Adevěrul, decembrie 1896 (Anul 9, nr. 2699-2721)

1896-12-08 / nr. 2705

ANUL IX, No. 2705 ABONAMENTE ÎNCEP EA .1 ȘI 15 ALE FIE­CAREl LUNI «ȘI SE IKLATESC ÎNAINTE \Un an tn țară 30 ieiin ^remaiate 50 lei Şase .luni 35 * * * 35 * Trei luni $ » • * 1 3 J IN UMĂRUL 10 BANI In Străinătate 15 BANI EDIȚIA A TREIA Să te iezești Române de culă strein in casă 1 V. Alexandri DUMINICA 8 DECEMBRIE 1896 ț^^tiUNCIURI l'fy SB fStyajLsp direct la administrația ziarului ■ P«^r fv . . • leî 0.30 bani » 2.— 1 . • 3.— • Utl. SUMAR DE LINII SE FACE REDUCȚII DIN TARIF NUMĂRUL 10 BANI Un nnu­er vechili 20 BANI X 'ijfJMi r* ADMINISTRAȚIA «ASAO. [BANDEI [NAȚIONALE iTELJEPOW Mo. 17& Director politic: ALEX. V. BELDIMANU REDACTIA PASA OI BANDEI NATIONALE [TELEFOIV ISio. 2A) Sosirea mitropolitului Regelui! Acum trei­zecî de ani, tînăr, sfios, de-abîa sublocotenent în armata prusacă, ai păşit hotarul Romîniei şi ai devenit stăpînul acestei ţări, uitată pe malurile Dunărei. De-abîa eşiserăm din epoca sălbă­­tecieî, eram un stat în formaţiune, nu aveam aşezăminte statornicite, nu aveam armată, nu aveam şcoli, a­­veam însă oameni de caracter. Erau măreţe figurile oamenilor de la 1848, a acelora cari au conlucrat ca să facă din Romînia un stat, o ţară. Nu aveam o viaţă politică reală; alegătorul, incult şi neavînd obiceiul şi tradiţiunea vieţei cetăţeneşti, nu era conştient de drepturile şi dato­riile lui. Era însă vorba de a-1 cul­tiva, a-1 lumina şi ast­fel a aduce constituţionalizmul în ţara romîneascâ. In fine, oamenii cari azi nu mai sînt îşi puseseră speranţa. Aducînd un domn străin credeau ei că vor face să înceteze pofta şi cearta de la domnie a boierilor de neam şi ast­fel ţara, scăpată de aceste zvîr­­coliri zadarnice şi dăunătoare, îşi va­­lua avintul spre progres şi civiliza­­ţiune. Ei ţî-au­ dat pe mîna ta această ţară mănoasă, acest popor blind şi vioiu; dînşiî au aruncat în braţele tale tinere această fecioară, pentru ca tu să o conduci la cinste şi la conştiinţa de sine. Erai sărac şi ei ţi-au dat în mînă cheile bogăţiei ţărei, ca să-ţi alcă­tuiască un traiu fericit şi cinstit, ca să aibă şi mîndria că suveranul ţă­rei nu duce lipsa, că e bogat pentru a face binele cu amîndouă mîinile, ca să devie popular în ţara romî­nului care este darnic şi milos Nu erai nimic; ai fi putut ajunge cel mult un colonel sau un general prusac. Ei ţî-afi pus pe frunte o co­roană, te-au condus la izbîndă sub zidurile Plevneî, ca să te facă rege şi să te aşeze alături de împăraţii şi suveranii bătrînei Europe. Nu ai fost nimica şi ei te-au fă­cut totul!... Şi, în schimb, ce ţi-ai cerut? Să conduci destinul ţărei, să o or­ganizezi, să lustruieşti moravurile, să o iubeşti... Şi acum au trecut trei­zeci de ani. Bătrînii au închis ochii şi moartea lor a fost o remuşcare, de­sigur. Le-ai amărit ultimii ani şi căinţa l-a co­borît mai curînd în mormînt. Ce ai făcut,—aveau ei dreptul să te întrebe—din ţara care ţi s’a dat în mînă ca să o conduci la izbîndă şi fericire ? Ai conrupt moravurile, ai stricat caracterele, ai trăit din conrupţiunea politicianilor şi, falsificînd totul , şi toate, în loc de o