Adevěrul, septembrie 1897 (Anul 10, nr. 2930-2957)
1897-09-26 / nr. 2953
ANUL X No. 2953 Abonamente Incep la 1 şi 15 ala flecăruî lan) şi se plătesc înainte: Un an In tară 30 lei, in străinătate 50 lei Şase luni 15 „ „ Trei luni Numărul 10 bani In străinătate 15 bani R e d a c ţ ia PASAGIUL BANCEI NAŢIONALE (TELEFON No. 25). 25 18 Ce timpuri! ce moravuri!... Am putea, cu drept cuvînt, scoate şi noi aceasta exclamaţie, cînd vedem politica care se face în ţara aceasta şi cînd mai vedem uşurinţa cu care politica cea mai urîcioasă găseşte credit într’o parte a publicului. Fiind în opoziţiune, d. Sturdza a făcut o mare agitaţiune pe chestiunea naţională, cu scopul unic de a răsturna guvernul conservator. Dar mulţimea, naivă şi generoasă ca toate mulţimile, n’a putut pătrunde pînă în adîncul cugetărei şefului liberal. Pentru mulţime d. Dimitrie Sturdza era un patriot înflăcărat, un luptător dezinteresat, un naţionalist capabil de toate sacrificiile pentru triumful cauzei celei mari. Mulţimea avea dreptate sa gîndeascâ astfel, fiindcă era aproape inadmisibil ca un bătrîn bărbat de stat şi un şef de partid să se angajeze într’o luptă atît de aprinsă, fără ca să ştie ce face şi care va fi deznodămîntul campaniei sale. Cînd d. Sturdza declara la Orfeu că «mai degrabă renunţă să vie la putere decît să renunţe la apărarea fraţilor de peste munţi», cînd d. Sturdza încrimina în Senat guvernul conservator pentru că «nu intervine în favoarea fraţilor de peste munţi»; cînd acelaş domn Sturdza se punea de fapt în fruntea tuturor revendicărilor naţionaliste şi quasi-iridentiste, fiecare Român era autorizat să facă următorul raţionament: «Dacă un bărbat de stat cu răspundere politică, dacă un om bătrîn cu atîta experienţă, dacă şeful unui partid de guvernămînt ţine un asemenea limbagiu şi ia atît de solemne angajamente, neapărat că omul acesta trebuie să ştie ceva, el are o bază sigură pentru acţiunea sa, el va trebui neapărat să poată îmbunătăţi, măcar, starea Romînilor din Ardeal». Acest raţionament se impunea fie căruia, fiind că nici un Român nu’şi putea închipui că un om cu barba albă, un şef de partid, un om care face politică de patru-zeci de ani, să’şi poată permite o glumă atît de proastă pe socoteala unui neam întreg. Cu toate acestea vorbele şi făgăduelile d-lui Sturdza n’au fost decît farse. Cînd d. Sturdza declara patetic «că mai de grabă renunţă la putere decît să părăsească cauza Romînilor subjugaţi», d. Sturdza minţea cu ştiinţă, fiindcă intenţiunea sa bine precizată era tocmai contrarie, adică intenţiunea îi era ca să renunţe pînă şi la demnitatea personală, pînă şi la reputaţiunea de om cinstit, numai de putere să se apropie mai curînd. Apoi cînd d. Sturdza vocifera un Senat şi soma pe conservatori ca să intervie în Austro- Ungaria şi să ceară îmbunătăţirea soarteî Romînilor de acolo, d. Sturdza iarăşi făcea pe saltimbancul, fiind căci s: era convins cum nebuni de cu numai ar putea nu face oase- Ediția. ele seara Să te ferești Române de cuiți strein în casă .m>EiMguwcg«iW!»^ W«Mfc«»ra^Jfr WS3myfgE»8iraggg«^^ Director politic : ALEX. V. BELDIMANÜ A • r PASAGIUL 1 V. Alexandri. VINERI 26 SUPTE MERE 1897 Anuncmrî 8e primesc direct la Administrația ziarului Linia pagina Vl-a .... lei 0.50 bani ” V-a................2. •• •• lv-a.................... La un mare număr de linii se fac reducţii din tarif * Numărul 10 bani Un număr vechi, 20 bani Administraţia PASAGIUL BĂNCEI NAȚIONALE (TELEFON No. 25). Şase pagini la fiecare ediţie menea intervenţie şi că numai o ţară de tîmpiţi ar putea împinge la un război