Adevěrul, noiembrie 1897 (Anul 10, nr. 2988-3017)

1897-11-26 / nr. 3013

ANUL XIII). 301 * Abonamente Inoap i» 1 *1» alo fle­oto»l lua* ti ac v Ifit fac inainte u n an la tat fi 30 toii in stMin&tala 501*1 Sa ne iunî «• »• •» aa n Hro\ luni 8 » „ ■■ 13 « Numărul 10 bani Li străinătate 15 bani K. es ci a c t i a IP­ARAGIUL BĂNCEI NAȚIONALE (TELEFON Mo. 25». Director politic: ALEX V. BELDIMANU A­d­­m­inistraţia PASAGIUL BĂNCEÎ NAȚIONALE (TELEFON No. 25). Să te ferești Române de cuțit strein în casă V. Alexandri, MERCUHI 26 NOEMVRE 1897 Anunciuri Sa primes« direct la Administrația ziarului Linia pagina VI-a . H .• V-a . ii o 1V-» • . lel O.SO bani • M 2. „ • »» **» II La un mare număr di linii se fac reducții din tarif * Numărul 10 bani Un număr vechi și 20 bani Şase pagini la fie­care ediţie putut obţine ceva mai mult, chiar stima adversarilor. •Noi îl felicităm. Dar, în acelaşi timp, trebue să constatăm ca lucrurile au ajuns acolo în Romînia, în­cît oame­nii cu minte să privească ca o bine­facere, ziua în care regele ar încredinţa puterea unui băr­bat de Stat cu hotârîre, cu e­­nergie și cu seriozitate. Const. C. Bacalioasa Partid de scandal In opoziţiune ca şi la guvern partidul liberal a fost vecinic un partid al dezordinei, un par­tid al scandalului, o aglomera­ţiile de oameni incapabili să guverneze prin idei, neputin­cioşi să se afirme alt­fel, de­cit răscolind patimile cele mai rele ale stradei şi creîndu-şi popula­rităţi factice. Clnd trecem pe strada Lip­scani, pe calea Văcăreşti ori pe strada I sf. Vineri şi cînd vedem geamurile sparte şi dezolaţia pre­tutindeni, nu în contra instru­mentelor ne indignăm. Căci, mai la urmă, un popor se poate răs­­cula cite­odată, el poate, sub impulsul sentimentelor ofensate, să înfrîngâ ordinea şi să comită chiar crime ; însă ceea ce nu se poate erta într’o ţară civili­zată care trăeşte sub regimul legilor, este ca un guvern, nu numai să tolereze dezordinea şi ilegalitatea, dar încă s'o provoace pentru atingerea scopurilor sale ascunse. Este incontestabil, acuma, că guvernul este acela care a în­semnat devastaţiunile de Dumi­nică, el este responsabil pentru toate neorînduelile, el a aţîţat patimele, el, prin agenţii sai subalterni, a organizat răscoala şi a lăsat frîu liber pornirilor populare. Guvernul ştia bine că în ţară calcăe un puternic curent anti­semit, guvernul ştia ca evreii nu sînt iubiţi în straturile pro­funde ale poporului, însă cu a­­tîta mai mare era datoria sa ca să vegheze, sa ia măsuri pentru protejarea cartierelor ameninţate şi să nu lase ca dezordinea să ajungă la ultimile limite. Dar ministerul d-lui Sturdza are scopurile sale oculte, cînd se ascunde la spatele tinerimei u­­niversitare şi cînd se foloseşte de antipatia ce masele populare nutresc pentru evrei. Guvernul are întîiul interes ca să facă di­versiune în chestiunea naţională şi să dovedească la Pesta cum că el singur este în stare să facă în ţara aggasta şi ploaie şi vreme frumoasă, că el singur poate provoca curente şi că li­beralii singuri au fost atît de dibaci în­cît, printr'o singură învîrtitură meşteşugită, să înă­buşe definitiv gălăgioasa afacere Jeszenszky. Tot liberalii au mare interes să demonstreze că, politica lor este împărtăşită de toată ţara, că pînă şi adversarii ÎI aprobă că pînă şi conservatorii SI so­cotesc incapabili de o acţiune rea, dovadă ziarul Epoca, care în No­­său de erl scria : «Iar «în ceea ce priveşte partidul li­­«bural, nu ne vine a cre­te «le câ poate fi acuzat «intru cît nu vedem ce