Adevěrul, septembrie 1897 (Anul 10, nr. 2930-2957)

1897-09-26 / nr. 2953

ANUL X No. 2953 Abonamente Incep la 1 şi 15 ala fle­căruî lan) şi se plătesc înainte: Un an In tară 30 lei, in străinătate 50 lei Şase luni 15 „ „­­ Trei luni Numărul 10 bani In străinătate 15 bani R e d a c ţ i­a PASAGIUL BANCEI NAŢIONALE (TELEFON No. 25). 25 18 Ce timpuri! ce moravuri!... Am putea, cu drept cuvînt, scoate şi noi aceasta exclamaţie, cînd vedem politica care se face în ţara aceasta şi cînd mai ve­dem uşurinţa cu care politica cea mai urîcioasă găseşte credit într’o parte a publicului. Fiind în opoziţiune, d. Sturdza a făcut o mare agitaţiune pe chestiunea naţională, cu scopul unic de a răsturna guvernul con­servator. Dar mulţimea, naivă şi generoasă ca toate mulţimile, n’a putut pătrunde pînă în a­­dîncul cugetărei şefului liberal. Pentru mulţime d. Dimitrie Sturdza era un patriot înflăcă­rat, un luptător dezinteresat, un naţionalist capabil de toate sa­crificiile pentru triumful cauzei celei mari. Mulţimea avea dreptate sa gîndeascâ ast­fel, fiind­că era a­­proape inadmisibil ca un bătrîn bărbat de stat şi un şef de par­tid să se angajeze într’o luptă atît de aprinsă, fără ca să ştie ce fa­ce şi care va fi deznodă­­mîntul campaniei sale. Cînd d. Sturdza declara la Or­­feu că «mai de­grabă renunţă să vie la putere de­cît să re­nunţe la apărarea fraţilor de peste munţi», cînd d. Sturdza încrimina în Senat guvernul con­servator pentru că «nu intervine în favoarea fraţilor de peste munţi»; cînd acelaş domn Sturd­za se punea de fapt în fruntea tuturor revendicărilor naţiona­liste şi quasi-iridentiste, fie­care Român era autorizat să facă ur­mătorul raţionament: «Dacă un bărbat de stat cu răspundere politică, dacă un om bătrîn cu atîta experienţă, dacă şeful unui partid de guvernă­­mînt ţine un asemenea limbagiu şi ia atît de solemne angaja­mente, neapărat că omul acesta trebuie să ştie ceva, el are o bază sigură pentru acţiunea sa, el va trebui neapărat să poată îmbunătăţi, măcar, starea Romî­­nilor din Ardeal». Acest raţionament se impunea fie­ căruia, fiind că nici un Ro­mân nu’şi putea închipui că un om cu barba albă, un şef de partid, un om care face politică de patru-zeci de ani, să’şi poată permite o glumă atît de proastă pe socoteala unui neam întreg. Cu toate acestea­ vorbele şi făgăduelile d-lui Sturdza n’au fost de­cît farse. Cînd d. Sturdza declara patetic «că mai de grabă renunţă la putere de­cît să pă­răsească cauza Romînilor sub­jugaţi», d. Sturdza minţea cu ştiinţă, fiind­că intenţiunea sa bine precizată era tocmai con­trarie, adică intenţiunea îi era ca să renunţe pînă şi la dem­nitatea personală, pînă şi la re­­putaţiunea de om cinstit, numai de putere să se apropie mai cu­­rînd. Apoi cînd d. Sturdza vocifera un Senat şi soma pe conserva­tori ca să intervie în Austro- Ungaria şi să ceară îmbunătă­ţirea soarteî Romînilor de acolo, d. Sturdza iarăşi făcea pe sal­timbancul, fiind căci s: era con­vins cum nebuni de cu numai ar putea nu face o­ase- Ediția. ele seara Să te ferești Române de cuiți strein în casă .m>EiMguwcg«iW!»