Adevěrul, ianuarie 1898 (Anul 11, nr. 3045-3072)

1898-01-14 / nr. 3056

Miercuri 14 Ianuarie 1898 nei armate, nu sint aceleaşi persoane, cari atrag la vreme atenţiunea asupra lipsurilor ce s’ar afla. Aceste persoane au fost in trecut generalii Curteî sub protecţiunea imperiului, şi astazi sint generalii cuiburilor iezuitice, sub pro­tecţia republicei. Condamnind scandalu­rile de stradă, ministrul-preşedinte a­­cuză pe amicii săi, o parte a majorită­­ţei, cari dezlanţuiesc toate patimele şi duc in strada strigatul: «Jos jidanii!» (Aplauze prelungite in strigă). Da, ju­mătate din majoritatea d-voastră face aceasta. Suferim momentan sub min­ciunile, echivocurile şi laşitatea cari s’au grămădit de la începutul afacere!. In urmărirea incomplecta a lui Zola, ve­dem o laşitate şi o minciună. Dacă ur­măriţi pe Zola, trebuie să aduceţi tot documentul înaintea juraţilor. Aci contele de Bernis strigă lui Jau­rés: «Eşti advocatul sindicatului Drey­fus!», si se incepe scandalul despre care am dat seama telegrafic in numărul de em­. R. Revista publicaţiunilor La Revue Socialiste din Paris pe lu»a Ianuarie are următorul sumar: Le Régime socialiste (Organisation éco­­noinique), Georges Kenard. L’Erreur ju­diciare, Jean Ajaloert. nes Routes (poésie), Noel Hairdés. La Science au Dix-Neuviéme Siécle, iiioux de Maiilou. Analyse du Troi­­eiéme Livre du , Capital“ de Marx, N. Slep­­zolf. Propriété individuelle et Propriétó so­ciale, Agathon de Potter. La Plate-forme électorale, Milleiand. Revue des Revues: E- eonoruio sociale, Gustave Rouaaet. Revue des Revues: Littérature et Philosophie, Pierre Deleire. Chroniquo théátrale (Les Mauvais Bergersj. Gaston Stiegler. Chroni­­que musicale, J.-G. Prod'Homme. Mouve­ment social, Adrien Veber. Revue des Li­vres, Henri Genevray,—Adrien Veber. Cour­­rier des Theatres, Valery Hermay. In deposit în Sala noastră de depeşă IMPRESIUNI şi PALAVRE . (Din coresp. lui Chiţibuş cu cititoarele sale) Amorul poeţilor iubeşti, scumpa mea prietenă Maria-An­­gelica, iubeşti... şi încă pe un poet. Dar, nenorocita copila, aceasta este o adevărată pacoste. Eşti menită să suferi cele mai te­ribile dureri, deziluziile cele mai amare. Te-ai amorezat de ei, citindu-i, probabil, ver­surile, şi în mintea ta tinără ţi -ai fabricat după calapodul „poetului“, care nu face de­cît să plîngâ, sâ aibă sentimente nobile şi să planeze de­asupra mizeriilor vieţei... Or, acest om, este om ca toţi oamenii, are gus­turi prozaice, îi place, de pildă, rasolul de găină, poartă ghete largi, de multe ori uită să se pieptene şi nu este înzestrat de loc de calităţile unui perfect gentilom. Pentru un moment închide ochii, crede-te deja măritată cu poetul inimei tale şi pri­­veşte-ţi gospodăria ta alcătuită. Un poet e greu să fie bogat, căci pro­babil ar înceta să fie poet în acest caz. Uite, îţi lipseşte în casă un garderob şi nu’s pa­rale să ţi-l cumperi. El este filozof şi se mulţumeşte cu un simplu ener, pe cînd tu te crezi nenorocită cu atîta lucmu. Afară e frumos, cerul este limpede ca un gînd de copil, şi ce bine ar fi să te duci la şosea, răsturnată într’un năprasnic