Adevěrul, septembrie 1896 (Anul 9, nr. 2624-2648)

1896-09-26 / nr. 2645

AWIJK IK ns. £845 NUMERUL 10 BANI ABONAMENTELE ÎNCEP de LA 1 Şi 15 ALE FIE­CÂRLI LUN şi Be plătesc tot-d’a­ una înainte In Bucureşti la Casa administraţiei In Judeţe şi StreitwUate prin mandate poştale Un an în Ţară 30 Lei;; -u Si. ems.tat* 50 La Şase luni 15 , , „ 25 » Trei luni 8 „ » , 13 . Cu »sub­ U sinitiut* HO ttaS MAHnSCRIPTILE RU SE ÎNAPOIAZĂ ADMINISTRAȚIA FASAQi 8ÄNCE1 NATIONALE CX'ESJ-kESF OiN îMo. SSS) ía fe­reresti Romane de cufu strein in casaf V. AJesiast5rî G SfiPTEMBRl mm CUREŞTI şi JUDEŢE se primesc muu Ia ADMINISTRAŢIE Ia STREINATATE, direct numai la »dlosinta traţia şi la toate Oficiile de Publicitate Anunoiuri la pag. IV . , , . 0,30 b, hăis a » » IE .ii, 2, lei , ■ . s H . . . . 3,-— „ , tăn 'stwm&v «aobiä ®»ssä Director politic: ALEX. V. BTXPIMANU REDACTIA P>Ä3SAQ. SÄNCEI NATIONALE (TELBPON Mss. »»> KSOÎTIA Jk TRBIA NOUI MĂCELURI in CONSTANTiNOPOL tiu al Romîniei face demonstrafiuni de prietenie şi dragoste pentru şefii persecutorilor Rominilor de peste munţi, ne putem închipui cami vor fi urmă­rile vizitei lui Frantz-Iosef. Şi in acelaş timp putem­­repeta, cu mina pe conştiinţă: Da, Dimitrie Sturdza este un mizerabil trădător Dragoş. Năzdrăvăniile zilei Mitiţă urmărit de umbra chestiei naţionale, iată subiectul ilustraţiei de sus. Imaginaţia desenatorului nostru a întrecut toate aşteptările, a întrecut aşteptările lifugiuluî, a întrecut aşteptările D-lui director, a întrecut chiar aşteptările, opoziţiei care aşteaptă cu dor şi cu foc să devie guvernamentalii. Vestita umbră a lui Banco a rămas zero pe lingă Baba Hirca chestiei naţionale, care, învă­luită intr’un maldăr de nouri, goneşte pe Mi­tiţă şi ha ! ha ! ha­­ să-i vire ghiarele în chică. Bă unul, propun ca să se expuie această gra­vură la viitoarea expoziţie a pictorilor noştri,— independenţi sau dependenţi— şi să i se acorde autorului premiul I cu cunună şi cu muzică la studiu şi la conduită. Vardalabunt, unor persoane influente din ocultă, cari au stăruit să nu se publice licitaţiune, ci să se dea lucrarea prin bună învoială. Afacerea fiind pusa la cale, direcţiunea căilor ferate făcu un referat consiliului de miniştri, cerind aprobarea comande!, iar pe lîngă acest referat, alătură o încheiere a unei comisiuni de ingineri, prin care se arăta că singura casă, cea favorizată, era specială în facerea de docuri pluti­toare. Or, această afirmare este o uimitoare inexactitate, căci nu numai în Germania, dar în Franţa, în Anglia, în Belgia, în A­­merica sunt o mulţime de case— peste o sută în total — cari se ocupă cu ase­menea lucrări. Ceva mai mult, in momen­tul cînd direcţiunea căilor ferate dedea în­treprinderea prin bună învoială, reprezin­­tantul unei mari case din Germania aş­tepta în Bucureşti, pentru ca să se pre­zinte la licitaţiunea pe care, credea el, căile ferate trebuiau să o anunţe. Dar lucrul s-a făcut în familie, direcţia căilor ferate a călcat legea comptabilită­­ţeî, după aceea a raportat un neadevăr consiliului de miniştri, dar acesta, cu o u­­şurinţă şi o grabă foarte suspectă, a a­­probat aceea ce noi afirmăm a fi o căl­care de lege, aceea ce alţii pretind că este un nou gheşeft. Voi­ reveni asupra afacereî. CipeSaaş. Sturdza şi chestiunea naţională Armata Lui... Primirea domnii şi călduroasa făcută de ţara întreagă augus­tului »teil oaspe şi amic, or­di­nea perfectă care a domnit pre­tutindeni, sprijinul adus