şi cu o mare putere precum este Austro-Ungaria. I ciuda realităţei, în ciuda bunului simţ cari strigau în potriva atitudinei şi a limbagiuluî d-lui Sturdza, totuşi d-sa a venit la putere pe cestiunea naţională. Şi, ce este încă mai trist, d-sa continuă să fie un bărbat politic, d-sa continuă să fie un şef de partid, d-sa continuă să figureze în capul guvernului şi după scuzele de la Iaşi şi după vizita de la Pesta. Iată de ce avem tot dreptul să exclamăm : « Ce timpuri ! Ce moravuri» Const. C. Bacalbaşa. Să nu uităm că sate întregi de Romiul basarabeni au fost mutate în Caucaz, că ţăranul român din Basarabia cîntă azi : Vin doi nouraşi de sus Astă veste ’mi-aţi adus Că Costia’l meft ’l în Tiflis.... şi cînd ne mişcăm pentru neamul romînesc, să pricepem că el n’are duşman mai grozav decît ţarismul. Saturn, titlul delyanist, o sciziune, care-i va uşura misiunea plină de răspundere ce a luat-o asupră’şi. Noul prim-ministru trece drept un om cu judecată, adversar al tacticei de instigaţiune şi al autocratomaniei unchiului sau Delyanis, iar numirea sa în capul guvernului se consideră ca o garanţie că parlamentul va aproba tratatul de pace. Afară de Zaimis, se disting dintre nouii miniştri: generalul Smolenski, singurul comandant care a făcut în ultimul rǎzboiu datoria sa militărească şi Streit, care, ca guvernator de bancă, nu are o reputaţie rea. Dacă Delyanis nu va mai putea face o opoziţie eficace, atunci rezolvarea crizei ministeriale va fi poate pentru Grecia foarte bine-făcătoare. In orice • Cititorii ştiii, din telegramele sosite era, că noul minister a obţinut votul de încredere al Camerei, şi că în consecinţă s’a hotărît plecarea plenipotenţiarului grecesc Mavrocordat la Constantinopol, pentru ca sa înceapă tratările cu Poarta, în baza preliminărilor păcei. Ministerul Zaimis a început lucrarea sa sub bune auspicii, căci o telegramă sosită aseară anunţă, că puterile au declarat că vor face controlul financiar cît se poate de uşor, spre a menaja dreptele susceptibităţi ale poporului grec. Gal. A se vedea în corpul ziarului interesante amănunte asupra armei Manlicheru. „Defectelor năsurei luate şi cere să se lase Iu- i erorile în starea lor mal dinainte —adică să continue tot d sa lucrarea — pînă la Aprilie. D. Hajdeu voeşte să ridice chestiunea în seziunea generală de la Apri lie şi, într’o şedinţă plenară, să ceară socoteală acelora cari i.a avut o purtare atît de incalificabilă faţă de d-sa. încurcătura academicianilor Complotiştii de hi Academie sunt în cea mai mare încurcătură. Ei nu ştiu ce răspuns să dea d-lui Hajdeu ! Unii dintre ei—şi printre aceştia d. i Ion Kalendern—şi-au exprimat părerea ca să se primească propunerea d-lui Hajdeu. Se vede că însuşi regele se teme ca nu cumva d. Haydeu să înceapă un atac—cum ştie d-sa —asupra acestei chestii. Alţii cred că nu trebuie să se revie asupra hotărirei luate astă primăvară de Academie. De aceea, pînă acum nu s’a luat nici o hotărire. Demisia d-lui Creţu Un alt fapt care a nemulţumit pe complotişti este şi demisiunea d-lui Creţu. Am spus că d. Creţu fusese dat ca tovarăş d-lui Filipidi ca să continue lucrarea: Magnum Etimologicum. De ce a demisionat d. Creţu, nu ştim, dar se afirmă că d-sa nu se înţelegea cu d. Fiipidi în ce priveşte extensiunea lucrăreî. Care vrea să zică chestia nu este sfîrşită. Din potrivă, ea ameninţă să ia proporţii mari. Rep. SATIRA POLITICA Wilhelm hagial Citim în ziarele străine cum că împăratul Wilhelm al Germaniei a hotărît să meargă la hagialîo și să clădească o biserică în Ierusalim. După ce a strigat: Éljen a