Adevěrul, octombrie 1897 (Anul 10, nr. 2958-2987)

1897-10-14 / nr. 2971

Marti 14 Octombrie 189? ţi vă că Roma a fost prea slabă în contra regelui Persan. Dară ca 300 de oameni cu Mnciu Scevola a eliberat Roma. Şi regele David avea Huma! 300 de inşi cu el—şi totuşi ce n’a făeut cu dînşii pentru patria’sa ! 300 oameni avea principele nostru David Beg de Karabaeh, care a învins 70 mii de turci şi perşi. Şi vei sînteţi numai trei sute, dar şi voi veţi înviage. Sînt si­gur că cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu curajul vostru veţi reuşi. Crucea Taş­nagsagianilor străluceşte­ la razele soa­relui ce apune, steagurile fîlfîe, ar­mele strălucesc, sufletele voastre se în­­caîţă, eroi ai creştinătăţii şi ai patriei. Apoi plecară cu toţii înainte into­­nînd imnul revoluţionar : „Doamne, judecă pe cei ce mă ju­decă. Luptă cu acei ce luptă contra mea. Ia armele tale şi scutul tău şi vino de mă ajută. Trage sabia ta, con­tra celor ce mă urmăresc. Ninaiceşte-i şi spune sufletului meu­ că mîntuirea ta e cu mine.“ Lupta a fost scurtă dar îngrozitoare. Corzii surprinşi, s’au aruncat în luptă ca orbii, scoţînd îngrozitorul strigăt de alarmă: „fidai! fidai!“ Dară Corzii fără goniţi şi acum Armenii năvăliră în cortul lui Sarea, care iera mort pe patul său­. Aceasta a fost prima mare victorie a Armenilor, Strat IMPRESIUNI şi PALAVRE (Din coresp. lui Chiţibuş cu cititoarele sale) “T„ Domnule Chiţibuş, Amabilitatea cu care ascultaţi păsu­rile fie­căruia, şi răspunsurile pline de înţelepciune ce daţi celor ce vă cer sfa­turi, m’aui determinat să mă adresez D-voastră şi să vă întreb: Ce poate fi cauza că bărbatul meu nu mă iubeşte şi nici m’a iubit vre o dată, cu toate că — fără să fiu frumoasă — nu sínt nici urită, nici bitrină, nici săracă, nici proastă sau iguranta, nici uşuratică sau risipitoare, ci sínt înzestrată cu ca­lităţi cari fac ca, persoanele ce mă cu­nosc, să socotească pe bărbatul meu, un soţ fericit, pe când el se consideră cel mai nenorocit om de sub soare? Dacă credeţi D-voastrâ, că poate fi vra­ un mijloc prin care aşi putea ajun­ge să-­l fac să aibă mai mult respect pentru sine, mai multă grije pentru ziua de mîine, fa ai multă consideraţie pentru aceea care ’i poartă numele, mi­­ani face un mare servietu aratîndu-’mi acel mijloc, — căci am dorit, şi chiar doresc mcă, să fiu iubită şi sus­ţinută de acela căruia ’i-am întins mina cu toată încrederea, cu toată dragostea şi cu iluzia că în tovărăşia sa voi cunoaş­te adevărata mulţumire. Iertaţi dacă vă importunez cu scri­so­­rea mea, mă aflu insă într’un groaz­nic c­hin sufletesc, căruia sper să ’i pun capăt prin sfatul D-voastră pentru care vă mulţumesc cu anticipaţie. II Domnule Chiţibuş, Eolam­ina. Înainte de toate permite-mi să-’ţî mul­ţumesc pentru gentileţa ce ai avut de a-­mi răspunde relativ la ceea­­ce te rugasem, şi deşi mă judeci cam prea aspru şi consiliile ce -mi dai sínt egice cu cea m­ai mare pedeapsă, pe mine negreşit ca o merit de oare­ce re­cunosc că vina este numai a mea, to­tuşi sunt decisă să te ascult, şi să ur­mez întoc­mai după cura ,vă sfătueşti. De tare-ae vns», afacerea s’a cam com­plic­ac în timpul din urmă, cred nece­sar să apelez din nou la consiliile d-tale cari, nu mă m­­olesc, vor fi şi de astă­­da tă cela mai bune, căci am a­­vut deja p­at­imna să constat, că pri­cepi şi judeci lucruri e in fond, ca şi cînd ar fi vo­ba de propria d-tale per­soană. Am aflat de la o prietenă intimă cum că ti­s­trul despre care este vorba, su­feră îngrozitor pe cind a rupt relaţiu­­nile cu mine­, aşa ea — se plînge el viaţa nu mai are nici o val­­are pentru dmsul, şi drea n*ar fi amorul propriu, n’ar sta nici un moment la îndoială, şi ar reveni la mine. Aceasta este şi cau­za pentru care se fereşte atât de mult de mine, căci— eram sigură de aceasta — n’ar putea rămîne indiferent faţă de mine, cînd am fi împreună. După cum vezi, nu depinde de cit de mine, sau de o întîmplare neprevăzută ca ghiaţa să fie ruptă şi atunci pasiunea lui amor­ţită pentru moment, să isbucnească din nou, mai vie, mai furioasă încă de­cît pînă acum. Atunci — prevăd deja — se va întîmpla ceea­ ce cu atîta măes­­trie mi-ai arătat d-ta: scene de gelozie, bănuieli, etc. De aceea mă văz nevoită să recurg din nou la consiliile d-tale, rugîndu-te, a-­mi arăta cum trebuie să procedez în caz eventual, căcî deși mi-ai spus nu atîta siguranță că omul acesta nu mă va mai iubi, eu susţin contrariul, omul acesta nu poate şi nu mă va uita nici­odată. — Cunoscînd însă energia şi ambiţiunea lui, se poate întîmpla şi nici n’ar fi de mirare, dacă ar suferi chinurile cele mai mari, să se sinucidă chiar, fără ca să se plîngă, sau să zică ceva, ceea­ ce sub nici un motiv n’o pot admite şi nici că o voi putea suporta. Bazez pe amabilitatea d-tale cavale­rească, şi sper că nu mă vei lăsa să aştept prea mult, preţioasele d-tale con­silii. Bucureşti, 7 octombrie 1897. Athena. cS^^UDMARA „Pisoii“ comisarului Stănică Piţigoifl e dat in judecată, pentru­ că ar fi ultragiat pe comisarul unei secţii. Comisarul spune că Piţigoifl luîndu-se la ceartă cu Nae Cirlan s’a dus să’l despartă şi că cu acea ocazie a fost în­jurat de familie. — Nu-i adevărat, strigă Piţigoifl roşu ca ardeiul. — Atunci ce are d. comisar cu tine ? întreabă preşedintele. — Ce are?’ Să­­ vă spui... Istoria s'a întâmplat dă la pisoi. La o împrejurare ’mi-a cerut să’î dau patru pisoi. Eu ’i-am dat numa doi, că atîta aveam. A luat pisoii, ’î-a băgat în buzunar şi... — Cum, întrerupse preşedintele, zgî­­ind ochii mari, au încăput amlndoi pi­soii în buzunar? — Hehe ! s’fcrăiţi dom’le preşedent, in buzunarul d-lui comisar încap şi o mie de pisoi, că e mare al dracului... Aci, lumea din sală pufneşte de ris ; unii îşi închipue buzunarul comisarului cît un munte ca să încapă atîţia pisoi în el alţii gîndesc că lui Piţigoiul tre­buie să’î lipsească o doagă, iar preşe­dintele sună nervos din clopoţel stri­­gînd: — Treci la foc... Să vie un martor. După ascultarea martorilor tribunalul constatînd că e o înscenare infamă din partea comisarului, achită pe inculpat. Cauza acestei înscenări ? Piţigoiul a re­fuzat să dea comisarului încă două piese a cinei