Adevěrul, octombrie 1897 (Anul 10, nr. 2958-2987)
1897-10-26 / nr. 2983
ANUL X No. 2983 Abonamente Incep I» l fi 18 «te fle cltrel luni tt so gi&teao Înaintat n an tn tar* 30 lei; in atr&unitate 50 Ml Șase luni li » « « 25 M Trei luni 8 „ H • 1® ■ Numărul 10 bani In străinătate 15 baal R e d acţia FARAGIUL BANCEÎ NAŢIONALE (TELEFON No. 25). Şase pagini la fiecare ediţie LíiHítia, ríi Ééárá liiiwil A4M Stăfescu CULISELE POLITICE Atitudinea Rusiei Se comentează foarte mult atenţiunea deosebită dată de către ţarul Rusiei regelui nostru. Cercurile politice sînt nedomirite, ele se întreabă dacă nu cumva o apropiere se va face între Rusia şi Romînia şi dacă predilecţiunea noastră pentru tripla alianţă nu va lua sfîrşit. Faptul, în adevăr, este cu atît mai important cu cît acel care a rupt mai întriu ghiaţa n’a fost regele micei Romînii, ci împăratul marei Rusii; împăratul este acela care face primul pis şi întinde cel d’întîiu mîna regelui Cirol, iar primirea făcută trimişilor ţarului a putut autoriza tot felul de comentarii. Nimeni nu ştie ce interpretare să dea faptelor petrecuţi căci, în adevăr, este greu de pătruns în misterul hotărîrilor împărăteşti ; ceeaa ce, însă, se poate afirma cu siguranţă, e ca demonstraţia împăratului rusesc este răspunsul făţiş la o îndelungată şi asiduă intervenţiune diplomatică a cabinetului nostru Este cunoscut în lumea politică cum că, dacă d. Sturdzi n’a putut zmulge de la Turci nici o concesiune în Macedonia şi dacă mitropolitul Antim n’a fost recunoscut, toate acestea se datoresc numai Rusiei, misia a împiedicat în tot-d’a-umsă se acorde avantajul Romîniei şi cum sultanul pune mai mult preţ pe bunele dispoziţiuni ale ţarului tuturor Rusiilor de cît pi amiciţia noastră, era indicat că succesul nostru va fi negativ. Dar domnului Sturdza îi trebue neapărat o izbîndă cît d aparentă, cît de neînsemnată în chestia macedoneană, de aceea d-s.i a făcut mari stăruinţe pt lîngă Curtea din Petersburg, s’.. rugat, a implorat, şi într’o buna dimineaţă, a văzut că depoziţiunile Rusiei s'au schimbat. Aceasta s’a întîmplat acuma în urmă, nu atîta pentru a ceda rugămintelor d-lui Sturdza dar, pentru că cercurile conducătoari ruseşti au fost încunoştiinţate despre toată agitaţia puternică în potriva Ungariei şi de neîncrederea pe care a început sa ne-o inspire tripla alianţă. Ţarul şi cancelarul Rusiei au trebuit sâ-şi zică, cu drept cuvînt că acuma e momentul favorabil pentru a schimba dispoziţiunea spiritului public în Romînia, fie prin acte demonstrative, precum cel de la Iaşi, fie renunţînd a ne mai pune piedici în Macedonia. Se vede că D. Sturdza a dobîndit convingerea cum că Rusia va înceta, în sfîrşit, cu opoziţiunea sa în chestia macedoneană, căci fLuppendance Rou mâine, care este cu totul devotată primului ministru, scria zilele din urmă : «Dacă d. Sturdza nu va putea să se prezinte oamenilor, cu chestia episcopatului macedonean rezolvată, atunci e va trebui să se retragă » Aceasta propoziţie a ziaristului sturdzist, atrage după sine, cu o concluzie riguros logică, propoziţia ceastă-l’altă: «Dacă d. Sturdza va putea să se prezinte înaintea Camenilor cu un succes în chestia macedoneană, e va trebui să rămîie.» Aşadar, cînd ziarul ministerial