Király ! în capitala Ungariei, era fatal ca împăratul să meargă la hagialîo pentru a striga: Trăiască Isus Christos/* Wilhelm fusese de toate pînă acuma, numai hagiu nu fusese. L'am văzut, rind pe rind: marinar, poet, pictor, Don Chișot, socialist de stat, rusofil, francofil, maghiarofil, acuma o să'l vedem și organizator de cruciade. A fost destul să stea trei zile alături de Unguri pentru ca să i se urce igrasia la cap. Vax. Generalul Wodehouse Generalul de brigadă I. B. Wodehouse comandă de asemenea o divizie din corpul de armată însărcinat să openze in Nordestul Indiei. Generalul Wodehouse este un personaj cunoscut în istoria colonială modernă, deoarece in 1893 el a fost guvernator al provinciilor de frontieră egiptene. Tograf. Romînii din Basarabia Apariţia unui volum de poezii populare din Basarabia va face, sperăm, pe mulţi să gîndească o clipă şi la soarta acestor fraţi, dezlipiţi de abia de două-zeci de ani de patria—mumă. Un tînăr român basarabean a dat la iveală această colecţiune, despre care s’a vorbit şi din care s’a citat în numărul nostru de eri. Folklorul e de sigur un excelent material de investigaţiuni sociale, naţionale, culturale. Cînd, după douăzeci de ani de la infama răpire a Basarabiei, Romînii din acea provincie au creat deja o întreagă literatură din tînguirile lor, cînd, după douăzeci de ani de regim ţarist, ascultăm versuri ca aceste : De cît la muscali picam Mai bine mă spînzuram, Că te bate, te stilce,te se grăeşti moldoveneşte, trebue să înţelegem tot chinul acestor fraţi — sînge din sîngele nostru — şi să înţelegem că e o crimă uitarea aceasta desăvîrşită sub care îngropăm aproape un milion de Romîni. Să notăm bine dacă, numai după douăzeci de ani de regim moscovit, Romînii basarabeni au ajuns la tîrguirile disperate, cari răsună în poezia lor populară, după alţi douăzeci de ani ne putem aştepta să nu mai fim da loc supăraţi de gratiî romînesc venit din provincia, care ne-a fost răpită, ca răsplată pentru sîngele romînesc vărsat a Plevna. Reforma codicelui civil Junde logofăt al Dreptăiţei—ca să vorbim cu d. Ghiţă Mîrzescu—plănuieşte o reformă a codicelui civil şi ţine să abordeze în chiar seziunea viitoare a parlamentului capitolul privitor la contractele de căsătorie. E vorba, înainte de toate, să se pună de acord articolul 22 din Constituţie, care pune ca o condiţie de valabilitate a căsătoriei civile, faptul ca ea să fie precedată de cununia religioasă. Deşi, în majoritatea lor, sentinţele Curţei de Casaţie au pronunţat valabilitatea căsătoriei civile, fără ca ea sa fie necesarmente precedată de cununia religioasă—totuşi controversa perzistă. Dar nu numai această chestiune se ridică la ideea unei reforme a capitolului contractelor de căsătorie. Fără a mai vorbi de reforma întregului cod civil, care, serios îmbrăţişată,—ar însemna o adevărată revoluţiune în legitimarea intereselor sociale, noi vedem enorma importanţă a unei reforme care s'ar mărgini chiar numai la capitolul contractelor de căsătorii. Abordarea unei asemenea reforme inseamnă însă studiul aprofundat al însăşi marei probleme a familiei“ în organizaţia noastră socială; de ea nu se poate desparte nici marea chestiune a căutărei paternităţei, nici chestiunea tot atît de mare a poziţiileî civile a femeei-soţie. D. ministru al justiţiei, Djuvara, ar fost impus la proiectul său de reformă, mai cu seamă de fenomenul tot mai frecvent al uniunilor libere. Fără îndoială, trebuie să fie una dintrecurturile serioase ale oamenilor de guvernămint problema consolidărei legăturilor de familie. A crede însă că prin