lei, după ce’i dase deja două. „Pisoii* erau „piteele* de cinci lei !! Condoiu Din Cîmpulung ^Corespondenţă parte a „Adevărului“) Conferinţe. — Edilitate. — Politică. Din iniţiativa d-lui Muşătescu direc­torul gimnaziului local, s’a înfiinţat în oraşul nostru un ateneu în care se va ţine cn ciclu de conferinţe de către membrii corpului dăscălesc de toate gradele. In acest scop d. colonel Gea­­n­giu a bine­voit să puna la dispoziţie sala clubului militar. Conferinţele vor avea loc cu începere de la 1 Noembrie şi vor urma regulat pînă la 1 Aprilie. Pină acum s’au înscris ca să vorbească d-nii: Muşstescu, G. Ionescu, Mieh­escu, Tuvuc, Ţuţuianu şi alţii. Ed its­­e Hotărît. Campuhingul se transformă la final. Edilii noştri, în cap cu prima­rul Zamfirescu, s’au pus serios pe mum­ă. Se lucrează cu atîta activitate la diferite între maşi ţari şi reparări, că în viitorul sezon de vară capitala Muscelului va fi de nerecunoscut. Bu­levardul, în special, nu va mai merita porecla ca de „pardon“, de­oare­ce va fi consi­derabil lărgit şi lungit, plus c­ă va fi plantat din nou cu castani. Şi ce să mai zic de băile Radu Negru, cami aproape să fie terminate complect, se prezintă ,.chinlui şi ne­leităţii ca ce­va miraculos, de necrezut pentru ţara noas- Un bu­cureştean pe zi Fost intern al spitalelor din Paris, doctorul Schachman de abea întors în ţară şi-a alcătuit repede o frumoasă cli­entelă, pe care n’a făcut de­cât să o lăr­­gească, graţie serioaselor sale cunoştinţi medicale. După moartea regretatului dr. Steiner, a devenit medic primar al spitalului Caritas pe care 11 conduce tot cu atîta competinţă şi amabilitate, ca şi pre­decesorul sǎu. ...E tînăr încă şi deci viitorul e încă larg înaintea sa. Per. u» ii I mi'iii m iiîmTiTii i iii»iiifiiiainnli iiTiei—■ fr& şi cu atît mai vîrtos pentru Cîmpu­lung !... Politica In această privinţă o acalmie desă­­vîrşită domneşte. La noi, politicianii de toate nuanţele păstrează o pasivitate de necrezut; această pasivitate însă după toate probabilităţile, nu poate fi de­cît aparentă. Cei din caşcaval, am zis buget, rod şi mistuesc pe tăcute di­feritele fonduri; conservatorii, maî bine reprezentaţi, aci, ca număr şi inteligenţă, stau în expectativă, aşteptînd momen­tul hotărîtor pentru începerea luptei, luptă care, dusă în condițiuni mai nor­male ca cele din 95, va fi funestă libe­ralilor. Dar... să-l vedem , puțin timp și cîmpul va fi deschis. Absurde. Liter­e-Art­e-Şt­iinţe Se anunţă că docentul de la faculta­tea de medicină din Viena, d-rul Leo­pold Mueller, fostul asistent al profe­sorului Fuchs, a descoperit baccilul care produce conjuctivita granuloasă. D. dr. Mueller va publica în curînd studii im­portante în astă privință. * Evenimentul literar al zilei în Anglia, este acum apariţia unei noui reviste săptămînale literare şi critice, e­le a­­pare în editura marelui ziar „Times.“ Revista poartă titlul „Literature“ şi se va ocupa cu toate apariţiunile literare din lume. Prim redactor este H. D. Traill autorul senzaţionalei cărţi „So­cial England.