Adevěrul, noiembrie 1896 (Anul 9, nr. 2674-2697)

1896-11-26 / nr. 2694

ANUL IX, No. 2694 IHMES Pl. 10 M]II ABONAMEMTELE ISSCEP DE LA 1 §1 ÎS ALE FÎE-CĂREX Lü®. g! se plătesc tot­ d’a­usis înainte Is BwMrqfi la casa administraţiei Is tftuieje ti Bi/r^iaiata pria Bundata poftela Daala Ţară 30 Lei 5 în Steekatato 50 La S&ae luai 15 a B » 25 * Tkaî Im! 8 » » •* 13 e ®H awta» Ks «treUnitate 83 baa!­mmTSCS­PTBMi hu s* vx&vouxl EDIŢIA A TREIA Sâ ia fare fii Romme de cu/e strei» In ossS/ V. MARTI 26 NOEMBRE 1896 KPMB1PL 10 MAMI ANUNCIURILE Im BUG CRESTI gi JUDETE se primesc sama k ADMINISTRATIE Ia STREINATATE, direct nsul k «&&&&&­­trape gi k foar* Ofkiilt aa FublitaUt Amunchm la XV • • ■ ■ 0,30 b. Lala­ t . m ! i s ; a,- lei ; „ § n ; ; Vtm «.Hip ADMINISTRAŢIA S**SAia. hAkCS! NATIONALA M®. Director politic: AÎ.SXL V. HELBIMANO REDACTIA PMIMi. SBAPacti NATIONALS: (0­,23!)­,KS1»0. DOMNUL FLEVA Dacă în ţara românească cin­e­va s’ar mai putea compromite, împăcarea D-lui Fleva cu partidul liberal ar fi de natură să-l piardă pentru tot­­d’a­una în ochii opiniunei publice. Din nefericire însă, la noi, ori­ce ar face un om politic, îi e iertat şi uitat. Nu va trece multă vreme şi din nou tribunul se va supăra pe libe­rali. In lupta impetuoasă iarăşi va fi urmat de miile de inşi cari vor crede că scăparea stă încă odată în D-sa. Spectatori dezinteresaţi ai porni­rilor şi inconsecinţelor tribunului, n­oi înşi­ne, mărturisim că un mo­ment am crezut că D-sa va fi învă­ţat minte şi că, la bătrîneţe, va în­cepe o luptă sănătoasă, pentru re­alizarea cîtor­va idei democratice. A­­ceastă credinţă a noastră se înte­meia şi pe faptul că ministru fiind, s’a purtat foarte bine, a inaugurat moravuri administrative democratice şi s’a încercat a face ca domnia legilor să fie o realitate în ţara romînească. Eştt din minister, gonit in chip ne­ruşinat de D. Sturdza, tocmai pen­tru apucăturile sale democratice, D. I.’Jcv­a, eram în. drept să credem că avea deja calea indicată. Ii se im­punea alcătuirea unui al treilea par­tid cu idei bine lămurite, care să zdrobească cercul viţios al celor două partide istorice. Sincer am cre­zut că aşa ar fi trebuit să facă, l-am încurajat şi i-am arătat calea. Că ne-am înşelat, toată lumea o ştie. D. Fleva nu era povăţuit şi con­dus de­cît de o ideie mică, de o ură personală contra D-luî Sturdza şi de dorul de răzbunare a afrontului fă­cut. Mînat de această pasiune, D-sa a pus mîna pe cestiunea Ghenadie, —cestiune religioasă şi personală— şi a avut talentul şi curagiul să o exploateze pe toate feţele, din toate punctele de vedere. Azi, D. Fleva şi-a ajuns scopul: a dat jos pe D. Sturdza şi se pare că misiunea îi este isprăviţi. Nu a ştiut să-şi cre­eze un partid democratic, cu partidul conservator nu a putut încheia nici o alianţă de­oare­ce a fost tratat ca o cantitate negligiabilă, cestiunea Ghenadie îi scapă din mîini luată fiind de acesta. E natural ca D. Fleva să reintre în partidul liberal, satisfăcut întru cît­va din punctul de vedere personal, dar scăzut în ochii opiniunei publice. Azi, lumea are dreptul să-l întrebe pentru ce a făcut atîta zgomot în ju­rul persoanei sale și ce caută în rai­durile acelora pe cari l a combătut cu atîta vehemenţă ? Căderea