uşurarea „formalităţilor“ de căsătorie se va rezolvi această problema, înseamnă a da dovadă de o mare inocenţă in chestiunile sociale. Noi cunoscind timiditatea, ca să nu zicem, spiritul strimt, al oamenilor noştri politici, putem anticipa că în reforma codicelui civil, guvernanţii se vor opri la mai puţin chiar de jumătate drum, dacă nu cumva vor şovăi din capul locului. Silex Nepăsarea guvernului Ni se comunică cum că guvernul întîrziază foarte mult şi foarte regretabil cu împărţirea ajutoarelor la ţăranii sărăciţi de inundaţii. In special în judeţul Brăila nu s’a distribuit pînă acuma nici o centimă din fondul adunat, iar ministerul domeniilor n’a dat nici un păţ pentru reconstruirea caselor dărîiuate, după cum se dăduse făgăduiala. Pentru ce această nepăsare vinovată ? Ce s’au făcut cu bacii adunaţi şi în ce buzunare au intrat ? Penru ce nu se dau ţăranilor lemnele rebuincioase acuma pînă ce iarna nu se abate asupra cîmpiilor şi pînă ce oamenii mai pot lucra? Unde V0630 d-niî miniştri ca să se adăpostească ţăranii pe timpul ierneî, şi pentru ce nu vin grabnic in ajutorul sărăcimel ameninţate ca să piară pe cîmpurile pustiite? In unele comune ale judeţului Brăila au trebuit să se milostivească proprietari generoşi —precum d. George San Marin de la Birteştî—şi să dea gratuit ţăranilor lemne şi alte ajutoare. Iar guvernul face pe n’aude n'a vede. __________ _*°P Noul minister grecesc Atitudinea lui Delyanis. — Nouii miniştri. Regele Gheorghe Rind pe rind telegraful ne-a anunţat despre căderea cabinetului Rallis, despre atitudinea lui Delyanis, despre însărcinarea preşedintelui Camerei, Zaimis, cu formarea unui nou minister, şi în sfîrşit despre faptul că acest nou ministerşî-a depus jurămîntul. * Asupra cabinetului Zaimis, ziarul vienez Neue Freie Presse publică următoarele prea interesante amănunte : „Noul cabinet se compune, în afară de rinistrul-preşedinte, de ministrul de război şi Smolenski şi de ministrul de finanţe Streit, numai din persoane cari pînă acum nu s'au pus politiceşte în evidenţă. Zaimis, care este un nepot al Iul Delyanis şi care a păstrat acum şapte anî în ministerul unchiului său portofoliul instrucţiune! publice, s’a înconjurat numai de oameni noul, asupra cărora nu apasă nici o tristă amintire din ultima catastrofă. Venirea la putere a lui Zaimis a provocat în pat Politica austriacă Pe cînd împăratul Franţ Iosef urmează cu concesiunile faţă de Ungur, în acelaş timp, guvernul din Viena face concesiuni Romînilor din Bucovina. Această politică contrastează destul de elocvent cu politica violentă, cu politica de oprimare pe care o practică guvernul de la Buda- Pesta. Pe cînd Austriacii acordă Rominilor o parte din cererile lor, pe cînd în şcolile din Bucovina limba romina este introdusă şi protejată în mod oficial, în Ungaria persecuţie pe toată linia şi tendinţă sălbatecă de maghiarizare. Austriacii vor, cu chipul acesta, să arate naţionalităţilor cît de tolerantă este politica lor faţă de politica Ungurilor. Şi, neapărat că cei din Viena vor izbuti cu politica lor, fiindcă nu-i cu putinţă ca naţionalităţile oprimate, în special Romînii, să stea la îndoială între cei ce le acordă libertăţi treptate şi între cei cari treptat şi sistematic îi aservesc mai mult. Partidul naţional român din Bucovina a dobîndit concesiunile în chestia şcolară numai graţie atitudinei sale energice faţă de cabinet. Partidul romînesc nu s’a mărginit să facă plecăciuni în faţa contelui Badeni, ci, din potrivă, a vorbit verde şi i-a dat ultimatul: ori Romînii din Bucovina dobindesc concesiunile