Adevěrul, ianuarie 1898 (Anul 11, nr. 3045-3072)

1898-01-28 / nr. 3069

Amil XL No. 3069 Abonamente încep 1* 1 și 15 al* fle-căreî luni ţi te plătesc înainta: Un an in tară 30 lei, în străinătate 50 lat ease luni 15 „ „ „ 35 „ Trei luni 13 IVuiniii’iil IO Kant In străinătate 15 linul 15SL e cl a c ţ i a fâSiGlii, BiKCEINAȚIONALE (TELEFON No. 35). Director politic : ALEX. ‘V. BELDIMANU A­d­­m­i­n­i­s­t­r­a­ț­i­a PASAMUL BANCEI NAȚIONALE (TELEFON No. 28). e pagini la fie­care ediţie Cazul d-luî Fleva Cafenelele şi culisele politice discută cu aprindere îndruma­rea d-luî Fleva spre ocultă, mi­crobul pe «are d-sa­­ a desco­perit cel d’întîin in corpul par­tidului liberal şi de care-o, i­­roniea soarteî!—azi pare a fi a­­tins şi învins. In special aceia cari au în­tovărăşit pe tribun in perigri­­naţiiie sale de la Dacia la dealul Mitropoliei şi la Senat, aceia cari luaseră in serios cam­pania anti-sturd­zistă şi pe cea ghenadistă, astă­zî sint­ furioşi. Ci­ţi­va entuziaşti, cari îşi aduc aminte de ghioc,furiie şi hi­tele primite, pronunţă chiar cu­vin­tul de rău gust: trădare. Nu împărtăşim nici mirarea unora, nici indignarea altora. Şi unii şi alţii dovedesc că sunt naivi şi cetăţenii de la Dacia probează mai mult ca alţii du- I­ î­t lor copilărie, şi asta fiind­că, mai iutii ii, s’au încrezut in vorbele tr­ibunului, poporului şi al doilea, fiind-că acum se indig­nează aşa, pe veresie. Lucrul, in adevăr, ar fi fost de mirare dacă s’ar îl inlim­­pîat alt-fel. D. Fleva, om de principii, bărbat politic care în­ţelege ce va să zică a crea şi conduce o mişcare şi un cu­rent sănătos, aceasta ar fi do­vedit că în adevăr s’a găsit cine­va să facă politică alt-fel de cum o face toata lumea. Un atare lucru ar fi fost in a­­devăr ceva mai deosebit şi deci putea să ne provoace mirarea. Ceea­ ce se întîmplă insă, justi­fică regula generală, e o do­vadă mai mult de chipul cum se face politică în ţara romî­­nească şi ne învederează bă­nuiala ce am avut că toate fră­­mîntările d-lui Fleva n’aveau­ alt motiv de cit o paraponi­­seala lesne de înţeles faţă de primul ministru, care s’a deba­rasat de d-sa într’un chip foarte puţin politicos şi vrednic. S’a întimplat că împrejură­rile au făcut ca socoteala d-luî Fleva să nu iasă la bun sfirşit. A crezut că cu ajutorul « cetă­ţenilor Capitalei» va doborî pe ignobil şi—graţie incapacităţei aurelianiste,—d. Sturdza este şi acum prim-ministru, afacerea Ghenadie este inmormîntată şi el—tribunul iubit al popo­rului — redus să fie hamalul grupărei de la Drapelul sau — lucru încă şi mai trist—hama­lul partidului conservator. In asemenea condiţiuni e na­tural ca d. Fleva să fi primit cu entuziasm ramura de măs­lin ce i-a trimis d. Sturdza. Cind pe un duşman nu’l poţi doborî, e mai prudent a te face prieten cu dînsu!. Mai întîi de toate ai avantagiul că nu rişti să fii zdrobit într'o luptă ne­egală, şi apoi, de­­ caşcavalul— vorba d-lui Fleva — are şi el deliciile lui! Cit despre principii, despre o împăcare pe tema ideilor, despre concentrare liberală, astea toate sunt mofturi, bune pen­tru galerie şi pentru aceia cari ori la Dacia se entuziasmau de vorbele