D-lui Sturdza ori şi cine ştie că este o pură comedie, că la spatele guver­nului actual stă tot ignobilul şi că aceeaşi politică va fi urmată şi de acum înainte. Trecerea fostului prim­­ministru în dosul perdelei e nu­mai pentru a salva aparenţele şi a da, poate, o satisfacţie Rusiei, pe care acesta o provocase în mod prostesc, precum şi a înlesni întoarcerea oaiei rătăcite. Partidul liberal a rămas acelaş ca înainte de eşirea din el a D-lui Fleva şi azi de­sigur se pune fireasca în­trebare : de ce a eşit D. Fleva şi de ce a reintrat ? Rămîne o cestiune personală de regulat între D. Sturdza şi D. Fleva şi nu-i drept ca ţara să fie frămîn­­tată pe o cestiune aşa de mică, aşa de puţin importantă. D. Fleva are însă norocul că trăieşte şi face politică în ţara romî­ nească, și de aceea împăcarea D-sale cu partidul colectivist nu însemnează, din nefericire, nici moartea D-sale po­litică, o moarte care de­sigur ar fi fost bine meritată. Const. Hi32e SATIRA POLITICA Triumfal! lui Tache Tache Giani, fiind ales preşedinte al Camerei, se urcă la tribună unde ţinu un discurs, pe care sub­scrisul nu-l poate numi „bine-simţit“. După ce tuşi de două ori, Tache­ Giani vorbi : Domnilor deputaţi, „Him ! him!... ca să zic aşa, precum spunea ne­muritorul Rosetti... him! him!... trebuie sa mer­gem în­tot-d’a­una înainte, dacă nu vrem să stăm pe Ioc. „Nemuritorul Antoiu­... astaaa... him ! him!... ne­muritorul Rosetti, ca să zic aşa, ne-a învăţat că acei cari da­u îndărăt nu pot naerge progresînd, căci progresul nu se poate obţine strad nemiş­caţi. „Ca să zic aşa, trebuie să ne mişcăm, să dăm din mîini şi să strigăm: him!... him!... O naţiune care nu progresează care va să zică f­ace regrese, căci cine nu merge înainte, fatalmente trebuie să dea îndărăt!“ Oratorul este viu felicitat. Deputatul Vintilă Rosetti, entuziasmat pină în vîrful şoşonilor, exclamă : „D-lor, declar ca faţă de acest guvern, void fi independent! In adevăr, nu void combate guvernul, dar îl void susţine!“ -‚!#­­Vax. ■♦«MOH■ tum Ch­astia mitropolitului nunţă majoritătea că Sultanul a numit un mitropolit român pentru Macedonia , că a hârăgit romînilor de la Pind drepturi egale cu drepturile turcilor. D. Sturdga credea că va înmărmuri ţara cu succesele sale, dar din neno­rocire pentru D-sa, na putut înmăr­muri pe nimeni. Marea igbindă a D-lui Sturdga nu este de­cit o mare farsă, o altă igno­bilă înscenare datorită sinistrei duali­tăţi Sturdga-Mărgărit. După inform­a­­ţiunile pozitive ce avem, noul mitropo­lit Antim, departe de a fi un călugăr român, departe de a fi un susţinător al intereselor şi revendicărilor romî­­neşti, este, din potrivă, un om cu simpatii greceşti. Macedonenii sînt indignaţi de această nouă farsă pe care Sturdga-Mărgărit o joacă pe spinarea lor. Şi dînşii spun cu drept cuvînt: «Dacă mitropolitul­­este al românilor, pentru ce îl nu­­­meşte Sultanul după recomandaţia lui «Mărgărit, de ce adică nu ni se dă «nouă dreptul de a-l alege ?» -IH-®- HS­ Dragoş. Uniunea­ Votului Universal In zăpăceala, noastră politică, în acest moment cînd încurcătura devine şi maî greu de dezlegat, o licărire de speranţă se arată. S’au­ pus bazele unei campanii serioase pentru Votul Univesal, la care vor lua parte atît