^ W«Mfc«»ra^Jfr WS3myfgE»8iraggg«^^ Director politic : ALEX. V. BELDIMANÜ A • r PASAGIUL 1 V. Alexandri. VINERI 26 SUPTE MERE 1897 Anuncmrî 8e primesc direct la Administrația ziarului Linia pagina Vl-a .... lei 0.50 bani ” V-a................2. •• •• lv-a.................... La un mare număr de linii se fac reducţii din tarif * Numărul 10 bani Un număr vechi, 20 bani A­­d­­m­inistraţia PASAGIUL BĂNCEI NAȚIONALE (TELEFON No. 25). Şase pagini la fie­care ediţie menea intervenţie şi că numai o ţară de tîmpiţi ar putea îm­pinge la un război şi cu o mare putere precum este Austro-Un­­garia. I ciuda realităţei, în ciuda bunului simţ cari strigau în po­triva atitudinei şi a limbagiuluî d-lui Sturdza, totuşi d-sa a ve­nit la putere pe cestiunea naţio­nală. Şi, ce este încă mai trist, d-sa continuă să fie un bărbat politic, d-sa continuă să fie un şef de partid, d-sa continuă să figureze în capul guvernului şi după scuzele de la Iaşi şi după vizita de la Pesta. Iată de ce avem tot dreptul să exclamăm : « Ce timpuri ! Ce moravuri­­» Const. C. Bacalbaşa. Să nu uităm că sate întregi de Ro­miul basarabeni au fost mutate în Cau­­caz, că ţăranul român din Basarabia cîntă azi : Vin doi nouraşi de sus Astă veste ’mi-aţi adus Că Costia’l meft ’l în Tiflis.... şi cînd ne mişcăm pentru neamul ro­mînesc, să pricepem că el n’are duş­man mai grozav de­cît ţarismul. Saturn, titlul delyanist, o sciziune, care-i va u­­şura misiunea plină de răspundere ce a luat-o asupră’şi. Noul prim-ministru trece drept un om cu judecată, adver­sar al tacticei de instigaţiune şi al au­­tocratomaniei unchiului sau Delyanis, iar numirea sa în capul guvernului se consideră ca o garanţie că parlamentul va aproba tratatul de pace. Afară de Zaimis, se disting dintre nouii miniştri: generalul Smolenski, singurul coman­dant care a făcut în ultimul rǎzboiu datoria sa militărească şi Streit, care, ca guvernator de bancă, nu are o reputaţie rea. Dacă Delyanis nu va mai putea face o opoziţie eficace, atunci rezolvarea crizei ministeriale va fi poate pentru Grecia foarte bine-făcătoare. In ori­ce • Cititorii ştiii, din telegramele sosite era, că noul minister a obţinut votul de încredere al Camerei, şi că în con­secinţă s’a hotărît plecarea plenipoten­ţiarului grecesc Mavrocordat la Constan­­tinopol, pentru ca sa înceapă tratările cu Poarta, în baza preliminărilor păcei. Ministerul Zaimis a început lucrarea sa sub bune auspicii, căci o telegramă sosită aseară anunţă, că puterile au declarat că vor face controlul financiar cît se poate de uşor, spre a menaja dreptele susceptibităţi ale poporului grec. Gal. A se vedea în corpul ziarului intere­sante amănunte asupra armei Manlicheru. „Defectelor năsurei luate şi cere să se lase Iu- i erorile în starea lor mal dinainte —a­­dică să continue tot d sa lucrarea — pînă la Aprilie. D. Hajdeu voeşte să ridice chestiu­nea în seziunea generală de la Apri lie şi, într’o şedinţă plenară, să ceară socoteală acelora cari i.a avut o pur­tare atît de incalificabilă faţă de d-sa. încurcătura academicianilor Complotiştii de hi Academie sunt în cea mai mare încurcătură. Ei nu ştiu ce răspuns să dea d-lui Hajdeu ! Unii dintre ei—şi printre aceştia d. i Ion Kalendern—şi-au exprimat pă­rerea ca să se primească propunerea d-lui Hajdeu. Se vede că însuşi regele se teme ca nu cum­va d. Haydeu să înceapă un atac—cum ştie d-sa —asupra acestei chestii. Alţii cred că nu trebuie să se re­­vie asupra hotărirei luate astă pri­măvară de Academie. De aceea, pînă acum nu s’a luat nici o hotărire. Demisia d-lui Creţu Un alt fapt care a nemulţumit pe complotişti este şi demisiunea d-lui Creţu. Am spus că d. Creţu fusese dat ca tovarăş d-lui Filipidi ca să continue lucrarea: Magnum Etimologicum. De ce a demisionat d. Creţu, nu ştim, dar se afirmă că d-sa nu se în­ţelegea cu d. Fiipidi în ce priveşte extensiunea lucrăreî. Care vrea să zică chestia nu este sfîrşită. Din potrivă, ea ameninţă să ia proporţii mari. Rep. SATIRA POLITICA Wilhelm hagial Citim în ziarele străine cum că împă­ratul Wilhelm al Germaniei a hotărît să meargă la hagialîo și să clădească o biserică în Ierusalim. După ce a strigat: Éljen a