Adevěrul, ianuarie 1897 (Anul 10, nr. 2722-2744)
1897-01-14 / nr. 2730
ABONAMENTE INCE! LA I aşi 15 ALE RÎFIECMIEI LUNI SI SE PLATESCjENMNTE Un an tn ţară .30 lei în streinătate .50 leî Şase luni IS » ■' * «5 » Trei luni 8 » » » 13 » NUMĂRUL 10 BANI In Streinătate 15 BANI ADMINISTRAŢIA PA8AQ. BANCE1, 'NAŢIONALETSS'itJlS.I^OIV No. 2SS EDIŢIA a treia Sa te cereşti Române de cuiți strein in casă ! Director politic: ALEX. V. BELDXMANU V. Alexandri MARȚI 14 IANUARIE 1897 ANUNCIURI SE PRIMESC DIRECT LA ADMINISTRAȚIA ZIARULUI Linia pag. IV , • • • leî 0.30 bani » * III , . . . * 2.— • * II * 3.— 1 A UN MARE NUMĂR DE LINII SE FACE REDUCTII DIN TARIF NUMARU Un număr il REDACTI PASAQ, BANCEI NATIONALE (TELEFON 72A) SATIRA POLITICA Chastia zilei la momentul in care e vorba ca toate trenurile din ţară ii deraieze, direcţiunea a luat o înainte fi a deraiat dînsa cea d’intîiu. Graţie înţeleptelor măsuri luate de către comitetul ocult al drumurilor de fier, sintem ameninţaţi a ne reîntoarce la vechile obiceiuri ale ţarei şi a reîncepe plimbările cu poşta lui Vilrr. Un guvernamental susţinea chiar că acesta e mijlocul de locomoţiune al viitorului, căci precum al viitorului e praful de puşcă fără fum, tot astfel nici poşta lui Vilner nu fumează. Dacă mai punem la socoteal că funcţionarii ceî miei, parte se vor pune in grevă iar parte vor fi destituiţi, nu vor mai rămîne ia caşcavalul Căilor Ferate de cit. directorul şi cu inginerii cei mari, aşa că dinşii şi numai dînşiî vor rămîne ca să conducă poşta adică să schimbe .. . degetele la staţii. Vax. ~—*------------»ăâj&s-*—---------------------■ ACTUALITATI G. Dem. Theodopeeeu Cine mi l avmoațts pe D. G. Dem. Theodore»TM, turuni toţi ,9 zic Ghsdem f E te vtcMa »ariilor. Ln Ghimpele puHxa poterii ţi proză temnate Ghcdf.m. A seri» la Românul, la Binale Publice la Romînia. Licenţiat în Utert de la Paris, a luat prin conturi catedrele de limba latină de la Sf. Siva şi de Umba română de la Mateiit Bnarab. In urmă s'a transferat şi ca profesor de limba latină tot la np-ul Mateiit Bnarab. A publicat ui tratat de metrică, o culegere de poeze populare, etc. Om inteligent, dar cu vederi foarte înguste ţi foarte zgtrcit. Politicos dar aspru. In politică a fost la început rosetist, apoi veretean. Ca vemisean a ajuns ţi ministru al instrucţiei, dar la ilustrat numai prin măsuri cari dovedeau un spirit îngust ţi vindicitiv. A avut o adevărată luptă cu nenorocite ds pensionare din fondul milelor şi cu bieţii servitori de pe leapă, cărora le-a redus leafa pe vacanţă. Pic. Scandalul de la Cameră Oamenii dezordine! Cu drept cuvînt, conservatorii pot spune liberalilor : «Acum un an, ne-am retras de la putere şi v’am lăsat ţara liniştită şi în ordine. Iar voî, după patru-spre-zece luni de guvernare, aţi răscolit oraşele şi satele, aţi agitat toate spiritele şi aţi introdus nestabilitatea pretutindeni». In adevăr, acum un an, cînd conservatorii erau încă la putere, în ţară nu era decît o singură agitaţiune, aceea provocată şi întreţinută de către partidul liberal; încolo, linişte desăvîrşită. Dar, de cînd au venit liberalii, n’a rămas pătură socială şi n’a rămas un colţ de ţară nezbuciumat şi ne frămîntat. Dezordinea e pretutindeni, oamenii cari înţeleg din actele regimului liberal că nimic nu mai e statornic în ţara aceasta, se pun în stare de revoltă, căci acolo unde nu mai e dreptate şi nici respect de lege, fiecare caută să se apere cu propriile lui mijloace. Liberalii, în scurtul timp de cînd guvernează acum, au dovedit ţărei cum că stabilitatea judecătorilor de la Curtea de Casaţie este o glumă. Poate că era o prejudecată, dar, în sfîrşit, lumea avea un fel