muscal, care-ţi dă iluziunea că zbori prin­tre numeroasele trăsuri. Ce bine e pentru tine această impresiiune, care de sigur ar împrospăta şi imaginaţia lu! ! Trebue însă să stai închisă în casă, căci muscalul cere parale şi poeţii de obiceiu n'au unei parale nici credit în piaţă. In odaia strimta şi plină de cărţi a foarte poetic lucru să stai, d­ad stai numai cu gîn­­dul. E foarte nepractic acest lucru, mai a­­les cînd este aşa de frumos să ai casă mare, bine mobilată şi plină de tablouri, de statui, de bucăţi de artă. Poetul nostru este însă sărac şi din­­mansarda lui înaltă, logodită cu furtuna“, e nevoit să cînte, şi din cîntarea lui să adune cîţi­va bani... Şi apoi, poetul are o ocupaţiune aşa de prozaică: e copist la un minister şi toată ziua, în loc de versuri sublime, scrie, co­piind adrese, referate şi alte comunicări o­­ficiale... Vin copiii... căci de­­şi poeţii cîte­odată au copii... moaşa, doica... greutăţile vieţei... cami toate fac să dispară farmecul poeziei, ast­fel cum îl vedeai în vis... Unde pui apoi că omul e poetic numai în scris și că în casa lui e banal, prozaic. interesat, mic la suflet, invidios, în sfîrşit „om“ ca toţi „oamenii". Şi tu, nefericite, l’ai văzut frumos, mare, ideal, plutind în sferele senine, quintezenţă de bunătate şi de nobilime de sentimente, pe cînd trista realitate ţi-l arată cu totul alt­fel... Mergi spre prăpastia vieţei tale, opreşte-te în cale, iubeşte-l, dacă vrei, de departe, nu face însă greşala să te apropii de el, de­oare-ce va fi ca şi cu acele castele cam­ vă­zute din depărtare, par pitoreşti şi admira­bile, pe cînd, odată lingă ele, apar urîte, în­vechite, ruinate şi pline de ultragiile vremnei nemiloase. ...Şi dacă în această mare nefericire îţi pot fi de folos, îţi întind mîna cu plăcere şi cu dezinteresare. Dă-mi mîna ta, Maria-Angelica ! Chiţibuş CRONICA Amantă regească.» Nu ştiu cine zicea că regele Alexan­dru al* Serbiei este misoghin. O afacere senzaţională, care s’a petrecut la Buda­pesta, vine să dea cea mai categorică dezminţire acestei aserţiuni... Gintăreaţa Rosa Benkoe avea în cer­curile aristocratice ungureşti multe le­gături, numai şi numai pentru că po­vestea tuturor, cari vroiau să asculte, că ea a avut cinstea de a fi metresa regelui Alexandru al Serbiei. Abuzînd de acest fapt, cîţi­va derbedei au că­utat să escrocheze Curtea din Belgrad. Poliţia ungurească, revizată, a urmă­rit in primul rind pe­ Rosa Benkoe, pe care o credea amestecată în această tentativă de escrocherie. Lucrul s’a do­vedit neadevărat, dar poliţia căută să proteguească pe tinarul rege sirbesc, susţinînd că Rosa nu i-a fost amantă. Gintăreaţa a publicat atunci nişte bilete dulci pe cari le-a primit de la Alexandru, regele Serbiei,­­şi scanda­lul a devenit public. Rosa Benkoe a fost insă, fără a fi vinovată, expulzată din Budapesta. Dacă n’a avut și alte avantagii pentru regele Serbiei, acest scandal a avut un singur și însemnat avantagiu: a arătat că Alexandru nu e misoghin, ci tocmai din contra... Inter. Utei de-Arte-Ştiinţe D. prof. N. E. Idieru din Capitală, vroind să publice o Istorie a artelor frumoase in România, face un apel la toţi cititorii, rugindu-l să-î Comunice ori­ce scrieri sau amănunte ar avea şi cari ar putea servi pentru ca opera sus pomenită să fie cit se poate mai com­plectă.