auto­rităţilor Statului de toţi cetă­ţenii fără deosebire, bărbăteasca înfăţişare a iubitei Mele armate, toate aceste au­ umplut de bucu­rie inima mea şi m’aui făcut să resimt o adevărată mîndrie» Carol. (­Monitorul Oficial din 24 Sept.) Regele Carol este mulţumit. Şi de­­altmintrelea cum de n’ar fi ? Tămbă­­lăul regal s’a petrecut în linişte, po­porul căruia i s’a dat priveliştea gra­tuită a unei pompe împărăteşti a ve­­nit ca la comedii să vadă pe împă­rat şi a amînat pe altă dată mani­festarea­­nemulţumirea sale. De­ alt­­mintrelea, poporul adevărat nu a luat parte la această mascaradă, poporul adevărat a stat uitat in satele părăsite de D-zeu, în satele în cari domnesc sărăcia şi deznădejdea. Totuşi Carol I, a putut avea pentru un moment iluziunea că poporul îl înconjoară, că poporul alcătuieşte fondul acestui ta­blou plin de fast, al recepţiunei lui Frantz-Iosef. Şi apoi cum n’ar fi fericit şi mul­ţumit regele, cînd pentru primirea «augustului sâu oaspe» n’a cheltuit nici o centimă, cînd statul a plătit toate cheltuielile acestei vizite care, regele o afirmă, nu-î făcută ţăreî, ci lui personal ? Din toate punctele de vedere, El­­ trebuie că fie mulţumit şi această mulţumire şi-o publică prin foaia o­­ficială, în formă de scrisoare, către iubitul sau preşedinte de consiliu. Nu avem nimica de zis in­po­triva acestui inofensiv schimb de scrisori. îmi aduc aminte că, cu cîte­va zile înainte de căderea lui Ion Bră­­tianu, regele adresase iarăşi o scri­soare către­­iubitul său preşedinte de consiliu*, lucru care nu l a im­pedicat ca în mai puţin de o săptămînâ, să-l trimită la preumblare în chipul ne­cuviincios şi neconstituţional cum a făcut-o atunci cînd a chemat la pu­tere pe D. Theodor Rosetti. Dacă relevăm scrisoarea regelui, este că în ea găsim o afirmare se­meaţă, aceea că armata ţăreî, oşti­rea care a făcut pe cîmpiile bulgare gloria ei, nu-î armata Romîniei, ci armata lui, a regelui Carol I. In această privinţă ar fi multe de­­ zis şi ar fi poate de protestat contra­­ acestei uzurpări de titlu, contra a­­cestei luări în deplină proprietate, ■ a unui aşezămînt al statului, care­­ prin Constituţie nu aparţine regelui. i Nu e locul însă să discutăm acest­­ lucru. II vom face mai târziu. De­o­cam­dată să luăm acest fapt, ca­­ un ce îndeplinit şi nediscutabil. i Armata va să zică e a Lui. î Dacă însă forţa noastră armată­­ aparţine regelui, el este responsabil­­ de starea acestui aşezămînt şi dacă­­ ea a devenit o groază pentru lumea­­ civilă, dacă armata ţărei este urîtă­­ şi temută de toată lumea, dacă a­­c­­olo se bate, se schingiueşte, se ucide feciorii ţăreî, dacă dezer- ^ torii se numără cu miile, toată ră­­a­spunderea cade asupra capului a- o­celuia a cui este oştirea. « Şi dacă o odioasă sentinţă s’a ti pronunţat în afacerea rezervistuluî­­ Ţăranu, dacă sentinţa s’a dat după la ordinele de sus, dacă s’a comis­­ monstruozitatea ca un consiliu de ti­n­ăzboi să se substituie Curţei cu juraţi, şi dacă un delict de presă s’a ei judecat de nişte militari, puşi sub ordinele superiorilor, toate aceste­a cad asupra regelui, singurul răspun- p, zător. . .