membri d-­ ai Parla­mentului, cât şi membri presei democra­tice. Această reformă care primează pe toate, de­o­cam­dată, va fi discut­­ă a­­tît în Cameră cât şi în presă, precum şi în întreaga ţară prin întruniri. E imposi­bil ca un curent sănătos să nu se for­meze, ca la această campanie să nu vină toţi aceia cari cred că trebuie de adus moralitatea în luptele politice şi că siste­mul actual e tot ce poate fi mai imoral şi mai nedrept. Adeverul salută această nouă înjghebare, şi-i promite tot concursul şi toate simpa­tiile sale pentru aceia cari încearcă această operă de regenerare morală a luptelor politice. Ră­ Situaţiunea în Europa Criza. — îisscSiisa&râî dipiosuasfice. — Casissasata» Criza De cînd prinţul Bismark a făcut faimoasele destăinuiri asupra politicei externe a Germa­niei, Europa trece printr’o grea criză. Frica şi neîncrederea au cuprins pe toate statele cari, văzîndu-şî meschinăriile politice date pe faţă, nu mai îndrăznesc a trata unele cu altele, sau a sa baza pe promisiuni sau chiar contracte scrise. Sinceritatea Germaniei este astă­zi pusă la îndoială de către statele cari compun tripla alianţă, iar Franţa nu se mai poate încrede în amiciţia Rusiei, care până acum şase ani era aliata Germaniei şi, ca atare, inimica Franţei. Ca culme a tuturor acestor nelealităţi, se a­­nunţă acum în urmă că şi Italia avea un con­tract secret cu Rusia, prin care aceasta era garantată contra Austro-Ungariei, iar Italia con­tra unei invaziuni franceze. Rileschinăriă diplomatics Din toate părţile dar reiese jocul meschin al diplomaţiei europene, care pe faţă îţi este prietenă, iar pe sub mînă se aliază cu inimi­cii spre a te sugruma. Darea pe faţă a tuturor acestor intrigi di­plomatice a produs o răceală atît de mare între diferitele state aliate, în­cît fie­care se întreabă dacă dubla şi tripla alianţă mai e­­xistă în realitate. Şi cu drept cuvînt,­ căci, cînd vezi că Germania pe de o parte este le­gată de Austria şi Italia, iar pe de altă parte încheie alianţe cu Rusia inimică acestora. Şi apei în faţa faptului că Rusia se aliază cu Italia pentru a o apăra în contra Franţei, a­­ceasta naivă prietenă a Rusiei, pierzi ori­ce încredere în alianţele diplomatice, cari, după opiniunea prinţului Bismark, pot fi călcate în­dată ce interesele ordonă ast­fel. Consecinţa Dacă statele Europei se conformă princi­piilor lui Bismark, atunci ori­ce corubinaţiuni politice devin inutile şi fie­care stat, mai ales cele mici, nu trebuie să se bazeze de­cît pe proprieie lor forţe şi să ştie să profita de circumstanţele în cari s’ar prezintă o eventua­lă um­n­agraţiune europeană. é ACTU­ALIT­ATI Unul dintre ofiţerii cari au­ luat parte la miş­carea din noaptea de 11 Februarie 1866, cînd s'a detronat Cum. La 187­1, a plecat în Franţa şi s’a luptat în contra germanilor. Pentru acest fapt a fost dat afară din armata rom­înd. Francesiî i-a­ dat Legiunea de Onoare. Reprimit in armată la 1876, după venirea li­beralilor la putere, a luat parte în războiul din 1877, şi de atunci a înaintat foarte repede, aşa că azi e general de divizie..Comandant al corpu­lui al IV- ca de armată . .­.