Adevěrul, noiembrie 1897 (Anul 10, nr. 2988-3017)
1897-11-26 / nr. 3013
ANUL XIII). 301 * Abonamente Inoap i» 1 *1» alo fleoto»l lua* ti ac v Ifit fac inainte u n an la tat fi 30 toii in stMin&tala 501*1 Sa ne iunî «• »• •» aa n Hro\ luni 8 » „ ■■ 13 « Numărul 10 bani Li străinătate 15 bani K. es ci a c t i a IPARAGIUL BĂNCEI NAȚIONALE (TELEFON Mo. 25». Director politic: ALEX V. BELDIMANU Administraţia PASAGIUL BĂNCEÎ NAȚIONALE (TELEFON No. 25). Să te ferești Române de cuțit strein în casă V. Alexandri, MERCUHI 26 NOEMVRE 1897 Anunciuri Sa primes« direct la Administrația ziarului Linia pagina VI-a . H .• V-a . ii o 1V-» • . lel O.SO bani • M 2. „ • »» **» II La un mare număr di linii se fac reducții din tarif * Numărul 10 bani Un număr vechi și 20 bani Şase pagini la fiecare ediţie putut obţine ceva mai mult, chiar stima adversarilor. •Noi îl felicităm. Dar, în acelaşi timp, trebue să constatăm ca lucrurile au ajuns acolo în Romînia, încît oamenii cu minte să privească ca o binefacere, ziua în care regele ar încredinţa puterea unui bărbat de Stat cu hotârîre, cu energie și cu seriozitate. Const. C. Bacalioasa Partid de scandal In opoziţiune ca şi la guvern partidul liberal a fost vecinic un partid al dezordinei, un partid al scandalului, o aglomeraţiile de oameni incapabili să guverneze prin idei, neputincioşi să se afirme altfel, decit răscolind patimile cele mai rele ale stradei şi creîndu-şi popularităţi factice. Clnd trecem pe strada Lipscani, pe calea Văcăreşti ori pe strada I sf. Vineri şi cînd vedem geamurile sparte şi dezolaţia pretutindeni, nu în contra instrumentelor ne indignăm. Căci, mai la urmă, un popor se poate răscula citeodată, el poate, sub impulsul sentimentelor ofensate, să înfrîngâ ordinea şi să comită chiar crime ; însă ceea ce nu se poate erta într’o ţară civilizată care trăeşte sub regimul legilor, este ca un guvern, nu numai să tolereze dezordinea şi ilegalitatea, dar încă s'o provoace pentru atingerea scopurilor sale ascunse. Este incontestabil, acuma, că guvernul este acela care a însemnat devastaţiunile de Duminică, el este responsabil pentru toate neorînduelile, el a aţîţat patimele, el, prin agenţii sai subalterni, a organizat răscoala şi a lăsat frîu liber pornirilor populare. Guvernul ştia bine că în ţară calcăe un puternic curent antisemit, guvernul ştia ca evreii nu sînt iubiţi în straturile profunde ale poporului, însă cu atîta mai mare era datoria sa ca să vegheze, sa ia măsuri pentru protejarea cartierelor ameninţate şi să nu lase ca dezordinea să ajungă la ultimile limite. Dar ministerul d-lui Sturdza are scopurile sale oculte, cînd se ascunde la spatele tinerimei universitare şi cînd se foloseşte de antipatia ce masele populare nutresc pentru evrei. Guvernul are întîiul interes ca să facă diversiune în chestiunea naţională şi să dovedească la Pesta cum că el singur este în stare să facă în ţara aggasta şi ploaie şi vreme frumoasă, că el singur poate provoca curente şi că liberalii singuri au fost atît de dibaci încît, printr'o singură învîrtitură meşteşugită, să înăbuşe definitiv gălăgioasa afacere Jeszenszky. Tot liberalii au mare interes să demonstreze că, politica lor este împărtăşită de toată ţara, că pînă şi adversarii ÎI aprobă că pînă şi conservatorii SI socotesc incapabili de o acţiune rea, dovadă ziarul Epoca, care în Nosău de erl scria : «Iar «în ceea ce priveşte partidul li«bural, nu ne vine a crete «le câ poate fi acuzat «intru cît nu vedem ce