cerute, ori Romînii din parlament vor trece în rîndurile opoziţioniste. Energia atitudinei şi francheţa limbagiuluî a- apus. Guvernul austriac a trebuit să capituleze, concesiunile au fost acordate, iar prestigiul partidului naţional a crescut. Să sperăm că, în curând, o politică rezistentă şi bărbătească va produce aceleaşi rezultate şi un Ardeal. Dragog. Scandalul de la Academie Toată lumea cunoaşte scandalul petrecut în primăvara trecută la Academie. Cîţîva academiciani, în frunte cu dd. I. Kalendern şi Titu Maiorescu, ajutaţi şi de d. Dim. Sturdza, pentru a face pe plac regelui — sau cum susţin unii, instigaţi de acesta—au cerut socoteală eminentului academician d. B. P. Hajdeu în privinţa monumentalei lucrări: Magnum Etimologicum. Şi, fără să ţie seamă de părerile savantului academician, au decis să însărcineia cu continuarea lucrăreî pe d. Filipidi, care nu e membru al Academiei. Intreaga Academie nu s'a simţit în stare si-l înlocuiască pe d. Hajdeu şi au dat lucrarea unui profesor, care nu face parte din Academie. E frumos! D-lui Filipidi l-a fi asociat şi pe d. Creţu. Saltaoarea d-lui Hajdeu Se înţelege că d. Hajdeu s’a simţit lovit în demnitatea sa, de măsura luată de către Academie, dar a tăcut. Toată lumea credea că afacerea poate fi considerată ca o afacere sfîrşită. Acum cîteva zile însă academiciani au fost loviţi, ca de un trăznet, de o scrisoare a d-lui Haydeu. Eminentul filolog scrie Academiei pentru a protesta din nou în contra Generalul Jeffreys Generalul de brigadă Patrick Douglas Jeffreys este comendamul trupelor engleze, cară au sarcina de a opera contra triburilor din Nordestul Indiei, cari s'au răsculat împotriva dominaţiunei engleze. Jeffreys a participat deja la mai multe lupte ce s'au dat cu triburle in cestiune, si a fost inainte general in 1890 ca răsplată pentru curajul pe care la manifestat in diferite lupte coloniale. Inst. Efectele vizitei de la Pesta Cu multe zile înainte de vizita oraşului la Pesta, diplomaţii, cari se dau în degete cu Europa prin toate cafenelele Capitalei, luaseră aerul grav, mutra adînc meditativă—şi cînd întrebai pe o asemenea rudă a lui Bismark: „de ce atîta solemnitate“, numai de cît îţi răspundea grav: o să vezi ce consecinţ! o să aibă vizita regelui la Pesta! Intre ei, diplomaţii ăştia, cari consideră pe luptătorii de peste munţî ca nişte laşi, cari s’ar gudura la picioarele Iul Bánffy pentru a fi ertaţi de închisoare, colportau mai cu seamă ştirea despre o amnistie ce se va acorda, după vizita regelui, Romînilor aruncaţi în temniţele ungureşti. A fost regele la Pesta, a împodobit pieptul spionului Jeszenszky cu ordinul „Coroana Romîniei — şi unde e amnistia Românilor întemniţaţi? Departe de noi s’o cerem, departe de Romînii de dincolo s’o primească. Raicu a spus’o : — Cea mai scumpă mulţumire a sufletului sau va fi să-şi lase oasele în întunericul temniţelor maghiare ! Dar a trebuit să constatăm aci încă unul din „efectele“ vizitei de la Pestafia. mpresii din Budapesta - Reprezentaţia de gală de la opera regală Marea piaţă a operei,care taie în două părţi aproape egale bulevardul Andrassy, era închisă pentru publicul trecător încă de la ora 7. Pe ambele părţi ale bulevardului, o mulţime imensă se adunase să admire toată acea splendoare, pe care o desfăşoară magnaţii unguri în ocaziuni solemne. Pentru ca să’şî treacă vremea, publicul încurajază pe nelipsiţii băieţi de stradă cari primesc pe veri ca invitat cu strigăte de „eljen.