Adevěrul, iunie 1898 (Anul 11, nr. 3188-3215)
1898-06-01 / nr. 3188
- LimS 1 Imité 1898 CHESTIA ZILEI Silozul liberal Sfinxul-liberal Eug. Stătescu, ca un senx modern ce este, a ridicat un beget, lucru care face pe colectivişti să creadă că-i cu ei, pe aurelianiştî •fă-î de partea lor. Singurul care rîde e regele. Ştie că arbitrul situaţiunei rămâne tot el.. iSummm——■ mm m iii i ———— Revista publicaţiunilor Convorbirile literare, pe luna Maia, au următorul sumar : C. Cornescu, Primul meu cîîne de vinătoare; I. S. Floru, Statistica romina de Robin şi Chr. Staicov cî; Al. Volenti, Iar plîngi ?... (poesie); Mihai Teliman, Moartea lui Dule; loan Maiorescu, Scrisori din anii 1848—58 ; Nicolae Basilescu, Problemele psichologiei, de C. R. Motru; Tutopeanu, De-a pururî să te caut.—Viaţă (poesiî) ; Teohari Antonescu, Epopea lui Isdubar ; Mihail Dragomirescu, Replice la D-lui N. Chendi , asupra valorii literaţilor noştri actuali ; St. Ţuţescu, Şearpele (baladă populară); Miron, Strigături de dragoste (populare); Revista publicațiunilor; Poşta redacţiei. IMPRESIUNI şi PALAVRE ( Din coresp. lui Chiţibuş cu cetitoarele sale) De ce n’am venit Nu zău, ciudate mai sînt unele femei! Una a găsit de cuviinţă să ’mi dea întîlnire, la orele 5 dimineaţa, pe treptele bisericeî Schitul Măgureanu. Alta mă pofteşte la grădina democratică a lui Mitică Sterescu şi îmi indică chipul de a o recunoaşte : va purta în piept două roze, una albă şi alta roză, pe care voieşte să mi le ofere, făcîndu-se că le uită pe masă, la plecare... De sigur că necunoscuta mea poftitoare, ori nu s-a gîndit la imposibilitatea acestei In ti lutri, ori a voit să mă trimeată la icre verzi, ori în sfirşit o fi pus vre-o prinsoare cu cineva şi a voit să vadă rezultatul. Dacă s'o fi prins că o să vin, a pierdut desişi îmi pare bine, deoarece, Chiţibuş, ori cît de curios ar fi să-şi cunoască drafte lui corespondente, totuşi, nici prea vipil nu este, nici prea bătrîn ca să nu-și dea seamă că s’ar putea face de rîs. Sintem în zi de sărbătoare. Pe scenă Ionescu işi zice cupletele, un italian zbiară o arie italienească, un clovn muzical ne asurzeşte cu zurgălăi, grădina este plină, toate mahalalele s’au desfundat ca să vină la grădină să asculte pe Musiu Ionescu, mesele sînt ocupat şi în acest local tixit de lume, uitate lu Chiţibuş căutînd pe „dama cu două roze.“ Ai făcut inspecţia veselor şi ai găsit că cel puţin două zeci de femei purtau două roze diferite, mai multe ţî-au făcut ochi dulci, unele chiar în surîs şi parcă la vreo două mese, ai auzit şoptindu se : uite Chiţibuş! Acum, nuca eşti năzdrăvan, amice, află care din toate este dama cu pricina? Să presupun că i-am dat de urmă. Dar mesele vecine sunt ocupate, de-abia ia fund chelnerul îţi arată, la o masă asediată de o întreagă familie, un biet scaun stingher. Cum o să capăt eu cele două roze uitate, cînd nu pot sta alăturea de „damă" şi cum le-aşî putea lua, la plecarea ei, cînd desigur alţii de-abîa aşteaptă să ocupe masa? Unde pui că poate aşi intra în conflict cu chelnerii. De ce aşi lua eft rozele uitate şi de ce nu le-ar lua chelnerul care a servit? Mai chibzuiese la urma urmelor, că poate să fie şi o neînţelegere. Pot să mă aleg cu un scandal, cu un mitocan care mă întreabă de ce fac