Adevěrul, octombrie 1897 (Anul 10, nr. 2958-2987)

1897-10-26 / nr. 2983

ANUL X No. 2983 Abonamente Incep I» l fi 18 «te fle­ cltrel luni tt so gi&teao Înaintat n an tn tar* 30 lei; in atr&unitate 50 Ml Șase luni li » « « 25 M Trei luni 8 „ H •­ 1® ■ Numărul 10 bani In străinătate 15 baal R e d a­c­ţ­i­a FARAGIUL BANCEÎ NAŢIONALE (TELEFON No. 25). Şase pagini la fie­care ediţie LíiHítia, ríi Ééárá liiiwil A4M Stăfescu CULISELE POLITICE Atitudinea Rusiei Se comentează foarte mult a­­tenţiunea deosebită dată de că­tre ţarul Rusiei regelui nostru. Cercurile politice sînt nedomi­­rite, ele se întreabă dacă nu cum­va o apropiere se va face între Rusia şi Romînia şi dacă predilecţiunea noastră pentru tripla alianţă nu va lua sfîrşit. Faptul, în adevăr, este cu a­­tît mai important cu cît acel care a rupt mai întriu ghiaţa n’a fost regele micei Romînii, ci împăratul marei Rusii; îm­păratul este acela care face pri­mul pis şi întinde cel d’întîiu mîna regelui Cirol, iar primirea făcută trimişilor ţarului a putut autoriza tot felul de comentarii. Nimeni nu ştie ce interpre­tare să dea faptelor petrecuţi căci, în adevăr, este greu de pătruns în misterul hotărîrilor împărăteşti ; ceeaa­ ce, însă, se poate afirma cu siguranţă, e ca demonstraţia împăratului rusesc este răspunsul făţiş la o înde­lungată şi asiduă intervenţiune diplomatică a cabinetului nostru Este cunoscut în lumea poli­tică cum că, dacă d. Sturdzi­ n’a putut zmulge de la Turci nici o concesiune în Macedonia şi dacă mitropolitul Antim n’a fost recunoscut, toate acestea se datoresc numai Rusiei, mi­sia a împiedicat în tot-d’a-um­­să se acorde avantajul Romîniei şi cum sultanul pune mai mult preţ pe bunele dispoziţiuni ale ţarului tuturor Rusiilor de cît pi amiciţia noastră, era indicat că succesul nostru va fi negativ. Dar domnului Sturdza îi tre­­bue neapărat o izbîndă cît d aparentă, cît de neînsemnată în chestia macedoneană, de aceea d-s.i a făcut mari stăruinţe pt lîngă Curtea din Petersburg, s’.. rugat, a implorat, şi într’o buna dimineaţă, a văzut că depozi­­ţiunile Rusiei s'au schimbat. Aceasta s’a întîmplat acuma în urmă, nu atîta pentru a ceda rugămintelor d-lui Sturdza dar, pentru că cercurile conducătoari ruseşti au fost încunoştiinţate despre toată agitaţia puternică în potriva Ungariei şi de neîn­crederea pe care a început sa ne-o inspire tripla alianţă. Ţa­rul şi cancelarul Rusiei au tre­buit sâ-şi zică, cu drept cuvînt că acuma e momentul favorabil pentru a schimba dispoziţiunea spiritului public în Romînia, fie prin acte demonstrative, precum cel de la Iaşi, fie renunţînd a ne mai pune piedici în Mace­donia. Se vede că D. Sturdza a do­­bîndit convingerea cum că Ru­sia va înceta, în sfîrşit, cu o­poziţiunea sa în chestia macedo­neană, căci fLuppendance Ro­u mâine, care este cu totul devo­tată primului ministru, scria zi­lele din urmă : «Dacă d. Sturdza nu va putea să se prezinte oa­menilor, cu chestia episcopatului macedonean rezolvată, atunci e va trebui să se retragă » A­ceasta propoziţie a ziaristului sturdzist, atrage după sine, cu o concluzie riguros logică, pro­poziţia ceastă-l’altă: «Dacă d. Sturdza va putea să se prezinte înaintea Camenilor cu un suc­ces în chestia macedoneană, e va trebui să rămîie.» Aşa­dar, cînd ziarul