Király ! în capitala Ungariei, era fatal ca împăra­tul să meargă la hagialîo pentru a striga: Trăiască Isus Christos/* Wilhelm fusese de toate pînă acuma, numai hagiu nu fusese. L'am văzut, rind pe rind: marinar, poet, pictor, Don Chișot, socialist de stat, rusofil, francofil, maghiarofil, acuma o să'l vedem și organizator de cruciade. A fost destul să stea trei zile alături de Unguri pentru ca să i se urce igra­sia la cap. Vax. Generalul Wodehouse Generalul de brigadă I. B. Wodehouse comandă de asemenea o divizie din corpul de armată însărcinat să openze in Nord­­estul Indiei. Generalul Wodehouse este un personaj cunoscut în istoria colonială mo­dernă, de­oare­ce in 1893 el a fost guver­nator al provinciilor de frontieră egiptene. Tograf. Romînii din Basarabia Apariţia unui volum de poezii po­pulare din Basarabia va face, sperăm, pe mulţi să gîndească o clipă şi la soarta acestor fraţi, dezlipiţi de abia de două-zeci de ani de patria—mumă. Un tînăr român basarabean a dat la iveală această colecţiune, despre care s’a vorbit şi din care s’a citat în nu­mărul nostru de eri. Folklorul e de sigur un excelent material de investigaţiuni sociale, na­ţionale, culturale. Cînd, după două­zeci de ani de la infama răpire a Basarabiei, Romînii din acea provincie au creat deja o întreagă literatură din tînguirile lor, cînd, după două­zeci de ani de regim ţarist, ascultăm versuri ca aceste : De cît la muscali picam Mai bine mă spînzuram, Că te bate, te stilce,te se grăeşti moldoveneşte, trebue să înţelegem tot chinul a­­cestor fraţi — sînge din sîngele nos­­tru — şi să înţelegem că e o crimă uitarea aceasta desăvîrşită sub care îngropăm aproape un milion de Romîni. Să notăm bine dacă, numai după două­zeci de ani de regim moscovit, Romînii basarabeni au ajuns la tîrgui­­rile disperate, cari răsună în poezia lor populară, după alţi două­zeci de ani ne putem aştepta să nu mai fim da loc supăraţi de gratiî romînesc ve­nit din provincia, care ne-a fost ră­pită, ca răsplată pentru sîngele romî­nesc vărsat a Plevna. Reforma codicelui civil Jund­e logofăt al Dreptăiţei—ca să vor­bim cu d. Ghiţă Mî­rzescu—plănuieşte o re­formă a codicelui civil şi ţine să abordeze în chiar seziunea viitoare a parlamentului capitolul privitor la contractele de căsătorie. E vorba, înainte de toate, să se pună de acord articolul 22 din Constituţie, care pune ca o condiţie de valabilitate a căsătoriei civile, faptul ca ea să fie precedată de cu­nunia religioasă. Deşi, în majoritatea lor, sentinţele Curţei de Casaţie au pronunţat valabilitatea căsătoriei civile, fără ca ea sa fie necesarmente precedată de cununia religioasă—totuşi controversa perzistă. Dar nu numai această chestiune se ridică la ideea unei reforme a capitolului con­tractelor de căsătorie. Fără a mai vorbi de reforma întregului cod civil, care, serios îmbrăţişată,—ar în­semna o adevărată revoluţiune în legitima­rea intereselor sociale, noi vedem enorma importanţă a unei reforme care s'ar măr­gini chiar numai la capitolul contractelor de căsătorii. Abordarea unei asemenea reforme inseam­­­nă însă studiul aprofundat al însăşi marei probleme a familiei“ în organizaţia noa­stră socială; de ea nu se poate desparte nici marea chestiune a căutărei paternită­­ţei, nici chestiunea tot atît de mare a po­­ziţiileî civile a femeei-soţie. D. ministru al justiţiei, Djuvara, ar fost impus la proiectul său­ de reformă, mai cu seamă de fenomenul tot mai frecvent al uniunilor libere.