tribunului. Totul se re­duce la un lucru mai simplu, mai uşor de înţeles şi mai a­­propiat de chipul cum se pri­cepe a se face politică in patria divului Traian. E posibil, fireşte, ca învoiala să nu se facă. Aceasta n ar vorbi însă nici în avantagiul nici in dezavantagiul d-lui Fleva. Faptul care ne interesează— și care este cert și bătător la ochi,—e că o împăcare s’a pro­iectat și că in această reintrare p . în cașcavalul ocultei nu joacă rol nici principiile, nici inte­resul public. Faptul acesta ca­racterizează omul și atîta ne este de ajuns! Const. Milla“ SATSIIA. POLITICA Supărarea d-lui Paladi Matamonul este foarte necăjit da cîte­va zile. I)e trei zile ’ncoace Gura nu’i mai tace Iarba tot îi place Supărarea ‘î coace. Iar o cauză fundamentați­a supărăreî este impozitul asupra zahărului. După cum se știe, din cea mai înapo­iată antichitate matadorul se află trans­format în fabrică de zahăr, precum cele­bra Sara din biblie a fost transformată în stînă de piatră. Atîta doară, că zahărul Paladi este un zahăr în bucăţi, iar nu în căpăţîni, pentru motivul foarte serios că fabricantul însuşi n’are căpăţînă. De unde devine că amicul nostru Pa­lack a fost supus tutul impozit foarte oneros. Vax. JProcesu­l Depeşile particulare primite de Adeveriţi In cursul nopţei • depeşi pe cari cititorii le pot găsi in­ pagina 4-a a număru­lui de astăzi — ne spun că s’a început judecarea in fond. Corespondentul nostru din Bruxelles, d. Pella, ne dă miş­carea grandioasă ce a pornit ori din capitala Belgiei spre Paris, iar corespondenţii noş­tri din Paris, d-nii Cornel şi Dupont, ne informează asupra mersului ce a luat procesul pina ori seara. A se vedea la pag. 4-a a numă­rului de faţă toate depeşile par­ticulare primite de Adeveriţi în cursul nopţei de 26 spre 27 Ianuarie In această privinţă, depeşi pe cari le expunem as­tăzi la vitrinele Sălii noastre. m lîilițiji de seM'ă Si* te ier­eşti Romíne de cuia strein în eas» V. Alexandri. Miercuri 28 Ianuarie 1898 Amineiim Se primesc direct la Administrația siafttlul Linii pagina Vl-a . . « . leî 0,80 hani » •I V-» ■ › ‘ • « t » ii ii 1V-* • • • • » s. » La un mar« număr deU^lî 9» fac reducții Numărul IO Bani Un număr vechi, 20 ban! L .... i (Aplauze şi râsete numeroase şi îndelung repetate). D. G. Mârzes­cu. — Eu, d-lor şi iu­biţi colegi, eu rămîn tot de opinia mea cea veche, că mai bine să tragem guver­nului o câţi alma! D. Delavrancea.— Să lăsăm glumele d-lor ! Să începem campania contra legi­lor de impozite, să provocăm întruniri publice, să scoatem poporul pe strade, să dovedim că sintem­ o forță reală.!... D. P. S. Aurelian.— Pun la vot pro­punerea d-luî Delavrancea. Cine e pen­tru, să ridice aiîna. (Cu­­ voturi contra , propunerea d-luî Delavrancea este admisă). TH&a Guvernul periclitat la Camera Şedinţa de ori a Camerei — cu­ pe ce să se transforme în act final pen­tru „guvernul tare“ al d-lui Dim. Sturdza. Excelenţa de la domenii, care ţine să facă pe sufletul cabinetului, a reu­şit prin două scurte, dar proaste, cu­­vintări, să stiicn­ească un aşa chip soliditatea cabinetului, în­cît să nu-i lipsească de­cit două roturi pentru a