ministe­rial se angajează cu o atît de categorică declaraţiune şi cînd el arde cu atîta hotărîre coră­biile d-luî Sturdza, neapărat că primul ministru trebue să fi do­bîndit convingerea cum ca Ru­sia l’a iertat în fine. Insă această chestie este prea importantă pentru ca să n’o tra­tăm mai departe. Const. C. Bacalbașa SATIRA ZILEI Ţal că plec Regele a plecat de la Iaşi, a lăsat ora­şul gol de prezenţa sa costisitoare şi deci gol şi de bani. La birt cînd plata întîrzie strigi : ţal că plec! La Iaşi, toţi furnisorii cari au colaborat la primirea „majestaţilor lor“, în loc ca să fie mulţumiţi numai cu a­­ceastă deosebită cinste, au dat năvală la primărie strigînd : „ţal că a plecat“! E u­­şor a zice ţar, dar e mai greu de făcut a­­ceastă operaţiune şi mai ales cînd cu ple­carea suveranilor au plecat şi gologani­l din lada de fier a primăriei. D-l Gane însă tot e mulţumit. Fie ce fa­ce, îşi zice bâtlanul prieten al d-lui Ianov, care altă dată cînta: Ich hin von Kalikenberg Tocmai din Berlin alerg E vorba că furnisorii slut de altă opinie. Periplizon. Const. W. Hegel Statuarul căruia îl se datoresc monu­mentul de la Rezboeni şi remarcabilele baso­reliefuri pe care le reproducem azi. E de şapte ani in ţară, adus de d.-l V. 4. Urechie din Paris. Fost, elev al lui Joufroy şi Co­let. E profesor la şcoala de bele-arte şi la şcoala de meserii. Lui îl se datorește statuia lui Miron Cos­­tin din Iași pe care am reprodus-o în unul din numerile trecute. Conspiraţia de la d. Costinescu (Un mare salon, parchetat; la can­delabra numai trei focuri aprinse: din platfond atârnă un Drapel.... in­color. Uşa se deschide şi două um­bre se furişează in salon, după care urmează un vuet scurt—uşa s’a in­­chis). Cei din salon: Aaaa! (uimire ge­nerala). D. Costinescu : Iată-l, domnilor, e la postul său ! Cei din salon: Să ne vorbească, să ne vorbească verde... D. Costinescu: Verde a fost toată viaţa, şi pe banca ministerială, şi pe banca opoziţiei... D. Delavrancea : (luandu-i cuvintul din gura) ...Şi la banca generală! (ii­­sete intre conspiratori). D. Costinescu : Să fim serioşi, d-lor, căci şi situaţia e serioasă. Să dăm cu­­vîntul d-luî Stâtescu.... Mai multe voci: Să-i dăm şi guver­nul ! (Aplauze). D. Costinescu : Linişte, d-lor ! Să pro­cedăm sistematic. D. Stâtescu are cu­vântul. D. Eug. Stâtescu: (isi desfasura capul si gatul de o serie de turba­­nuri; scoate o cutiuta si înghite­ 2—3 pastile) : Am venit, d-nilor, în mijlocul d-voastră... Mai multe voci de conspiratori: Ai venit, te-am văzut și ai învins ! D. Eug. Statescu: Ziceam că am ve­nit în mijlocul d-voastră pentru că aci văd vlaga partidului și la guvern plaga partidului! (Urale entuziaste. D. Em. Porumb­aru isi scoate pieptii înainte si tuseste a la Berbantoglu). D. Eug. Statescu (continuând): ,Mens sana in corpore sano“, a zis un bătrîn magister. Cei cu musca pe căciulă ar trebui s’o înțeleagă.... D. Delavrancea: Bîzzz! Bîzzz ! Bîzzz! D. Costinescu: Ce faci tu acolo, Barbule ? D. Delavrancea : Am prins’o ! D. Costinescu : Ce ai prins ? D. Delavrancea: O musculiţă pe că­­ciuliţa d-luî Stâtescu ! (Conspiratorii iz­bucnesc în­ tisele. D. Stâtescu se în­cruntă). D. Costinescu: Barbule, tu nu te mai laşi de ghiduşii ! O să te pun la colţ. Vă rog, să rugăm pe d. Stâtescu