viaţă constituţio­nală, găsim tronînd puterea ta abso­lută, mascată rau de o parodie par­lamentară... Şi pe cînd bogăţiile tale sînt ca ale crailor din poveşti, ţara a sără­cit, ţăranul a ajuns la sapă de lemn, e disperat de toate şi se trudeşte în cea mai grozavă mizerie materială şi morală. Şi aceasta este opera ta! Uită-te bine, deschide ochii mari şi priveşte ce a ajuns Romînia pe mîinile tale. Vezi tu în această ţară altă voinţă, afară de a ta? Şi dacă nu există alta, şi dacă sub pu­terea ei de fier şi de noroiu, ţara noastră, în trei-zecî de ani, din bo­gată a ajuns săracă, dacă alte ca­ractere şi alţi oameni nu s’au ridi­­dicat după dispariţiunea figurilor bă­­trîne şi măreţe de la 1848, dacă azi trecem printr’o criză morală din cele mai grozave, dacă tu nu te simţi si­gur pe tronul tau, la temelia căruia sunt crime, tină şi ruşine, dacă totul este conrupt şi dacă nu avem par­tide politice, dacă ultimele scanda­luri ghenadiste au dovedit pe de­plin că în naufragiul tuturor iluziu­­nilor, a tuturor aşezămintelor, sinis­tru apare figura ta de rege absolut, de rege avar şi conrupător de mo­ravuri, pe tine cade blestemul ţărei şi răspunderea unor evenimente cari mîîne pot zgudui tronul şi ţara, mîine, cînd generaţiunea nouă deschizînd ochii poporului, îi va arăta ce eşti —totul, şi ce trebui să fii—o simplă inutilitate costisitoare! Const. Gh­ile SATIRA POLITICA Oamenii zilei La ordinea zilei sînt călugării. Oamenii negri cu bărbile pestriţe ca şi maţele lor, au acaparat toate atenţiile, zeflemiştii merg la marele colegiu în loc să meargă la Hugo, iar Stiefler se plîngea erî că Balurile Mascate de la Eforie îi merg râu din cauza concurenţei ce-i fac episcopii cu ale­gerile lor. Alaltăieri, cind s’a ales Iosif Gheorghian epis­cop, s’au petrecut în marele colegiu scenele cele mai fin de sibcle, nu cit Partenie era cit p’aci să ridice antereu­ şi să-î tragă un Cancan, iar Ti­­muş, aprins la faţă, se uita cu jind către băncile deputaţilor mai tineri. Dacă mai adăogăm că s’a observat prezenţa D-lui Djaburov în tribuna diplomatică, iar prin incinta Camerei circula D. Tudor-Teodor-Tudo­­rache-Tudoriţă Radivan, el şi cu plăcile sale, credem că am zugrăvit pe deplin situaţiunea. Romînî, momentele sînt solemne și, vorba ă­­luia... sursum coada. Vax --------------------------------­ -----------------------------­ Dar cristelniţa ? Ghenadie s’a împăcat. Gestiunea lui a fost înmormîntată şi Vinerea trecută Io­sif Gheorghian a fost proclamat de depu­taţi şi de senatori rot trip­ilit al Ungro- Vl­ahiei şi primat al ţărei. Mai mult iacă, peste faptele lui Ghenadie imorala şi de rezortul codului penal, s’a tras cu buretele, s’a întins muşamaua naţională, aşa că fostul mitropolit nu mai are a da seamă despre toate câte le-a înşirat judecătorul de instrucţie Vasiliu în celebra şi indepen­denta sa ordonanţă. Toate sunt bune. Lucrurile s’au împă­cat şi Carol a putut să iasă şi el cu o­­braz mai mult sau mai puţin curat din a­­ventura ghenadistă. Toată lumea însă îşi pune întrebarea : cum rămâne cu cristelniţa ?