“ * La Berlin a încetat din viaţă profe­sorul universitar dr. Paul Guetereock, în viraţă de 53 ani. El a fost o auto­ritate în domeniul chirurgiei organelor urinare şi a avut mari merite în dez­voltarea higienei publice în Germania. FEL DE FEL Virchov şi Ro­x. Congresul de me­dicină din Moscova a zăpăcit cu totu pe poporul rusesc. Acum nu mai aude de cît me­ic şi nu mai vede de cît somit­iţi medicale. Intr’un tîrg mic din Rusia doi domni mai în virată traseră într’un hotel şi s­unară în r­gistru : Virchov şi Roux. Imediat tot tîrgul era în picioare. Hotelierul era înc­­at de musatirii săi, orăşenii îi intu­­p nau cu cel mai mare respect, iar primăria le dădu un opu'eot bani h­ 1. Mai mult încă, într’o zi ambii domni dădură a înţelege că nu pot cont­iua drumul din lip­să de fonduri, §i cetăţenii se grăuiră se în­ 2 ţelege, să le pună la dispoziţie banii tre­buincioşi. Ambii plecară liniştiţi şi cînd se urcară în vapor, un prieten îi dădu de gol—erau doi pungaşi pedepsiţi de repetate ori.* De la Lipsea la Petersburg. Aero­­nautul Godard a întreprins împreună cu 8 tovarăşi o curioasă călătorie prin aer. El a plecat din Lipsea cu gîndul ca să meargă la Petersburg. Călătoriile la dis­tanţe mari prin aer au ajuns ceva o­­bicînuit. Ast­fel se anunţă acum, că din Viena au plecat nm mulţi ofiţeri într’un balon ca destinaţia la Berlin. In cazul cînd călătoriile în balon ar deveni mai dese, rămîne de discutat foarte mult fap­tul, cum a’ar putea institui controlul vamal. Contrabanda prin aer—asta ar fi într’adevăr ceva demn de minunile lui Ala­dia. Revista cărţilor Castelul din Carpaţi, de Jules Verne, roman din viaţa poporului din Ardeal, traducere de V. Onişor, cu o prefaţă de Dr. E. Călian, Sibiu. Tip. societăţeî pe acţiuni. Un volum ilustrat în 8° de 255 pag. Acesta este ultimul roman al cele­brului scriitor Jules Verne şi e luat subiectul din viaţa poporului român din Ardeal. Acolo cetitorii vor găsi scene mişcătoare, descrieri pitoreşti şi îşi vor da seama de prodigiosul talent al scriitorului francez. Memorial asupra bisericaei Creţulescu, de locot.-colonel A. Şte­­fănescu-Creţulescu. Un volum în 8° de 170 pagini. Tip. E Miulescu. In a­­cest volum autorul se încearcă a do­vedi neregularităţile şi abuzurile ce se comit in administrarea acestui aşeză­­mint pios. Lirajul singelui, prin injecţiuni intre-rînoase cu soluţiuni saline de Dr. N. Bardescu şi N. Mărgărit intern al spitalelor. O broșură în 8° de 20 pagini. Tip. ziarului „Dreptatea“. DIN STREIN­ATATE Franţa La Saint-Dié s’a inaugurat o statue a lui Jules Ferry. Cu această ocazie s’a format şi „Societatea amicilor lui J­ues Ferry“. Societatea a ales preşe­dinte de onoare pe primul ministru Méline, care „nu numai că a fost şi a rămas un credincios amic al lui Ferry, ci care ca şef al guvernului, continuă politica precaută şi înţeleaptă a aces­tuia“. D. Metine a primit preşidenţia şi a răspuns declarînd că e foarte fe­ricit să poată contribui „la menţinerea focului sacru a acestei scumpe­ amin­tiri“. Acest fapt a provocat critica vio­lentă a ziarelor radicale, cari îşi bat joc în toate chipurile de Méline. Germania Am