să continue. D. Eug. Stâtescu : Cred, d-lor, că sînt expresiunea sentimentului unanim’ al acestei adunări, cînd voia spune Ma­­jestăței sale : — Sire, sîntem gata să luăm gu­vernul.... D. Em. Porumbaru : Mai just e să reluam guvernul... D-nii Delavrancea si Xenopol (isi dau eu cotul si tusesc : Hm, hm !) D. Eug. Stâtescu : De­ocamdată însă eu­ voia renunţa la prezidenţia Senatului, pentru că trebuie să plec pe două luni la Niţa.... (D. Stâtescu scoate cutiuţa si inghite trei pastile). (Tablou intre conspiratori). D. Delavrancea: Sunt bune hapurile,­­şefule ? D. Eug. Stâtescu : Bune, Barbule ! D. Delavrancea: Da alea pe cari le înghitem noi, îs rele ale dracului, şefule ! D. Eug. Stâtescu : Răbdare, Barbule, ora triumfului se apropie. Adio ! D. Delavrancea: Să ne scrii de la Niţa ! Sul­­tan. Mommsen despre Austria Lupta naţională. — Manifestul u­­niversităţilor­­germane. — O scrisoare a Iul­iii. Mommsen Germanii din Austria duc o crincenâ luptă naţională. Dreptatea este neapărat de partea celor­l’alte naţionalităţi cari nu vor de­cît să fie egal îndreptăţite cu nemţii, pe cînd aceştia luptă pentru prioritate, pentru ca să-şi menţie stăpînirea peste Poloni şi Cehi. Dar în lupta aceasta a lor, dusă cu cele mai aprige mijloace, germanii austriaci au un sprijin puternic în fraţii lor din impe­riul Germaniei. Va fi încă în amintirea ce­titorilor manifestul universităţilor germane, in favoarea nemţilor din Austria. Am re­comandat atunci şi recomandăm şi acum oamenilor cu vază din ţara noastră, purta­rea germanilor din imperiu faţă cu cei din Austria, căci există o mare asemănare în relaţiunile dintre aceştia, şi acele dintre noi şi fraţii noştri­ de peste munţi. Zilele acestea ziarul vienez Neue Freie Presse a publicat o scrisoare datorită — după cum zice ea — unuia dintre cei mai străluciţi savanţi ai Germaniei. Scrisoarea era semnată Th. M. Enigma era uşoară de rezolvat, căci cine nu cunoaşte pe soarele romanist, pe celebrul istoric Theodor Momm­sen ? „ Celebrul septogenar scrie cu focul şi pa­tima unui tînăr de 20 ani, lată cîte­va pa­­sagii mai importante din scrisoarea sa: .Credeţi-mă, că tocmai după cum Ger­manii din Austria privesc spre Germania, Germanii privesc spre Austria... Am crezut după toate evenimentele istorice cari s'au desfăşurat, că Alpii din Tyrol şi Salzburg vor rămîne munţi nemţeşti, că Dunărea va rămîne aşa de germană ca şi Rinul, şi că mormintele lui Mozart şi Grillparzer vor ră­mîne tot aşa de germane, ca şi acele ale lui Schiller şi Goethe. Ne este,vai!, cu ne­putinţă să vă ajutăm. Berlinul nu e Viena, şi fie­ce mare stat trebue să-şi ajute singur... Fiţi uniţi, e vorba de totul, e o luptă pe viaţă şi pe moarte, o luptă din care trebue să iasă triumful civilizaţiunei ger­mane“. Pol. V. A. Ureche Unul din iniţiatorii monumentului de la Bezbocni—precum este şi al multor alte mo­numente comemorative. E prea cunoscut şi prea de multe ori am vorbit de el, ca să ne mai întindem azi asupra persoanei sale politice şi literare. Sa­te ferești Romíne de cuiți strein în casă V. Alexandri. Discursul d-lui Statescu Acum e timpul combinaţiilor. In fie­care seară se ţin consfătuiri şi se caută a se pregăti viitorul guvern. Părerile însă sînt atît de împăr­ţite în fie­care tabără liberală, în­cît cu