştea gratuită a unei pompe împărăteşti a venit ca la comedii să vadă pe împărat şi a amînat pe altă dată manifestareanemulţumirea sale. De altmintrelea, poporul adevărat nu a luat parte la această mascaradă, poporul adevărat a stat uitat in satele părăsite de D-zeu, în satele în cari domnesc sărăcia şi deznădejdea. Totuşi Carol I, a putut avea pentru un moment iluziunea că poporul îl înconjoară, că poporul alcătuieşte fondul acestui tablou plin de fast, al recepţiunei lui Frantz-Iosef. Şi apoi cum n’ar fi fericit şi mulţumit regele, cînd pentru primirea «augustului sâu oaspe» n’a cheltuit nici o centimă, cînd statul a plătit toate cheltuielile acestei vizite care, regele o afirmă, nu-î făcută ţăreî, ci lui personal ? Din toate punctele de vedere, El trebuie că fie mulţumit şi această mulţumire şi-o publică prin foaia oficială, în formă de scrisoare, către iubitul sau preşedinte de consiliu. Nu avem nimica de zis inpotriva acestui inofensiv schimb de scrisori. îmi aduc aminte că, cu cîteva zile înainte de căderea lui Ion Brătianu, regele adresase iarăşi o scrisoare cătreiubitul său preşedinte de consiliu*, lucru care nu l a impedicat ca în mai puţin de o săptămînâ, să-l trimită la preumblare în chipul necuviincios şi neconstituţional cum a făcut-o atunci cînd a chemat la putere pe D. Theodor Rosetti. Dacă relevăm scrisoarea regelui, este că în ea găsim o afirmare semeaţă, aceea că armata ţăreî, oştirea care a făcut pe cîmpiile bulgare gloria ei, nu-î armata Romîniei, ci armata lui, a regelui Carol I. In această privinţă ar fi multe de zis şi ar fi poate de protestat contra acestei uzurpări de titlu, contra acestei luări în deplină proprietate, ■ a unui aşezămînt al statului, care prin Constituţie nu aparţine regelui. i Nu e locul însă să discutăm acest lucru. II vom face mai târziu. Deocamdată să luăm acest fapt, ca un ce îndeplinit şi nediscutabil. i Armata va să zică e a Lui. î Dacă însă forţa noastră armată aparţine regelui, el este responsabil de starea acestui aşezămînt şi dacă ea a devenit o groază pentru lumea civilă, dacă armata ţărei este urîtă şi temută de toată lumea, dacă acolo se bate, se schingiueşte, se ucide feciorii ţăreî, dacă dezer- ^ torii se numără cu miile, toată răaspunderea cade asupra capului a- oceluia a cui este oştirea. « Şi dacă o odioasă sentinţă s’a ti pronunţat în afacerea rezervistuluî Ţăranu, dacă sentinţa s’a dat după la ordinele de sus, dacă s’a comis monstruozitatea ca un consiliu de tinăzboi să se substituie Curţei cu juraţi, şi dacă un delict de presă s’a ei judecat de nişte militari, puşi sub ordinele superiorilor, toate acestea cad asupra regelui, singurul răspun- p, zător. . .‘ E inutil de acum să ne oprim la d, răspunderea celor mai mici. Armata şi este a regelui şi pentru tot şi toate răspunderea nu poate fi de cît tot a stă pinului, a aceluia care se afirmă ca singurul şi indiscutabilul stăpîn al oştirei române. Şi cînd zeci de mii de glasuri îi vor cere graţiarea lui Ţăranu, cînd liniştea palatului va fi turburată de zgomotul stradei, rege Carol, va trebui să înţelegi că aceste glasuri nu-ţi cer nici milă, nici pomana unei graţieri, că acele glasuri îţi decretează învinuirea ta, punerea ta sub acuzare pentru că ai făcut din oştirea romînă armata ta, şi în acelaş timp, obiectul de oroare şi de spaimă al