de respect pentru această instanţă supremă şi fiecare, cînd zicea «Curtea de Casaţie !» îşi închipuia o instituţie ceva mai presus de comunul muritorilor şi oarecum ferită de înrîurirea patimilor politice. Au venit liberalii, au împrăştiat farmecul şi au răsturnat Curtea de Casaţie de pe predastalul ei. Lumea credea încă cum că mitropolitul primat însemnează ceva, că este capul bisericei și că nici Vodă măcar nu se poate atinge de dînsul. Dar au apărut liberalii la putere, au tîrît pe mitropolit prin baltacele tuturor calomniilor, 1-au zvîrlit după scaunul sau plin de prestigiu, 1-au înhăţat de barbă cu agenţii forţei publice şi 1-au călcat sub tocurile lor mitocăneşti. Ţara fusese cuprinsă, întriun moment, de fiorii iubirei de neam şi cauza romînilor subjugaţi găsise un puternic eccri în inimile romînilor din regat. Ipisă au venit liberalii la cîrmă şi au călcat cu brutalitate peste făgăduinţele date, au făcut străinului cele mai umilitoare scuze, au dovedit, în sfîrşit, că patriotizmul, şi el e o marfă politică, o armă politică, un mijloc ca oricare altul pentru a înşela pe naivi şi pentru a cuceri puterea. Astfel poporul acesta se dezmeticeşte pe zi ce trece, ochii i se despăîengenează, realitatea i se arată, în sfîrşit, lui, care pînă atuncea fusese orb. Acest popor înţelege că toate sfintele instituţiunî şi toate întocmirile politice sînt nişte gogoriţe bune numai să-l ţie pe dînsul în frâu, acest popor pricepe că imaginea măreaţă a justiţiei şi a magistraturei este un moft, dînsul mai înţelege că religia şi cu înalţii săi demnitari sînt nişte glume, poporul mai descoperă că toate sentimentele aşa zise nobile, precum patriotizmul, virtutea, abnegaţia, sînt numai vorbe, vorbe, vorbe. Şi cînd marile şi clasicele partide îşi bat joc cu atîta sfruntare de toate sentimentele şi de toate nevoile, cînd pentru a şi satisface ambiţiunile lor, pentru a-şi apăra intereseie, nu se sfiesc a exploata şi a distruge şi respectul datorit magistraturei şi disciplina armatei şi sentimentele patriotice, în timpul acela nemernicii cei mici să nu îndrăznească a crîcni, căci vai de ei! Aşa au păţit bieţii funcţionari mărunţi de la Căile Ferate, cari, pentru singura crimă de a fi cerut o neînsemnată sporire de salarii, au provocat în potriva lor coaliţiunea celor două vrăjmaşi de paradă, coaliţinea liberalilor cu conservatorii. Morala fabulei este că în ţara aceasta un manunchiu de oameni are dreptul să exploateze şi să pîngărească totul, să zguduie ţara de la temelie, să îngrămădească, zilnic, ruine peste ruine, să înnalţe idoli şi să-i sfarîme cu înseşi mîinile lor, după cum le porunceşte interesul momentului . Iar celor mici şi nevoiaşi nu le este iertat nici măcar să-şî apere bucata de pîine. Iată morala unei fabule imorale. Const. C. Bacalbaşa. Această purtare a guvernului este condamnabilă. Nu- e permis guvernului să se facă corupător de caractere. Retragerile Dacă ameninţările guvernului şi măsurile violente pe care le-a luat guvernul nu au avut nici un efect, ademenirile încep să dea roade. Unii funcţionari mai slabi de caracter, au început să facă declaraţii că-şi retrag semnăturile de pe Memoriu. Impresiunea Ştirea aceasta că unii funcţionari—deşi numărul lor este foarte mic pînă acum— îşi retrag semnăturile, a produs o impresie penibilă printre funcţionarii semnatari ai Memoriului. Se pare chiar că nu mai este pisibilă declararea grevei. Rep. Macedonia mitropolit n'a r , inspector şcolar n’ae, profesori n'are, şcoli romineşti nu mai are, şi, mai p'e sus de toate, patrioţii romini, v.'zind cit sint de persecutaţi din Bucureşti, au pierdut curajd şi nu mai au de Aulă energie ca să se