fi, trimis, unde a mai fost şi după scandalurile cu­ Ghenadie. Cum se vede, cu toate aerele de siguranţă ce şi le dă, onor, guvern, imediat ce e luat la refec şi la bile albe, ameţeşte rău­. Drapeliştii, ba chiar fieviştii, par a fi luat din nou act de această mo­rală, rezultată din şedinţa de eri, şi se anunţă, o serie de retecuri şi hite albe. I­e acord eu d. Epurescu, zis şi Apostrofă, avem onoare a striga cabinetului. — Păzea ! Saturn. Teii col VI­a Manevre în gară (Discuţia se petrece între drape­lişti). D. Delavrancea. — Nu mai merge! Nu mai merge !... D. Aurelian. (Intrând). — Ce este, frăţioare ? Ce mai este ? D. Delavrancea. — Este că nu mai merge cu atitudinea noastră. D. Porumbarii. — Aşa este ! Fleva a speriat guvernul cu gura şi cu scandalul şi Fleva e aproape să-şi vadă descentra­lizarea cu ochii ! D. Costinescu. — In tot-d’a­una am povăţuit o atitudine mai energică. D. Demetrescu-Iaşî.— Vă rog să a­­minăm ori­ce act de ostilitate pînă după votarea legei instrucţiunei. D. Xenopol. — Nu se poate! Trebue să fim energici și să dăm la cap! Guvernul acesta nu știe de cit de cio­mag, prin urmare să’î dăm la cap ! D. Lascar. — Nu e posibil! D. Xenopol. —■ Cum, tocmai d-ta ? !.. D. LascarDa, tocmai eu ! Declar că nu putem da la cap guvernului, fiind că acest guvern n’are cap ! D epeșile noastre CULISELE POLITICE drapeliştii intraţi în luptă După cum am spus eri ,l­a ediţia IlI-a, drapeliştii au început lupta con­tra guvernului, cu chestia expoziţiei de la 1000. Lupta a fost pregătită în pripă, totuşi a avut un rezultat foarte în­grijitor pentru guvern. Prima luptă contra guvernului a dovedit că d. Dimitrie Sturdza nu trăeşte, după cum am mai spus, de­cât graţie neînţelegerea dintre gru­purile opoziţioniste. De acum guvernul trebue să stea încontinuu gata de luptă, gata să-şî facă bagajele. Interpelarea rr. Foea­ra-Borcea şî-a ascvoltat interpelarea relativă la participa­rea României la, expoziţia din Pa­ris, de la 1900. Se ştie că d. Dim. Sturdza, strimt la cap orna­ş, nu voeşte să parti­cipe la acea expoziţie. Unii spun că d. Sturdza voeşte să facă şi din această chestie o manifestare de supunere către Ger­mania. In această situaţie, d. An. Stolo­ján, care e numai cu numele mi­nistru de domenii, căci în realitate ,d. Sturdza e stapin şi la acel mi­nister, d. Stolojan, zicem, a răs­puns aşa de Încurcat, aşa de cara­ghios, că a revoltat întreaga Ca­meră. cea contra închiderea discuţiei, Ca­m­era, în contra voinţei guvernului, a­ votat închiderea numai cu 2 vo­turi de majoritate. înţelegerea opoziţiei­ ­ ;pe ziua­ de ori grupurile opozi­ţii nu se înţelesesem încă. Astă seară însă, se va stabili o în­ţelegere între dmpoliştî şi grupul d-k. K. Fleva si da rutine vor lupta îm­preună contra guvernului. Lupta se va da asupra­ legei in­­stru­cţiuneî şi este foarte probabil că proectul d-luî Spini Horet va fi res­pins, in tot, carul, aşa schimbat, in­cât d-sa va fi silit să renunţe la el. Tema drapeliştilor Tema pe care se va pune d­. Aure­lian în combaterea proectulu d-luî Ha­­ret, are să fie­ tendinţa politică a legei. D. Aurelian găseşte că legea organi­zează ast­fel