ţăreî romîneşti! Const. Mille. H.VIII C.V ZILEI Ziare umoristice Ciupercile cresc după ploaie, iar ziarele umoristice duce secetă , dovadă Urzica, care declară sus şi tare „că scrie pornografii la adresa Coroanei“, precum şi Coada Dracului, care într’un articol de fond spune: „Este un proverb, amici nu-ţi poţi face, dar revall cîţi pofteşti, şi pentru ce mă rog, asperez la vre-o slujbă, am vre-o rudă consilier, sail ral-a făcut careva vre-un rău. „Nu situ savenţionat de nimene, n’am partid, sint liberal convis, etc. N’am ananghe de nimene, nu fac compliment, sint gata să primesc atac de la oricine, la o sută voi răspunde una şi bine, cine se teme de vrăbii nu seamănă mălai.“ Şi acuma, dacă nu veţi leşina de râs, vina nu va fi a Urzicei, nici a Coadei Dracului de la Galaţi. Jurnaliştii au făcut ce au putut săracii, ad profitat de libertatea presei, ad profitat de răbdarea hârtiei, am profitat de invenţia lui Outtenberg; iar dacă n’am ştiut să profite şi de binefacerile celor patru clase primare, vina e numai a providenţei. Adică cum, dacă a pututajunge Palladi ministru, de ce n’ar fi putut absolvi patru clase primare şi confraţii mei de la Coada Dracului și de la Urzicai Vax. -------------------------------------------------------- TRĂDĂTORUL STURDZA Declaraţiunile făcute de către D. Sturdza corespondentului ziarului Pester Lloyd, sunt complectate prin alte declaraţiuni, prin acelea pe cari contele Goluchoinsky le-a făcut repreientantului ziarului maghiar Egyetértés. Din aceste multiple afirmări şi declarări se vede, in mod lămurit, că bănuelile noastre au fost întemeiate şi că, in adevăr, vizita împăratului Frantz-Iosef nu va avea consecinţe satisfăcătoare decit pentru Unguri. Răspunzând întrebărilor ziaristului peslan, Dimitrie Stridţa a găsit cu cale să acopere de laude pe politicianii Unguri, cei mai cunoscuţi duşmani ai Rominilor; iar despre Rominii asupriţi, despre Ardeleni, în numele cărora jura pină mai eri, na găsit cu cale să spuie un singur cuvint. La rindul său, contele Goluchoinsky a spus ziaristului de la Egyetértés cum că, după părerea sa, Romînii ardeleni cari agită chestia naţională, sunt nişte aventurieri politici. Pe de altă parte, ziarul maghiar — care este unul dintre cele mai şoviniste şi mai duşmane Romîniei — se declară foarte mulţumit cu politica contelui Goluchoinsky. Acest ziar spune că „Ungurii nu vor regreta că încrederea regelui lor a ales pe contele Goluchoivsky să ocupe acel post plin de răspundere , iar mai departe adaugă că „de la moartea contelui Andrassy, Austro-Ungaria n’a avut un ministru de externe atît de energic ca contele Goluchowsky, care face o politică potrivită intereselor Ungariei“. Socotim că acest limbagiu e foarte elocvent. Cînd cei mai şovini maghiari se declară mulţumiţi, cînd, pe de altă parte, contele Goluchoinsky declară în public că agitatorii Romîni din Ardeal sînt nişte aventurieri politici, şi cînd, in acelaș timp, primul minis- ------------------------------- ------- -------------------Noui măceluri in Constantinopole Din Constantinoppoleni s© scrie că Vineri noaptea au avut loc noui măceluri la Stambul. Aceste măceluri au fost provocate astă-dată de vre-o câteva sute de studenţi în teologie turci, numiţi softale, cari proiectaseră detronarea sultanului şi căutau să intre noaptea in palatul