se angajează cu o atît de categorică declaraţiune şi cînd el arde cu atîta hotărîre corăbiile d-luî Sturdza, neapărat că primul ministru trebue să fi dobîndit convingerea cum ca Rusia l’a iertat în fine. Insă această chestie este prea importantă pentru ca să n’o tratăm mai departe. Const. C. Bacalbașa SATIRA ZILEI Ţal că plec Regele a plecat de la Iaşi, a lăsat oraşul gol de prezenţa sa costisitoare şi deci gol şi de bani. La birt cînd plata întîrzie strigi : ţal că plec! La Iaşi, toţi furnisorii cari au colaborat la primirea „majestaţilor lor“, în loc ca să fie mulţumiţi numai cu această deosebită cinste, au dat năvală la primărie strigînd : „ţal că a plecat“! E uşor a zice ţar, dar e mai greu de făcut această operaţiune şi mai ales cînd cu plecarea suveranilor au plecat şi gologanil din lada de fier a primăriei. D-l Gane însă tot e mulţumit. Fie ce face, îşi zice bâtlanul prieten al d-lui Ianov, care altă dată cînta: Ich hin von Kalikenberg Tocmai din Berlin alerg E vorba că furnisorii slut de altă opinie. Periplizon. Const. W. Hegel Statuarul căruia îl se datoresc monumentul de la Rezboeni şi remarcabilele basoreliefuri pe care le reproducem azi. E de şapte ani in ţară, adus de d.-l V. 4. Urechie din Paris. Fost, elev al lui Joufroy şi Colet. E profesor la şcoala de bele-arte şi la şcoala de meserii. Lui îl se datorește statuia lui Miron Costin din Iași pe care am reprodus-o în unul din numerile trecute. Conspiraţia de la d. Costinescu (Un mare salon, parchetat; la candelabra numai trei focuri aprinse: din platfond atârnă un Drapel.... incolor. Uşa se deschide şi două umbre se furişează in salon, după care urmează un vuet scurt—uşa s’a inchis). Cei din salon: Aaaa! (uimire generala). D. Costinescu : Iată-l, domnilor, e la postul său ! Cei din salon: Să ne vorbească, să ne vorbească verde... D. Costinescu: Verde a fost toată viaţa, şi pe banca ministerială, şi pe banca opoziţiei... D. Delavrancea : (luandu-i cuvintul din gura) ...Şi la banca generală! (iisete intre conspiratori). D. Costinescu : Să fim serioşi, d-lor, căci şi situaţia e serioasă. Să dăm cuvîntul d-luî Stâtescu.... Mai multe voci: Să-i dăm şi guvernul ! (Aplauze). D. Costinescu : Linişte, d-lor ! Să procedăm sistematic. D. Stâtescu are cuvântul. D. Eug. Stâtescu: (isi desfasura capul si gatul de o serie de turbanuri; scoate o cutiuta si înghite 2—3 pastile) : Am venit, d-nilor, în mijlocul d-voastră... Mai multe voci de conspiratori: Ai venit, te-am văzut și ai învins ! D. Eug. Statescu: Ziceam că am venit în mijlocul d-voastră pentru că aci văd vlaga partidului și la guvern plaga partidului! (Urale entuziaste. D. Em. Porumbaru isi scoate pieptii înainte si tuseste a la Berbantoglu). D. Eug. Statescu (continuând): ,Mens sana in corpore sano“, a zis un bătrîn magister. Cei cu musca pe căciulă ar trebui s’o înțeleagă.... D. Delavrancea: Bîzzz! Bîzzz ! Bîzzz! D. Costinescu: Ce faci tu acolo, Barbule ? D. Delavrancea : Am prins’o ! D. Costinescu : Ce ai prins ? D. Delavrancea: O musculiţă pe căciuliţa d-luî Stâtescu ! (Conspiratorii izbucnesc în tisele. D. Stâtescu se încruntă). D. Costinescu: Barbule, tu nu te mai laşi de ghiduşii ! O să te pun la colţ. Vă rog, să rugăm pe d. Stâtescu să