anunţat că în locul baronului gourma, a fost numit ambasador la Constantinopol baronul Marschall de Bieberstein. Cînd s’a supus Sultanului decretul de agreare a noului ambasa­dor, Tewfie paşa, ministrul de externe turcesc, a fost imediat chemat la Yldiz Kiosk, şi sultanul i-a ordonat să scrie următoarea scrisoare cabinetului ger­man : „Sultanul se grăbeşte să primea­scă cu mare bucurie propunerea de numire a baronului de Marschall. El vede în această numire un semn de deosebită buna-voinţă din partea împă­ratului Wi­helm, care trimite la curtea sa pe acela care ca ministru de ex­terne al Germaniei a pus bază bunelor relaţiuni dintre Turcia şi Germania. Noul ambasador poate fi s­cur de pri­mirea cordială a sultanului“. Serbia Un colaborator al ziarului „Neue Freie Presse“ a avut o convorbire cu d-rul Vladan Georgevieî. Acesta a declarat că n’a fost însărcinat încă cu formarea cabinetului și ca n’a autori­zat pe nimeni ca să publice o lista mi­nisterială care ar fi compusă de din­eul. După o serioasă convorbire cu re­gele — zise d. Georgevieî — voi putea ști dacă s­unt însărcinat cu formarea cabinetului. Dacă voi fi prim-ministru. ngawaii Maams voi comunica imediat programul meu Georgevieî nu face parte din nici un partid, totuşi cabinetul sau nu va fi cu totul lipsit de culoare politică. D-rul Georgevieî care vorbeşte perfect nemţeşte şi franţuzeşte, e de o apa­renţă impozantă cu părul negru. El face impresia unei mari vioiciuni şi a unei inteligenţi pătrunzătoare. Turcia Se anunţă din Constantinopol ziaru­lui „Standard“ că Turcia continuă să înarmeze. In ultimele 14 zile s-au dat iradele prin cari se iau următoarele dispoziţii®­: mobilizarea a 15 batali­oane în provinciile anatolice ; trimiterea a 20 batalioane de trupe regulate pen­tru înlocuirea a 20,000 redifi­cari su­feră pe urmele elimei; mobilizarea a încă 40 batalioane depline pentru cor­pul de armată din Erzinghian. Afară de aceasta s’a hotărît menţinerea ca­valeriei Hamidje şi instituirea unei co­­misiuni speciale, a căreia misiune este să inspecteze toate previziunile şi mu­­niţiunile, şi să caute ca ele să ajungă pentru şease luni de zile. Foiţa da mîin® a „Adevărului“ Am făgăduit că vom alege pentru cititorii „Adevărului“ un roman care să nu lase nimic de dorit sub toate raporturile. Ne ţinem de cuvînt, şi astăzi pu­tem de­o­camdată anunţa, că noua foiţă ce vom publica mîine în „A­­deverul“, este una din cele mai mişcătoare, descriind scene din cele mai dramatice, luate din viaţa unei familii bogătaşe, scene pline de peri­peţii cari de cari mai neaşteptate şi pline de surprinderi. Ucigaşul misterios este titlul romanului ce oferim citito­rilor noştri. El este scris de unul din romancierii moderni, care în scurt timp a ştiut să-şi cîştige în Franţa o reputaţie distinsă în acest gen de literatură. Este destul să pomenim, că romanul ales pentru „Adevărul“ se datoreşte d-luî Paul d’Aigremont, pentru ca lumea cunoscătoare în ma­terie să-şî dea­ seama de valoarea scriereî ce vom da în forţa „Adevă­rului“. Ucigaşul misterios este ultima producţiune a numitului