din Yldifkiosk. Sultanul prinse insă de veste şi ordonă trupelor să înconjure şi să omoare pe toţi aceşti studenţi revoluţionari. Aceasta se şi întâmplă Vineri noaptea căci softarele fură ucisa de soldaţi. Aceste sofiale, înainte de a pleca spre palatul sultanului, au lipit afiş© revoluţionare pe zidurile meschteelor principale, unde turcii îşi spală mâinile şi picioarele. Aceste manifeste, scrise cu cerneală roşie şi pe piele de oaie, sunt un apel către musulmanii credincioşi lui Mahomed, ca să omoare pe toţi creştinii, inclusiv ambasadorii marilor puteri. Manifestele au fost toate confiscate, dar omorârea celor citeva sute de studenţi turci, a produs o iritaţiune teribila printre musulmani, ceea ce măreşte panica între creştini. v. REFECURI Incă o călcare de lege Am denunţat zilele trecute, cum că direcţiunea căilor ferate, în dispreţul legeî de comptabilitate generală a Statului, a concedat unei fabrici necunoscute din Germania, construirea de docure plutitoare, pentru suma de şeas© saţ© mii lei. Legea despre care vorbim mai suseste cunoscută, ea prevede că nici o antrepriză şi nici o furnitură nu pot fi acordate fără o licitaţiune în regulă, pentru care termenele sunt fixate riguros tot prin această lege. Ei bine, direcţiunea căilor ferate şi-a închipuit că legea comptabilităţei Statului nu a fost făcută şi pentru dînsa, şi şi-a mai închipuit că independenţa de care se bucură îi dă dreptul să-şi bată joc de formele pe cari trebuie să le respecte în mod obligatoriu. In cazul de faţă, se vorbeşte însă, că ar fi vorba iarăşi de o celebră afacere a --------------------------------------------------------Altă pacoste de abia am scăpat de tămbălăul Împărătesc şi iată că slujeai ameninţaţi de o nouă vizită, de astădată regească. Alexandra, tiufmit rege al Serbiei, simte necesitatea de a da o vizită regelui nostru şi la 18 octombrie vom avea neplăcerea de a vedea Capitala țăreî Împodobită din nou după gustul lui Melissiano, noul cheltuieli făcute, trupele chemate iarăși la Capitală și se va repeta mascarada care am văzut-o acum câteva zile. Când a sosit imporatul Austriei, noi am zis :& dacă vorba de o simplă politeţă, cheltuielile trebuiesc făcute de regele, care primeşte această vizită. Ni se spunea însă de foile reptiliane, că acest eveniment are o insemnătae politică, că vizita e făcută „ţăreî“, nu lui Carol I personal şi ca atare România, nu regele eî trebue să primească pe suveranul vecin. Nu tot aceeaş obiecţia noul se poate face azi. Nu-i nici un Interes politic la mijloc. Serbia na face parte din tripla alianţă. E pur şi simplu o politeţă care o face un rege tinăr nuui rege batrici, cu care s’a întîlnit la inaugurarea Porţilor de Pier. Lucrurile lPml astfel, regele Carol, bogătaşul rege, poate să-şî scoată din lăzile lui de fier, banii necesari cu cari să-şî primească pe tânărul Iul oaspe. Ţara este prea săracă, ţărănimea este ameninţată cu foametea din cauza lipsei de porumb şi ar fi odios lucru ca după ce atâţia bani s'afl aruncat pe grijă cu ocazianea vizitei împăratului Austriei, să se cheltuiască in chip nefolositor, nouî sume stoarse din sudoarea de sînge a poporului român. _-și Sfinx. Dizolvarea Camerei maghiare Irespăratu şi Banffy Primul ministru ungur, baronul Banffy, a obţinut in fine dizolvarea Camerei de deputaţi di.