interes «.Iar fi, povăţuit să se conducă «astfel.s) Cabinetul a izbutit în parte ; el, graţie scenelor de Duminică, a izbutit să redobîndeascâ bunele graţii ale partizanilor, el a putut grupa, din nou, în jurul sǎu o puternică majoritate, el a mm SATIRA POLITICĂ Teroarea In Capitală După cum erea de prevăzut, atît din atitudinea poliţiei cît şi din atitudinea opoziţiunel naturale şi nenaturale, poporul Capitalei s’a sculat cu mic cu mare, încă de la orele 7 dimineaţa, lut ud, care o cafeluţă, care un lapte, care un turburel. Cînd orologiul de la Sfintul George a sunat ora 2, ora la care d. Tache Giani este în tot-d’auna cu chef, poporul s’a râspîndit de o dată prin toate cuartierele ctişer şi chelfăneala a început. Peste trei ore de operaţiune cadavrele mai multor mii de geamuri zâceau în ciurciuvele, iar ţăndările curgeau în şiroaie pe piatra cubică a Capitalei... De asemenea nu putem trece cu vederea tristul accident survenit şoşonilor-galoşi cari, dimpreună cu d. Caton Lecca, prefectul Capitalei, au fost victimile cele mai serioase ale zilei. Tu. In calea Văcărești Anticăria din calea Văcărești, care a fost aproape dărîmată de devastatori. ife* ^Avv. Ba ■ »Ojijiifijh ii ijiift Totul de încredere Guvernul a obţinut ori la Cameră un vot de încredere din partea a 96 deputaţi. De adăugat imediat că acesst vot a fost pe faţă—prin urmare toţi cei cu împrumuturi la Bancă şi Credit au trebuit să declare dragoste guvernului. Cîţiva fruntaşi liberali s-au abţinut. Cu tot votul acesta de încredere , cine e cât de puţin iniţiat în părerile cercurilor parlamentare, ştie că succesul acesta e tot ce poate fi mai efemer, că guvernul prezidat de d. Sturdza e un guvern de azi pe mîine. Da cea dinţii chestiune mai principală, cind va fi posibil să se stabilească o demarcaţiune între direcţia guvernului şi direcţia liberalilor din jurul d-lor Sfătescu şi Aurelian, această demarcaţiune se va stabili şi desigur nu spre binele guvernului d-lui Sturdza. Sentimentul acesta îl are guvernul şi de aceea, după votul de încredere,, a rămas tot atît de demoralizat ca și înainte. Criza guvernamentală e departe de a fi terminată. Saturn. Ia martieră Scena se începe la ora 2. (Guvernamentalii sunt grămadă la uşe). D. Iancovescu : încă unu ! Voci: A mai venit unul d'al noştri! Ura ! bravo ! (Zgomotul şi aplauzele zgudite Camera). Drapelişti intră pe furiş, se întrunesc prin colţuri şi vorbesc pe şoptite. Intr’un colţ sunt d-nul Aurelian, Lascar, Costinescu, Porumbaru și D.Dimitrescu-Iași. D. Lascar : I-a adus pe căprării. D. Aurelian : Ce spui!? D. Costinescu : Au sa aibe multe voturi. D. Aurelian : Să aibă. D. Porumbaru: Noi cum votăm ? D. Aurelian : Ce să votăm ? D. Fiea (apropiindu-se): Mă rog, dar noi cum votăm ? D. Aurelian : Ce să votăm ? D. Flora: Apoi ei pun votul de încredere ! D. Aurelian: Să facă ce or vrea, ce avem noi! LCctiflst il© serra Preşedintele (sună clopoţelul), ţi. prim-ministru are cuvîntul. (Deputaţii guvernamentali se grămădesc in jurul tribunei) D. Sturdza: Fiindcă alaltăeri pe negîndite guvernul a fost pus în minoritae, azi pe preparate, o să ne plătim luxul linei majorităţi. Voci: Bravo ! bravo ! D. Sturdza : Deci, vă rog la vot. Voci: La vot! la vot ! D. Pană Buescu: Mă iertați, eu sun ... cutră veche. Am mai văzut eu preparaţii de astea eşind alandala. Un bătrân liberal: Ei, de cîte ori nu m’ara preparat şi eu, dar cînd la adica... D. Jenică Buzdugan: La adică, pana Fagettei! Pană Buescu: Prin urmare, paza