­Ceea­ ce este permis lui Dimitrie Sturdza să facă, nu­ i e permis unui rege. E imposibil ca dupe ce o ordonanţă ju­decătorească a constatat că celebra cris­telniţă dăruită de Ghenadie Regelui este lucru de furat, este imposibil ca ea să nu fie restituită bisericei Domniţa Bălaşa, de unde a sfeterisit-o fostul mitropolit. Alt­mintrelea opinia publică va spune că palatul regal este o casă în care se tăinuesc lucruri de furat şi că aceia care s’a făcut vinovat de delictul de tăinuire este însuşi Carol I, regele României. Majestate, când dai înapoi cristelniţa? Sfinx. Dispreţ religiei!... Rezultatul farsei înscenată de gu­vernul D-lui Sturdy, adică lovitura dată mitropolitului Ghenadie, a înce­put să se manifeste. Alaltă­ieri, cu o­­cația alegerei episcopului de Roman, in marele colegiu a domnit cea mai mare destrăbălare, aşa că te credeai mai de­grabă la un café-chantant, de­cit intr'o adunare impozantă, care a­­vea să aleagă pe un mare demnitar al bisericei. Mai intii, a fost foarte semnifica­tiv faptul că din 220 de votanţi au fost 11 buletine albe, plus 11 cu nu­me de mireni, precum şi 1 abţineri. Aşa­dar 51 membri ai marelui cole­giu dau voit să ia parte la alegere, ceea­ ce însemnează că aproape 2­ la sută din reprezintanţii ţărei dau dat nici o importanţă actului săvîrşit. Dacă maiî adăogăm că în tot tim­ pul votului membrii colegiului s'au de­dat la tot felul de manifestaţiuni in­decente, dacă ţinem cont că au­ fost buletine pe cari erau, scrise pornogra­fii, ne putem face o idile atît de ma­rele dispreţ pe care îl au liberalii în­­şişî pentru călugării cari au jucat du­pă cum a evitat guvernul, precum ne putem face o ideie deplină şi de lipsa de seriozitate şi de­ maturitate politică a partidului care guvernă. Eu cred că într’o adunare de atei, religia şi demnitarii ei dar fi fost a­­tît de singer­os batjocoriţi, precum fii fost alaltă-îerî de către o întrunire de dezmăţaţi. Căci, să observăm un lucru: aceia cari au­ făcut glume proaste pe socoteala călugărilor şi cari au­ trivializat actul marelui coleg­iu­ nu sunt oameni cari nu cred în O­pşei, ci nişte oameni cari nu cred in nimic, cari n au cultura necesară pentru a avea o convingere şi cari nu trăiesc pe lume de­cit cu poftele şi cu sto­­machul lor. Pe aceşti liberali i-am cinsti prea mult dacă i-am pune alături cu cini­cii antichităţii. Drago?» Dintre acestea, cele 4 case d’intîi pre­­zintau toate derog­aţiuni de la caietul de sarcini, iar cele­ 1’alte 7 din urmă au pre­­zintat oferte fără nici o derogaţiune. Misterul Ceva mai mult, dintre casele cu oferte fără derogaţiuni, găsim că, spre pildă, Co­cherii a oferit să facă vaporul cel mare cu 2,oft,000 lei, iar pe cel mic cu 1,off,ooo lei. Forges de la Mediteranée a oferit să facă vaporul cel mare cu 2,ffo,ooo lei, iar vaporul cel mic cu 2,020,000 lei. Iar dintre casele cu derogaţiuni găsim că Neptun a cerut ei,y61,200 lei pentru vapo­rul cel mare, şi l,f8f,o8o pentru vaporul ce mic. Şi cu toate acestea, direcţiunea Căilor Ferate aprobă oferta cu 2,182 2f.fi şi cu 2089,000 lei a unei case care de­roga de la caietul de sarcini. Prin urmare, de ce s’a înlăturat de la licitaţie casa Neptun, care era mai ieftină dintre