* Numărul 7 al «Buletinului Asociaţiu­­neî generale a medicilor din ţară», a apărut şi conţine o b­ogată materie, pri­vitoare,­ mai ales, la reforma serviciului nostru sanitar. Nicolini, soţul Adeline­ Patti, el în­suşi un mare fintăreţ, a încetat din viaţă la Paris. Din Craiova (Corespondenţă particulară a Adevărului) Bal Şi aci societăţile de binefacer­e lucrează cu activitate la organizarea de baluri, mărind ast­fel fondurile cari servesc pentru ameliorarea soartei nevoiaşilor craioveni. Un ast­fel de bal a avut loc aci zilele trecute, dat de societatea «Ca­ritatea» a doamnelor izraelite din Cra­iova. Balul a avut loc in sala «Belle Vue», splendid decorată. In sală erau două chioşcuri în cari incîntătoarele doamne BettyEhrenfreund şi Marie Fried­lander, secundate de d-soarele Soiom şi Maca, vindeau flori şi ţigarete. * In azistenţă am putut observa pe d-nele: A. I. Beligrädeanu, Liehtenfels, Helena Benvenisti, Betty Ehrenfreund, Saltiel, Samitca, Feingold, Eschenasy, Gerstl, Schargel, Fortunescu şi Cohn, d-soarele: Bertha Salom, Maer, şi Fortunescu, d-nii: A., S. şi M. Beligrädeanu, Carol Ehrenfreund, Liechtenfels, Samitca, Es­chenasy, d­r. Marcus, Benvenisti, Gh. Un bucureştean pe zi Dentist rom­n bine cunoscut în Capitală. Fost elev al dentistului Rosenthal-senior. A studiat apoi în America şi Viena. La expoziţiunea din Bordeaux care s-a închis luna trecută, dr. Theodor Marovici a obţinut medalia de aur pentru modul ex­celent cum au fost găsite executate dantu­rile ce le-a expus. D. Marovici e singurul dentist român care a obţinut o asemenea distincţiune şi mai ales la o expoziţiune unde nu a fost singu­rul maestru al artei dentare. înalt, subţire şi foarte pasionat pentru tot felul de sporturi: călăreţ, biciclist, etc. Unul din rarii dentiști cu trăsură parti­culară. Pel. Dr. Marovici Lazar. Graţie sîrguinţei comitetului, com­­tras din doamnele Saltiel, Raff, Ehren­freund, Friedlander, Samitca, şi Fein­gold, balul a produs un beneficiu de 2100 lei. Z. Z- Z. ci­ un comerţ mai ciudat de cit toate comerţurile englezeşti. El cumpără dinţi falşi vechi pe cari le transformă şi le revind pe un preţ mult mai mare. Per­­soanele cari au asemenea obiecte inu­tile le pot expedia la Dieppe strada Iehan-Veron No. 5. * O nebunie eludată. — De cit­va timp se observau la o gară din Paris nişte indivizi cari se amuzau să tragă cu revolverul asupra trenurilor şi asu­pra lanternelor de semnale. Cu toată supravegherea poliţiei, nu se putea pune mina pe aceşti indivizi. Zilele astea un inspector de poliţie zări pe un individ care se distra în mo­dul arătat, şi ’l arestă. Individul se nu­meşte Alexandru Davincourt şi e de 17 ani. S’a găsit asupra lui un al doilea revolver încărcat. A fost dat in judecată. * Biciclete Japoneze. — Se pare că industria japoneză ia un loc din ce în ce mai mare pe piaţa americană. Munca omenească e foarte eftină în Japonia. In deosebi fabricarea de biciclete