greu credem că se va putea a­­junge la formarea unui minister cu probabilităţi de viaţă lungă. În tabăra drapeliştilor Cei grupaţi în jurul Drapelului au ţinut, după cum am spus, mai multe con­sfătuiri pentru a se înţelege în privinţa atitudinei faţă de guvern. Dintre aceste consfătuiri cea mai im­portantă a fost aceea ţinută Miercuri seara la d. Emil Costinescu. Pentru prima dată d. Stătescu lua parte la o consfătuire politică a drapeliştilor. Două curente Grupul d-lor Costinescu, Lascar, Delavrancea, etc., can voesc ruptura cu sturdziştii şi cantacuziniştii au căutat să împingă pe d. Statescu la declaraţiuni formale in această pri­vinţă şi erau­ gata să-l proclame can­didat al lor la prezidenţia consiliului. D.­­Hani, P. Grădişteanu şi aliii nu doresc insă o ruptură cu elemen­tele cari sprijinesc actualul guvern. ■Aceştia vor schimbarea direcţiei şi nu se mulţumesc cu schimbarea primului ministru. nisi­imnul d-nul Stătescu D. Eugen Stătescu a simţit situaţia şi amîndur-se că dacă ar porni pe calea d-lor Costinescu, Lascar, etc., ar putea să pro­­ducă o sciziune chiar între aurelianişti, s'a ridicat şi a ţinut un discurs foarte cum­pătat. D. Stătescu a spus cam următoarele : „D-lor, situaţia este foarte serioasă. Eu cred ca dacă pînă azi partidul liberal s’a prezentat aşa de rău, cauza a fost că nici unul din guvernele ce a dat nu a fost susţinut de întreg partidul. Şi nu putem să salvăm onoarea partidului de­cît dîndu-ne cu toţii mîna şi punîndu-ne din răsputeri pe lucru. Putem sa dorim si sa cerem schim­barea sefului guvernului, care a dat intr’adever dovezi ca nu poate sa raspunza acestei însemnate în­sărcinări, dar nu e bine sa rupem cu o parte din partid. Credeţi oare că am­­ mai tari dacă am forma guvernul numai cu un grup din par­tid ? Eu cred că nu. Şi vina cea mai mare pe care i-o fac eu­ d-lui Sturdza, este toc­mai aceasta, că nu ţine seamă de o parte a partidului. Eu nu voiu sprijini o aseme­nea politică şi tocmai pentru ca să dove­desc că nu dau concurs intereselor de grup, voi declara îndată ce se va deschide Sena­tul, câ nu primesc preşidenţia, căci nu vreau să am aerul că părtinesc un grup al parti­dului contra celor­laite. Impresia Discursul acesta al d-luî Stătescu a turnat apă rece peste toţi cei care aştep­­tau cu totul alt­ceva. D. Stătescu vrea şefia nediscutată, iar nu preşidenţia unui guvern, care nu va putea trăi de­cît, cel mult, trei luni. Preşedintele Senatului nu voeşte să în­ceapă lupta în contra guvernului pînă ce nu va fi sigur că el va profita din a­­ceastă luptă şi încă astfel ca să apară în faţa lumeî, în acelaşi timp, şi ca omul providenţial care a salvat partidul. Nu era asta socoteala majoritățeî celor cari veniseră la întrunire dar s'au găsit acolo şi unii caii s’au bucurat de atitu­dinea d-luî Stătescu. E probabil că a­­ceastă atitudine va da naştere unei schim­bări de atitudine şi în gruparea drape­­tistă. Itcp. Linguşitorul D. Dimitrie Sturdza şî-a încercat noro­cul încă odată, şi l’a încercat la Iaşi lin­­guşindu-se împrejurul regelui, înălţindu’’ laude şi scoborindu-se pe sine. La banchetul de gală, şeful partidului liberal şi al guvernului a ridicat paharul şi a închinat pentru rege. Dar d-sa nu s’a mărginit a rosti o cuvântare de cir­cumstanţă, demnă în