învăţămintul secundar, in­cit el indreptează tineretul spre funcji­­onarizm, face din tineri nişte declasaţi. Rep. Argumentul d-luî ministru este tot atât de nenorocit ca şi proectul de lege. In adevăr, d. ministru ar pu­tea repara răul restituind taxele fa­bricanţilor şi comercianţilor !.. Dar consumatorilor cine le va restitui plusul pe care l'mî plătit ? In definiţii•, birul va apăsa tot nu■ mm asupra consumatorilor, iar dacă taxa ar fi restituită industriaşilor şi comercianţilor, aceştia vor câştiga din două părţi: pe de o parte dânşii vor reprimi de la stat plusul de la cen­time la­ kilogram, iar pe de altă parte vor păstra in buzunar preţul urcat cu care au vândut saltărid. Iată consecinţele inteligenţei mi­nisteriale ! Dragoş. Rezolvirea cestimei macedonene Creta. — Rusia şi Austria. — Soluţiunea lor. — Bulgaria şi Serbia Candidatura prinţului Gheorghe al Gre­ciei la postul de guvernator al Cretei, pare a fi începutul încercărilor ruseşti de a da o soluţiune cestimei orientale. Aşa fiind, Rusia trebuie să se fi gîndit , imediat,după cestima Cretei...au în­cerce­ de a dă o soluţiune şi unei alte ces­­tiun­i mult mai grave . cestiunei macedonene Ziarul sîrbesc Mede Noviny, de regulă inspirat din cercuri oficiale, anunţă acum că, imediat după rezolvirea cestiunei cre­­tane, diplomaţia europeană va începe cu rezolvirea cestiunei macedonene. Rusia — zice ziarul citat — a propus deja Austro- Ungariei, ca să se dea Macedoniei o auto­nomie asemănătoare cu aceea de altă dată a Rumel­e­ Orientale. În acest caz ar tre­bui să se recunoască superioritatea naţiu­nei bulgăreşti în Macedonia, şi ar trebui să se numească un guvernator bulgar. La această propunere a Rusiei — conti­­nuă să spună Male Noviny — guvernul din Viena a răspuns arătînd că în părţile nor­dice şi vestice ale Macedoniei elementul sîrbesc predomină, de aceea n'ar fi bine ca aceste părţi să fie anexate Macedoniei bul­gare. In schimb însă, s’ar putea admite o împărţire a Macedoniei, într'o parte bulgă­rească şi una sîrbească, cu oraşele Priz­­rend, Veskiub şi Bitolia. Această diviziune ni numai că ar satisface interesele comer­ciale ale monarchie! austro-ungare, ci ar corespunde chiar sferelor de interesa din Balcani.V Ziarul Male Noviny, după cum am spus, este cunoscut ca fiind informat din sor­ginte oficială. Cu toate acestea, chiar dacă am pune la îndoială veracitatea celor ex­puse de «darul vorbesc, totuși însă găsim un ce caracteristic într’însele, anume : per­fecta ignorare a elementului romînesc şi a pretenţiunilor­ noastre în Macedonia. Ade­vărul este că în unna puţinei înţelepciuni cu care e condusă politica naţională, străi­nătatea a încetat să se mai ocupe de soarta ento-vlachilor. Nu mai vorbim de faptul de­­pesat lumei întregi şi rămas nedezminţit, anume că românii macedoneni trec cu su­tele la biserica bulgărească... Unde vom a­­junge cu acest chip ! Pol Ku­ppy A prezidat cabinetul sub guvernul căruia e'a judecat procesul căpitanului Dreyfus. După ştiri publicate în ultimul timp prin ziare, nicî Dupn­y, nici chiar preşedintele republiceî, Casimir Berner, n'ail ştiut despre actele secrete ce s’ar fi supus