“ Bulevardul e luminat cu electricitate, casele private nu au aprins nici o luminare... Marele balcon al operei este înconjurat de vre-o 200 becuri de gaz. La scară trag mereu trăsuri cam însă nu se deosebesc de loc de cele mai obicinuite birje de stradă de la noi. încetul cu încetul publicul invitat soseşte şi se întreţine în antreul de jos al grandioasei clădiri. *■ * N’auzî de cît ungureşte... Numai colo într’un colţ coatele Goluchovski se întreţine în franţuzeşte cu ambasadorul spaniol, iar în celăl’alt colţ baronul Bánffy "conversează cu d. Emil Ghika, tot în franţuzeşte. Intru în sală pentru ca să’mî ocup locul. Interiorul clădirei este foarte bogat amenajat. Cele trei rînduri de loji sînt tapisate cu stofă de plasă şi prevăzute la margini cu statuete artistic executate. Loja regală situată la mijloc, în faţa scenei, nu se deosebeşte de celelalte loji decît doar prin mărimea ei, şi prin faptul că poartă o mică coroană a regatului ungar. In proseniul din stingă se află loja oraşului Budapesta, în care disting pe primarul Iosef Marcus şi pe prefectul de poliţie Rudnay. * Ceea ce dă sălea un aspect deosebit este felul cum sunt costumaţi vizitatorii. Toţi aristocraţii poartă vechea uniformă a magnaţilor maghiari. Cizme roşii cu spori, costume de pluş roşi şi închis şi verde, gulere mari, spada antică, iar în cap bareta cu pană lunga. Femeile în rochii lungi de mătase, distingîndu-se toate prin acea frumuseţe caracteristică ungurească, epatează prin bogăţia juvaelicalelor ce le poartă. Pieile rare şi mai ales antice îţî atrag privirea şi te fac să poţi judeca numărul anilor pînă la cari, cutare grai sau baron, îşi poate urmări moşii şi strămoşii. * Ţi se pare că eşti transportat înapoi cu cîteva sute de anî, că eşti într’o adunare de cavaleri medievali —şi dacă n’ar fi lumina electrică, mai că ’ţi ar veni să te întrebi, cam ce rol ai tu printre marii demnitari, tu cu clac, frac şi cravată albă. Urmează un moment de linişte. Se anunţă sosirea monarchilor. Carmen Silva intră în lojă urmată de Carol şi Franz Iosef. Regina poartă o frumoasă toaletă albă. Pe cap poartă un bogat diadem de la care se începe un voal de culoarea rochiei şi care cade în unde bogate pînă dincolo de talie. împăratul a pus uniforma generalilor austro ungari: peste tunică poartă tradiţionalul atilla, iar pe cap poartă greaua căciulă de castor cu pană lungă de tot. Regele Carol poartă uniformă de colonel proprietar austriac. • Cînd monarch!! intră în lojă, toţi cei prezenţi în sală se ridică în picioare, magnaţii îşi scot căciulile şi baretele, şi toţi în cor încep să strige: „Éljen! Éljen a Király !“. Monarchii rămîn în urma reginei, care răspunde salutului maghiar cu acea graţiozitate care a înebunit pe Unguri. Apoi cei din loja regală iau loc şi pilda lor o urmează toţi cei din sală. Un moment se mai aude zornăit de spori şi de săbii şi fişăit de mătăsuri,apoi urmează o adîncă tăcere. Regizorul sună din clopot—şi orchestra începe minunata rhapsodie F-mol a lui Liszt. • Orchestra este splendidă. Nu ştim cum o fi executînd alte piese, în orice caz însă, în piesele cu caracter unguresc pe cari le-a executat la reprezentaţia de gală, ea a fost excelentă. „Romaneses“ nu era un potpuri de cîntece naţionale romîneşti, ci o compoziţiune originală cu caracter ungaroromîn, în care harfele imitau cobza tradiţională. Ca ultim număr al programului s’a executat o scenă din baletul „O nuntă ţărănească în Ardeal“. In această scenă, s’a jucat, printre altele, destul de bine ciobăneasca. Baletul este fără îndoială simbolic, el reprezintă întru cîtva înfrăţirea naţionalităţilor din Transilvania, înfrăţire desigur trist patronată de Perczoli şi Ierzenszky.