casele cu derogaţiuni şi pentru ce s’a înlăturat casa Cocherii care, deşi fără deimstaţiuniî, era mai ieftină de cît casa „Edler“ şi de cSt casa noapiep11 asupra cărora s’a aprobat licitaţiunea ? Motivele favoritizmului Pe cât ştim, rezultatul afacere! se dato­­reşte faptului că Napier şi Edler au avut reprezentanţi influenţi în Bucureşti, cari au stăruit pe lingă comisiunea Căilor Ferate, pe cînd cele-l’alte case, crezînd că Romî­nia este o ţară în care se poate lucra şi ,cinstit, şi-a fi trimes ofertele şi atîta. Ba, onorabila direcţie a mers şi mai de­parte : după ce s’au desfăcut toate ofer­tele şi erau cunoscut toate preţurile, co­­misiunea a intrat în corespondenţi cu ca­sele Napier şi Edler, cerându-Ie să con­­simtă la oare­cari modificări a ofertelor. Ei bine, dacă direcţiunea voia să fie co­rectă, trebuia să intre în corespondenţă cu toţi concurenţii, mai ales era datoare să corespundă cu acei concurenţi cari a­­veau oferte mai avantag­oase. Ast­fel, graţie chipului în care se lu­crează la Căile Ferate, Statul plăteşte a­­proape 1 milion mai mult faţă de oferta casei Neptun, 600.000 lei mai mult faţă de oferta cas­a Cocherii şi aproape ’/8 mi­lion faţă de casa Enlas. Asupra acestei «strălucite afaceri» vom reveni. Stop. ------------------------------Hf. -------------------------------­ actia*wtâtt Deputatul de Dîmboviţa, care s’a ilustrat în zilele din urmă prin interpelările anunţate în Ca­meră fi mai alee prin tăria vocei cu care le-a a­­nunţat, a fost de mai multe ori alee in Dîmbo­viţa fi­e de felul său om independent. Pe vremuri, a fost prefect la Dîmboviţa fi in acea calitate incurcase rău pe un important libe­ral din localitate, pe care îl fi trimiseee la par­chet. Acum vrea cu ori­ce preţ că doboare pe D-nii Sturdza fi S­ătescu. D. Politimos are un glas extra­ordinar de pu­ternic. Vorb­ite tot­d’a­una din banca din fund şi deputaţii ce amuzează, strigîndu-i continuu­: — Mai tare ! mai tare ! Pio. O afacere strălucită Abuzurile de la C. F. R.—Furnitura va­poarelor.—misterul. Motivele fa­­voritizmuluî. Abuzurile de la C. F. R. De câtă-va vreme, se petrec la drumu­rile de fier oare-care «afaceri strălucite». Nu știm care e cauza și nici că ne vine a crede cum că D. director Saligny ar fi principalul sau măcar unul dintre vino­vaţi. Destul, însă, că incorectitudinile în chestia furniturilor sînt patente şi că, de astă-dată mai mult ca ori­cînd, concuren­ţii se plîng că în biurourile Căilor Ferate nu se petrec lucruri tocmai ortodoxe. Am vorbit de abuzul săvîrşit cu doini­cile plutitoare, cînd s’a dat o însemnată furnitură de 600 mii lei, fără licitaţiune. Furnitura vapoarelor Acum sîntem informaţi că, cu prilejul licitaţiunei pentru 2 vapoare de pasageri, s’au petrecut iarăşi mari nereguli. După cum s’a anunţat, direcţiunea Căi­lor Ferate (serviciul de navigaţiune) a a­­probat construirea vaporului celui mare pe seama casei Edler cu 2,182,239 lei, iar vaporul cel mic s’a dat casei Napier cu 2,089,000 lei. Ei bine, precum ştim, la această licita­ţiune au participat în case şi anume: Ed­ler, Napier, Neptun, Carl Barlas, Forges de la