- Pista. împăratul Frantz-Iosef s’a opus la început dizolvară, voind ca mai întîi Camera să voteze reinoirea compromisului austro ungar, căă om îl convenea, ca agitaţiunile electorale să aibă ca scop acest compromis care e baza imperiului. Nu tot acelaş era interesul D lui Banffy şi al partizanilor săi, cari, ştiind că la urma urmelor tot vor trebui să se supună cererilor austriace şi să voteze compromisul în condiţiuni dezavantagioase Ungariei, voiau să facă alegerile de Cameră mai bine înainte, de cit in urma reînoită compromisului, căci de nu, actualul guvern ungur, s’ar fi expus la o cădere sigură, din cauză că conservatorii ar fi denunţat pe liberali ca pe nişte trădători de patrie. Recompensa Împăratul Frantz-Iosef ţinînd dar compt de acest interes al liberalilor unguri, le acordă dizolvarea, asigurîndu-şi însă ca recompensă promisiunea baronului Banffy, de a lucra în chestiunile naţionale în bună înţelegere, sau mai bine zis, sub conducerea contelui Goluchowsky. Astfel, Camera maghiară a fost dizolvată şi nouile alegeri fixate după vreo trei saptem.ni. Nouile alegeri în Ungaria vor avea dar loc în cursul lună Noembrie. Aceste alegeri vor prezintă puţin interes, căci şi de astă-dată guvernul maghiar va întrebuinţa aceleaşi mijloace ca şi în trecut spre a-şi compune o majoritate servilă. Rezultatul alegerilor După cit se poate de aeturna prevedea, guvernul va reuşi în aceste alegeri, din cauza discordiei care domneşte în sinul partidelor din opoziţie. Guvernul va avea de luptat numai în contra conservatorilor, aşa că viitoarea Cameră maghiară va fi compusă numai din liberali şi vre-o cîţiva conservatori. Aceste două partide, cam nu diferă de ei prin nume, vor vota dlar noua lege electorală care va fi supusă viitoarei Camere şi de care depinde în mare parte diferitele chestiuni naționale din Ungaria, Val. DIN LUMEA DURERILOR Un orb filozof.—Distracțiile orbi« ,a lor. — Orbii și muzica. — De la ’e lumină la antonerec.Orbî ar celebri.— Vioul, iubirea rc și gelozia la orbi. se Federațiunea orbilor belgieni, atît de interaresantă și atît de demnă de simpatiile inimilor i- impresionabile, dă, la diferite epoce, concerte, al căror produs servă a îndulci mizeria celor de mai nenorociţi dintre nenorociţii lipsiţi de vedere. Cu ocaziunea unui asemenea concert, D. Van Neck, casierul Federatiuneî, a fost intervie-at de către un ziarist belgian asupra curiozităţilor, avantajelor și... asupra ororilor si~ ** tuatiunei unui orb. i- — Istoria D-tale ? — întrebă ziaristul pe Van- Neck. s- — Foarte tristă. Aveam zece ani; urmam încă la școală. Intr’o zi, nu știu dii* ce pri- [ cină, mi se împăienjini vederea. In naeiar m’am ’ plîns, în zadar am spus suferinţa mea părinţilor. Nimeni nu voia să-mi dea crezare. Trei săptămîni se scurseră... eram orb. Apoi m’am instruit singur, căutînd în acelaş timp să învăţ aria de „a suferi“. Devii aşa de repedefilozof în nenorocire !.... Şi-apoi, nu sîntem noi, orbii, mai fericiţi decît paraliticii? Cel puțin, i eu pot merge, și mi-e de ajuns un balcon pentru a întîmpina obstacolele ce mî-ar baricada mersul. Dar un paralitic?... * — Celel’alte simţuri vă sînt dezvoltate ? întrebă ziaristul. — Orbul are auzul și pipăitul foarte puternice. Cu mîna ne slujim, cu mîna pipăim, cu ea recunoaştem obiectele, cu ea vedem. Astfel, în federaţia