--şedinţa la Iaşi. De cît­va timp se vorbeşte foarte mult că D-sa v­a fi numit ministru de războiţi. Se pare, însă, că ngele nu prea e dispus să satisfacă această do­rinţă a conducătorilor partidului liberal. D. general Filat­e an înfocat liberal. A fost ginerele lui C. A. Rosetti şi a făcut de mai multe ori parte din Senat, sub diferite guverne liberale. Reputat ca un bun general de cîmp, nu a do­vedit însă nici­o­dată că ar putea să fie un des­toinic organizator al armatei. Pic. ........ -- ---------- '■■■- - ---------­ Ministru fără portofoliu Unii cred că s’a schimbat guvernul, şi printre aceşti naivi este şi D. Fleva. Cu toate acestea, guvernul nu s’a­ schimb­at, D. Sturdza a rămas stapin al situaţiunei, D sa este inspiratorul ocult al guvernului, în sfîrşit, D. Sturdza este tot ministru, atîta numai că nare portofoliu. Deci, un ministru fără portofoliu ! Un om cu mai multă ruşine şi cu mai multă demnitate, s'ar fi retras din politica mi­litantă pentru cit­va timp. In urma teribi­lului eşec pe care l-a făcut întreaga sa po­litică, după ce a fost dezaprobat şi de rege şi de majorităţile sale în chestia mitropoli­tului, după ce a fost silit să plece din frun­tea guvernului şi să renunţe la rolul de conducător făţiş, acuma omuleţul nostru stă in culise, nu voieşte să părăsească scena cu nici un preţ şi va face efectul unui actor care, de­şi fluerat de public, se încăpăţî­­nează să stea în vaga tuturor şi să urmege cu nesăratele sale producţiuni. Ceea­ ce este încă surprinzător in toată această afacere, nu este numai îndrăgneala necalificabilă a D­lui Sturdga, dar şi resem­narea actualilor miniştri. Unul fără obrag şi cei­l’alti fără amor propriu­- Stop. --------------------------------------*--------------------------------------------------------------------------------------------------­ SUCCES-FARSA Guvernele cele rele, cari fac cea mai detestabilă politică interioară, cari se înămolesc în greşeli şi neomenii, caută diversiuni în afară. Napoleon al III lea, atunci cînd ţara nu-l mai putea suporta, a făcut răz­­boiul cu Prusia. Alături de noi, micul rege Milan, in urma politicei sale des­potice, ridicase întreg poporul în con­tra. Milan a voit să imite pe des­­poţiî cari l-au­ precedat şi declară răz­­boiu Bulgariei. D. Dimitrie Sturdza, care s'a ocu­pat cînd­va cu Istoria, a socotit că-şi poate salva popularitatea printr'o pu­ternică lovitură privitoare la politica exterioară. Act-fD n ev n rt­­/Mirt /JciiMjM J wy M»­l*LUrUJJW ggomotoasa-î cădere de la putere, a­ Chestia mitropolitului Guvernul încă nu a decis care va fi ca­lea pe care se va rezolvi chestia Ghena­die. In consiliul de miniştri sunt mai multe păreri şi p.­nă acum nu s’au ofirşit lucră­rile preliminarii pentru a se putea vedea limpede care ar fi calea pe care s’ar pu­tea sfi’rşi mai uşor cu această afacere care încurcă at.it de mult partidul liberal. Atit­udinea D-luî Fleva Afară de aceasta, chestia Ghenadie nu se va putea regula pînă ce nu se vor sfîrşi tratativele cu D. Fleva. D-sa se susţine că ar fi avîrsd în po­­zunar demisia fără dată a lui Ghenadie din funcţia de mitropolit-primat. D. Fleva a plecat ieri de di­minea­­ţă la Căldăruşani pentru a se înţelege din nou cu Ghenadie asupra condiţiilor de împă­care cu guvernul.