impotnvnesc diverselor propagande sr vne. Şi acest trădător, acest om periculos, incapabil şi nefast, îndrăzneşte să aspire a lua din nou Irinele ! Dragoş. Repaozul de Duminecă Camerele de comerciu din ţară au început a se ocupa în mod serios de proiectul de lege pentru introducerea repaozului de Duminecă. Camera de comerciu din Capitală a elaborat doar un proiect cu totul nou, prin care, admind în principiu repaozul de Duminecă, prevedem însă că faţă cu obiceiurile pieţei noastre, la început nu s’ar putea sărbători o zi întreagă Mai departe, proiectul Camerei de comerciu din Capitală prevede toate sărbătorile cari ar trebui respectate, şi, pentru a garanta respectul acestei legi, enunţă şi pedepse foarte aspre la cari vor fi supuşi comercianţii cui vor contraveni dipaziţiunilor legei. Nu putem decît să felicităm Camera de comerciu din Capitală pentru graba ce a pus în rezolvarea acestei chestiunî, dar ar fi de dorit ca şi cele l’alte Camere de comerciu din ţară să imiteze exemplul celei din Capitala. Comercianţii români ar trebui să inţeleagă că această lege va fi folositoare nu numai funcţionarilor, ci şi patronii, care, pe lîngă că ar putea şi eî să se odihnească o zi pe săptămâni, apa vor avea şi funcţionari mai buni, căci omul odihnit lucrează cu mult mai multă tragere de inimă. Astăzî, micii funcţionari comerciali, muncind fără odihnă luni întregi, ajung a şi face slujba cu dezgust, ceea ce nu se va întîmpla cînd, odihnindu-se Dumineca, vor putea reîncepe apoi lucrul cu vigoarea omnului mulțum de soarta ia. ................ ......- »la«*-»----------------------- Diplom. Chestia C. F. R. Mişcarea funcţionarilor inferiori de la C. F., care se făcuse pe nişte cereri drepte, în loc să găsească sprijin la guvernanţii noştri, este înăbuşită prin nişte mijloace foarte puţin demne. Şi în chestia de la C. F., ca şi în chestia Ghenadie, liberalii dau dovadă că nu sunt în stare să guvernele fără a recurge la expediente şi meschinării cari nu fac cinste unui guvern serios. Ameninţările D. Porumbarul după ce a primit ordin de la rege ca sa tranşeze cit mai repede chai- C. F. ei să împiedice cu orice preţ izbucnirea grevei, s’a azvîrlit cu totul în braţele acelora cari prin purtarea lor au dat naştere la protestarea funcţionarilor. Mai întii a făcut o sanie nestîrpită de destituiri şi permutări. Apoi a venit rîndul ameninţărilor. Toţi semnatarii Memoriului prezintat ministrului lucrărilor publice au fost ameninţaţi cu urgia Direcţiei. Ademenirile Şi dacă guvernul nu s’ar fi oprit aci, încă lucrurile ar fi mers. Ar fi dovedit numai că, de unde la început recunoscuse dreptatea cererilor lucrătorilor, în cele din urmă s’a văzut incapabil de a pune la rezon pe conducătorii C. F. şi a plecat fruntea înaintea D-lor Cottescu, Mănescu, Miclescu şi Vartiadi. In cel mai bun caz pentru guvern s ar fi putut spune că din propria lui iniţiativă s’a hotărît să înăbuşe cu violenţă o mişcare pe care, deşi o găsise legitimă la început, a găsit-o in urmă periculoasă. Dar guvernul nu s’a oprit aci. De la ameninţări, a trecut la alt mijloc, la cel mai dezgustător, la corupţiune. Guvernul a făgăduit multor funcţionari dintre cei semnaţi pe Memoriu că vor fi înaintaţi, saiî li se vor face diferite favoruri, dacă se vor grăbi să-şi şteargă semnăturile de pe Memoriu. -------------------------*♦-**----------------------- Mitropolitul Macedoniei A doua zi după căderea-i de la putere, D. Sturdţa, ridicindu-se pe un genunchiu din noroiul în care îl prăvălise ţara, strigă: „Tată unul din succesele cele mari ale politicei mele! Pe cînd duşmanii mă acuză, mă calomniată şi mă urmăresc, eu lucrez pentru binele poporului