interes «.Iar fi, povăţuit să se conducă «astfel.s) Cabinetul a izbutit în parte ; el, graţie scenelor de Duminică, a izbutit să redobîndeascâ bu­nele graţii ale partizanilor, el a putut grupa, din nou, în jurul sǎu o puternică majoritate, el a mm SATIRA POLITICĂ Teroarea In Capitală După cum erea de prevăzut, atît din a­­titudinea poliţiei cît şi din atitudinea o­­poziţiunel naturale şi nenaturale, poporul Capitalei s’a sculat cu mic cu mare, încă de la orele 7 dimineaţa, lut ud, care o ca­­feluţă, care un lapte, care un turburel. Cînd orologiul de la Sfintul George a sunat ora 2, ora la care d. Tache Giani este în tot-d’a­una cu chef, poporul s’a râs­­pîndit de o dată prin toate cuartierele cti­­şer şi chelfăneala a început. Peste trei ore de operaţiune cadavrele mai multor mii de geamuri zâceau în ciur­­ciuvele, iar ţăndările curgeau în şiroaie pe piatra cubică a Capitalei... De asemenea nu putem trece cu vederea tristul accident survenit şoşonilor-galoşi cari, dimpreună cu d. Caton Lecca, prefectul Capitalei, au fost victimile cele mai seri­oase ale zilei. Tu. In calea Văcărești Anticăria din calea Văcărești, care a fost aproape dărîmată de devastatori. ife* ^Av­v. Ba ■ »Ojijiifijh ii ijiift Totul de încredere Guvernul a obţinut ori la Cameră un vot de încredere din partea a 96 deputaţi. De adăugat imediat că a­­cesst vot a fost pe faţă—prin urmare toţi cei cu împrumuturi la Bancă şi Credit au trebuit să declare dragoste guvernului. Cîţi­va fruntaşi liberali s-au abţi­nut. Cu tot votul acesta de încredere , cine e cât de puţin iniţiat în păre­rile cercurilor parlamentare, ştie că succes­ul acesta e tot ce poate fi mai efemer, că guvernul prezidat de d. Sturdza e un guvern de azi pe mîine. Da cea dinţii chestiune mai prin­cipală, cind va fi posibil să se stabi­lească o demarca­ţiu­ne între direcţia guvernului şi direcţia liberalilor din jurul d-lor S­făt­escu şi Aurelian, a­­ceastă demarcaţiune se va stabili şi de­sigur nu spre binele guvernului d-lui Stur­dza. Sentimentul acesta îl are guvernul şi de aceea, după votul de încredere,, a rămas tot atît de demoralizat ca și înainte. Criza guvernamentală e departe de a fi terminată. Saturn. Ia martieră Scena se începe la ora 2. (Guvernamentalii sunt grămadă la uşe). D. Iancovescu : încă unu ! Voci: A mai venit unul d'al noştri! Ura ! bravo ! (Zgomotul şi aplauzele zgudite Camera). Drapelişti intră pe furiş, se întru­nesc prin colţuri şi vorbesc pe şoptite. Intr’un colţ sunt d-nul Aurelian, Las­car, Costinescu, Porumbaru și D.Di­­mitrescu-Iași. D. Lascar : I-a adus pe căprării. D. Aurelian : Ce spui!? D. Costinescu : Au sa aibe multe voturi. D. Aurelian : Să aibă. D. Porumbaru: Noi cum votăm ? D. Aurelian : Ce să votăm ? D. Fie­a­ (apropiindu-se): Mă rog, dar noi cum votăm ? D. Aurelian : Ce să votăm ? D. Flor­a: Apoi ei pun votul de în­credere ! D. Aurelian: Să facă ce or vrea, ce avem noi! LCctiflst il© ser­ra Preşedintele (sună clopoţelul), ţi. prim-ministru are cuvîntul. (Deputaţii guvernamentali se gră­mădesc in jurul tribunei) D. Sturdza: Fiind­că alaltăeri pe ne­­gîndite guvernul a fost pus în minorita­e, azi pe preparate, o să ne plătim luxul li­nei majorităţi. Voci: Bravo ! bravo ! D. Sturdza : Deci, vă rog la vot. Voci: La vot! la vot ! D. Pană Buescu: Mă iertați, eu sun ... cutră veche. Am mai văzut eu prepara­ţii de astea eşind alandala. Un bătrân liberal: Ei, de cîte­ ori nu m’ara preparat şi eu, dar cînd la adica... D. Jenică Buzdugan: La adică, pana Fagettei! Pană Buescu: Prin