‘ E inutil de acum să ne oprim la d, răspunderea celor mai mici. Armata şi este a regelui şi pentru tot şi toate răspunderea nu poate fi de cît tot a stă pinului, a aceluia care se afirmă ca singurul şi indiscutabilul stăpîn al oştirei române. Şi cînd zeci de mii de glasuri îi vor cere graţiarea lui Ţăranu, cînd liniştea palatului va fi turburată de zgomotul stradei, rege Carol, va trebui să înţelegi că aceste glasuri nu-ţi cer nici milă, nici pomana unei graţieri, că acele glasuri îţi decretează învinuirea ta, punerea­ ta sub acu­zare pentru că ai făcut din o­­ştirea romînă armata ta, şi în acelaş timp, obiectul de oroare şi de spaimă al ţăreî romîneşti! Const. Mille. H.VI­I­I­ C.V ZILEI Ziare umoristice Ciupercile cresc după ploaie, iar ziarele umo­ristice d­u­c­e secetă , dovadă Urzica, care de­clară sus şi tare „că scrie pornografii la adresa Coroanei“, precum şi Coada Dracului, care în­­tr’un articol de fond spune: „Este un proverb, amici nu-ţi poţi face, dar revall cîţi pofteşti, şi pentru ce mă rog, asperez la vre-o slujbă, am vre-o rudă consilier, sail ral-a făcut care­va vre-un rău­. „Nu situ­ savenţionat de nimene, n’am partid, sint liberal convis, etc. N’am ananghe de nimene, nu fac compliment, sint gata să primesc atac de la ori­cine, la o sută voi­ răspunde una şi bine, cine se teme de vrăbii nu seamănă mălai.“ Şi acuma, dacă nu veţi leşina de râs, vina nu va fi a Urzicei, nici a Coadei Dracului de la Galaţi. Jurnaliştii au făcut ce au putut săracii, ad profitat de libertatea presei, ad profitat de răbdarea hârtiei, am profitat de invenţia lui Out­­tenberg; iar dacă n’am ştiut să profite şi de bine­facerile celor patru clase primare, vina e numai a providenţei. Adică cum, dacă a putut­­ajunge Palladi mi­nistru, de ce n’ar fi putut absolvi patru clase primare şi confraţii mei de la Coada Dracului și de la Urzicai Vax. --------------------------------------------------------­ TRĂDĂTORUL STURDZA­­ Declaraţiunile făcute de către D. Sturdza corespondentului ziarului Pes­ter Lloyd, sunt complectate prin alte declaraţiu­ni, prin acelea pe cari con­tele Goluchoinsky le-a făcut repreie­n­­tantului ziarului maghiar Egyetértés. Din aceste multiple afirmări şi de­clarări se vede, in mod lămurit, că bănuelile noastre au fost întemeiate şi că, in adevăr, vizita împăratului Frantz-Iosef nu va avea consecinţe sa­tisfăcătoare de­cit pentru Unguri. Răspunzând întrebărilor ziaristului peslan, Dimitrie Stridţa a găsit cu cale să acopere de laude pe politicia­­nii Unguri, cei mai cunoscuţi duşmani ai Rominilor; iar despre Rominii asu­priţi, despre Ardeleni, în numele că­rora jura pină mai eri, na găsit cu cale să spuie un singur cuvint. La rindul său, contele Goluchoinsky a spus ziaristului de la Egyetértés cum că, după părerea sa, Romînii ardeleni cari agită chestia naţio­nală, sunt nişte aventurieri poli­tici. Pe de altă parte, ziarul maghiar — care este unul dintre cele mai şo­­viniste şi mai duşmane Romîniei — se declară foarte mulţumit cu politica contelui Goluchoinsky. Acest ziar spune că „Ungurii nu vor regreta că încrederea regelui lor a ales pe contele Goluchoivsky să ocupe acel post plin de răspundere , iar mai departe adaugă că „de la moar­tea contelui Andrassy, Austro-Un­­garia n’a avut un ministru de ex­terne atît de energic ca contele Go­­luchowsky, care face o politică po­trivită intereselor Ungariei“. Socotim că acest limbagiu e foarte elocvent. Cînd cei mai şovini maghiari se declară mulţumiţi, cînd, pe de altă parte, contele Goluchoinsky declară în public că agitatorii Romîni din Ar­deal sînt nişte aventurieri politici, şi cînd, in acelaș timp, primul minis- ------------------------------- ------- -------------------­Noui măceluri in Con­­stantinopole Din Constantinoppole­ni s© scrie că Vineri