continue. D. Eug. Stâtescu : Cred, d-lor, că sînt expresiunea sentimentului unanim’ al acestei adunări, cînd voia spune Majestăței sale : — Sire, sîntem gata să luăm guvernul.... D. Em. Porumbaru : Mai just e să reluam guvernul... D-nii Delavrancea si Xenopol (isi dau eu cotul si tusesc : Hm, hm !) D. Eug. Stâtescu : Deocamdată însă eu voia renunţa la prezidenţia Senatului, pentru că trebuie să plec pe două luni la Niţa.... (D. Stâtescu scoate cutiuţa si inghite trei pastile). (Tablou intre conspiratori). D. Delavrancea: Sunt bune hapurile,şefule ? D. Eug. Stâtescu : Bune, Barbule ! D. Delavrancea: Da alea pe cari le înghitem noi, îs rele ale dracului, şefule ! D. Eug. Stâtescu : Răbdare, Barbule, ora triumfului se apropie. Adio ! D. Delavrancea: Să ne scrii de la Niţa ! Sultan. Mommsen despre Austria Lupta naţională. — Manifestul universităţilorgermane. — O scrisoare a Iuliii. Mommsen Germanii din Austria duc o crincenâ luptă naţională. Dreptatea este neapărat de partea celorl’alte naţionalităţi cari nu vor decît să fie egal îndreptăţite cu nemţii, pe cînd aceştia luptă pentru prioritate, pentru ca să-şi menţie stăpînirea peste Poloni şi Cehi. Dar în lupta aceasta a lor, dusă cu cele mai aprige mijloace, germanii austriaci au un sprijin puternic în fraţii lor din imperiul Germaniei. Va fi încă în amintirea cetitorilor manifestul universităţilor germane, in favoarea nemţilor din Austria. Am recomandat atunci şi recomandăm şi acum oamenilor cu vază din ţara noastră, purtarea germanilor din imperiu faţă cu cei din Austria, căci există o mare asemănare în relaţiunile dintre aceştia, şi acele dintre noi şi fraţii noştri de peste munţi. Zilele acestea ziarul vienez Neue Freie Presse a publicat o scrisoare datorită — după cum zice ea — unuia dintre cei mai străluciţi savanţi ai Germaniei. Scrisoarea era semnată Th. M. Enigma era uşoară de rezolvat, căci cine nu cunoaşte pe soarele romanist, pe celebrul istoric Theodor Mommsen ? „ Celebrul septogenar scrie cu focul şi patima unui tînăr de 20 ani, lată cîteva pasagii mai importante din scrisoarea sa: .Credeţi-mă, că tocmai după cum Germanii din Austria privesc spre Germania, Germanii privesc spre Austria... Am crezut după toate evenimentele istorice cari s'au desfăşurat, că Alpii din Tyrol şi Salzburg vor rămîne munţi nemţeşti, că Dunărea va rămîne aşa de germană ca şi Rinul, şi că mormintele lui Mozart şi Grillparzer vor rămîne tot aşa de germane, ca şi acele ale lui Schiller şi Goethe. Ne este,vai!, cu neputinţă să vă ajutăm. Berlinul nu e Viena, şi fiece mare stat trebue să-şi ajute singur... Fiţi uniţi, e vorba de totul, e o luptă pe viaţă şi pe moarte, o luptă din care trebue să iasă triumful civilizaţiunei germane“. Pol. V. A. Ureche Unul din iniţiatorii monumentului de la Bezbocni—precum este şi al multor alte monumente comemorative. E prea cunoscut şi prea de multe ori am vorbit de el, ca să ne mai întindem azi asupra persoanei sale politice şi literare. Sate ferești Romíne de cuiți strein în casă V. Alexandri. Discursul d-lui Statescu Acum e timpul combinaţiilor. In fiecare seară se ţin consfătuiri şi se caută a se pregăti viitorul guvern. Părerile însă sînt atît de împărţite în fiecare tabără liberală, încît