urmare, paza bună trece primejdia rea. Nu întîmplarea să decidă. Vot pe faţă. Să-i vedem. Guvernamentalii : Pe faţă, pe faţă. (D. Sturdza foarte atent, notează pe un peticel de hîrtie pe toţi cei cari se abţin). Preşedintele: Votul de încredere s’a admis. Voci: Cu mare majoritate. X. Zdrobiţi. Z. Pîrliţi. Y. Ornanţi! ha ! ha ! ha! (râdin cor guvernamentalii). D. Aurelian ii face cu ochii lui d. V. Lascar, acesta d-lui Costi­nescu, care transmite ochiada d-lul Ci Dimitrescu, de la acesta trece la d. Porumbaru, care o încredinţează d-lui Gbedem şi aşa mai departe. Jumă­tate din Cameră are la un moment dat un ochiu închis. D. Gogu Cantacuzino (care observa jocul acesta, văzând că d. Sturdza sclipeşte din ochiul drept se adresează d-lui Nacu). Priveşte la Sturdza, este accident sau trădare ? D. Nacu : In ori­ce caz, stăm rău. ■Via guvernul voeşte, ci poate alcătui şi organiza şi revoluţii şi devastări şi toate actele pe cari în străinătate de obiceiu le face poporul. Am voit să facem această consta­tare, ca să ştim asupra cui cade răs­punderea tuturor celor întâmplate in ziua de Duminica trecută, — şi a­­ceastă răspundere cade greu­ asupra guvernului care ne-a făcut de bat­jocura străinătăței. Ad. Incapabili ori criminali Art la Cameră, atitudinea guvernului a dovedit pe deplin că el a voit neorînduelile de­­Yalta­ch­, ce le-a incuragiat şi organizat. D. Feru­dzide a scuzat pe studenţi şi a justificat devastările prin faptul că in ca­lea Văcăreşti, un creştin a fost bătut de evrei. D-sa a mai declarat că poliţia a fost „surprinsă“ şi că acestei întîmplâri se da­­toreşte faptul câ s’au făcut excese. Această declaraţiune făcută de pe banca ministerială, e o aprobare a tuturor excese­lor şi o dovadă că poliţia le-a organizat. E în adevăr inadmisibil, ca un guvern cînd ştie că se agită o mentiune atît­ de delicată ca aceea evreească, cînd mahalalele erau cu­­treerate de agenţi, e imposibil ca să nu fi ştiut că se pregăteail devastării. Ce era mai simplu ca stradele locuite de evrei să fie păzite mUităreşte, ca manifestanţii să fie împrăştiaţi­­ în loc de toate aceste. Capitala şi stra­dele cele mai principale au fost abandonate în prada devastatorilor, agenţii poliţiei pri­veaţi fără împotrivire cum se spărgeau gea­murile şi galantarele, şi totul s’a mărginit ca, după fapt, să se aresteze cîţi­va indivizi fie evrei, fie creştini. Dacă guvernul nu este criminal, el a dat dovadă de incapacitatea cea mai vădită şi mai revoltătoare, de­oare­ce n’a asigurat li­bertatea şi averea cetăţenilor. Dacă în a­­devăr este convins că evreii n'au drept de întrunire, de ce nu a oprit adunările lor şi de ce lucindu-l pe de o parte să se în­trunească, pe de altă parte a făcut apel pentru ea să-l „astâmpere", la cele mai josnice sentimente ale omului ? Incapabili ori criminali, iată titlul care se cuvine mizerabililor cari ne guvernează. Sil­ax. iRevoluţia poliţiei S’a vorbit de pe tribuna parlamen­tară că poporul Capita­lei a făcut es­cese. Ei bine, credem că neorindue­­lite nu au fost opera claselor labo­rioase şi serioase, nici a tmerimei care nu se putea scobori pînă la jaf şi la devastări. Poporul de astă dată este poliţia. Ea a voit să însceneze o revoluţie şi a ales figuranţi dintre toate hai­manalele cari, sub ochid vigilent al comisarilor, au procedat la salvarea guvernului prin acte de un ruşinos vandalism. Ceea ce s’a întâmplat în Bucureşti, s’a făcut şi în Galaţi. Acolo comisa­rii nu aveau ordin să intervină de­cît a­­tunci cină „se va face moarte de