Mediterar­ie, Germania, Borard, Co­cherii, Chantier de la Loire, Baume și Fass și Hamilton. Mesa­gul bulgar Importanţa politică. — Conace foţele pusofilizmuluî. — Succese per­sonale. Importanţa politică Prinţul Ferdinand a deschis, zilele trecute, Sobrania bulgară printr’un mesagiu de mare însemnătate politică. Acest mesagiu, care vorbeşte de politica ex­ternă a Bulgariei, are o importanţă foarte mare, căci este întîiul mesagiu de viind prinţul Fer­dinand a fost recunoscut ca prinţ al Bulgariei­, el este dat, după dreptul internaţional, primul mesagiu legal al prinţului Ferdinand. Cu această ocaziune, domnitorul Bulgariei a căutat să-şi manifeste încă odată nu numai recunoştinţa dar slugărnicia către Rusia, care, după ce a refuzat îrn timp de 8 ani ori­ ce re-' laţiune diplomatică cu Ferdinand, s’a milosti­vit, în fine, a-l recunoaşte ca prinţ al Bulgariei,­­lucru ce cele-l­alte puteri europene îl făcuseră cu mult mai înainte. Consecinţele rusofiilzmuluî Prinţul Ferdinand, în masagiul său către Sobranie, vorbind despre rusofilizmul bulgar, s’a păzit a spune un singur cuvînt de be­neficiile pe care Bulgaria le va trage din această nouă politică, şi prinţul Ferdinand a tăcut pentru că nu putea spune nimica bun pentru bulgari. Intr’adevăr, de cînd prinţul Ferdinand a fost recunoscut de către Rusia, şi Bulgaria a adoptat orbeşte politica ruso­filă, diplomaţia bulgară în loc să înregistreze succese, a avut de indurat o mulţime de umiliri şi de pierderi. Ast­fel, reprezentanţii Bulgariei în străinătate sînt consideraţi ca ataşaţi la ambasadele tur­ceşti, iar la Sofia, cînd prinţul Ferdinand dă cite un banchet, consulul rus bea întîi în să­nătatea sultanului, suveranul de drept al Bulgariei, şi a prinţului Ferdinand. Succese personale Dar nu numai atît, căci şi în Macedonia bulgarii au de semnalat o mulţime pierderi în favoarea romînilor şi grecilor, cari în ultimul timp au cîştigat atîtea „berate11. Prinţul Ferdinand, cînd vorbeşte dar în me­­sagiul s­a despre succesele Bulgariei, înţelege prin aceasta succesele sale personale, de­oa­­re­ce a fost recunoscut ca prinț, căci Bulgarii, de cînd s’au împăcat cu Rusia, au mers din pierderi în pierderi. Vsl. „ONOAREA“ — Cronica teatrală — Joi, s’a reluat la Teatrul Naţional, cunos­cuta piesă Onoarea, de Sudermann. Cum am spus şi altă dată, Onoarea este scrisă în genul teatrului lui Al. Dumas-fiul. Suder­mann însă, are mai mult curaj, el critică cu mai multă asprime organizaţia socială, ideile diferitelor clase şi chipul în care păturile su­perioare,­acelea cari s’au înavuţit, tratează po­porul. Dar la sfîrşit şi Sudermann face con­cesie burgheziei avute, prin căsătoria d’intre fata cosilieruluî comercial Mi­blingk, cu func­ţionarul acestuia, Robert Heinicke. Resoneurul*luî Dumas, omul care filozofează vecinie și își expune teoriile sale asupra fie­cărei cestiuni este reprezintat prin contele Trast. Ast­fel fiind, Onoarea are toate cusururile pie­selor h­­hise. Trebuie să recunosc însă, că, cu toate aceste cusururi, piesa lui Sudermann e o piesă bună şi ar fi de dorit ca să se joace în toţi anii. Onoarea lui Sudermann este Denisa