cu greu credem că se va putea ajunge la formarea unui minister cu probabilităţi de viaţă lungă. În tabăra drapeliştilor Cei grupaţi în jurul Drapelului au ţinut, după cum am spus, mai multe consfătuiri pentru a se înţelege în privinţa atitudinei faţă de guvern. Dintre aceste consfătuiri cea mai importantă a fost aceea ţinută Miercuri seara la d. Emil Costinescu. Pentru prima dată d. Stătescu lua parte la o consfătuire politică a drapeliştilor. Două curente Grupul d-lor Costinescu, Lascar, Delavrancea, etc., can voesc ruptura cu sturdziştii şi cantacuziniştii au căutat să împingă pe d. Statescu la declaraţiuni formale in această privinţă şi erau gata să-l proclame candidat al lor la prezidenţia consiliului. D.Hani, P. Grădişteanu şi aliii nu doresc insă o ruptură cu elementele cari sprijinesc actualul guvern. ■Aceştia vor schimbarea direcţiei şi nu se mulţumesc cu schimbarea primului ministru. nisiimnul d-nul Stătescu D. Eugen Stătescu a simţit situaţia şi amîndur-se că dacă ar porni pe calea d-lor Costinescu, Lascar, etc., ar putea să producă o sciziune chiar între aurelianişti, s'a ridicat şi a ţinut un discurs foarte cumpătat. D. Stătescu a spus cam următoarele : „D-lor, situaţia este foarte serioasă. Eu cred ca dacă pînă azi partidul liberal s’a prezentat aşa de rău, cauza a fost că nici unul din guvernele ce a dat nu a fost susţinut de întreg partidul. Şi nu putem să salvăm onoarea partidului decît dîndu-ne cu toţii mîna şi punîndu-ne din răsputeri pe lucru. Putem sa dorim si sa cerem schimbarea sefului guvernului, care a dat intr’adever dovezi ca nu poate sa raspunza acestei însemnate însărcinări, dar nu e bine sa rupem cu o parte din partid. Credeţi oare că am mai tari dacă am forma guvernul numai cu un grup din partid ? Eu cred că nu. Şi vina cea mai mare pe care i-o fac eu d-lui Sturdza, este tocmai aceasta, că nu ţine seamă de o parte a partidului. Eu nu voiu sprijini o asemenea politică şi tocmai pentru ca să dovedesc că nu dau concurs intereselor de grup, voi declara îndată ce se va deschide Senatul, câ nu primesc preşidenţia, căci nu vreau să am aerul că părtinesc un grup al partidului contra celorlaite. Impresia Discursul acesta al d-luî Stătescu a turnat apă rece peste toţi cei care aşteptau cu totul altceva. D. Stătescu vrea şefia nediscutată, iar nu preşidenţia unui guvern, care nu va putea trăi decît, cel mult, trei luni. Preşedintele Senatului nu voeşte să înceapă lupta în contra guvernului pînă ce nu va fi sigur că el va profita din această luptă şi încă astfel ca să apară în faţa lumeî, în acelaşi timp, şi ca omul providenţial care a salvat partidul. Nu era asta socoteala majoritățeî celor cari veniseră la întrunire dar s'au găsit acolo şi unii caii s’au bucurat de atitudinea d-luî Stătescu. E probabil că această atitudine va da naştere unei schimbări de atitudine şi în gruparea drapetistă. Itcp. Linguşitorul D. Dimitrie Sturdza şî-a încercat norocul încă odată, şi l’a încercat la Iaşi linguşindu-se împrejurul regelui, înălţindu’’ laude şi scoborindu-se pe sine. La banchetul de gală, şeful partidului liberal şi al guvernului a ridicat paharul şi a închinat pentru rege. Dar d-sa nu s’a mărginit a rosti o cuvântare de circumstanţă, demnă