om“, iar prefectul a disparat da acasă, toc­mai în aceste momente cînd se de­vastau prăvălii şi se cor­it­cau excese pe stradele Galaţilor. Şi acolo ca şi aici, poliţia a fost poporul. Facem această constatare cu bucu­rie. Era în adevăr grozav lucru a crede câ Românul, bun la inimă şi nobil, se va scobori în stradă şi se va deda la acte sălbatice. Când insă Devastările in Capitală As. Cart Ungaria independentă Ditisația mea in Austria. — O no­tiță efleioasă. — Bagaria iailefendentă In Austria situaţiunea e foarte încordată. In urma campaniei obstrucţioniste ce s’a dus contra contelui Badeni în Raichsrath, Austria pînă astă­zi n’a putut vota provizo­ratul os Ungaria. Această situaţiune convine de minune Un­gurilor, cari cred momentul oportun sosit pentru ca să se despartă de Austria, şi să-şi asume hegemonia în monarchia habsbur­­gică. Cam cale spuse mai sus, se exprimă în următoarea notiţă apărută în oficioasa Revue l'Orient et A. Hongrie: „Parlamentul unguresc se va reuni Luni, spre a delibera asupra măsurilor ce trebuiesc luate cu privire la compromisul cu Austria. „Legile cari regulează afacerile comune ale monarchiei şi raporturile Austriei cu Un­garia expiră la 31 Decembrie , o lege care enunţă prelungirea lor pentru un an a fost votată în Camera ungară ; dară Reischrathui austriac n’a ajuns să adopte, la hiadul sau, legea corespunzătoare ; proectul de lege al contelui Badeni n’a putut fi votat din cauza obstracţhineî, Reischrathui a trebuit să fie am­inat și contele Badeni s’a văzut silit să’şî dea demisiunea; succesorul sau, baronul Gantseh, tratează cu diferitele partide pentru a asigura votarea compromisului provizoriu­, dară ptnă în acest moment, n’a reuşit încă de loc, şi e cu putinţă ca să nu reuşească înaintea sflrşitului de an. Guvernul ungu-. resc a preparat pentru această eventualitate,, care­­ va forţa sâ stabilească un modus in­­vertdi pe baza suveranS­ţA şi independenţei statului ungar. Proectul de lege relativ la aceasta s’a elaborat şi Camera ungară va fi sesizată, îndată ce guvernul maghiar îşi va fi format convingerea că votarea com­promisului provizor de către Reichsrath, pînă la termenul vroit, a devenit neverosi­mili.* Notiţa e clară şi ori-ţe comentar­e de pri­sos. Romîniî trebuie să’şî încordeze aten­ţiunea. Pol. CULISELE POLITICE l «poetul prăvilior La Pita dl, No. 1, după devastare. Piton din strada Situaţia guvernului Mulţi pot să creadă că votul de încre­dere obţinut erl la Cameră de guvern dovedeşte că el are majorităţi zdrobitoa­re şi va putea să guverneze chiar în con­tra drapeliştilor. Lucrul nu stă tocmai astfel. Rezultatul votului de azi de la Cameră are cu totul altă explicaţie: felul de erl Drapoliştîî sînt în tratative cu d. Sturdza- Prin urmare, armistiţiul fiind declarat, ei nu puteau sa voteze contra votului de în­credere. De aceea ceî cari erau la şedinţă s'au o­bţiut, iar foarte mulţi dintre el niă n’au fost la Cameră. Afară de aceasta, este incontestabil că guvernul are 90 de deputaţi, chiar 110, dar îi are numai în zilele în care toţi prefecţii lucrează serios. Or, aceasta nu se poate face în toate zilele şi cea mai bună dovadă este că chiar la şedinţa de ern de şi se lucra din răsputeri, abia a putut aduce guvernul 96. Şi încă ceva. Votul făcut pe faţă şi nimeni nu a dat lupta. Acei cari nu vor sâ se expuie la furia guvernului, de ce s’ar fi expus ! Prin urmare, nu se poate da absolut nici o importanţă votului de eri. Atunci votul Camerei ar însemna ceva, cînd drapeliştii s’ar decide să­ dea un