Adevěrul, mai 1898 (Anul 11, nr. 3159-3187)
1898-05-01 / nr. 3159
Ediția de seară Campania contra trădătorii Abonamente încep U 1 şi 1» 15 ţie fle ci trei luni ţi si plătesc inftinte. Un an in ţară 30 lei, in străinătate 50 Iei Şase luni 15 „ „ » 35 » Trei luni MM •» 13 Numărul IO Bani In străinătate 15 Bani Director CONST. ! Anunciuri Se primesc direct la administraţia ilarului st. Linia pagina Vl-a ..... lei 0.50 bani n n V-a rvr-a.till tt ■ I II I) 3. a. La un mare număr de linii se fac reducţii din tarif Numărul IO Bani Un număr vechi, 20 bani STRADA SĂRINDAR No. 11 (TELEFfllitV^Fondator: ALEX. V. BELDIMANU REDACţII. $1 ACHIUSTRA^ matică, guvernului maghiar, că un adevăr guvernele anterioare lera acordat subvenţiunii, arătînd in acelaşi timp şi sumele acordate. Acestea le spune ordinul oficial, iar informaţiunile venite de peste munţi de la Romini de frunte, spun că guvernul maghiar posedă chiar chitanţele şi mandatele originale comunicate de către cabinetul din Bucureşti. Iată faptele în toată goliciunea lor, fapte şi acte arătate în mod sobru, fără fraze sforăitoare, fără floricele oratorice. Şi, după ce va lua cunoştinţă de ele, care Român patriot, cinstit şi nevîndut guvernului, punînd mina pe piept, nu va fi împins să strige: IPe ©■ sioare şi pe comşinrată, Dimitrie Sturdza este an trădător al neamului. Const. C. Bacalbaşa. nwiWiMiiriii 6 pagii la fiecare ediţie Spion şi trădător Şedinţa de alaltă ierî a Dacmereî a fost o şedinţă dureroasă pentru naţiunea romină; în această şedinţă s’a făcut dovada cum că un Romín a putut fi trădător de neam şi că acel Romín este chiar primulministru al ţărei. Multă vreme am stat pe ginduri dacă trebuie să dăm crezare ştirilor dureroase ce ne soseau. Chiar după publicarea în Adevărul a destăinuirilor senzaţionale procurate de către o persoană însemnată şi autorizată, încă am rămas în îndoială şi îmi ziceam: «Oricît de rău ar fi Sturdza, tot nu-l cred capabil de o asemenea mişelie!» Ei bine, discursul d-lui Tache Ionescu a risipit toate îndoielile şi astăzi putem exclama cu durere, dar cu convingere : Pe onoare şi pe conştiinţă, Sturdza e vinovat ! Actul care-1 osindeşte, care-1 demască, care-1 vestejeşte pentru totd’auna, care ţintuieşte pe Dimitrie Sturdza în stilpul infamiei, este ordinul pe care ministrul de instrucţiune publică al Ungariei, Vlasici, l-a trimis, la 18 Aprilie 1898, mitropolitului din Sibiu. Acest ordin cuprinde cîteva pasagii zdrobitoare pentru nemernicul Dimitrie Sturdza, această ruşine a neamului românesc. Mai inutiu, ministrul maghiar spune că: « Din probele documentate procurate de către guvernul regesc este evident că şcolile aşa numite centrale din Brăşov au primit pe ascuns subvenţiunî anuale de la guvernele românest.. Ordinul urmează făcînd declaraţiuni încă şi mai grave. In luna lui Octombrie, 1834, Dimitrie Sturdza, actualul ministruprezident şi ministru al afacerilor externe al Romîniei, a ţinut un discurs la Orfeu, în care cu date a arătat că ce şi cite sume se trimit din partea guvernului conservator de atunci şi prin a cui Intermediare. Şi apoi: „In urma acestora, guvernul regesc s’a nizuit a se informa despre starea reală a lucrurilor şi pe baza acelor date s’a convins că ajutorul dat de guvernul român a devenit secret. „Din cauza aceasta s’a văzut necesitat a interveni la guvernul regesc român pe cale diplomatică, in chestia subvenţiei şi acesta a dat in chestia subvenţiunei o notă afirmativa cu indicarea sântei!