bună trece primejdia rea. Nu întîmplarea să decidă. Vot pe faţă. Să-i vedem. Guvernamentalii : Pe faţă, pe faţă. (D. Sturdza foarte atent, notează pe un peticel de hîrtie pe toţi cei cari se abţin). Preşedintele: Votul de încredere s’a admis. Voci: Cu mare majoritate. X. Zdrobiţi. Z. Pîrliţi. Y. Ornanţi! ha ! ha ! ha! (râdin cor guvernamentalii). D. Aurelian ii face cu ochii lui d. V. Lascar, acesta d-lui Costinescu, care transmite ochiada d-lul Ci Dimitrescu, de la acesta trece la d. Porumbaru, care o încredinţează d-lui Gbedem şi aşa mai departe. Jumătate din Cameră are la un moment dat un ochiu închis. D. Gogu Cantacuzino (care observa jocul acesta, văzând că d. Sturdza sclipeşte din ochiul drept se adresează d-lui Nacu). Priveşte la Sturdza, este accident sau trădare ? D. Nacu : In orice caz, stăm rău. ■Via guvernul voeşte, ci poate alcătui şi organiza şi revoluţii şi devastări şi toate actele pe cari în străinătate de obiceiu le face poporul. Am voit să facem această constatare, ca să ştim asupra cui cade răspunderea tuturor celor întâmplate in ziua de Duminica trecută, — şi această răspundere cade greu asupra guvernului care ne-a făcut de batjocura străinătăței. Ad. Incapabili ori criminali Art la Cameră, atitudinea guvernului a dovedit pe deplin că el a voit neorînduelile deYaltach, ce le-a incuragiat şi organizat. D. Ferudzide a scuzat pe studenţi şi a justificat devastările prin faptul că in calea Văcăreşti, un creştin a fost bătut de evrei. D-sa a mai declarat că poliţia a fost „surprinsă“ şi că acestei întîmplâri se datoreşte faptul câ s’au făcut excese. Această declaraţiune făcută de pe banca ministerială, e o aprobare a tuturor exceselor şi o dovadă că poliţia le-a organizat. E în adevăr inadmisibil, ca un guvern cînd ştie că se agită o mentiune atît de delicată ca aceea evreească, cînd mahalalele erau cutreerate de agenţi, e imposibil ca să nu fi ştiut că se pregăteail devastării. Ce era mai simplu ca stradele locuite de evrei să fie păzite mUităreşte, ca manifestanţii să fie împrăştiaţi în loc de toate aceste. Capitala şi stradele cele mai principale au fost abandonate în prada devastatorilor, agenţii poliţiei priveaţi fără împotrivire cum se spărgeau geamurile şi galantarele, şi totul s’a mărginit ca, după fapt, să se aresteze cîţiva indivizi fie evrei, fie creştini. Dacă guvernul nu este criminal, el a dat dovadă de incapacitatea cea mai vădită şi mai revoltătoare, deoarece n’a asigurat libertatea şi averea cetăţenilor. Dacă în adevăr este convins că evreii n'au drept de întrunire, de ce nu a oprit adunările lor şi de ce lucindu-l pe de o parte să se întrunească, pe de altă parte a făcut apel pentru ea să-l „astâmpere", la cele mai josnice sentimente ale omului ? Incapabili ori criminali, iată titlul care se cuvine mizerabililor cari ne guvernează. Silax. iRevoluţia poliţiei S’a vorbit de pe tribuna parlamentară că poporul Capitalei a făcut escese. Ei bine, credem că neorinduelite nu au fost opera claselor laborioase şi serioase, nici a tmerimei care nu se putea scobori pînă la jaf şi la devastări. Poporul de astă dată este poliţia. Ea a voit să însceneze o revoluţie şi a ales figuranţi dintre toate haimanalele cari, sub ochid vigilent al comisarilor, au procedat la salvarea guvernului prin acte de un ruşinos vandalism. Ceea ce s’a întâmplat în Bucureşti, s’a făcut şi în Galaţi. Acolo comisarii nu aveau ordin să intervină decît atunci cină „se va face moarte de om“, iar