a ajuns la proporţiunî necunoscute pină azi. E probabil ca în curind concu­renţa japoneză să ameninţe industria ciclistă europeană. Din Vălenii-de-Munie (Corespondenţă parte a »Adevărului“) Bal filantropie Săptămmna trecută s’a dat, în ma­rele salon al familiei Papazolu, un bal cu tombolă, al cărui produs este destinat mărire! fondului spitalului din localitate. Balul, pornit din ini­ţiativa unui comitet de cîţi­va domni, a avut un succes frumos, producînd un total de peste nouă sute de lei. Balul s’a deschis la orele 9 şi jumă­tate seara, iar tombola, care cuprin­dea peste opt sute de bilete câşti­gătoare, s’a tras la orele 12 din noapte. Din numerosul public care a asis­­tat la acest bal filantropic pot citi pe d-nele Elena Niculescu, ~'Mari* Miculescu, Paulina Niculescu, Müller, Dancov, Perciulescu, Papazolu, Milxă­­escu şi Dumitrescu, d-şoarele Scriba, Olteanu, Dimitrescu, Andreescu, Ma­­reş şi Stănciulescu, d-nui Baboianu, Papazolu, Niculescu, dr. Ionescu, Mi­­tlăescu, dr. Dimitrescu, Niculescu, Tomescu, Niculescu şi Stănciulescu. Balul a luat sfîrşit la orele 5 jun. dimineaţa. Coresp. FEL DE FEL O nouă specialitate a lui Bil­h­eim II. — împăratul Germaniei a terminat un tablou care va servi la reprezentarea operei Rheingold de Wag­ner, care se va reprezenta în curind pe scena teatrului regal din Wiesbaden. E o minune, împăratul ăsta! * Binul vechi de vinzare.— E un fapt știut că Englej­ii se pricep să facă bani din toate, și că găsesc in tot­d’a­­una idei originale și ingenioase. D-niî R. D. si I. B. Fraser au noseo- 2 Ştiri teatrale Astă-seară la Teatrul Naţional se dă pentru a zecea oară Curcanii, de d-nu Gr. Ventura. Miine seară la Operă, a doua repre­zentaţie cu distinsa primadonă, compa­trioata noastră, d-na Nuovina. Se va cînta Cavalleria rusticana de Mascagni, fragmente din Lohengrin şi Cid. * Joi se dă la Teatrul Naţional pentru a 11 oara Curcanii, de d-na Grigorie Ventura. * Vineri este ultima reprezentaţie la Operă cu distinsa primadonă, doamna Nuovina. Se va cînta Carmen. * La 26 şi la 00 Ianuarie se cîntă la Operă Cavalleria rusticana şi Aida, cu frumoasa primadonă Constanţa Cara, compatrioata noastră, pe car­e publicul bucureştean a aplaudat-o deja in con­certul pe care l’a dat la 28 Decembrie la Ateneu. * La 20 Ianuarie, domnişoara Tina di Lorenzo, supranumită Dusa cea blondă, va da prima sa reprezentaţie la teatrul Liric. D-ra Lorenzo, cu toate că e încă foarte tinără, a ştiut să-şi facă un re­nume destul de însemnat in rindul ce­lebrităţilor artistice, ast­fel că trece ca o rivală recunoscută a celebrei Duse. D-ra Lorenzo e însoţită de o trupă foarte bine compusă, in fruntea căreia se află Flavio Ando, care anul trecut a făcut furori alături de Dusa la teatrul de Renaissance din Paris. D-ra Lorenzo va da la noi numai două reprezentaţii: Fedora şi Dama cu Camelii. din pricina d-stră nu puteau trece pe stradă nici trăsurile; d-stră însă, în loc să ascultaţi de poveţile comisarului, care îşi făcea datoria, in loc sa vă astimpă­­raţî şi să vă duceţi acasă, aţi început să înjuraţi şi să ameninţaţi pe comisar, aşa că bietul om a fost