şi pentru prestigiul ţărei“ Succesul politicei D-lui Sturdga s'a văzut. Mitropolitul Macedoniei este numai o închipuire a lui Apostol Mărgărit, căci geniul rău al Romînilor de la Fund, unealta lui Dimitrie Sturdga şi perversul omoritor al mişcărei naionale n’a putut izbuti ca mitropolitul să fie recunoscut. Agenţii colectivităţei se invirtesc in toate părţile, aleargă în dreapta şi iu stingi, intervin la poartă, însă în zadar. Nimeni nu mai dă ascultare oamenilor tuînsemnaţi, politicianilor nedibaci, micilor secături incapabile să negociere o afacere şi s'o duci la bun sfîrşit. Care vrea să zică, Macedonia n'are încă mitropolit român! Alunei cum rămîne cu laudele D-lui Sturdga şi cu emfatica D-sale apoteozase ? Căci, graţie politicei ? Politica Angliei Discursul tronului.—O legendă.— Inffringerea. Discursul tronului Ce dosebire între discursul din anul trecut al tronului englez, și cel de astăzi! Atunci regina Angliei avea un limbagiu trufaş la adresa imperiului turcesc; astăzî caută să împace capra și varza, voind să micşoreze astfel importanţa înfrîngerei pe care a suferit-o Englitera în chestia armeană. Anul trecut, regina Victoria vorbea de sultan ca de un asasin ordinar şi dădea a înţelege Europei că poporul englez nu se va linişti pînă ce nu va vedea pe Abdul Hamid răsturnat de pe tronul musulman. Cu totul altfel e astăzi, cînd regina, vorbind în discursul tronului despre chestia orientală, zice că graţie înţelegerea tuturor puterilor, sultanul Abdul-namid, acelaş care anul trecut fost tratat de asasin ordinar, va introduce reformele necesare, îndepărtînd cu acest mijloc pericolul ce ameninţa imperiul săui. O legendă Această schimbare de limba gifi a diplomaţilor englezi dovedeşte slăbiciunea Angliei, care, aflîndu-se cu tot izolată, nu îndrăzneşte să urmeze politica începută cu atîta zgomot anul trecut. Retragerea silită a Angliei va fi însă o lovitură teribilă pentru reputaţia ce şi-o creiase de un secol în Orient. Intr ’adevăr, în Orient se formase un fel de legendă în privinţa energiei cu care Anglia ştia să-şi susţină pretenţiunile. Astfel, printre populaţiunile ţărilor orientale circulă de zecimi de ani legenda că guvernul englez a trimis întreaga sa flotă în apele Mediiteranei pentru că un singur protejat al Angliei ar fi fost arestat în mod arbitrar. Infringerea Acuma însă, zecimi de mii de armeni au fost măcelăriţi, notele ambasadorului englez sunt puse la dosar şi ameninţările reginei neţinute în seamă, fără ca Anglia să provoace vreun războiu ; ba, mai mult, vedem că diplomaţia engleză cochetează cu acela pe care acum cîteva luni îl numia asasin. Această schimbare de limbagiu este de sigur o tactică bine judecată a diplomaţiei engleze , dar ea va face un efect detestabil asupra populaţiunilor din Orient, distrugând în acelaş timp legenda energiei și angleze. I EXPOZIŢIILE Am vorbit, sînt cîteva săptămîni, de cele trei expoziţiuni de pictură cari erau deschise în Bucureşti. Am arătat atunci că ele înseamnă un pas înainte făcut pe calea progresului în artă şi atrăgeam atenţia publicului asupra lor. Azi pot să spun cum au fost primite de public aceste manifestaţiuni artistice. * Dintre toate cele trei expoziţiuni, aceea care a fost mai mult vizitată e expoziţia D-lui Simonidy. Şi lucrul se explică. D. Simonidy făcea prima expoziţie în ţară şi venea cu o oarecare reputaţie făcută la Paris, unde unul dintre tablourile sale fusese primit la Salon. Toată lumea care urmăreşte mişcarea artistică de la noi s’a grăbit să viziteze expoziţia D-lui Simonidy. Presa pe de altă parte a dat tot concursul tînărului artist. Afară de aceasta, graţie campaniei făcută în o parte