prefectul a disparat da acasă, tocmai în aceste momente cînd se devastau prăvălii şi se coritcau excese pe stradele Galaţilor. Şi acolo ca şi aici, poliţia a fost poporul. Facem această constatare cu bucurie. Era în adevăr grozav lucru a crede câ Românul, bun la inimă şi nobil, se va scobori în stradă şi se va deda la acte sălbatice. Când insă Devastările in Capitală As. Cart Ungaria independentă Ditisația mea in Austria. — O notiță efleioasă. — Bagaria iailefendentă In Austria situaţiunea e foarte încordată. In urma campaniei obstrucţioniste ce s’a dus contra contelui Badeni în Raichsrath, Austria pînă astăzi n’a putut vota provizoratul os Ungaria. Această situaţiune convine de minune Ungurilor, cari cred momentul oportun sosit pentru ca să se despartă de Austria, şi să-şi asume hegemonia în monarchia habsburgică. Cam cale spuse mai sus, se exprimă în următoarea notiţă apărută în oficioasa Revue l'Orient et A. Hongrie: „Parlamentul unguresc se va reuni Luni, spre a delibera asupra măsurilor ce trebuiesc luate cu privire la compromisul cu Austria. „Legile cari regulează afacerile comune ale monarchiei şi raporturile Austriei cu Ungaria expiră la 31 Decembrie , o lege care enunţă prelungirea lor pentru un an a fost votată în Camera ungară ; dară Reischrathui austriac n’a ajuns să adopte, la hiadul sau, legea corespunzătoare ; proectul de lege al contelui Badeni n’a putut fi votat din cauza obstracţhineî, Reischrathui a trebuit să fie aminat și contele Badeni s’a văzut silit să’şî dea demisiunea; succesorul sau, baronul Gantseh, tratează cu diferitele partide pentru a asigura votarea compromisului provizoriu, dară ptnă în acest moment, n’a reuşit încă de loc, şi e cu putinţă ca să nu reuşească înaintea sflrşitului de an. Guvernul ungu-. resc a preparat pentru această eventualitate,, care va forţa sâ stabilească un modus invertdi pe baza suveranSţA şi independenţei statului ungar. Proectul de lege relativ la aceasta s’a elaborat şi Camera ungară va fi sesizată, îndată ce guvernul maghiar îşi va fi format convingerea că votarea compromisului provizor de către Reichsrath, pînă la termenul vroit, a devenit neverosimili.* Notiţa e clară şi ori-ţe comentare de prisos. Romîniî trebuie să’şî încordeze atenţiunea. Pol. CULISELE POLITICE l «poetul prăvilior La Pita dl, No. 1, după devastare. Piton din strada Situaţia guvernului Mulţi pot să creadă că votul de încredere obţinut erl la Cameră de guvern dovedeşte că el are majorităţi zdrobitoare şi va putea să guverneze chiar în contra drapeliştilor. Lucrul nu stă tocmai astfel. Rezultatul votului de azi de la Cameră are cu totul altă explicaţie: felul de erl Drapoliştîî sînt în tratative cu d. Sturdza- Prin urmare, armistiţiul fiind declarat, ei nu puteau sa voteze contra votului de încredere. De aceea ceî cari erau la şedinţă s'au obţiut, iar foarte mulţi dintre el niă n’au fost la Cameră. Afară de aceasta, este incontestabil că guvernul are 90 de deputaţi, chiar 110, dar îi are numai în zilele în care toţi prefecţii lucrează serios. Or, aceasta nu se poate face în toate zilele şi cea mai bună dovadă este că chiar la şedinţa de ern de şi se lucra din răsputeri, abia a putut aduce guvernul 96. Şi încă ceva. Votul făcut pe faţă şi nimeni nu a dat lupta. Acei cari nu vor sâ se expuie la furia guvernului, de ce s’ar fi expus ! Prin urmare, nu se poate da absolut nici o importanţă votului de eri. Atunci votul Camerei ar însemna ceva, cînd drapeliştii s’ar decide să dea