silit să cheme mai mulţi sergenţi în ajutor. Cînd au vă­zut că vin sergenţii, cei-l­alţî au dat bir cu fugiţii; numai d-ta ai rămas şi ai continuat să-1 înjuri, ba chiar ai zvîr­­lit cu o cărămidă în el. Noroc că la timp s’a dat in lături, că alt-fel ii zdro­­biai capul. Acum ştii de ce eşti dat in judecată ? Da nu ştim­ nimic, acestea-s in­famii, răspunde inculpatul. Apoi după un moment de gîndire, a­­daogă : — D-le președinte, toate acestea sint neadevărate. Tocmai eu, fost comisar onorabil, să fac asemenea fapte? Cu toate acestea, le-ai făcut. Sint martori cari te-au­ văzut. Să vie un martor. Vine mai inici, martorul Sfirlează, care confirmă cele de mai sus, alţi doî spun acelaş lucru. Da nu-i adevărat, protestează Bo­­loboc; aceasta e o înscenare. D-na co­misar a fost subalternul meu­, pe cînd eram comisar. Atunci s’a întimplat un conflict intre mine și d-sa; ca să se răz­bune, mi-a înscenat acest proces. Tribunalul, insă, nu ia in seamă pro­testările inculpatului și ’1 condamnă la cinci zile închisoare. Bietul Boloboc esc ploat. Iar in urma lui rinjeste un pitlit: — Înghite, Boloboace! Ştii cum imi făceai la procese verbale de contraven­ţie, cînd erai comisar? Acuma mai stai tu la Văcărești. Si Coarneîft. CARNETUL JUDICIAR Boloboc Boloboc, fost comisar sub regimul tre­cut, astă­zi ,proprietar şi alegător în colegiul l­u­i, este chemat­ înaintea tri­bunalului să răspunză pentru delictul de ultragiiî adus actualului comisar din secţia sa. — Dar nu sunt vinovat cu nimica, se apără Boloboc; nici nu știu pentru ce fapte sunt dat in judecată. — Ei, ce mai umbli cu voi’ba? ii ob­servă preşedintele. Se poate să nu ştii, să nu te fi interesat, să nu fi aruncat ochii in dosar? — Nu ştiu, zau nu ştiu. — A­tunci să’ţi spunem noi: «In seara de 5 August d-ta, împreună cu alţi indivizi rămaşi necunoscuţi, toţi in stare de beţie, aţi făcut un scandal enorm pe stradă. Poliţia a intervenit sa vă potolească şi să restabilească circu­laţia stradei, căci, pe lingă cele­l­alte, MEMENTO — Marţi 13 Ianuarie 1996 — loc-—­ La consiliul de revizie recursul Papadopol. ---- La d. Sturdza prinz diplomatic. —- La ministerul de interne se întruneşte consiliul superior sanitar. —— La Ateneu, conferinţa societâţei Ileana. .Spectacole Teatral Naţional. — Curcanii, de d-Gr. Ventura. Sala Hugo. — In fie­care Marţi, şi Dun­u,.ică bal mascat. Circul Langer« — Reprezentaţie va­riată. Debutul clownului rus Babuschin. Sala Esslevard. — Bal mascat. Sala Lukianoff.—Fosta trupă a tea­trului Hugo. Laeul Cişmegi«.— Patinaj de la Ora 8 dim. pînă la 5 p. m. După amiază mu­zica militară. Caféa naționala.—Concertul orchestrei Rubinstein. Sala Bragailira.— Concert sub con­ducerea d-luî Pxersch. Café Boulevard.