ochi dulci dumnealor şi mai dau cu gîndul că ce mă fac cînd dama cu două roze ar fi urîtă, bătrînă ? Nu, nu ! Propunerea este iarăşi prea romanţioasă şi o refuz. Eu sînt un bărbat practic şi cînd e vorba de aventuri prea poietice şi prăpăstioase, mai bine mă lipsesc ... Eşti femeie, draga mea cu două roze, eşti prin urmare născocitoare de toate şireteniile. De ce nu ai găsit un alt chip să-mi dai rozele ? Uite, de pildă, instituţia comisionarilor de stradă, între alte multe însuşiri, are şi pe aceasta: de-a duce scrisori de dragoste şi flori la nevoie. N’ar fi fost mai comod şi mai modern, mai fin de sieole, să fi uzat de acest mijloc, prozaic, fireşte, dar mult mai sigur ? Chiţibuş. Poşta lui Chiţibuş. — Lakme. Loco. Cum ţi-ai putut, închipui una ca aceasta Ch. VARETAŢI Soldatul american.—Armata regulată a Statelor Unite nu conţine mai mult de 30.000 de oameni, dintre cari 50 la sută sunt străini; mai mult Italieni, Germani şi Irlandezi. Se vede îndată ce amalgam curios constituie inima armatei americane. Disciplina e foarte severă. Cea mai mică greşeală se pedepseşte cu închisoare. In acest caz, soldatului nu i se dă să mănince de cu piine şi apă şi i se leagă de picoare o ghiulea grea de 32 livre. Ofiţerii, individual, nu au voie să pedepsească soldaţii. Aceştia sunt totdeauna judecaţi, de cite un consilii de razboiu , fiecare regiment işi are consiliul sau. Din contră, soldaţii de ocazie, sunt bine hrăniţi şi mai ales bine plătiţi. Angajamentele se fac pe cinci ani. In primii două ani, ei primesc 13 dolari pe lună, adică 65 franci; al treilea an, 14 dolari, adică 70 fr.; al patrulea, 75 fr. şi al cincilea, 80 fr. Afară de aceasta, mai primesc 1000 de franci pentru îmbrăcăminte, in momentul cînd se încriu, 100 de franci cheltuelî de călătorie şi 60 de franci de buzunar. Caporalii şi sergenţii primesc pînă la 200 de fr. pe lună, afară de diferite indemnizări. * Insula nouă.O insulă nouă a apărut la N. E. de Borneo, în faţa oraşului Labuan. Apariţia ei pare datorită cutremurului din Septembrie 1897, ce a avut loc lingă Kudat, in Borneo britanic. Insula e foarte stincoasă ; ea măsoară o lungime de 200 metri şi o lăţime de 150. Suprafaţa ei creşte in fiecare an. I Hotelul d-nei Janzé. — Vicontesa de Janzé din Paris, care profesează Spaniei cea mai mare simpatie, a avut o idee ingenioasă. Ea a deschis porțile castelului său tuturor curioșilor ce ar dori să-l viziteze, pentru suma de două lei. Astfel a strîns peste 300.000 de franci, bani ce și-a trimes societățea pentru ajutorul răniților din Spania. Im drumu’ Tu stai pe-un vîrf de munte Eu — într’un fund de-abis. Şi eu m’avînt spre tine Ca gîndul după vis. Simţirea toată pus-am Şi dorul tot mî-am pus S’ajung pînă la tine, Ori cat ai & de sus. M’am prins pe-aripi de vultur, M’am agăţat de stânci, Mi-am sângerat tot trupul Târându-mă in brânci. «Mai sus! mai sus!... Să-mi piară Vederea alor mei...» Tu încă ’mi eşti departe, Eu sânt străin de el. Şi-atârn pe povârnişuri — Un vis trăsnit de-un gind. Că poate stai in culme Şi mă priveşti rîzind. A. Steuerman. CRONICA Semn bun Odată cu venirea primăverei, pe ogorul literaturei noastre răsăreau operele ca ciupercile... Fie cine se credea îndreptăţit să îmbogăţească literatura romînească, măcar cu un