­ ­ pScess® Părerea care se pare că ar avea mai mulţi aderenţi în sinul guvernului ar fi ur­mătoarea. Să dea regele un decret prin care se desfiinţează locotenenţa mitropolitană şi girarea afacerilor Mitropoliei ar rătrîne a­­tunci de drept vicarului Mitropoliei. Acesta ar da bine­cuvîntare fostului mitro­polit Ghenadie ca să vie să şi reia locul, de­oare­ce sentinţa Sinodului se consideră ca neexecutată prin fap­tul că Ghenadie n’a fost destituit prin decret regal. Tratativele nu numai D. Fleva, dar aseară se spu­nea că şi D. G. Mîrzescu, noul ministru al cultelor şi avocat al lui Ghenadi“, a plecat la Căldăruşani, pentru ca să vadă pe mitropolit. Nu am putut controla pînă acum această ştire, dar cetitorii vor găsi la informaţii ştiri exacte în această chestie. Un lucru e sigur, că D. Mîrzescu, dacă nu a plecat ieri, va pleca azi la Câldăru­­şani. in careurile Hifess«®!® dă ca ingmstă ştirea să va fi adus la Hsisupaştii la cur­sul acesteî săptămu­şi. De alt­fel, D. Fleva doreşte să se sfir­­şească cu această chestie, pentru ca să-şi poată regula şi D-sa situaţia faţă cu noul guvern. R. Atitudinea D-luî Fleva. — Traktiveie, părere. Exarchatu­l romín Ziarul vieneg «Neue Freie. Presse» află din Atena că guvernul romín a cerut sul­tanului fisssdas»©a unui romín io ConstaalînspaS. Patriash­atol eoianssoi© grc-G* ©paiofodfí aosstel es a fost respinsă. Aceasta confirmă cele spuse de noi în­­tr’un articol relativ la chestia mitropolitu­lui Antim, cum că guvernul român, obținînd numirea unui mitropolit la Constantinopol, a înglobat biserica română în cea gre­cească. R. RUY-BLAS Sîmbătă seară, s-a reluat la Teatrul Naţio­nal Ruy-Bleu, cunoscuta piesă a lui Victor Hugo, pentru debutul a trei tineri artişti. D-ra Ec. Mihăescu a jucat rolul reginei, pe care pînă acum l-a ţinut D-na Romane­scu . D. C. Mărculescu a făcut pe Ruy-Blas, iar D. P. Liciu a înlocuit pe D. P. Vellescu în Dan Cezar. Incontestabil că actorii sînt un neam curios de oameni. Rutina joacă la ei un rol prepon­derant şi tradiţiunile sînt păzite cu sfinţenie. E clasa de oameni cea mai refractară taino­, raţiuni, acea care se agaţă cu mai multă în­­căpăţînare de trecut. Ceea-ie s’a petrecut Sîmbătă seară la tea­tru e cea mai perfectă dovadă că am dreptate în ceea­ ce susţin. Au debutat trei tineri şi toţi aceşti tineri s’au bătut ca să aibă roluri în­­tr’o piesă veche, demodată, falsă de la înce­put pînă la sfîrşit, declamatoare, cu oameni de carton şi cu situaţii ridicute de nejustificate. Ei, dar vezi că pe Ruy-Blas l-a jucat Ma­­nolescu cu mult succes, vezi că D. P. Liciu a văzut pe Dan Cezar la Paris, şi D-ra Mihăe­scu este eleva şi admiratoarea D nai Roma­neses . Ei bine, toţi aceşti tineri, cari au azvîrlit deoparte un întreg repertoriu modern în care mijloacele, inteligenţa şi cultura lor ar fi pu­tut găsi un cîmp larg de activitate şi s’au repezit tot la o vechitură, pe care au stors-o şi au restors o atîţi alţi actori, dovedesc, pentru mine că nu au talent deosebit. Şi afară de aceasta, cine nu ştie că fie­care timp îşi are teatrul său special şi că fie­care teatru îşi are interpreţii lui. Tragedia antică şi melodrama, drama romantică nu se mai pot juca azi, aşa cum s’au jucat în epoca lor. S'a fi făcut atîtea critice amare, atîtea zeflemele a­­supra acestor genuri dramatice, în­cît