asalt şi ar rămîne în infimă minoritate. Sfârşitul tratativelor Tratativele nu pot acuma să mai dureze mult. D. Dinu A. Sturdza treb­ue să decidă in mod hotărit dacă se împacă cu drapeliştii sau nu. Şi dacă d-sa rupe tratativele, atunci vom vedea la discuţia răspunsului la adresă ce a însemnat votul de erl. Se ştie că drapeliştii sunt în număr de 40, putem da şi numele, dar nu e nevoe, fieviştii 14 şi conservatorii 7, prin urmare în ori­ce moment o­­poziţia ar putea sa numere 61 de vo­turi, şi cu 61 de adversari, superiori ca valoare intelectuală majorităţei­­guvernamentale, nu se poate gu­verna. Chestia evree Tot aşa de puţin însemnează şi tri­umful guvernului în chestia evree. Da, d. Pherichidi a fost aplaudat pentru­ că a declarat că nu va mai permite evreilor să ţie întruniri publice şi că scandalu­rile de alaltăieri au fost provocaţi de ei. Dar cîte zile are să dureze impresia acelui discurs ? Şi care e omul ce n’are să-şi dea seama că guvernul a provocat scandalul cu evreii, tocmai pentru­ ca să poată, pe această chestie, să-şi atragă ■simpatiile Camerei? Adevărul Adevărul este că urile sunt tot atît de puternice între drapelişti şi cantacuzinişti. Ba, e sigur că şedinţa de eri i-a înrăit şi mai mult pe a­­micii d-lui Cantacuzino. De aceea e probabil că împăcare fiu se va putea face, dar atunci nici guvernul nu va putea să lucreze cu Camerele actuale. Rep. Vinzenz Latour Noul ministru al cultelor din Austria, Vinzenz, conte de Baittet de Latour, este un nepot al contelui Latour, care a căzut la 1848 victimă a mişcării revoluţionare. S-a născut la 5 octombrie 1848 în Gratz şi a făcut studii juridice la Grats şi la lamflruri. A fost pînă la chemarea sa la minister şef de secţiune la ministerul cul­telor, funcţionînd ca referent al acelui de­partament, a căruia misiune era sâ se o­­cupe—cam curios, nu-i vorba—de dezvolta­rea artei, a cultului catolic şi a instituţiu­­nilor industriale. In vederile sale politice contele Latour este partizan al ideilor conservatoare. XnsL CARNETUL MEU Strămoşii Ibsen în magistrala lui dramă Strigoii, ne arată cum părinţii renasc în fiii lor şi cum adese­ori le tran­smit o moştenire grozavă. Alaltăieri, Duminică, am asistat la scene cari ne-au adus aminte de strămoşii noştri, sălbatecii. A tre­buit să treacă asupra Capitalei a­­cest vînt de nebunie, pentru ca să vedem dispărînd întreg lustrul de civilizaţiune. Dacă am fi vorbit de­spre aşa ceva acum zece zile, ni s’ar fi rîs în nas şi ni s’ar fi decla­rat că de mult au trecut acele tim­puri triste, când cestiunile religioase se rezolvau cu bâta şi cu pumnul. Azi, trista realitate ce o avem îna­intea ochilor, ne spune că in noi s’au redeşteptat strămoşii. Mâine, când această zăpăceală va trece, ne va fi ruşine de ce-am făcut. E un studiu foarte curios acesta al maselor in mişcare şi al sugestiunei de la om la om­. De multe ori ea influenţează chiar şi pe cei mai paş­nici, pe aceia cari in viaţa lor nu ar fi putut comite acte de bruta­litate. In tot cazul, priveliştea este tristă pentru aceia cari sunt spectatori cu spiritul rene. A vedea pe vecinul tău devenit animal sălbatec, a’l pri­vi pierzându’şi tot ce un secol de muncă a lucrat pentru a-l civiliza, e lucru trist şi e de natură a dis­pera de vorba cultură şi civilizaţiune. Totuşi, nu trebue să ne pierdem cumpătul. Momente de acestea nu ţin mult şi să sperăm că şi aceste timpuri triste, în cari scrim, vor trece ca o visare lugubră. P. M. b­ascoala — observaţiunal d® ocazie — Intîmplările de ieri au avut