“ Vorbe multe nu mai încap. Ministrul maghiar declară trei lucruri cari au pus capăt vieţei politice a d-lui Sturdza: 1-o. D. Sturdza, prin destăinuirile făcute la 1894, pe Andera în opoziţiune, a deşteptat guvernul unguresc şi -a înştiinţat că şcolile române din Ungaria primesc ajutoare băneşti în secret de la guvernele din Romînia; 20. D. Dimitrie Sturdza a comunicat guvernului maghiar prin intermediul căror persoane se dedeau aceste ajutoare bănești. do. D. Dimitrie Sturdza a comunicat oecial pe cale diplo Jaures Şeful partidului socialist francez, podoaba recunoscută a parlamentului francez, a căzut la actualele alegeri în faţa sforţărilor unite ale reacţiunei. Socialiştii din Paris, pun candidatura lui Jaures in circumscripţia a 5-a electorală din Paris, in semn de protest. SATIEA POLITICA Partidul trădătorilor Actualmente avem la cîrmă un partid al trădătorilor. Acest partid, compus exclusiv din trădători de diferite categorii, are următoarea organizaţie : Dimitrie Sturdza, trădătorul neamului românesc, preşedinte. Ionel Brătianu, trădător al angajamentului luat către o femeie, vice-președinte. Coco-Demetrescu, trădător al grupărei aurelianiste, casier. (Bine are să’î meargă Casei!) G. Mîrzescu, trădător al grupărei aurelianiste, casier (0 să împartă deficiturile cu Coco). B. Missir, trădător al grupare! aurelianiste, membru. A. Vizanti, trădător al grupărei aurelianiste, id. Nicu Constantinescu-Buzăui, trădător al grupărei aurelianiste, id. Tache Giani, trădător al grupărei aurelianiste, id. Vintilă Rosetti, trădător al memoriei celebrului săft fundator, id. Arghir, trădător al grupărei fleviste, id. Etc., etc., etc. Onoare lui Randy Vax. Ce face tribunul ? Acum două ani, d. Sturdza, împins de rege, comisese o flagrantă ilegalitate, caterisind pe fostul mitropolit Ghenadie, personagu de altmintrele puţin recomandabil. Pentru acest fapt, d. Fleva a făcut revoluţie în Capitală şi a reuşit să răstoarne pe d-nul Sturdza şi să se revizuiască procesul fostului mitropolit Azi, d. Sturdza comite ceva nemai auzit, ceva colosal şi dureros pentru ţară, comite vînzarea patriei, denunţarea cea mai Războiul spano-american Localitatea ocupată actualmente de amiralul Dewey și pe care escadra americană a putut-o ocupa după o bombardare considerabilă. odioasă a ajutoarelor materiale pe care le trimitea statul român şcoalelor şi bisericilor din Transilvania. Ţara, dureros impresionată, pălmuită de această nouă umilire, ţara geme sub lovitura ce i se dă. Afacerea fostului mitropolit, pe lângă noua infamie, este floare la urechie; ea este de natură să ridice întregul^ popor românesc în potriva nenorocitului care s’a scoborât atât de jos. D. Sturdza trădează şi d. Fleva tace. E, ni se pare, timpul ca lumea să fie convocată la Dacia, ca ţara întreagă să fie cutreerată şi d. Sturdza pus la stâlpul infamiei. Cu toate acestea, din partea drapeliştilor şi fleviştilor nu vedem de cât o umbră ■de campanie. Atâta ştim că s’a discutat două săptămâni şi rezultatul a fost că cestiunea a fost luată nu de dizidenţa liberală, ci de d. Tache Ionescu, iar