a fost imposibil ca ele să nu fi influenţat asupra ac­torilor şi să le mai fi lăsat r­trcag c­er­dinţa în desăvîrşirea operelor acestora, pe care ei ar trebui să le poată juca cu toată inima. * D. Mărculescu ne-a dat un Ruy-Blas cam otova croit, fără nuanţe şi fără deosebire în­tre actul întîi şi actele următoare. D-sa a reu­şit prin stîagănia interpretării să facă din Ruy-Blas un personagiu­ antipatic. Toată lu­mea nu a văzut în el aseară pe poietul amo­rezat, pe omul care aleargă dupe un ideal, ei pur şi simplu un lacheu îndrăzneţ, care me­rită sâ fie batjocorit, lovit, strivit da toată lumea. D. Mărculescu nu a înălţat de loc persona­giul, şi aceasta în mare parte nu e vina D-sale, ci a piesei. Trebuie să fie un artist cu multă pricepere ca sâ scape de greutăţile pe cari le întîmpină interpretarea mai artistică într’o piesă atît de false.* D. Liciu nu înţeleg ce caută în Don Cezar; rolul acesta nu i se potriveşte de loc, dar ab­solut de joc. Apoi nu-i destul să fii zdrenţuit şi să îmbuci cît şapte, nici să azvîrli paşi largi prin sală, ca să fi Don Cezar. Acesta e tipul aventurierului, om care trăieşte fără nici o socoteală, gata tot­d’a­una să bea, să iu­bească şi să se bată. Un om care bravează totul. Un ştrengar simpatic, care trebuie prin înfăţişare să-ţi spuie toate aceste însuşiri. D. Liciu nu are nici corpul, nici verva pentru acest rol. Răm­îi la piesele moderne, D -le Liciu, nu te a­­puca să rîvneştî gloria D-lui P. Vellescu, căci D-sa este actorul teatrului de acum trei­zeci de ani.* D-ra Ecaterina Mihăescu este încă elevă a Conservatorului. Direcţia, văzînd, se vede, că mulţi dintre artiştii din teatru se plîng că nu li se dă să joace, că sînt opriţi să meargă îna­inte, a voit să dea o strălucită dovadă de to­leranţă şi a permis elevei de la Conservator să debuteze. Ca generozitate, faptul e lăudabil, dar legea teatrului a cam suferit. Cum însă biata lege nu poate vorbi, o putem stîlci fără primejdie. Reprezintaţia de aseară a fost frumoasă, fi­nanţa mai aleg admirabil reprezintată : 2.200 de lei!* D-ra Mihăescu s’a prezintat într’un rol care nu e în temperamentul şi mijloacele D-sale. Tînăra elevă a Conservatorului nu va juca nici odată ingenuităţi; are multe calităţi pentru drama modernă, pentru comedia de salon. Cap plăcut şi corp frumos pentru scenă, atitudine bună, gesturi măsurate, D-ra Mihăescu s’a prezintat destul­­de bine și fără îndoială că da­că ar fi pusa să inter­preteze personagii din repertofSsF potrivit cu temperamentul­­ sale,.ar­ fi o^arMstă' folo­sitoare teatrului. In reginat dia RttjfiBikS însă, se simţi­i prea mult influent profesoarei, care n’a avut meşteşugul de a nu conduce, în stu­dierea rolului, fără s’o facă tărievii, o­­imita­toare a D-sale. * * Sîmbătă seară, pot spune că n’am văzut pe D-ra Mihăescu, ci pe a o doua D nă Roma­neses Vina nu a este a elevei. Aceasta nu însemnează că D­na Mihăescu nu are talent. Cei mai talentaţi tineri, cînd debutează sub auspiciile unor artişti absorbanţi, imitează, pe dascăli, pînă cînd reuşesc să se emanci­peze de o tutelă care le este rau-facatoare. D-na Romanescu a arătat un deosebit in­­­teres pentru eleva sa și prietenia a iffvias pe profesoară. D-sa a dovedit că are o elevă cu

Next