ca­racterul unei răscoale. Cum s’a înce­put şi lăţit această răscoală, cum ea a luat proporţii aşa de mari, în­cît a putut să producă o pagubă d© mai bine de un milion de lei, cititorii au putut vedea din amănunţitele dări de seamă pe cari le-am publicat. Aci voi cerca să fac psich­ologia acestei răscoale, care de altmintrelea, nu se deosebeşte de loc de răscoa­lele de acest fel, întmpl­ate în alte părţi. * încă de dimineaţă un fel de atmo­sferă grea apăsa asupra străzilor din cartierele ameninţate. Sentimentul de frică şi de îngrijire, care cuprinsese pe unii, se comunicase cu repezi­ciune tuturor. Grupuri, grupuri, evreii eraui adunaţi pe străzi şi discutau. Unele grupuri se consolau cu gîn­­dul câ lucrul nu va fi grav şi că poliţia va lua măsuri ca să nu se întîmple escese. In aceste grupuri un spirit mai uşor circula, şi munci­torii îşi permiteau cîte o glumă, în aşteptarea celor ce—ziceau ei—nu puteau să vie. Ceainăriile cu obloanele lăsate, erau­ pline de lume. Apatia care stă­­pineşte în­tot­de­auna pe vizitatorii acestor localuri de petrecere ale mize­riei, dispăruse ca prin minune. Unii discutau politică, alţii mai bîtrăni povesteau amintiri din tinereţe şi în­demnau la calm­, iar, alţi! în fîrşit, îşi făceau curaj. * In piaţă şi mai ales în faţa sălei Dacia, la Obor, precum şi în Dealul Spirei, de asemenea se putea observa, că se prepară ceva. Grupuri de cetăţeni discutau în faţa tărăbi­­lor, a porţilor şi pe la rîspîntiile străzilor. Ziarul „Jos jidanii!“ este în mîna tuturor, şi se comentează în sens aprobator pasagiile prin cari Romînia sînt chemaţi la arme. Uni ridică diapazonul ameninţînd pe evrei şi propagînd o campanie de devastare, iar aceia cari erau îngri­­jaţi de asemenea acte, nu îndrăzneau să -şi exprime îngrijirea, sau dacă îndrâzneaă, eraă luaţi cu gura. Din vreme lumea începu să se în­drepte spre întrunire. Unul dintre cei veniţi, avea ideea să oprească tram­­vayia spre a scoate pe ovrei şi a-i znopi în bătaie. O vorbă fu de ajuns: toată mulţimea aceia inconştientă care venise pe piaţa Anton, chemată de agenţii poliţiei, îşi făcu un fel de dis­tracţii din a opri tramvayurile şi a alege pe jidani. Vîrstă şi sex nu mai erau respectate, toate sentimentele omeneşti amuţiseră, mulţimea asmu­ţită cerea victime şi lovea în ele milă. Sub ochii poliţiei se începuseră în acest interval devastările. In strada Lazăr şi Patriei grupuri de copii a­­runcau cu bolovani şi bîte în gea­muri. De asemenea şi pe porţiunea din Calea Călăraşilor pe care se a­­fla situate mai multe case evreeşti. Atunci să fi intervenit autoritatea în drept, devastările n’ar fi luat pro­porţii mai mari. Dar zăngăni­tul de sticle, deşteptă în oamenii inculţi cari operau, instinctul destructiv. Mulţi boeţi de prăvălii şi ungureni,— copil încă,—încep­ură a imi­ta pilda celor mal sus pomeniţi, şi ca un fulger se răspîndi o idee: geamurile evreilor trebuese sparte. In acelaş timp însă întrunirea sfîrşindu-se,—oamenii pre­gătiţi pentru bătăi şi devastări, înar­maţi cu pari şi cu bare de fer, se a­­sociară la cel de mal sus, şi boala răscoalei cuprinse pe toţi. • In stradele locuite de evrei, se or­ganiza rezistenţa. Obloanele prăvă­liilor fură lăsate, iară cea mai mare parte din populaţiunea evreiască, se închisese prin locuinţe, evitînd să se întîlnească cu devastatorii. La un moment dat, strigăte se a­­uziră: „bat pe evrei de-i omoară“, și o sumă de tineri lucrători, înainta la goană pentru a se opune devas­tatorilor. Era o panică de nedescris, care ■

Next