un asalt şi ar rămîne în infimă minoritate. Sfârşitul tratativelor Tratativele nu pot acuma să mai dureze mult. D. Dinu A. Sturdza trebue să decidă in mod hotărit dacă se împacă cu drapeliştii sau nu. Şi dacă d-sa rupe tratativele, atunci vom vedea la discuţia răspunsului la adresă ce a însemnat votul de erl. Se ştie că drapeliştii sunt în număr de 40, putem da şi numele, dar nu e nevoe, fieviştii 14 şi conservatorii 7, prin urmare în orice moment opoziţia ar putea sa numere 61 de voturi, şi cu 61 de adversari, superiori ca valoare intelectuală majorităţeiguvernamentale, nu se poate guverna. Chestia evree Tot aşa de puţin însemnează şi triumful guvernului în chestia evree. Da, d. Pherichidi a fost aplaudat pentru că a declarat că nu va mai permite evreilor să ţie întruniri publice şi că scandalurile de alaltăieri au fost provocaţi de ei. Dar cîte zile are să dureze impresia acelui discurs ? Şi care e omul ce n’are să-şi dea seama că guvernul a provocat scandalul cu evreii, tocmai pentru ca să poată, pe această chestie, să-şi atragă ■simpatiile Camerei? Adevărul Adevărul este că urile sunt tot atît de puternice între drapelişti şi cantacuzinişti. Ba, e sigur că şedinţa de eri i-a înrăit şi mai mult pe amicii d-lui Cantacuzino. De aceea e probabil că împăcare fiu se va putea face, dar atunci nici guvernul nu va putea să lucreze cu Camerele actuale. Rep. Vinzenz Latour Noul ministru al cultelor din Austria, Vinzenz, conte de Baittet de Latour, este un nepot al contelui Latour, care a căzut la 1848 victimă a mişcării revoluţionare. S-a născut la 5 octombrie 1848 în Gratz şi a făcut studii juridice la Grats şi la lamflruri. A fost pînă la chemarea sa la minister şef de secţiune la ministerul cultelor, funcţionînd ca referent al acelui departament, a căruia misiune era sâ se ocupe—cam curios, nu-i vorba—de dezvoltarea artei, a cultului catolic şi a instituţiunilor industriale. In vederile sale politice contele Latour este partizan al ideilor conservatoare. XnsL CARNETUL MEU Strămoşii Ibsen în magistrala lui dramă Strigoii, ne arată cum părinţii renasc în fiii lor şi cum adeseori le transmit o moştenire grozavă. Alaltăieri, Duminică, am asistat la scene cari ne-au adus aminte de strămoşii noştri, sălbatecii. A trebuit să treacă asupra Capitalei acest vînt de nebunie, pentru ca să vedem dispărînd întreg lustrul de civilizaţiune. Dacă am fi vorbit despre aşa ceva acum zece zile, ni s’ar fi rîs în nas şi ni s’ar fi declarat că de mult au trecut acele timpuri triste, când cestiunile religioase se rezolvau cu bâta şi cu pumnul. Azi, trista realitate ce o avem înaintea ochilor, ne spune că in noi s’au redeşteptat strămoşii. Mâine, când această zăpăceală va trece, ne va fi ruşine de ce-am făcut. E un studiu foarte curios acesta al maselor in mişcare şi al sugestiunei de la om la om. De multe ori ea influenţează chiar şi pe cei mai paşnici, pe aceia cari in viaţa lor nu ar fi putut comite acte de brutalitate. In tot cazul, priveliştea este tristă pentru aceia cari sunt spectatori cu spiritul rene. A vedea pe vecinul tău devenit animal sălbatec, a’l privi pierzându’şi tot ce un secol de muncă a lucrat pentru a-l civiliza, e lucru trist şi e de natură a dispera de vorba cultură şi civilizaţiune. Totuşi, nu trebue să ne pierdem cumpătul. Momente de acestea nu ţin mult şi să sperăm că şi aceste timpuri triste, în cari scrim, vor trece ca o visare lugubră. P. M. bascoala — observaţiunal d® ocazie — Intîmplările de