— Orchestra Wein­berger. Joi Adevérül veţeanu, Lăzărescu, Eustaţiu, Pavlov, Paucescu, Popovici, M. Focşăneanu, S. Veleru şi Grigorescu, d-nii colonel Candiano, Pavlov, maior Paciurea, Păucescu, Ionescu, Dănciulescu, Bo­­liac, Cri­veţeanu, Romanescu, baron Hugo de Ronod, N. Margulies, Ioa­­nide, Staia, prefect Petrescu, Gh. N. Butu, Ivanovici, dr. Cozma, Geor­­gescu, Cîrjan şi Focşăneanu, G. liiu Dudeşti. SERILE BUCUREŞTILOR — Chea Mitica — A In fiellisshna ftgloiA sigltorina Ida. Alaltă seară chambree citez Mitica Geor­­gesco. „Disperaţiunea jună“ era în com­­plect. , Ah, ce tipuri , ah, ce viaţă ! Ce zici Duca" ? Ce zici, Stansule ? Ce zici, Ştiin­­ţificule şi tu Ramollot şi tu Duţule, „poet al ţărănimei“, face să trăeşti aşa „ră­ceală“? ! Vin şi inimă şi spirit şi la giovinezza del! adorabila Ida în faţa noastră ! Nu zău, e afurisit de frumoasă magia asta ! Povera Ida — ce am mai tachinat’o noi cu conspiraţia tanerei. Nici un aplauz, nici o privire timp de o oră, ca în tarnă să’i facem ovaţii, să împrâştiem cu o spontană man­ifestaţii pe începutul de afectare ce cu­prinse pe frumoasa napolitană. — Volete far­mi rabiare ? ne întrebă la divinissim­a figlola, într’o italienească mai puţin bucureşteană ca a mea. Şi ce dezmierdări, ce expansiuni, ce li­­baţiuni lirice aduse tinereţeî, frumuseţei — Idei! — Te conjur, o Duca de Sabina,­­ăsta e amicul nostru.... Cavalerul de Vaudray , acum îl ştiţi permite’mi să adresez, în numele grupărei noastre, acest manifest într’o italienească de la Dîmboviţa, către juna noastră codisperată, Ida . Celesta figlola, Siete disccnduta del azuro cielo di bel’ Neapoli per venire incendiare il nostro euore LE ben’, voi l’avete incendiate presto con fuoco il nostro povero cuoro, con il fnoco delii vestri assasini ocehi !î Siamo »prăpădiţi“, siamo gli vestri ado­ratori, per ehe voi siete la personificaz­­zione do la belezza, de la „scherzezza“ e do la giovinezza. Ah, giovenht prinutvera della vita Ah, primavera, gioventu dell’amU! In nuome della „giovina disperazzione rumena“, rieevete, celeste fîgliola, l’assigu­­razzione d’un dolce sovniro !! Laßt. Dr. PAUL ELEUTERESCU MAIZLOS !-i’ A .MUTAT em» STRAPA REGALA No. 3 Jlaxime Boucheron JMii Ploeşti ,Coresp- part, a Adevărului­ Bal deschis In seara zilei de 10 Ianuarie s a dat, în saloanele clubului militar din localitate, un al doilea bal des­chis în folosul societăţei „Crucea roşie“. D. sub­locotenent I. Mano­lescu, fiind însărcinat cu aranjamen­tul salonului de bal, s-a achitat per­fect de această misiune; acelaşi lu­cru putem spune şi despre muzica re­gimentului local, care a executat bucăţi din cele mai frumoase şi mai alese. Localul de dans era frumos decorat şi iluminat. Balul, la care a luat parte foarte multă lume, a durat pînă la orele 5 dimineaţa. * Printre persoanele de față am pu­tut remarca pe d-nele Dănciulescu, Boliac, Nicolescu, Pavlov, Staia, Pa­ciurea, Candiano, Păucescu, Crive­­ţeanu, Petrescu, Ioanide, Margulies, Corlătescu, Rocxh­ami, Grigorescu, Georgescu, Romanescu, Moru-Rădu­­lescu şi Crapeleanu, d-rele D. Ma­­nolescu, A. Georgescu, M. şi S. Cri- Pentru foc... (Scena se petrece la ea.) — Ei. — Aş, scumpa mea, îţi sînt recunoscător! — Ea. (Cu ironie) Nu-mi mai mul­ţumi ! — EL — Cu toate astea, am de ce.­­— Ea. — Nu, te asigur. — El. — Vrei să mă arăt ingrat faţă de iubirea ta ?... —­ Ea. — Nu mai întrebuinţa vor­be late. — Ei. — Cum, nu simţi plăcere cînd îţi vorbesc de iubirea noastră ? — Ea. — Vorbeşte de a d-tale ; cît despre mine... — El. — (Cu durere) Nu mai mă mai iubeşti ? — Ea. — Nu zic asta. •— El. — Atunci? — Ea. — Nu am pentru d-ta de­cît o afecţiune cordială; socoate-mă mai bine ca pe o bună prieten.