noaptea au a­vut loc noui măceluri la Stam­­bul. Aceste măceluri au fost pro­vocate astă-dată d­e vre-o câ­te­va sute de studenţi în teo­logie turci, numiţi softale, cari proiectaseră detronarea sul­tanului şi căutau să intre noaptea in palatul din Yldifkiosk. Sultanul prinse insă de veste şi ordonă trupelor să înconjure şi să omoare pe toţi aceşti studenţi revoluţionari. Aceasta se şi întâmplă Vineri noaptea­ căci softarele fură ucisa de soldaţi. Aceste sofiale, înainte de a pleca spre palatul sultanului, au lipit afiş© revoluţionare pe zidurile meschteelor principa­le, unde turcii îşi spală mâinile şi picioarele. Aceste manifes­te, scrise cu cerneală roşie şi pe piele de oaie, sunt un apel către musulmanii credincioşi lui Mahomed, ca să omoare pe toţi creştinii, inclusiv ambasa­dorii marilor puteri. Manifestele au fost toate confiscate, dar omorârea ce­lor cite­va sute de studenţi turci, a produs o iritaţiune te­­ribila printre musulmani, ceea­­ ce măreşte panica între creş­­­tini. v. ­­REFECURI Incă o călcare de lege Am denunţat zilele trecute, cum că di­recţiunea căilor ferate, în dispreţul legeî de comptabilitate generală a Statului, a concedat unei fabrici necunoscute din Germania, construirea de docure pluti­toare, pentru suma de şeas© saţ© mii lei. Legea despre care vorbim mai sus­­este cunoscută, ea prevede că nici o an­trepriză şi nici o furnitură nu pot fi a­­cordate fără o licitaţiune în regulă, pentru care termenele sunt fixate riguros tot prin această lege. Ei bine, direcţiunea căilor ferate şi-a închipuit că legea comptabili­­tăţei Statului nu a fost făcută şi pentru dîn­­sa, şi şi-a mai închipuit că independenţa de care se bucură îi dă dreptul să-şi bată joc de formele pe cari trebuie să le res­pecte în mod obligatoriu­. In cazul de faţă, se vorbeşte însă, că ar fi vorba iarăşi de o celebră afacere a --------------------------------------------------------­Altă pacoste de abia am scăpat de tămbălăul Împărătesc şi iată că slujeai ameninţaţi de o nouă vizită, de astă­­dată regească. Alexandra, tiufmit rege al Serbiei, simte necesitatea de a da o vizită regelui nostru şi la 18 octombrie vom avea neplăcerea de a vedea Capitala țăreî Împodobită din nou­ după gustul lui Melissiano, noul cheltuieli făcute, trupele chemate iarăși la Capitală și se va repeta mascarada care am văzut-o acum câte­va zile. Când a sosit im­poratul Austriei, noi am zis :& dacă vorba de o simplă politeţă, cheltuielile tre­buiesc făcute de regele, care primeşte această vi­zită. Ni se spunea însă de foile reptiliane, că acest eveniment are o insemnăta­e politică, că vizita e făcută „ţăreî“, nu lui Carol I personal şi ca atare România, nu regele eî trebue să primească pe su­­veranul vecin. Nu tot aceeaş obiecţia no­ul se poate face azi. Nu-i nici un Interes politic la mijloc. Serbia na face parte din tripla alianţă. E pur şi simplu o po­liteţă care o face un rege tinăr nuui rege batrici, cu care s’a întîlnit la inaugurarea Porţilor de Pier. Lucrurile lPml ast­fel, regele Carol, bogătaşul rege, poate să-şî scoată din lăzile lui de fier, banii necesari cu cari să-şî primească pe tânărul Iul oaspe. Ţara este prea săracă, ţărănimea este ame­ninţată cu foametea din cauza lipsei de porumb şi ar fi odios lucru ca după ce atâţia bani s'afl arun­cat pe grijă cu ocazianea vizitei împăratului Aus­triei, să se cheltuiască in chip nefolositor, nouî sume stoarse din sudoarea de sînge a poporului român. _-și Sfinx. ­ Dizolvarea Camerei maghiare Irespăratu­ şi Banffy Primul ministru ungur, baronul Banffy, a ob­ţinut in fine dizolvarea Camerei de deputaţi di.