romancier francez, apărută la Paris acum cîte­va zile şi deja considerabil este răsunetul ce a produs în lu­mea cititoare. Vom începe deci mîine, a da în foiţa „Adevĕrului“ marele roman dramatic Ucigaşul misterios Din Giurgiu (Corespond. particulară a „Adevărului*) Repaosul Duminical:—Şcoala de adulţi De cît­va timp azil­ăm în fie­care Duminică la nişte scandaluri, menite să ia forma unor mişcări de strada, pro­venite dintr’o abuzivă aplicare a legei repaosului dominical. Pe mod prăvăliile micilor comercianţi se închid în fie­care Duminica şi în fie­care sărbătoare prescrisă de lege, marii comercianţi, graţie locurilor pe cari le ocupă în consiliul comunal şi protecţiei unor bărbaţi politici, in dispreţul legei din prăvăliile deschise, fapt care de multe ori a provocat o intervenire de forţă din partea micilor comercianţi, în dauna cărora se ţin deschise aceste pră­vălii Duminica. Dar nu numai atît, un domn consi­lier comunal şi propietar al unei bă­cănii, anume Tănase Marinescu, după A­deverul ca calcă legea în modul cel mai sfrun­tat, declară comercianţilor revoltaţi, cari îl aileau să închidă prăvălia, că d-lui n’o închide de oare­ce.... „legea nu e bună.“ Noi credem, că cei din capul primăriei sînt cei d’întîi chemaţi aplice legile, iar, cînd ei înşişi îşi permit să le calce, autorităţile superioare sunt da­toare să intervie. Acum însă la noi autorităţile prote­­jază pe mai marii zilei, chiar cînd a­­ceştia îşi permit să calce legile; e de temut ca într’o bună zi comercianţii e­­xasperaţi vor recurge la acte de vio­lenţă. Şcoala de adulţii Consecinţele folositoare ala repaosu­­lui duminical au început să se arate; de curînd s’a înfiinţat în oraşul nostru o şcoală de adulţi, care e frecventată do’vre-o 150 de funcţionari comerciali. Profesorii gimnaziului din localitate, precum şi cîte­va alte persoane cu o cultură mai aleasă, s’au grăbit să dea concursul lor acestei şcoli. Cursurile şcoalei noastre de adulţi au început încă’din Septembrie şi se ţin foarte regulat, ceea ce lasă să se apere că şcoala nou creată va da roade fru­moase. Printre cursurile cele mai frecventate şi mai suficient predate sunt: cursul de limba română al d-lui N. Dioc. Barcianu, directorul gimnaziului, cursul de eco­nomie politică și istoria comereiului predat de d. advocat Bălănescu, și cur­surile d-nilor profesori Popescu și Lă­­custeanu. Knut. EMILE ZOLA MARTHA Oamenii trişti, acei ce se trec şi cari supără tinereţea noastră, spun că ro­zele din timpul lor sînt veştejite şi că noi nu mai avem de­cît spinii. Ei vor să spună tinerei generaţiuni, cu o bucu­rie răutăcioasă: „grizeta moare, grizata a murit!