în banalitatea ei, sobră de linguşeli, leală dar mhridră precum se cuvenea. D-sa—credincios unei vechi deprinderi—a ridicat paharul şi a plecat capul, şi a încovoiat spinarea, a băut nu pentru Carol I regele Romîniei, ci pentru Carol I binefăcătorul Romîniei; a tratat ţara ca pe o mizerabilă, ca pe o nenorocită care dacă trăeşte, aceasta o datoreşte numai milosteniei regale, pomeni de binefaceri revărsată de pe tron pes ţară. Regele însuşi s'a îngreţoşat de atîta slugărnicie în cît el însuşi a înţeles cî de mic este omul capabil de atîtea platitudini. Atîtea laude ,exagerate, atîtea urării fără măsură, atîtea prosternări fără demnitate l-au scîrbit, în sfîrşit, pe Carol I, aşa că, cu răceală a ascultat întreg toas DUMINTCA 26 OCTnMrBRE 189? Anuneiurile primesc direct la Administraţia ziarului Linia pagina Vl-a • • • • lei 0.50 bani H M ••••** 2. li ni H lV-a • * • • n 2. n Z* un mare număr de linii se fac reducţii din tarif 1 Numărul 10 bani Un număr vechi și 20 bani tul şi tot cu răceala tăcere! i-a răspuns. D. Sturdza a crezut că va stoarce de la regele un răspuns demonstrativ care să poată fi exploatat în favorul cabinetului, dar geaba: regele a tăcut. Şi: „Tăcerea regilor este căderea ministerelor !“ Dragoş Monumentul de la Reziceni A se vedea in corpul ziarului amănunte foarte interesante din articolul de reportaj: „Decorarea lui Jeszenszky in Camera maghiară Schiţă făcută după planurile puse la dispoziţiunea noastră de d-l Hegel. CARNETUL MEU Proprietarii A venit sfintul Dumitru/ Sfinti. Dumitru are, ca şi sfintul Gheorghe, privilegiul de a strica rinduiala generală, de a deranja liniştea familiilor, de a scoate la lumina zilei toate troacele gospodăreşti, toate saltelele cu hărţi geografice ca şi toate scaunele cu trei picioare. Ba, pot spune, că sfintul Dumitru este ceva mai hain de dt colegul său de la 23 Aprilie ! Aceasta este opinia generală a tuturor chiriaşilor, aceasta este şi opinia mea chiriaş şi ziarist de profesie. Dar ceea ce mă inspăimintă mai rău de dt toţi sfinţii calendarului in stil vechiu, sunt dni proprietari de imobile urbane, acei negustori de igrasie şi intunerec, amabilii burtăverzi cari ştiu scoate aur din cărămizile umede şi din odăile fără aer. In această privinţă Bucureştii ocupă o poziliune excepţională pe planeta noastră. Căci nicăieri ca in Bucureşti casele de locuit nu sunt mai rele, mai vechi şi mai scumpe ; nicăieri proprietatea urbană nu produse foloase mai mari şi nicăieri chiriaşii nu locuesc in mai mizerabile ruine. De aceea, in ajunul onomasticei aceluia care zace in cripta de la mitropolie, nu pot da contimporanilor mei Români un mai bun sfat de cit acesta : „Deveniţi proprietari urbani!“ Şi aceasta cu un îndoit scop. Primo: pentru ca să nu fiţi exploataţi de alţii. Secundo: pentru ca să puteţi exploata pe alţii. CI. C. B. REZBOENI La 27 Octombrie, se va dezveli cu solemnitate monumentul ridicat de ofiţerii regimentului Războenî, în amintirea sîngeroasei bătălii de la Valea-Albă, numită de atunci Războenî Războenî nu însemnează o victorie strălucită ci o luptă eroică. La Războenî Moldovenii n’au cîştigat o bătălie, au dat însă cea mai neîntrecută dovadă a curagiului şi a jertfei pentru ţară. Numai 10.000 au luptat