lui Du­mas şi chestia pusă în discuţie este aproape aceeaşi. Şi întruna ca şi în cea­l­altă se dis­cută asupra onoarei şi se caută a se arăta că morala claselor stăpînitoare nu e mai bună ca morala celor­l­alte clase. * Dar, în sfîrşit, să las piesa despre care ara vorbit de mai multe ori şi să vorbesc despre tînăra debutantă, D-şiara Horvatovici, care a jucat rolul Almei, ţinut pînă acum de D-na Romanescu. Cunosc ca D-ra Horvatovici de la exame­nele clasei de declamaţie, am urmărit jo­cul D sale în cei trei ani ai Conservatorului şi susţin şi azi că nu m’am înşelat, cînd din anul I-ia am spus că D-sa are talent-Dar... este o chestie. Profesorii noştri de la Conservator—mai ales cei tineri­—judecă şi la şcoală ca la teatru. Ei nu dau elevilor rolu­rile ce le convin, dar acele cari îe plac. Ast­fel, D-ra Horvatovici a jucat în primul an scena de la cireş din Nea fraţilă şi a fost cît se poate de bine în acea scenă. Am spus atunci că în sfîrşit începem să avem şi noi e­­lemente pe cari le putem pregăti pentru tea­trul modern. In anul al doilea, D-ra Horvatovici părăseşte acest gen şi mă pomenesc cu D-sa că apare la examen c­u marea scenă a narcoticului din Romeo şi Julieta. In anul al III lea, D-ra Horvatovici avea iarăşi veleităţi să joace pe Julieta şi alte ro­luri afară din mijloacele şi temperamentul­e sale.* In sfîrşit, de la Iunie, D-ra Horvatovici a ab­solvit Conservatorul, dar cum direcţia Teatru­lui Naţional n’a voit s’o angajeze, D-sa a ră­­rămas pe din afară. Se înţelege uşor că o absolventă a Conser­vatorului, ori cît de talentată ar fi, cînd e lssă un an fără să joace, pierde foarte mult. Dicţiunea, mimica şi gesticulaţia nu se pot perfecţiona de­cît prin exerciţiu continuu. După cum o pianistă care n’ar face exerciţii în fie­ce zi, pierde din agilitate, tot aşa se întîmpîă şi cu un actor care nu joacă mult timp. Şi, se înţelege, lucrul e mult mai grav cu o elevă care încă nu a ajuns să fie stăpînă pe jocul ei. Aceasta s’a observat toui seara la D-ra Horvatovici. Debutanta avea să lupte cu dic­ţiunea cam rebelă și cu mîinile cam­ adesea o încurcam . Afară de aceasta, Alma nu este în tempe­ramentul D-raî Horvatovici. Rolurile naive îi convin perfect debutantei, dar nu acele de naivitate dublată cu zburdălnicie. D­ra Hor­vatovici poate să joace cu mai mult succes roluri cari au o pornire spre dramă, să înfă­ţişeze fetel­ea aceea din Nea frăţilă, ca Marta din Denisa, etc.* D-ra Horvatovici merită o notă bună pen­­tru­ că şi-a dat toate silinţele să joace rolul aşa cum poate, cu mijloacele D-sala şi nu a căutat să imiteze pe D-na Romanescu. Au fost părţi în cari tînăra debutantă a reuşit chiar foarte bine. In tot cazul, a dove­dit că are mijloace, pricepere şi talent. Dacă cei de la direcţie vor înţelege Îst sfîr­şit că teatrul trebuie să fie condus alt­fel de­cît aşa cum îl conduc acum şi vor îngriji ca elementele tinere să poată lucra în direcţia pe care le-o indică talentul şi temperamentul lor, atunci D-ra Horvatovici, ca şi alte tinere de la teatru, va deveni o artistă folositoare şi poate chiar mai mult de­cît atîta. I­­8« Ba A­­'i'­VA* KV

Next