Drapelul, moderat şi cu moral cum este, s’a mulţumit ca in această cestiunesă scrie pe pagină intâ la un articol de zece rânduri. Desigur că opoziţiunea liberală are un motiv de tăcere şi că acest motiv este de domeniul politicianizmului. Totuşi, fie ne permis să declarăm că opiniunea publică nu pricepe politica prea subţire şi că ea se întreabă de ce d. Fleva, care a frământat ţara cu afacerea unui popă imoral şi pungaş, azî nu ridică poporul inpotriva trădătorului neamului românesc, fie el regele, fie el ignobilul prim-ministru al acestui regei De ce ? Sfinx. CULISELE POLITICE Campania contra trădătorului Dezbaterile în chestia trădărei comisă de Dim. A. Sturdza nu s’au terminat. Ele se vor relua azi în Senat de către d. Panu. In Senat, Sturdza spionul va fi silit să răspundă categoric, căci i se va dovedi falsitatea actelor invocate pentru a se apără la Cameră. Execuţia va fi permanentă cît timp spionul unguresc va îndrăzni să mai stea pe banca ministerială. Destăinuirile făcute de d. Tache Ionescu au revoltat pe toată lumea şi nu e om independent care să nu recunoască, că e un pericol pentru interesele superioare ale romînismuluî şederea lui Sturdza la putere. Şarlatanul politic Dar nu e zi în care acest şarlatan politic să nu fie demascat. Erl, la Cameră, la executat, in chestia legei C. F. P., în aşa chip d. Porumbari, in ci bietul Sturdza, turbat şi neştiind ce să facă, a isbucnit in lacrime şi a strigat: — Bu mă duc de la putere, pentru că am majoritate ! Atit i-a mai rămas lui Sturdza, sprijinul unor majorităţi compuse din inconştienţi şi interesaţi. Vinouţii şi nenorociţii! Acte nou! Execuţia va fi şi mai teribilă peste cîteva zile. B. Tache Ionescu va produce încă un act, cu care va dovedi că Sturdza a minţit cînd a spus că n’a dat nici un act, nici o chitanţă duşmanilor neamului nostru. Procesul acesta nu se poate sfirşi cu una cu două, căci este o datorie pentru aceia cari au acuzat pe Sturdza de trădare şi deci au convingerea că acel nenorocit a trădat, să nu înceteze lupta un singur moment, să nu primească cu nici un preţ ca acest om să mai rămîie la putere. Tergiversări Ştim că opoziţia de toate nuanţele a tergiversat in această afacere şi că unii se impingeau pe alţii să ridice chestia, dorind fiecare să se fe rească de a se pune rău cu guvernele austro-ungare. Acum insă, că acuzaţia s’a produs, acum că chestia a fost desvăluită înaintea parlamentului, a tolera pe Sturdza mai departe are să se facă complici cu el. Aceasta este părerea celor mai mulţi dintre opozanţi şi in momentele actuale se discută dacă nu e bine că membrii tuturor grupărilor opoziţioniste să-şi dea mâna şi să înceapă împreună şi o agitaţie extraparlamentară. A se vedea in corpul ziarului senzaționala telegramă a corespondentului nostru Spitz asupra răscoalei din Milan, care a fost cu mult mai serioasă, decât ne-a comunicat telegraful oficial. pentru ca să se satisfacă trebuinţa de carne. Un număr de întemniţaţi a fost pus în libertate, cu condiţiunea ca să se înroleze imediat în corpul format pentru luptele guerilla. După o telegramă a ziarului Sun, venită din Washington, guvernul american ar fi dat ordin ca 16.000 soldaţi din trupele regulate să plece imediat din Key-West la Cuba şi să stabilească acolo un lagăr