-­ Pista. împăratul Frantz-Iosef s’a opus la început di­zolvară, voind ca mai întîi Camera să voteze re­­inoirea compromisului austro ungar, căă om îl convenea, ca agitaţiunile electorale să aibă ca scop acest compromis care e baza imperiului. Nu tot acelaş era interesul D lui Banffy şi al partizanilor săi, cari, ştiind că la urma urmelor tot vor trebui să se supună cererilor austriace şi să voteze compromisul în condiţiuni dezavanta­­gioase Ungariei, voiau să facă alegerile de Ca­meră mai bine înainte, de cit in urma reînoită compromisului, căci de nu, actualul guvern un­gur, s’ar fi expus la o cădere sigură, din cauză că conservatorii ar fi denunţat pe liberali ca pe nişte trădători de patrie. Recompensa Împăratul Frantz-Iosef ţinînd dar compt de a­­cest interes al liberalilor unguri, le acordă dizol­varea, asigurîndu-şi însă ca recompensă promi­siunea baronului Banffy, de a lucra în ches­tiunile naţionale în bună înţelegere, sau mai bine zis, sub conducerea contelui Goluchowsky. Ast­fel, Camera maghiară a fost dizolvată şi nouile alegeri fixate după vre­o trei sapte­m­.ni. Nouile alegeri în Ungaria vor avea dar loc în cursul lună Noembrie. Aceste alegeri vor prezintă puţin interes, căci şi de astă-dată guvernul maghiar va întrebuinţa aceleaşi mijloace ca şi în trecut spre a-şi com­pune o majoritate servilă. Rezultatul alegerilor După cit se poate de aeturna prevedea, guver­nul va reuşi în aceste alegeri, din cauza discor­diei care domneşte în sinul partidelor din opo­ziţie. Guvernul va avea de luptat numai în contra conservatorilor, aşa că viitoarea Cameră maghiară va fi compusă numai din liberali şi vre-o cîţi­va conservatori. Aceste două partide, cam­ nu diferă de ei prin nume, vor vota dlar noua lege electorală care va fi supusă viitoarei Camere şi de care depinde în mare parte diferitele chestiuni naționale din Un­garia, Val. ­ DIN LUMEA DURERILOR Un orb filozof.—Distracțiile orbi« ,a lor. — Orbii și muzica. — De la ’e lumină la antonerec.­Orbî ar celebri.— Vioul, iubirea rc și gelozia la orbi. se Federațiunea orbilor belgieni, atît de inte­ra­resantă și atît de demnă de simpatiile inimilor i- impresionabile, dă, la diferite epoce, concerte, al căror produs servă a îndulci mizeria celor de mai nenorociţi dintre nenorociţii lipsiţi de­­ vedere.­­ Cu ocaziunea unui asemenea concert, D. Van Neck, casierul Federatiuneî, a fost intervie-­­­at de către un ziarist belgian asupra curio­­zităţilor, avantajelor și... asupra ororilor si~ ** tuatiunei unui orb. i- — Istoria D-tale ? — întrebă ziaristul pe Van­­- Neck. s- — Foarte tristă. Aveam zece ani; urmam încă la școală. Intr’o zi, nu știu­ dii* ce pri- [ cină, mi se împăienjini vederea. In naeiar m’am ’ plîns, în zadar am spus suferinţa mea părin­ţilor. Nimeni nu voia să-mi dea crezare. Trei­­ săptămîni se scurseră... eram orb. Apoi m’am instruit singur, căutînd în acelaş timp să în­­­văţ aria de „a suferi“. Devii aşa de repede­­­­filozof în nenorocire !.... Şi-apoi, nu sîntem noi, orbii, mai fericiţi de­cît paraliticii? Cel puțin, i­ eu pot merge, și mi-e de ajuns un balcon pen­­­­tru a întîmpina obstacolele ce mî-ar baricada mersul. Dar un paralitic?... * — Cele­l’alte simţuri vă sînt dezvoltate ? întrebă ziaristul. — Orbul are auzul și pipăitul foarte puter­nice. Cu mîna ne slujim, cu mîna pipăim, cu ea recunoaştem obiectele, cu ea vedem. Ast­­­fel, în federaţia noastră, totî orbii sínt lucră­tori. Unii sínt chiar acordorî şi profesori de ’ piano. Marea crimă a societăţeî e că nu vrea.