cu trei armate duşmane numeroase, cu peste 150.000 de duşmani. Au pierit mulţi, dar toţi au murit cu arma în mînă apărîndu’şi ţara, nevestele şi copiii. Ilăzboenii sînt una din acele învingeri cari preţuesc mai mult decît victoriile strălucite, una din acele învingeri în care se arată întreg curagiul şi întreaga credinţă a unui popor. La Războenî au dovedit Moldovenii că sînt hotărîţi să-şi apere ţara cu preţul vieţei lor şi că preferă moartea unei vieţi robite. Războenii ne explică cum aceste două ţări mici şi sărace au putut să fie scut Europei în contra hoardelor barbare, în contra înspăimîntătorilor turci. La Războenî aflăm cum ştiau să lupte strămoşii noştri, puţini la număr şi cum mureau dar nu fugeau din luptă. Monumentul de la Războenî, e monumentul vitejiei, după cum monumentul de la Călugăreni e monumentul biruinţei. 1f Lupta de la Războenî s’a dat la 26 Iulie 1476. Ştefan cel mare, care ştia că turcii pregătesc o nouă năvălire şi că însuşi sultanul Mohamed se va pune în fruntea armatei, ca să răzbune groaznica învingere suferită de armata sa la Racova, scrise să ceară ajutor Ungurilor, Polonilor, Papoî şi republicei Veneţiene. Papa îi trimise cuvinte frumoase, republica Veneţiana fâgădueli, Ungurii îi impuseră să se supue lor, iar Polonii trimiseră armate la graniţa lor pentru ca s’o apere de năvălirea turcilor, dacă aceştia biruind pe Ştefan ar încerca să treacă în Polonia. In toate părţile Ştefan nu întîlni decît şiretenie, prietenie falsa, umilire. Vecinii exploatau vecinie situaţia geografică a ţarei noastre. Atît regele Ungariei cît şi craiul Poloniei au cercat să profite de desavantajul situaţiei geografice a ţărilor române şi pentru că acestea erau cele dintîî expuse loviturilor turceşti au făgăduit ajutor numai în schimbul propunere!. Ştefan a făcut act de supunere şi cître Unguri şi către poloni, învingătorul se pleca către învinşi! să! pentru ca să-şi apere ţara ameninţată de holdele lui Mohamed. Ştefan voia să fie cel puţin sigur că, atacat de turc! nu va fi atacat şi de unguri şi de poloni. Atîta a şi cîştigat, căc! de ajutorul ostăşesc de care se legaseră toţi regi! şi domni! creştini să i’l dea, nici pomeneală n’a fost în ziua primejdiei. Turcii au avut însă ajutoare. Şi e greu şi e dureros s’o spunem. Munteni! noştri au format avant-garda ordiilor musulmane. Vecinica şi ticăloasa luptă pentru tronul ţărei a pus aceste ţâr! surori în luptă. Cîte strălucite biruinţe n’ar fi încununat fruntea lui Mihail! şi a lui Ştefan, ce mare ar fi fost Romînia şi cît ar fi însemnat ea dacă Ştefan şi Mihaî ar fi dus după dînşii Muntenii şi Moldoveni!, pe toţi fraţii romiul pentru apărarea neamului. Desunirea, lupta dintre fraţi a dat însă acestui popor multe zile de glorii dar nici o zi de fericire. învingător vecinie, vecinie şi sub cei mai neîntrecuţi căpitani el a trebuit să facă acte de supunere către vecinii pe cari îi strivise sub călcîiul său biruitor. * Singur, numai cu zece mii de oameni—căci mulţi dintre cei mai voinici plătisprimi viam isbînda de la Radiova—Ştefan porni spre Dunăre ca să împiedice pe turci de a intra în Moldova. Dar dintr’o parte Muntenii cu Laiot Basarab, din alta tătarii string mica lui armată şi ameninţă s’o zdrobea!