“ Şi eu vă încredinţez că ei mint, amo­rul şi munca n’ar şti să moară, că pă­sările vesele ale mansardelor n’au pu­tut să zboare. Cunosc una din aceste păsări. Martha e de 20 ani. Intr’una din zile ea se trezi singură în viaţă. Ea era co­pita marelui oraş care oferă fieelor sala un degetar de cusut sau juvaericale. Ea şi-a ales degetarul şi s-a şi făcut grizetă. Meşteşugul e simplu. El cere numai o inima şi un ac. E vorba de a iubi şi de a lucra mult. Aici, lucrul salvează a­­morul, degetele asigură independenţa inimei. Martha, în dimineaţa vieţei, şi-a pus fruntea între micile sale mîini şi se cu­fundă vitejeşte în cele două adinei re­flecţi­­i. — Sînt tînără, sînt ir­moasă şi nu depinde de cît de mine de a purta ro­chii de matass, dantele, iivaeruri. Aşi trăi în belşug, nutrită cu boale deli­cioase, neeşind de cît în trăsură, neo­­cupată şi şezînd toată ziulica. Dar, într’o zi, după ce mi aşi fi vărsat toate lacrămile şi mi-aşî fi învins toate dez­­gustările, m’aşi deştepta în nevoi şi sşi auzi plînseteie inimei mele. Prefer a o asculta de astă­zî; voesc să fac din ea singurul meu conducător. Pentru a o putea asculta în pace, voi purta fuste de indian, o voi consulta în tăcere în timpul lungilor mele ore de cusut. Vo­esc să fiu liberă de a iubi pe cine inima mea va iubi. Şi frumoasa copilă se conditui ast­fel cetăţeana republicei fiinelor celor bune, muncitoare şi iubitoare. Din aceaată zi Mirta locueşte sub a­­coperişurile unei mici camere, plină de soare. Cunoaşteţi acest cuib, care poeţii l’au descris. Singurul lux al me­najului era o curăţenie perfectă şi o ve­­sele netrecătoare. Totul este a­b şi lu­minos acolo. însăşi mobilele cele vechi îi cîntă cîntecul al două­zecilea-i aa. P.,tul este mic, alb de tot ca şi acel al unei pensionare; num*), la c*­ătul pîrghieî, ce susţine perdeaua, balansează un Cup don de gip­s aurit, cu aripele şi braţele deschise. La capul patului su- FOIŢA ZIAR. „ADEVERUL“ No 20 Jacques Vingtras roman de J­u­­­e­s ~V­alles Partea Intiîa C­OPILUL X Plecarea La galopul final, ve’i trece prin cap ... Să-şi ia şi moştenitorul la jos. Se repede la mine şi mă ia pe sus. Galopul s'a sfîrşit şi eu tot săr la braţul eî... Şi ce rou mî-e! De nî'ă-va vreme e pe gînduri. — Mă’a are ceva în cap, zice tata cu tonul unui om care pre­vede o nenorocire. Sa încuie singură la odaie și se aud zgomote, țipete, cutremure de du­­m­ea. A­m văzu 'o prin gaura broaştei că se stimbă în oglindă. Serată la d. David. De od­­ă cînd era lume mai multă sti­esă te pomenim cu mama că se repede şi îa pe tata de b­aţ şi incipe să-i învîrtească într’un joc obişnuit în Auvernia. Ce a fost !... Tatsî dor că nu i-a venit dam b’a. Lumea se strînabase de rîs. De aceia se închidea în cda°. învăţ» in ogolndă cum să joace a­cest dans ciudat. Stau multă vreme supăraţi. Intr’o zi tata Cînd într’o parte un cufăr, dă de un ciorap plin cu piese de cinci franci. Mana tocmai imra. Se reped­* la el stngînd : — Sînt ban­i n ei, l-am icono­­mis’t de la găteal&! Tata însă îi îa. A d­ua zi mama se duce la tata și î i zice: — Nu m*î pot trăi așa ; mai bine ihec la soră mea și îmi i&a băiatul cu mine. Dar nu se duce. In cele din urmă mărturisește că a greșit. Roagă pe tata să o­erte. El e încîntat de aceasta. Se mai fa e rugat și cedează. Acum vede că va fi stâpîn. îmi zice: — Jacques, te poţi duce să te joci cu băiatul de sus. X Luizeta D. Bergugnard a fost camarad de c­a­p cu tat­a. E un om osos şi îmbrăcat se­rios Tata cu el se admiră mult unul pe altu. Amindoî sunt încredinţaţi, că