întărit. Cinci-zeci de mii de voluntari vor urma cît mai curînd. Strass. Spaima guvernului Guvernul este înspăimîntat. Miniştrii sunt disperaţi de execuţiile pa cari se văd nevoiţi să le îndure în parlament de la membrii opoziţiei, şi descurajaţi de îndoiala care a cuprins pe cei mai mulţi membrii ai majorităţei. Guvernul nu mai e apărat de nimeni şi zilele acestea, la toate acuzaţiile ce i s’au adus, miniştrii au fost lăsaţi să se apere singuri. De aceea, cei mai mulţi miniştri sunt de părere ca azi să se închidă Camerele. D. Sturdza se teme însă să facă aceasta, deoarece a convenit deja cu regele să prelungească Corpurile Legiuitoare până la 12 Mai şi cum sînt deja şi proiecte de legimours de votare, ar da o dovadă de slăbiciune şi ar sili astfel pe rege să-i retragă protecţia sa. Pină ieri seară, nu se decisese nimic definitiv şi o descurajare complectă stăpînea pe miniştri. Rep. Războiul In Cuba —Amănunte sosite prin poştă— După o telegramă sosită din Londra la Berlin, insurgenţii vor trebui să ducă singuri războiul în Cuba, pînă după vremea ploilor. Cei cinci mii de soldaţi americani cari vor fi deocamdată debarcaţi, vor supraveghea numai un punct de sprijin. Generalul insurgenţilor Gomez speră că cu am ele ce i s’au promis va concentra forţe suficiente cu cari să poată înainta spre Havana. Din Washington se anunţă însă tocmai contrarul, şi anume, că succesul de la Manilla a hotărît pe Americani să înceapă campania cu cea mai mare energie în toate posesiunile spaniole din apele americane. Zece mii de soldaţi regulaţi ar pleca neîntîrziat în Cuba şi în curînd vor urma alte trupe, cari vor începe marşul spre Havana. De asemenea se trimit mari transporturi de trupe în Filipine.* Corespondentul din Londra al ziarului „Berliner Tageblat" anunţă din sorginte excelentă că comitetul revoluţionar cuban din capitala Angliei, dispune de un capital de nouă zeci de milioane lei, dar că pînă acum a beneficiat numai de uzufructul acestor bani. Milionarii din City (cartierul financiar din Londra) au adunat prin contribuţiuni suma aceasta mare, în speranţa că în schimb viitoarea Republică Cubană le va face oare şî cari concesiuni. Acelaş corespondent anunţă că pe insulele Canare Spaniolii grăbesc lucrările de fortificaţii. Autorităţile militare ar fi ocupînd casele supușilor englezi, fără ca să le dea vre-o despăgubire. Din Havana se flepesează la Londra, că acolo se taie cai și catîrî în mare număr. litiţă şi Sparaosc. Un cetăţean.—Vezi, dreptate e aceasta? Dreyfus n’a trădat, se zice, şi totuşi a ajuns în Insula Dracului; iar Sturdza vinde o ţară întreagă şi tot în fruntea bucatelor rămîne... Al doilea cetăţean.—Ce să faci, dacă Vodă vrea aşa... Primul cetăţean.—Ce bine i-ar sta în locul lui Dreyfus !... Al doilea cetățean.—Dar vezi, noi nu avem insula Dracului.... Primul cetățean.— Să’l trimitem atunci în Insula Şerpilor.... să ’i mănînce viperele. Al doilea cetățean. — Nu ai făcut nimic. Primul cetățean.—De ce? Al doilea cetățean.—Pentru că șearpe pe şearpe nu se mănîncă. Şi apoi Mitiţă e aşa de veninos, că e în stare să otrăvească şi pe bietele reptile. Primul cetăţean.—Vezi, aici ai cam nimerit-o. Dar eu unul dau cu gîndul, că chiar aşa să fie, tot ar fi un bine, ar face insula locuibilă... Odată şerpii stîrpiţi, îl luăm şi pe Mitiţă şi -1 trimitem în altă parte, să stîrpească holera, febra tifoidă.... lepra. Al doilea cetăţean.