banalitatea ei, so­bră de linguşeli, leală dar mhridră precum se cuvenea. D-sa—credincios unei vechi deprinderi—a ridicat paharul şi a plecat capul, şi a încovoiat spinarea, a băut nu pentru Carol I regele Romîniei, ci pentru Carol I binefăcătorul Romîniei; a tra­tat ţara ca pe o mizerabilă, ca pe o ne­norocită care dacă trăeşte, aceasta o da­­toreşte numai milosteniei regale, pomeni de binefaceri revărsată de pe tron pes­ ţară. Regele însuşi s'a îngreţoşat de atîta slugărnicie în cît el însuşi a înţeles cî de mic este omul capabil de atîtea pla­titudini. Atîtea laude ,exagerate, atîtea u­­rării fără măsură, atîtea prosternări fără demnitate l-au scîrbit, în sfîrşit, pe Carol I, aşa că, cu răceală a ascultat întreg toas­ DUMINTCA 26 OCTnMrBRE 189? Anuneiuri­le primesc direct la Administraţia ziarului Linia pagina Vl-a • • • • lei 0.50 bani H M ••••** 2. li ni H lV-a • * • • n 2. n Z* un mare număr de linii se fac reducţii din tarif 1 Numărul 10 bani Un număr vechi și 20 bani tul şi tot cu răceala tăcere! i-a răspuns. D. Sturdza a crezut că va stoarce de la regele un răspuns demonstrativ care să poată fi exploatat în favorul cabine­tului, dar geaba: regele a tăcut. Şi: „Tăcerea regilor este căderea mi­nisterelor !“ Dragoş Monumentul de la Reziceni A se vedea in corpul ziaru­lui amănunte foarte intere­sante din articolul de repor­taj: „Decorarea lui Jeszenszky in Camera maghiară Schiţă făcută după planurile puse la dis­­poziţiunea noastră de d-l Hegel. CARNETUL MEU Proprietarii A venit sfintul Dumitru/ Sfinti. Dumitru are, ca şi sfintul Gheorghe, privilegiul de a strica rin­­duiala generală, d­e a deranja liniş­tea familiilor, de a scoate la lumina zilei toate troacele gospodăreşti, toate saltelele cu hărţi geografice ca şi toate scaunele cu trei picioare. Ba, pot spune, că sfintul Dumitru este ceva mai hain de dt colegul său de la 23 Aprilie ! Aceasta este opi­nia generală a tuturor chiriaşilor, a­­ceasta este şi opinia mea chiriaş şi ziarist de profesie. Dar ceea ce mă inspăimintă mai rău de dt toţi sfinţii calendarului in stil vechiu, sunt d­ni­ proprietari de imobile urbane, acei negustori de igrasie şi intunerec, amabilii burtă­­verzi cari ştiu scoate aur din cără­mizile umede şi din odăile fără aer. In această privinţă Bucureştii o­­cupă o poziliune excepţională pe pla­neta noastră. Căci nicăieri ca in Bu­cureşti casele de locuit nu sunt mai rele, mai vechi şi mai scumpe ; ni­căieri proprietatea urbană nu pro­duse foloase mai mari şi nicăieri chi­riaşii nu locuesc in mai mizerabile ruine. De aceea, in ajunul onomasticei aceluia care zace in cripta de la mitro­polie, nu pot da contimporanilor mei Români un mai bun sfat de cit a­­cesta : „Deveniţi proprietari urbani!“ Şi aceasta cu un îndoit scop. Primo: pentru ca să nu fiţi ex­ploataţi de alţii. Secundo: pentru ca să puteţi ex­ploata pe alţii. CI. C­. B. REZBOENI La 27 Octombrie, se va dezveli cu solemnitate monumentul ridicat de o­­fiţerii regimentului Războenî, în a­­mintirea sîngeroasei bătălii de la Va­lea-Albă, numită de atunci Războenî Războenî nu însemnează o victorie strălucită ci o luptă eroică. La Răz­boenî Moldovenii n’au cîştigat o bă­tălie, au dat însă cea mai neîntrecută dovadă a curagiului şi a jertfei pen­tru ţară. Numai 10.000 au