­­ Fără îndoială, trebuie să fie una din­tre­curturile serioase ale oamenilor de guver­nă­mint problema consolidărei legăturilor de familie. A crede însă că prin uşurarea „formali­tăţilor­“ de căsătorie se va rezolvi această problema, înseamnă a da dovadă de o mare inocenţă in chestiunile sociale. Noi cunoscind timiditatea, ca să nu zi­cem­, spiritul strimt, al oamenilor noştri po­litici, putem anticipa că în reforma codi­celui civil, guvernanţii se vor opri la mai puţin chiar de jumătate drum, dacă nu cum­va vor şovăi din capul locului. Silex Nepăsarea guvernului Ni se comunică cum că guver­nul întîrziază foarte mult şi foarte regretabil cu împărţirea ajutoare­lor la ţăranii sărăciţi de inundaţii. In special în judeţul Brăila nu s’a distribuit pînă acuma nici o centimă din fondul adunat, iar mi­nisterul domeniilor n’a dat nici un păţ pentru reconstruirea caselor dă­­rîiuate, după cum se dăduse făgă­­duiala. Pentru ce această nepăsare vi­novată ? Ce s’au făcut cu bacii adunaţi şi în ce buzunare au intrat ? Pen­­ru ce nu se dau ţăranilor lemnele rebuincioase acuma pînă ce iarna nu se abate asupra cîmpiilor şi pînă ce oamenii mai pot lucra? Unde V0630 d-niî miniştri ca să se adăpostească ţăranii pe timpul ierneî, şi pentru ce nu vin grabnic in ajutorul sărăcimel ameninţate ca să piară pe cîmpurile pustiite? In unele comune ale judeţului Brăila au trebuit să se milosti­­vească proprietari generoşi —pre­cum d. George San Marin de la Birteştî—şi să dea gratuit ţărani­lor lemne şi alte ajutoare. Iar gu­vernul face pe n’aude n'a vede. __________ _*°P Noul minister grecesc Atitudinea lui Delyanis. — Nouii miniştri.­ Regele Gh­eorghe Rind pe rind telegraful ne-a anunţat despre căderea cabinetului Rallis, des­pre atitudinea lui Delyanis, despre în­sărcinarea preşedintelui Camerei, Zai­­mis, cu formarea unui nou minister, şi în sfîrşit despre faptul că acest nou minister­­şî-a depus jurămîntul. * Asupra cabinetului Zaimis, ziarul vie­­nez Neue Freie Presse publică următoa­rele prea interesante amănunte : „Noul cabinet se compune, în afară de r­inistrul-preşedinte, de ministrul de război şi Smolenski şi de ministrul de finanţe Streit, numai din persoane cari pînă acum nu s'au pus politiceşte în evidenţă. Zaimis, care este un nepot al Iul Delyanis şi care a păstrat acum şapte anî în ministerul unchiului său portofoliul instrucţiune! publice, s’a în­conjurat numai de oameni noul, asu­pra cărora n­u apasă nici o tristă amin­tire din ultima catastrofă. Venirea la putere a lui Zaimis a provocat în pat­ Politica austriacă Pe cînd împăratul Franţ Iosef ur­mează cu concesiunile faţă de Un­gur, în acelaş timp, guvernul din Viena face concesiuni Romînilor din Bucovina. Această politică contra­stează destul de elocvent cu politica violentă, cu politica de oprimare pe care o practică guvernul de la Buda- Pesta. Pe cînd Austriacii acordă Romi­nilor o parte din cererile lor, pe cînd în şcolile din Bucovina limba romina este introdusă şi protejată în mod oficial, în Ungaria persecuţie pe toată linia şi tendinţă sălbatecă de ma­ghiarizare. Austriacii vor, cu chipul acesta, să arate naţionalităţilor cît de tolerantă este politica lor faţă de politica Un­gurilor. Şi, neapărat că cei din Vi­ena vor izbuti cu politica lor, fiind­că nu-i cu putinţă ca naţionalităţile oprimate, în special Romînii, să stea la îndoială între cei ce le acordă li­bertăţi treptate şi între cei cari trep­tat şi sistematic îi aservesc mai mult. Partidul naţional român din Bu­covina a dobîndit concesiunile în chestia şcolară numai graţie atitudi­­nei sale energice faţă de cabinet. Partidul romînesc nu s’a mărginit să facă plecăciuni în faţa contelui Badeni, ci, din potrivă,­­ a vorbit verde şi i-a dat ultimatul: ori Romînii din Bucovina dobindesc concesiunile