—Şi pe urmă ?... Primul cetăţeanu.—II trimitem şi în Insula Dracului. Eu! — Ce bine ar fi, deocamdată, să trimitem numai la dracul! Scaraoschi !—Protestez din toate puterile Iadului. Mitiță e în stare să încurce și treburile infernului !... Fonograf. CARNETUL MEU Saloanele obligă! De multe ori s’au întrebat şi s’au înciudat «ţivilii»: de ce galonul şi pintenul repoartă succese mai multe şi mai sigure in saloane şi buduoare? Psichologiî au explicat întru câtva aceste succese prin anatomia mai corectă şi mai virilă a militarilor. Un amic al meu, care se ocupa de predilecţie cu «Psichologia de clasă», imi manifestase intr’o zi intenţia să scrie o operă in care să probeze că acest succes al militarilor pe lângă sexul frumos se datoreşte in bună parte efectului culorilor de la uniforme şi are mare analogie cu succesul ce obţine, de pildă, culoarea roşie, fluturată înaintea taurilor sau a curcanilor. Această teorie nu era tocmai măgulitoare pentru sexul frumos şi mărturisesc că n’aşi avea curajul s’o dezvolt. Mie, succesul galoanelor in saloane şi buduoare mi se pare mai mult efectul tradiţiilor galante şi cavalereşti despre cei cu «spada la coapsă». Spada, ca şi nobleţă,obligă! In acest sens e o interesantă observaţie de făcut asupra modului cum se poartă descendenţii de azi ai cavalerizmului «cu spada la coapsă». In saloane şi buduoare sunt afectaţiunea celei mai enervante galanterii. Nimeni nu valsează, nimeni nu flirtează şi nu curtează ca omul cu galoane. Ei bine, imediat ce a părăsit salonul sau buducarul —a ameţit încă de vârtejul unui vals sau odoarea violentă a apoponaxului sorbit pe epiderma fină a unei nobile matrone— imediat cavalerul cu strălucitoare galoane strămută fălcile unei sărmane ordonanţe, numără măselele celui d’intîi soldat, inşiră «cruci şi dumnezeii întregului regiment ce comandă. Ori, cu ocazia procesului ce se judecă înaintea Consiliului de rǎzboiu, calităţile aceste ale cavalerilor cu spada la coapsă au indignat o întreagă lume, ce e drept: «ţivilă»/ Din : «mă, tu, mă-ta, tat’tu» nu-i mai scoteau pe martorii ţivili chiar, necum pe cei militari, domnii judecători cu galoane! Vai, d-nii mei, galoanele obligă la politeţă — dacă nu faţă de «inferiorii soldaţi», cel puţin faţă de atât de inferiorii civili! E. D. F. Lupta de la Manilla Amănunte exacte asupra bătăliei.—Intrarea Americanilor in golf.—Spaniolii nepregătiţi.— Eroizmul Spaniolilor.— Descrierea luptei. Corespondentul din Hong-Kong al ziarului «Frankfurter Zeitung» depeşează cu data de 25 Aprilie: «Vaporul «Mac Culloch» al comandantului escadrei americane de la Manilla a sosit aci şi a adus următoarele amănunte despre lupta ce s-a dat la 19 Aprilie. Americanii au atacat în dimineaţa zilei de Duminecă întăriturile de pe insula Corregidor, de la intrarea golfului Manilla. Spaniolii au fost surprinşi şi tunurile lor de pe insula Corregidor au fost reduse la tăcere după ce Americanii trăseseră trei focuri de tun. In schimb, o luptă violentă a avut loc lingă Cavitta. Spaniolii au manifestat mult curaj şi vitejie, dar tunurile lor erau prea vechi, şi afară de aceasta trăgeau în mod sălbatic şi neeficace. Flota spaniolă a fost