e­au năs­uţi să ajungă oameni mari, dar necesităţile vieţei I au depăr­tat de cîmpul de acţiune. Un­­­e — zic ei — imaginaţi­­unea. Cd­ă-l’alt realitatea. Adevărul e că bătăile ce sufăr eu nu sin nimic p­» Iîntră cele ce pat­ copii la Bergugntrd. Bonave ture — unul din copii lui — e foarte urît şi foarte r. i. Bate pe cel mici cum il bate ta­tă sau pe el. Odată a tăiat coada unei pisici cu un briciu şi se venea cs m pică s nge din ea o» şi picături de ceară roşie emd o pul ,a lum nare Altă dată a jumulit de vie o pa­săre. Ta ăl sâu era mulțumit. Zn e* : — B maven'ure vrea să studieze : îl pi act* ș dința. Eu de atunA nu-1 mal pot su­f*ri. L’așî lăsa să I omoare cine­va cu p­e re ca pe o br» arcă. C*te sun și eu c­ui ? Mii aiaită-eri sucea pumnul unul copil, L'am luat și l-am dat cu nasul de zid. Dar surioara Iul Oh ! doamne ! Ea stă la uşa de la ţară. Tuşa murise şi copila sa întor­sese. Biata nevinovată ! Biata n noroeică ! Inima mea a primit multe răni, am vîr.­ac multe lacrâmî, a­m cre­zut, oa mor de întri-re, de mal multe ori, dar nici­odată nuam a­vut in faţa Iubire!, în faţa mor­te.1, durer­a ca pe timpul cînd o­­morîră în fața re ea pe Luizeta. Ce făcuse biata fetiță ? Pe b­­ine să mă fi bătut pentru ea— eum­p­ingeam cînd mă bâ­tea — ba mereur dcam că mama era foarte ciudată cimi se muri» —aveam oase tari, eram bărbat. — Mă doare, tată mă doare Ţipa eu n am a­uzit o nebună ţi­pînd și zmulgîndu și pă al n r’o zi cînd i se p­ărea că vede pe vi­­ne­va în e­l vrî­nd s’o omoare. Ţipetele Luizetei — nebuni și ea de spa­mă — semăna cu al ei. — Mă doare !. Mai auzeam o lovitu ă. In ur­ă nu mai au tea a nimic., O ho că al », un zgo ot înăbușit. O da ă mi a’» părut că i sa’ spart pieptul. Am intrat în odae. Era pe jos. Faa­il era albă. Nu nai putea nici plînge. Tat‘--său se »­puse de frică să nu o fi o­morît. Tot o omorî. Muri de dureri la vîrsta de zece ani. De durere!... ca o persoană pe care o omoară miluirea. Dar și de bit­as. Cum o bâtea ! De­geaba cerea erta re. Oana se apropia tatăl ei de ea, picătura ei de judecată, tremura in capșorul ei de înger. Și nu 1-au ghilotinat, nu i-au ap­licat legea talionului acestui­a sa in al popiiumi sau, n’au pus la hipuri pe mișel, nu i’au îngropat de viu lingă biata moartă. — Să nu te sasi aud plîngînd, zi ea el, de teamă să nu o audă vee m­ai­­tâdea şi *^aî tare. D -dea oii putea. fc» ea nu putea tăcea. O durea cumplit... Era drăgălaşă ca un trandafir, şi v. s-n*, mulţumită cînd a venit. Întindea braţele, zimb­a tutu- ror. Peste cît­va timp, nu mai avea roşeaţă în obraz şi cmd se întor­cea tatăl sau—nu-mura c­a un eîine. Eu o Sărutasem cînd ajunsese întîi acasă La u mă părea o bătrlnă — da durere. Mama văzu pe mîhnire erata în ziuă îng apă lun­i. — De aș fi murit eu, nu plic­­g**8Î ata. Eu t*c. Atunci se supără. Zise răstit: — J*cqu­s cînd îți vorbește ma­ma ta, trebue să răspunzi. Nici nu ascult ce z ne. Eu ma gîndesc la fetița moartă pe care au văzut ca și mine, cum o march­izau — și pe care «u lăsat să o bată în loc să spue tataiul sau ca o va omorî. (Va urma) A ". ♦ *

Next