j­ulecătorUor, fără, cunoştinţa acuzatului şi apărărea. Se crede că Dapity va face senzaţionale de­puneri. A se vedea la rubrica in­for­maţiunilor dările de semnă telegrafice, asupra ,,Procesu­lui Zola Călcare delege Guvernul d-luî Dimitrie Sturdza nu mai cunoaște nici o margine. Du­pă toate năzbâtiile cite le-a făcut pînă acuma, s’a ivit şi d. Gogu, Can­­tacuzino cu noul său impozit asupra zahărului. Nu vom vorbi astă­zî asupra im­pozitului in sine, dar vom releva monstruozitatea admisă ca ministrul de finanţe să, aplice im impozit mai înainte ca­ să fie votat de parla­ment. D. Gogu Cantacuzino, cunoscutul cenzor de altă dată, a­ introdus în ţara românească această modă neun noscută; d-sa este primul ministru care a avut cinizmul să propue par­lamentidui o asemenea măsură re­voltătoare, iar parlamentil liberal a fost, iarăşi, cel d’întâiu in ţara a­­ceasta care să o fi îngăduit. Dar d. ministru are un argument,­ d-sa spune: „Aceasta este o măsură de precauţiune, şi dacă parlamentul n’ar aproba proectul de lege, noi res-St după. ca a vorbit d. Dslavran­ tituim imediat taxele percepute. Ir d CARNETUL MEU Expoziţia din 1900 Eri s’a discutat la Cameră chestia participării Romîniei la expoziţia din Paris de la 1900. Guvernul a fost atacat pentru­ că n'a luat nici o măsură ca să pregă­tească participarea Romîniei în mod demn la nreo expoziţie. A răspuns d. Stolojan. Cum a răs­puns? Aşa cum poate sa răspundă un om care toata viaţa sa na cugetat de­cit la cancanuri politice şi la chiţi­buşuri electorale. Pentru d. ministru al domeniilor, ţara asta nu produce nimic demn de a fi expus la o expoziţie internaţio­nală, atit in industrie cit şi in arte Ce vroiţi? omul acesta nu are în capul său de­cit un noian de volu­me amestecate pe cari nu s’a silit să le priceapă. E ministru la domenii cum ar fi la lucrările publice sau la instrucţie, e ministru, pentru ca să se poată fur­­landisi cu titlul de ministru, dar nu pentru­ că ar vroi să aplice vre-o idee. Pentru acei cari cunosc activita­tea industrială şi artistică din a­ceastă ţară indiscutabil că suntem­ în situaţie să participăm in mod des­tul de onorabil la expoziţie. Trebue însă să se ia măsuri din timp pentru ca­ să ne prezentăm a­­colo aşa cum putem in realitate, dar nu in pripă. Trebue să se avizeze din timp par­ticiparea noastră oficială şi să se ia măsuri ca lumea muncitoare să ştie înlesnirile pe cari le va face statul acelora cari se vor duce să repre­zinte activitatea ţarei noastre. Nu e nevoe să mai inzistăm asu­pra importanţei participaria noastre la expoziţia de la 1900. I IŞi ar fi trist ca oamenii politici din Bulgaria şi Serbia să dovedeas­că că ştie mai bine să-şi facă dato­­ria către ţara lor. I. O. B. is. ait Sar Péladan Oiani.­— Concepția.