ce­rute, ori Romînii din parlament vor trece în rîndurile opoziţioniste. Energia atitudinei şi francheţa limbagiuluî a-­­ apus. Guvernul au­striac a trebuit să capituleze, concesi­unile au fost acordate, iar prestigiul partidului naţional a crescut. Să sperăm că, în curând, o poli­tică rezistentă şi bărbătească va pro­duce aceleaşi rezultate şi un Ardeal. Dragog. Scandalul de la Academie Toată lumea cunoaşte scandalul pe­trecut în primăvara trecută la Academie. Cîţî­va academiciani, în frunte cu dd. I. Kalendern şi Titu Maiorescu, aju­taţi şi de d. Dim. Sturdza, pentru a face pe plac regelui — sau cum susţin unii, instigaţi de acesta—au cerut so­coteală eminentului academician d. B. P. Hajdeu în privinţa monumentalei lucrări: Magnum Etimologicum. Şi, fără să ţie seamă de părerile sa­vantului academician, au decis să în­­sărcineia cu continuarea lucrăreî pe d. Filipidi, care nu e membru al Acade­miei. Intreaga Academie nu s'a simţit în stare si-l înlocuiască pe d. Hajdeu şi au dat lucrarea unui profesor, care nu face parte din Academie. E frumos! D-lui Filipidi l-a fi asociat şi pe d. Creţu. Saltaoarea d-lui Hajdeu Se înţelege că d. Hajdeu s’a simţit lovit în demnitatea sa, de măsura lu­ată de către Academie, dar a tăcut. Toată lumea credea că afacerea poate fi considerată ca o afacere sfîr­­şită. Acum cîte­va zile însă academiciani­ au fost loviţi, ca de un trăznet, de o scrisoare a d-lui Haydeu. Eminentul filolog scrie Academiei pentru a protesta din nou în contra Generalul Jeffreys Generalul de brigadă Patrick Douglas Jeffreys este comendamul trupelor en­­gle­ze, cară au sarcina de a opera contra triburilor din Nordestul Indiei, cari s'au răsculat împotriva dominaţiunei engleze. Jeffreys a participat deja la mai multe lupte ce s'au dat cu tribur­le in cestiune, si a fost inaint­e general in 1890 ca răsplată pentru curajul pe care la ma­nifestat in diferite lupte coloniale. Inst. Efectele vizitei de la Pesta Cu multe zile înainte de vi­zita oraşului la Pesta, diploma­ţii, cari se dau în degete cu Europa prin toate cafenelele Capitalei, luaseră aerul grav, mutra adînc meditativă—şi cînd întrebai pe o asemenea rudă a lui Bismark: „de ce atîta solem­­nitate“, numai de cît îţi răspun­dea grav: o să vezi ce conse­­cinţ! o să aibă vizita regelui la Pesta! Intre ei, diplomaţii ăştia, cari consideră pe luptătorii de peste munţî ca nişte laşi, cari s’ar gudura la picioarele Iul Bánffy pentru a fi ertaţi de închi­soare, colportau mai cu seamă şti­rea despre o amnistie ce se va a­­corda, după vizita regelui, Ro­mînilor aruncaţi în temniţele ungureşti. A fost regele la Pesta, a îm­podobit pieptul spionului Jes­­zenszky cu ordinul „Coroana Romîniei — şi unde e amnistia Românilor întemniţaţi? Departe de noi s’o cerem, departe de Romînii de dincolo s’o primească. Raicu a spus’o : — Cea mai scumpă mulţumire a sufletului sau va fi să-şi lase oasele în întunericul temniţelor maghiare ! Dar a trebuit să constatăm aci încă unul din „efectele“ vizitei de la Pesta­­­fia. mpresii din Budapesta - Reprezentaţia de gală de la opera regală Marea piaţă a operei,care taie în două părţi aproape egale bulevardul Andrassy, era închisă pentru publicul trecător încă de la ora 7. Pe ambele părţi ale bu­levardului, o mulţime imensă se adu­nase să admire toată acea splendoare, pe care o desfăşoară magnaţii unguri în ocaziuni solemne. Pentru ca să’şî treacă vremea, publicul încurajază pe nelipsiţii băieţi de stradă cari primesc pe veri ca invitat cu strigăte de „eljen.