­. — El. — Este puţin ! — Ea. — Ca o prietenă intimă... El. — (Cu amărăciune) Pentru ce nu ca o soră? — Ea. — Ca pe o soră, dacă vrei. — El. •— Atunci această oră de expansiune, această convorbire pași­ „FOIȚA ZIAR. „ADEVERUL* j r - - ----- -—* —■»— No. 81 UCIGAȘUL MISTERIOS ROMAN DE PAUL D’AIGREMONT Partea a doua Chinurile unui înger m Desperarea unul om onest — Care? — Mama avea frică pînă și de umbra ei. „A răm­îne seara în întuneric era pentru dinsa un chin de nesuferit. „Pentru nimic în b­une nu s’ar fi culcat, într’o odaie în care uşa nu era bine închisă şi zăvorită. „Camera ei, o ştiţi, a fost aceea pe care a ocupat o mai tîrziu fiica d-voastre. „Nici odată, dar nici-odată, mama n’ar fi cominuat să şeadă într’o o­­daie la care dedea o trecătoare se­cretă, e adevărat, dar care putea fi descoperită și să lase trecere liberă in apartament celui d’întîi venit. — A! dreptate, murmură d. Le­­marchand. Și de­odată. — Atunci, cine e cea­l’altă per­soană care cunoștea misterul, din momentul ce Grațian nu’l cunoștea ? întrebă sticlarul, cu răsuflarea îne­cată. — Fiica d-voastră ?... — Laura? — Da. „Dînsa era energică, n’avea frici copilăroase, foarte curagioasă, așa că, văzînd’o ast­ fel, Ea\a voit să’î ascund secretul. „La prima noastră vizită la caste­lul de Saint-Luc, în urma căsătoriei noastre, am străbătut cu ea corido­rul necunoscut şi i-am arătat tot me­canismul. „ 1 găsi din cele mai ingenioase şi făcu jurămîntul, pe care i-1 ceream de a nu-i descoperi existenţa de­cît aceluia care va deveni, după noi, şeful familiei noastre. In definitiv, i-am spus, deşi intrarea acestei trecători e admirabil ascunsă de ambele părţi, eşti, totuşi ca într’o cameră deschisă. „Vrei să’ţi alegi alta, de pil­dă, a mea?... „Ea mă întrebă dacă o consideram de o fetiţă care se teme şi de um­bra ei, şi adăogă: ,— Mă simt prea mîndră ca să’ţi arăt că o Franceză, la orî­ ce nivel ar aparţine, şi tot aşa de bine azi ca și odinioară, este vitează cum au fost strămoşii d-tale. „Nu, nu, vechea odaie a marchi­zelor de Plessis Saint-Luc va fi și a mea! Horaţie tăcu. D. Lemarchand era de culoarea cămăşii. — Conchide, zise el în sfîrșit gi­nerelui sau. — Ah ! nu pot!­.. exclamă mar­chizul izbucnind in suspine, nu pot!.. După cîte­va secunde adăogă : — Da, dînsa a avut dreptul să mă trădeze, căci n’am fost tot-d’a­­una un bărbat amabil, cu studiile cari preocupau viața mea... „Dar dinsa e moartă acum.. „Nu’i aci spre a se apăra. „Ah, pace, pace mormîntuluî ei!... începu să plîngă. D. Lemarchand se sculă­­ș­l luă în brațele sale. — Ești noblețea și generozitatea însile, fiul meu mult iubit, exclamă el, în prada unei înduioșări care-i a­­gita tot trupul. De­odată, recăzu ca leșinat pe un fotoliu. — Fiica mea!... zise el după un timp destul de lung, fiica mea că­reia încercasem să-i insuflu dragos­tea pe care o aveam pentru datorie, respectul de tot ce e sfint, fiica mea a avut un amant ?... „Oh! nenorocita !... nenorocita!... Fie hles... Marchizul opri cu vioiciune pe so­cru-săfi : — Tăceţi ! Vă conjur, tăceţi! „Vă repet, ea nu’f­aci spre a se apăra, şi dacă a comis o greşeală... — O crimă, întrerupse sticlarul. — O crimă, fie ; gîndiţi-vă la moar­tea’i tragică, la chipul cu care ne-a fost răpită... „A suferit, a ispăşit. „Iertaţi-o, cum am iertat-o şi eu ! — Eşti un sfînt, Horaţifi. „Dacă iubirea pentru d-ta ar fi să crească, de sigur că aceasta ar fi e­­fectul indulgenței d-tale pentru săr­mana femee. „își acoperi ochii cu batista. O mare tăcere se făcu. In odaia imensă nu se auzea de­cît bîzîitul muştelor, cari se învîr­­teau mereu în raza de soare. Din cînd în cînd, vîntul aducea un miros de heliotrop și de tranda­fir! cari erau atît de multe în tufi­șuri. Industriașul deschise cel d’întîî gura. — Ei, da, făcu el, ca și cum și-ar fi vorbit sie’și, dacă Laura era în posesiunea acestui secret blestemat, a putut să aibă întîlniri cu o altă persoană... „Cine știe ce dramă s’a petrecut?.. „Dînsa era aşa de iritabilă, aşa de tristă în ultimele zile car! î-aiî precedat moartea !... „Voise oare să rupă acele rela­­ţiuni culpabile, şi complicele ei, fu­rios, a omorît-o fiind­câ voia mai bine să o vadă moartă de cît să re­nunţe la ea ? D. Lemarchand se apucă de păr, par’că ar fi voit să şi’l zmulgă. — Nu poţi face alt­ceva de cît să presupui. „Şi, totuşi, lucrul acesta e cu pu­tinţă. Se ridică, făcu de trei ori încon­jurul odăieî, ca şi cum ar fi fost a­­pucat de un acces de nebunie. — Ah ! cine ’mi va zice acest mis­ter de sînge şi de ruşine? exclamă el de­odată. „Cine mi’i va zice ? Horatiu, tăcut, plîngea mereu cu lacrămi mar! cari se rostogoleau pe obrajii săi palizi. Sticlarul se întoarse către dînsul. — Biroul ei de la Saint-Luc a fost scotocit ? — Justiția s’a însărcinat cu aceste perchizițiuni, răspunse marchizul. — Și nu s’a găsit nimic care să ne poată pune pe urmele individului? — Nu, nimic. Nici un rînd, nici un indiciu. Se codi timp de o minută, apoi zise : — Nu s’a găsit de cît un testa­ment foarte scurt, două rîndurî. — Cari? — „Dau toate cele de cari legea imi permite să dispun, bărbatului meu.“ — Ah, ce bine a făcut! exclamă spontanen sticlarul. „Nu știam asta, fiind­câ nu între­basem. „De alminteri, la ce trebuia să știu ? „Dar cît o aprobi !..« După cîte­va minute, continuă: — La Paris, în relaţiunile ei lu­meşti, nai observat cum­va vre­o in­timitate mai mare ce să fi existat intre ea şi cine­va ? Marchizul nu răspunse. — Nu, zise el în sfîrşit. „De alminteri, toate acţiunile sale le făcea cu o aşa demnitate mărea­ţă, şi eu aveam o aşa mare încre­dere într’însa!... — Dar Violetta, care abia că o părăsea, n’a bănuit nici dînsa nimic? — Nu’i probabil. In ori-co caz, n’o va spune. — Dar Paulina, femeea ei de ca­meră?... Jenni, așa de fină și inte­ligentă ? — Nu le-am întrebat, răsp­unse d. de Plessis. Nici nu le voi întreba vre­o­dată. D. Lemarchand își zise că, cu toată voința de a ști, nu va avea de si­gur mai mult curaj de­cît ginere-săfi. Cu toate acestea, de cîte­va mi­nute Horaţiu era preocupat. Şi vorbele lui părea că se co­deşte. (Va unna)

Next