— Părerile estetice Despre SarPéladan, conferențiarul „Ileaneî“, a’a mai vorbit aci. Vom că­uta să complectăm cele spuse deja. D-l Iosephin Péladan, unul din »degenerații superiori" a­ luiNordau, e singurul de bună credință dintre magi, și din puntul de vedere inte­lectual, cel mai considerabil. D-sa se iscălește Sar Merodak Pe­ladan. Sar însemnează în nio||i cîrkj deo : preot, fu biblie se despre un rege asirian ÎÎfi lîc ladan. Asemănarea între Meladan și Peladan a făcut pe distinsul critic artistic să stabilească legături între d-sa şi regele asirian, mai cu seamă că există mare asemănare între chi­pul d-sale şi al regilor chaldeeni, aşa cum sunt zugrăviţi pe zidurile Nini­­vei Dacă descinde din Beladan, sau din alt rege asirian, atunci e şi moştenitorul înţelepciunei magilor . Se mai crede că e moştenitor di­rect al Templierilor, al Rose­f Croix al înţelepciune­ lui Zoroastru, Pi­­tagora şi Orfeu. Ca mare maestru al ordinului Tem­plierilor şi Rose­f Croix a creat o mulţime de comandori şi demnitari ai ordinului, grands-prieurs, archanţi esteţi. Satul se îmbracă archaic, cu o haină de mătase albastră sau­ nea­­gră po­teră barba şi pieptănătura re­gilor asirieni, întrebuinţează o scri­ere dreaptă, foarte frumoasă, semă­­nînd perfect cu scrierea medievală; scrie de obicei cu cerneală roşie sau galbenă, şi în unghiul hîrtiei de scris are desemnată o coroană asiriană *).­­Scrisorile le numeşte mandamente, cei la" cari le adresează sunt „magni­fici''’, scumpi „adolfî şi „synoezi“. Începe aşa: „închinăciune, lumină şi înfringere întru Isus Christos, singurul Dixmne­­zefi, şi întru Petru, singurul Rege.“ Saix aşa : „ad­resam per cracem, ad crucem per Rosam­, in ea, in eis ge­­m­inatus resurgam,“ care e şi deviza ordinului Rose­f Croix. Termină ast­fel : „Amen. Non nobis, domine, non nobis, sed nominis tui gloriae solae“. Astea toate numai cinci se adresea­ză celor iniţiaţi. Distinsul autor califică romanele sale de etapei, el însuşi etopoet, dra­mele , ioagneriî, şi rezumatul conţi­nutului lor eumolpeî. Fie­care carte e împodobită cu imagini simbolice. Etopeile Barului Péladan sínt în număr de 14, împărţite în două gru­pe de cite 7, numărul prin excelenţă mistic. La începutul fie­cărei etopei sunt mai multe imagini simbolice, de­dicaţii, invocaţii, rugăciuni, în stilul rugăciunilor chaldee,­­ formule mi­sterioase, şi numai după toate aceste începe romanul. Iată ce zice Nordan despre roma­nele d-lui Peladan : „Toate se mişcă în trei cercuri de idei cari se încru­cişează m­e­reu : „Scopul suprem intelectual al omu­lui o să asculte muzica lui Richard Wagner şi să o preţuiască complect; cea mai înaltă dezvoltare a morali­­tăţei conzistă în a renunţa la sexua­litate şi a se transforma în fiinţă hibridă bisexuală (androgyn, şi gy­­nandru) ; omul superior poate să părăsească şi să-şi reia corpul după voie, să planeze în spaţiu în calitate de fiinţă astrală, să supună voinţei lui puterea supranaturală întreagă­ a Înmoi spiritelor, bune ca şi rele. „Peladan îşi ia în serios reprezintă­­rile iluzorii *?—Conştiinţa lui ştie că toate acestea sunt absurde, dar gă­seşte în ele o plăcere artistică şi lasă să lucreze inconştientul care la el se contopeşte cu totul cu rolul de sar, mag, mare maestru de ordin. „Judecata sa n’are putere asupra impulsiei inconştiente, nu e în pu­terea lui de a renunţa la rolul de mag, sar, și nu poate să revină me­reu la absurditatea sa androgynă .**) *) Mas Kordán—Degenerare, vol. I­­*)M. Nonlau. „Les Parodies dnmysti-elxme.*

Next