ieri au avut caracterul unei răscoale. Cum s’a început şi lăţit această răscoală, cum ea a luat proporţii aşa de mari, încît a putut să producă o pagubă d© mai bine de un milion de lei, cititorii au putut vedea din amănunţitele dări de seamă pe cari le-am publicat. Aci voi cerca să fac psichologia acestei răscoale, care de altmintrelea, nu se deosebeşte de loc de răscoalele de acest fel, întmplate în alte părţi. * încă de dimineaţă un fel de atmosferă grea apăsa asupra străzilor din cartierele ameninţate. Sentimentul de frică şi de îngrijire, care cuprinsese pe unii, se comunicase cu repeziciune tuturor. Grupuri, grupuri, evreii eraui adunaţi pe străzi şi discutau. Unele grupuri se consolau cu gîndul câ lucrul nu va fi grav şi că poliţia va lua măsuri ca să nu se întîmple escese. In aceste grupuri un spirit mai uşor circula, şi muncitorii îşi permiteau cîte o glumă, în aşteptarea celor ce—ziceau ei—nu puteau să vie. Ceainăriile cu obloanele lăsate, erau pline de lume. Apatia care stăpineşte întotdeauna pe vizitatorii acestor localuri de petrecere ale mizeriei, dispăruse ca prin minune. Unii discutau politică, alţii mai bîtrăni povesteau amintiri din tinereţe şi îndemnau la calm, iar, alţi! în fîrşit, îşi făceau curaj. * In piaţă şi mai ales în faţa sălei Dacia, la Obor, precum şi în Dealul Spirei, de asemenea se putea observa, că se prepară ceva. Grupuri de cetăţeni discutau în faţa tărăbilor, a porţilor şi pe la rîspîntiile străzilor. Ziarul „Jos jidanii!“ este în mîna tuturor, şi se comentează în sens aprobator pasagiile prin cari Romînia sînt chemaţi la arme. Uni ridică diapazonul ameninţînd pe evrei şi propagînd o campanie de devastare, iar aceia cari erau îngrijaţi de asemenea acte, nu îndrăzneau să -şi exprime îngrijirea, sau dacă îndrâzneaă, eraă luaţi cu gura. Din vreme lumea începu să se îndrepte spre întrunire. Unul dintre cei veniţi, avea ideea să oprească tramvayia spre a scoate pe ovrei şi a-i znopi în bătaie. O vorbă fu de ajuns: toată mulţimea aceia inconştientă care venise pe piaţa Anton, chemată de agenţii poliţiei, îşi făcu un fel de distracţii din a opri tramvayurile şi a alege pe jidani. Vîrstă şi sex nu mai erau respectate, toate sentimentele omeneşti amuţiseră, mulţimea asmuţită cerea victime şi lovea în ele milă. Sub ochii poliţiei se începuseră în acest interval devastările. In strada Lazăr şi Patriei grupuri de copii aruncau cu bolovani şi bîte în geamuri. De asemenea şi pe porţiunea din Calea Călăraşilor pe care se afla situate mai multe case evreeşti. Atunci să fi intervenit autoritatea în drept, devastările n’ar fi luat proporţii mai mari. Dar zăngănitul de sticle, deşteptă în oamenii inculţi cari operau, instinctul destructiv. Mulţi boeţi de prăvălii şi ungureni,— copil încă,—începură a imita pilda celor mal sus pomeniţi, şi ca un fulger se răspîndi o idee: geamurile evreilor trebuese sparte. In acelaş timp însă întrunirea sfîrşindu-se,—oamenii pregătiţi pentru bătăi şi devastări, înarmaţi cu pari şi cu bare de fer, se asociară la cel de mal sus, şi boala răscoalei cuprinse pe toţi. • In stradele locuite de evrei, se organiza rezistenţa. Obloanele prăvăliilor fură lăsate, iară cea mai mare parte din populaţiunea evreiască, se închisese prin locuinţe, evitînd să se întîlnească cu devastatorii. La un moment dat, strigăte se auziră: „bat pe evrei de-i omoară“, și o sumă de tineri lucrători, înainta la goană pentru a se opune devastatorilor. Era o panică de nedescris, care ■