­­ să creadă în dispoziţiunile noastre pentru lu-­ cru, de­şi din mîinile orbilor ies minuni de e eleganţă şi soliditate. Şi iată de ce atîţia mi­s­terabilî descura­jaţî, îşi expun nemernicia şi ru­şinea la uşile vre­unei biserici, solicitînd din­­ vîrful buzelor mila celor cari trec pe lîngă­­ dînşii şi Jdestemîndu î în adîncul conştiinţei­­ dacă nu se îndură să l te azvîn­e din prisosul , lor. Pus la lucru, orbul va produce mai mult­­ de­cît cel care vede nu e lipsit el oare de cea ■ mai mare sursă a distrac­ţiilor: vederea ? Dar să nu crezi că noi nu ne putem distra, cînd simţim nevoia distracţiei. Cărţile de joc,­­ Dominul, — ne sînt tot aşa de plăcute, ca şi D-voastră. Fireşte că pentru a le putea între­buinţa, ele sînt anume făcute ; pipăitul ne ser­veşte să le cunoaştem,—şi sînt foarte rare ca­zurile cînd ne-am putea înşela. Tot aşa în ce priveşte scrierea, scriem ca şi D-voastră, cu deosebire că noi ne servim de o marină, foarte simplă de-altmintrelea, care ne călăuzeşte condeiul pentru a putea scrie drept. * — Dar în ce priveşte muzica ? întrebă zia­ristul pe D. Van Neck. — Cea mai mare parte dintre orbi are da­rul particular de a reţine şi a judeca admira­bil o bucată muzicală. Ne­avînd ochi, el as­cultă cu o atenţiune pe care nici odată nu o vor putea avea cei cu vedere. Orbii cari sunt adevăraţi amatori, nu pierd nici una din delicateţele melodiei. Lucru de necrezut: s’a văzut un orb care, pe dată ce se întorcea acasă, recopia textual, fără nici o greşală, ceea­ ce auzise*. Orbii în­semnează notele prin literele: d, e, f, g, b, i, g. Urechea unui orb inteligent e aşa de bine condiţionată, în­cît, dacă pui pe o masă mai multe pahare şi atingi pe unul din ele, orbul e în stare să-ţi arate paharul care a sunat,— şi nici­odată nu va greşi. Această uimitoare dispoziţiune îi face să prefere plimbarea din oraşe, plimbări de la ţară. In oraşe, zgomotul trăsurilor şi paşii tre­cătorilor îi feresc de ori­ce accident; tăcerea îi omoară. Obicinuinţa devenind puternică, eî­njurg să parcurgă stradele, să se oprească la cutare sau la cutare casă; dar vai de eî dacă vr’un­ incident le stînjenește tensiunea spiritului sînt incapabili de a se mai regăsi! * — încercaţi vre­o impresiune trecînd de la lumină la întunerec? — Orbii din naștere nu simt absolut nimic. Un fulger nu-î face nicî măcar să clipească din ochi; numai trăsnetul ie poate da de veste cînd s’apropie vr’un uragan. — Ţi-aduci aminte de niscai-va orbi cele­bri? întrebă ziaristul. — Da ! şi încă de mulţi. Dubois fu un mu­zician admirabil şi un excelent compozitor. C... de­și orb, conduce una din cele mai apreciate fanfare bruxeliene. V... compunea, cînta şi îşi vindea el însu­şi producţiunile prin Bruxelles, Liege sail Namur! Borge a fost mult timp or­ganist la Finistere. Avea un special talent de-a acorda orgile. Bory, orb de trei ani, face capo­ d’opere din sîrmă: coşuri de fructe, panere, coşuleţe, de flori, etc... —Cum ajung unii­ să rămînă orbi ? Poţi să-mî spui ceva în această privinţă? zise ziaristul. — întrebaţi pe savanţi!... răspunse Van Neck. * — Orbul visează ?... şi cum ? — La mine, care am avut vedere, odinioară, imaginaţiunea funcţionează aşa cuim trebuie : obieetele se prezintă în proporţie lnj fireşti.

Next