luptat cu trei armate duşmane numeroase, cu peste 150.000 de duşmani. Au pierit mulţi, dar toţi au murit cu arma în mînă apărîndu’şi ţara, nevestele şi copiii. Ilăzboenii sînt una din acele în­vingeri cari preţuesc mai mult de­cît victoriile strălucite, una din acele învingeri în care se arată întreg cu­­ragiul şi întreaga credinţă a unui po­por. La Războenî au dovedit Moldove­nii că sînt hotărîţi să-şi apere ţara cu preţul vieţei lor şi că preferă moartea unei vieţi robite. Războenii ne explică cum aceste două ţări mici şi sărace au putut să fie scut Europei în contra hoardelor barbare, în contra înspăimîntătorilor turci. La Războenî aflăm cum ştiau să lupte strămoşii noştri, puţini la număr şi cum mureau dar nu fugeau din luptă. Monumentul de la Războenî, e mo­numentul vitejiei, după cum monu­mentul de la Călugăreni e monumen­tul biruinţei. 1f Lupta de la Războenî s’a dat la 26 Iulie 1476. Ştefan cel mare, care ştia că tur­cii pregătesc o nouă năvălire şi că însuşi sultanul Mohamed se va pune în fruntea armatei, ca să răzbune groaznica învingere suferită de ar­mata sa la Racova, scrise să ceară ajutor Ungurilor, Polonilor, Papoî şi republicei Veneţiene. Papa îi trimise cuvinte frumoase, republica Veneţiana fâgădueli, Ungu­rii îi impuseră să se supue lor, iar Polonii trimiseră armate la graniţa lor pentru ca s’o apere de năvălirea turcilor, dacă aceştia biruind pe Şte­fan ar încerca să treacă în Polonia. In toate părţile Ştefan nu întîlni de­cît şiretenie, prietenie falsa, umi­lire. Vecinii exploatau vecinie situaţia geografică a ţarei noastre. Atît regele Ungariei cît şi craiul Poloniei au cercat să profite de de­­savantajul situaţiei geografice a ţă­rilor române şi pentru că acestea e­­rau cele dintîî expuse loviturilor tur­ceşti au­ făgăduit ajutor numai în schimbul propunere!. Ştefan a făcut act de supunere şi cître Unguri şi către poloni, învin­gătorul se pleca către învinşi! să! pentru ca să-şi apere ţara amenin­ţată de holdele lui Mohamed. Ştefan voia să fie cel puţin sigur că, atacat de turc! nu va fi atacat şi de unguri şi de poloni. Atîta a şi cîştigat, căc! de ajuto­rul ostăşesc de care se legaseră toţi regi! şi domni! creştini să i’l dea, nici pomeneală n’a fost în ziua primejdiei. Turcii au avut însă ajutoare. Şi e greu şi e dureros s’o spunem. Mun­teni! noştri au format avant-garda ordiilor musulmane. Vecinica şi ticăloasa luptă pentru tronul ţărei a pus aceste ţâr! surori în luptă. Cîte strălucite biruinţe n’ar fi în­cununat fruntea lui Mihail! şi a lui Ştefan, ce mare ar fi fost Romînia şi cît ar fi însemnat ea dacă Ştefan şi Mihaî ar fi dus după dînşii Mun­tenii şi Moldoveni!, pe toţi fraţii ro­miul pentru apărarea neamului. Desunirea, lupta dintre fraţi a dat însă acestui popor multe zile de glorii dar nici o zi de fericire. învingător vecinie, vecinie şi sub cei mai ne­întrecuţi căpitani el a trebuit să facă acte de supunere către vecinii pe cari îi strivise sub călcîiul său biruitor. * Singur, numai cu zece mii de oa­meni—căci mulţi dintre cei mai voi­nici plătispr­i­mi viam­ isbînda de la Radio­va—Ştefan porni spre Dunăre ca să împiedice pe turci de a intra în Moldova. Dar dintr’o parte Muntenii cu Laiot Basarab, din alta tătarii string mica lui armată şi ameninţă s’o zdrobea­!

Next