scufundată şi e de fapt distrusă. Sute de spanioli au fost omorit şi multe sute au fost răniţi. Pierderile de partea Americanilor *sînt aproape nule. Flota lor rămîne completamente capabilă de orice acţiune. Lupta s’a sfirşit la amiază. Duminecă, forturile spaniole au tras din cînd în cînd cite un foc. După ce au trimis o telegramă la Madrid, Spaniolii au tăiat cablul. Manilla e fără de ajutor, dar Americanii n’au cerut încă predarea oraşului, deoarece aşteaptă instrucţiuni din Washington. Manilla n’a suferit nici o pagubă, e înconjurată însă de insurgenţi. Americanii sunt gata să proteguiască interesele europene». * Acelaşi corespondent trimete ziarului «Frankfurter Zeitung» şi o a doua depeşă, al căreia conţinut îi traducem în cele următoare : «Flota americană a sosit în faţa golfului Manilla în seara zilei de 18 Aprilie. Gind s’a luminat de ziuă, vapoarele americane au fost văzute de bateriile de pe insula Corregidor. Bateriile au tras mai multe focuri, au fost reduse insă repede la tăcere. Flota americană a înaintat apoi încet în golf și a găsit flota spaniolă ancorată in ţaţa Cavitte. Flota spaniolă a fost surprinsă și nu era pregătită de un atac. Focul a început imediat și o canonadă violentă s’a produs. Bateriile din Cavitta cari începuseră focul, au fost reduse la tăcere. Două torpiloare spaniole ce se apropiaseră de flota americană, au fost imediat distruse. Amiralul spaniol ’şi-a îndreptat vaporul său «Reina Christina» contra Americanilor, dar focul violent al acestora îl sili sa se retragă. «După citeva ore, steagul alb a fost ridicat de Spanioli. Trei incrucişătoare spaniole, opt canoniere şi două s torpiloare au fost scufundate. Două sute de spanioli au căzut morţi şi şease sute răniţi. Americanii n’au pierdut nici un singur om. Ei au ocupat arsenalul din Cavitta, n’au început însă operaţiunile contra Manillei. După ce bateriile din Manilla au tras foc asupra flotei americane, amiralul Dewey a trimis autorităţilor spaniole un ultimatum, prin care le anunţă că dacă forturile nu vor înceta focul, el va bombarda fără întîrziere oraşul. Se confirmă că Manilla e înconjurată de insurgenţi. «După ce încetase focul mai tuturor vapoarelor spaniole, numai încrucişătorul Don Antonio de Ulpa mai continua lupta. Echipagiul acestuia, era hotărât să moară luptând. Ghiu- relele americane nimiciseră orice fiinţă pe bord, dar personalul cărei servia tunurile de sub bord conţi,nua să tragă. Vaporul a fost găurit ca o strecurătoare, şi s’a scufundat cu tot echipagiul. Pe vaporul-amiral Reina Christina, au fost răniţi cu comodorul şi 60 soldaţi, iar căpitanul, un locotenent, un preot şi 81 oameni au căzut morţi. ■ * Din New-York se anunţă, cu data de 25 Aprilie, 6 ore seara: «Rapoarte amănunţite dovedesc căii. Americanii au trecut într’o noapte lu-* minată de lună prin intrarea în porţi lingă insula Corregidor, fără ca să fie observaţi şi că au început lupta la ora 1, 7 dimineaţa, după ce la o mare depăr- tare de dînşiî făcuseră explozie două mine submarine. Spaniolii, după cît sepărea, erau foarte zăpăciți, căci exerci-3 tau tot felul de manevre cu desăvîrșire si inutile. Cavitta a fost redusă cu ceaah mai mare repeziciune; bateriile de coaste erau servite de un personal_ ne-*;' exercitat, ceea ce se putea vedea și din