din presă, ministerul instrucţiune, care de un an a strîns foarte mult punga pentru arte, a fost foarte larg faţă de D. Simonidy şi i-a cumpărat cu 7000 lai tabloul reprezintînd moartea lui Mitridat. Mai mult chiar, regele a vizitat această expoziţia şi a cumpărat cîteva lucrări. * Să fim drepţi. Este adevărat că D. Simonidy are talent. D sa nu distanţează însă prea mult pe cei-I’alţi artişti. Şi D-nii Artachino, Vermont, Pascali, Lukian, Popovici, Aricescu, Alpar, Dimitriu, etc. au talent. Şi printre lucrările acestora se găsesc lucrări de o reală valoare. Cu toate acestea, nici ministerul nici familia regală nu au vizitat expoziţiile D-Ior Aipar- Dimitriu Voinescu, etc. şi pe aceea a D-lui Artachino, cari erau deschise în acelaş timp cu expoziţia D-lui Simonidy. I s’a făcut o manifestaţie excepţională D-lui Simonidy, şi aceasta mai ales pentru că venea pentru prima oară în ţară. D. Simonidy trebuie să fie mulţumit. A reuşit şi a fost încurajat mai mult da cît se putea aştepta. Să sperăm că această încurajare va fi un îndemn pentru D-sa ca să lucreze de aci înainte şi mai mult şi că vom avea ocaziunea la anul să constatăm că D sa a făcut progrese şi că pictorul de talent a ajuns un artist de valoare.* A făcut bine şi ministerul şi familia regală şi publicul că au încurajat pe D. Simonidy. Trebuie să facem sacrificii serioase, dacă voim ca în curînd să ne putem făli cu mişcarea artistică din ţară, cu dezvoltarea culturală a poporului nostru. Dar tocmai de aceea am să observ un lucru. Nu trebuie să dăm prea mult unora şi să refuzăm chiar şi un cuvînt de încurajare altora. A eî cari au cumpărat, fără tocmeală, de la expoziţia D-lui Simonidy să meargă şi să încurajeze şi pe cei l’alţî expozanţi. Şi spui aceasta mai ales pentru persoanele oficiale, cari, de sigur, cînd s’au decis să cum- fere tablouri nu au avut în vedere atît vaoarea lucrărilor, ci mai ales ideia de a se încuraja un tînăr artist.* Tot la Ateneu, alături de expoziţia D-lui Simonidy, se află o altă expoziţie, aceea a D-lor Alpar-Voinescu Paiui-Dimitriu, etc. Şi în această expoziţie sînt cîteva lucrări cari pot figura în orice salon artistic mobilat. In str. Regală, este expoziţia D-lui Artachino. Acesta, nu este vorba, a fost totd’auna unul dintre pictorii cei mai încurajaţi de public. In expoziţiile sale mai toate tablourile au fost vîndute. Dar, se înţelege, publicul nu cumpără decît tablouri de la 100—500, maximum 1000 leî. D. Artahino are o pînză mai mare, reprezintînd un tip romînesc şi un moment din viaţa muncitorilor de la ţară. Subiectul e tratat simplu şi cu mult sentiment artistic. Acest tablou, care costă ceva mai mult de 1000 M, ar putea să fie cumpărat de minister sau altă instituţie, care poate să-şi permită luxul de a încuraja pe artişti şi a ajuta la dezvoltarea artelor la noi. * Nu a sosit încă momentul ca îndată ce ne aflăm în faţa unei piturî să facem pe criticii siupuloşi. Sîntem abia la început şi nu trebuie să pierdem un singur moment din vedere că dezvoltarea artistică din ţările bătrîne în civilizaţie nu a luat naştere într’un moment şi nu este opera unui farmec. Generaţii multe au muncit şi s’au făcut sacrificii enorme. Dacă vom şti să facem şi noi sacrificii, vom avea şi noi, mai curînd de cît ne aşteptăm, o artă care să facă fală poporului român. * Acum trei ani s’a deschis expoziţia oficială, — după ce mai mulţi ani nu se mai interesase nimeni de pictură — şi odată cu deschi, derea acestei expoziţii, s'a început o ad^^’ rată mişcare artistică. Pictorii noștri s’ ^ rpir'a pe lucru și trei ani pa rînd ara văr^ ▼aste acoperite de^ lucrările artis^101. ac^rj (JTVUt oSOtavft a* m;u Val*I * dir