“ Bulevardul e luminat cu electricitate, casele private nu au aprins nici o lu­minare... Marele balcon al operei este înconjurat de vre-o 200 becuri de gaz. La scară trag mereu trăsuri cam­ în­să nu se deosebesc de loc de cele mai o­­bicinuite birje de stradă de la noi. în­cetul cu încetul publicul invitat soseşte şi se întreţine în antreul de jos al gran­dioasei clădiri. *■ * N’auzî de cît ungureşte... Numai colo în­­tr’un colţ coatele Goluchovski se întreţine în franţuzeşte cu ambasadorul spaniol, iar în celă­l’alt colţ baronul Bánffy "con­versează cu d. Emil Ghika, tot în fran­ţuze­şte. Intru în sală pentru ca să’mî ocup locul. Interiorul clădirei este foarte bogat amenajat. Cele trei rînduri de loji sînt tapisate cu stofă de plasă şi prevăzute la margini cu statuete artistic execu­tate. Loja regală situată la mijloc, în faţa scenei, nu se deosebeşte de cele­­l­alte loji de­cît doar prin mărimea ei, şi prin faptul că poartă o mică coroană a re­gatului ungar. In prose­­niul din stingă se află loja oraşului Budapesta, în care disting pe primarul Iosef Mar­cus şi pe prefectul de poliţie Rudnay. * Ceea ce dă sălea un aspect deosebit este felul cum sunt costumaţi vizitatorii. Toţi aristocraţii poartă vechea uniformă a magnaţilor maghiari. Cizme roşii cu spori, costume de pluş roşi şi închis şi verde, gulere mari, spada antică, iar în cap bareta cu pană lunga. Femeile în rochii lungi de mătase, distingîndu-se toate prin acea frumuseţe caracteristică ungurească, epatează prin bogăţia juvaelicalelor ce le poartă. Pieile rare şi mai ales antice îţî atrag privi­rea şi te fac să poţi judeca numărul anilor pînă la cari, cutare grai sau ba­ron, îşi poate urmări moşii şi stră­moşii. * Ţi se pare că eşti transportat înapoi cu cîte­va sute de anî, că eşti într’o adunare de cavaleri medievali —şi dacă n’ar fi lumina electrică, mai că ’ţi ar veni să te întrebi, cam ce rol ai tu printre marii demnitari, tu cu clac, frac şi cravată albă. Urmează un moment de linişte. Se anunţă sosirea monarchilor. Carmen Silva intră în lojă urmată de Carol şi Franz Iosef. Regina poartă o frumoasă toaletă albă. Pe cap poartă un bogat diadem de la care se începe un voal de culoarea rochiei şi care cade în unde bogate pînă dincolo de talie. îm­păratul a pus uniforma generalilor austro ungari: peste tunică poartă tradiţiona­lul atilla, iar pe cap poartă greaua că­ciulă de castor cu pană lungă de tot. Regele Carol poartă uniformă de co­lonel proprietar austriac. • Cînd monarch!! intră în lojă, toţi cei prezenţi în sală se ridică în pi­cioare, magnaţii îşi scot căciulile şi baretele, şi toţi în cor încep să strige: „Éljen! Éljen a Király !“. Monarchii rămîn în urma reginei, care răspunde salutului maghiar cu acea graţiozitate care a înebunit pe Unguri. Apoi cei din loja regală iau loc şi pilda lor o urmează toţi cei din sală. Un moment se mai aude zornăit de spori şi de să­bii şi fişăit de mătăsuri,­apoi urmează o a­dîncă tăcere. Regizorul sună din clopot—şi orchestra începe minunata rhapsodie F-mol a lui Liszt. • Orchestra este splendidă. Nu ştim cum o fi executînd alte piese, în ori­ce caz însă, în piesele cu caracter un­guresc pe cari le-a executat la repre­zentaţia de gală, ea a fost excelentă. „Romaneses“ nu era un potpuri de cîntece naţionale romîneşti, ci o com­­poziţiune originală cu caracter ungaro­­romîn, în care harfele imitau cobza tradiţională. Ca ultim număr al pro­gramului s’a executat o scenă din ba­letul „O nuntă ţărănească în Ardeal“. In această scenă, s’a jucat, printre al­tele, destul de bine ciobăneasca. Bale­tul este fără îndoială simbolic, el re­prezintă întru cît­va înfrăţirea naţiona­lităţilor din Transilvania, înfrăţire de­sigur trist patronată de Perczoli şi Ierzenszky.

Next