noastră, totî orbii sínt lucrători. Unii sínt chiar acordorî şi profesori de ’ piano. Marea crimă a societăţeî e că nu vrea. să creadă în dispoziţiunile noastre pentru lu- cru, deşi din mîinile orbilor ies minuni de e eleganţă şi soliditate. Şi iată de ce atîţia misterabilî descurajaţî, îşi expun nemernicia şi ruşinea la uşile vreunei biserici, solicitînd din vîrful buzelor mila celor cari trec pe lîngă dînşii şi Jdestemîndu î în adîncul conştiinţei dacă nu se îndură să l te azvîne din prisosul , lor. Pus la lucru, orbul va produce mai mult decît cel care vede nu e lipsit el oare de cea ■ mai mare sursă a distracţiilor: vederea ? Dar să nu crezi că noi nu ne putem distra, cînd simţim nevoia distracţiei. Cărţile de joc, Dominul, — ne sînt tot aşa de plăcute, ca şi D-voastră. Fireşte că pentru a le putea întrebuinţa, ele sînt anume făcute ; pipăitul ne serveşte să le cunoaştem,—şi sînt foarte rare cazurile cînd ne-am putea înşela. Tot aşa în ce priveşte scrierea, scriem ca şi D-voastră, cu deosebire că noi ne servim de o marină, foarte simplă de-altmintrelea, care ne călăuzeşte condeiul pentru a putea scrie drept. * — Dar în ce priveşte muzica ? întrebă ziaristul pe D. Van Neck. — Cea mai mare parte dintre orbi are darul particular de a reţine şi a judeca admirabil o bucată muzicală. Neavînd ochi, el ascultă cu o atenţiune pe care nici odată nu o vor putea avea cei cu vedere. Orbii cari sunt adevăraţi amatori, nu pierd nici una din delicateţele melodiei. Lucru de necrezut: s’a văzut un orb care, pe dată ce se întorcea acasă, recopia textual, fără nici o greşală, ceea ce auzise*. Orbii însemnează notele prin literele: d, e, f, g, b, i, g. Urechea unui orb inteligent e aşa de bine condiţionată, încît, dacă pui pe o masă mai multe pahare şi atingi pe unul din ele, orbul e în stare să-ţi arate paharul care a sunat,— şi niciodată nu va greşi. Această uimitoare dispoziţiune îi face să prefere plimbarea din oraşe, plimbări de la ţară. In oraşe, zgomotul trăsurilor şi paşii trecătorilor îi feresc de orice accident; tăcerea îi omoară. Obicinuinţa devenind puternică, eînjurg să parcurgă stradele, să se oprească la cutare sau la cutare casă; dar vai de eî dacă vr’un incident le stînjenește tensiunea spiritului sînt incapabili de a se mai regăsi! * — încercaţi vreo impresiune trecînd de la lumină la întunerec? — Orbii din naștere nu simt absolut nimic. Un fulger nu-î face nicî măcar să clipească din ochi; numai trăsnetul ie poate da de veste cînd s’apropie vr’un uragan. — Ţi-aduci aminte de niscai-va orbi celebri? întrebă ziaristul. — Da ! şi încă de mulţi. Dubois fu un muzician admirabil şi un excelent compozitor. C... deși orb, conduce una din cele mai apreciate fanfare bruxeliene. V... compunea, cînta şi îşi vindea el însuşi producţiunile prin Bruxelles, Liege sail Namur! Borge a fost mult timp organist la Finistere. Avea un special talent de-a acorda orgile. Bory, orb de trei ani, face capo d’opere din sîrmă: coşuri de fructe, panere, coşuleţe, de flori, etc... —Cum ajung unii să rămînă orbi ? Poţi să-mî spui ceva în această privinţă? zise ziaristul. — întrebaţi pe savanţi!... răspunse Van Neck. * — Orbul visează ?... şi cum ? — La mine, care am avut vedere, odinioară, imaginaţiunea funcţionează aşa cuim trebuie : obieetele se prezintă în proporţie lnj fireşti.