volum de o sută de pagini.... Şi bibliotecile ziarelor, şi mai ales rubrica in care se anunţă cărţile, sufereau de o supra-abondentă de materie.... Supra-producţiunea aceasta literară, care nu excela de loc prin calitate, care nu ’şi găsea însă pereche in Europa, dovedea mai mult lipsa de simţ critic la autorii noştri, decit o abondenţă prea mare de talent. In anul acesta insă, sîntem fericiţi că putem constata o schimbare in bine. Producfiunea literară a devenit normală, şi dacă ici-colo ni se mai prezintă o colecţiune de spanac, ea este atît de izolată, încît nu mai poate cauza nici o stricăciune. Faptul este cu atît mai îmbucurător, cu cit dovedeşte că oamenii au început să-şi caute de meseriile lor, şi deci că autocritica — dacă pot să mă exprim astfel — a realizat progrese remarcabile. Inter. A apărut: Moda Ilustrată, Mo. SI, conținînd drept supliment gratuit un tipar croit de un Corsagiu-bluxă, 20 bani exemplarul. Condeia electric. —Electricianii inventează pe capete : iată unul care a făcut un toc prevăzut cu o lampă electrică, menită să lumineze hirtia pe care scrim. Fireşte, lampa e incandescentă şi e alimentată de o pilă mică, aşezată în toc. Lampa propriu zisă e de mărimea unei perle şi poartă un reflector care împiedică şi orbească pe scriitor şi proiectează toată lumina pe hirtie. Este un element serios de progres pentru diferite arte şi meserii. * Mortalitatea morarilor. — Morarii mor şi ei ca toţi oamenii. Dar mor el 1) Din volumul „Lirice“, care va apare în curînd. S Un bucureştean pe zi Gh. Chiru Director general al poştelor şi telegra *felor de arhitect şi mai ales inginer de profesiune, şi în această privinţă are mai multe lucrări, mai ales asupra navigabilităţeî rîurilor. Muncitor şi stăruitor, a avut şansă ca certurile din partidul liberal sa nu-î zdruncine poziţiunea... Răfi-voitori, îi zic Americanul, pentru că a luat parte la congresul internaţional al poştelor şi telegrafelor de la Washington, ni se pare. Foarte amabil şi bine-voitor cu presa, avem să-i mulţumim că a scăzut portul ziarelor la un ban şi o să ne plîngem de d-sa cînd ne oprește telegramele, sub falaciosul motiv al articolului 7. Per mai tineri de cit cei-l’alţi profesionali ? S’a pretins, că praful făinei, plin de microbi, ii îmbolnăveşte. Ziarul morarilor se ridică contra acestei afirmaţiuni, invocînd statisticele. Dînsul mai spune că morarii mor mai des de influenţă şi de diabet. * Comerţul bicicletelor In Germania. Anul trecut, s’a importat in Germania 29.679 biciclete şi 3.911 duzini de aparate pentru ciclişti. Exportul bicicletelor germane a fost de 27.201 maşini. Cele mai multe importuri s’au făcut din Statele Unite şi Anglia. Germania a exportat mai ales in Elveţia, Austria şi Australia.* Asigurare contra gemenilor. — E băiat ?» —«Nu.» — «Atunci, fată ?» — Salomx din Paris Galeria de sculpturi «Nici fată.» —• Atunci ?» •— «Două fete“. Și tatăl e disperat... Ca să se consoleze asemenea neplăceri, la New-York s’a creiat o societate de asigurare... contra gemenilor. Sfchoking! Ştiri teatrale Marţi, 9 Iunie, se va juca la Raşca: Ucigaşul lui Theodor, comedie in 3 acte.* Duminecă, 21 Iunie, se va da în grădina Raşca o mare reprezintăţie in beneficiul d-lor G. Moceanu,G. Lăzărescu şi al elevilor gimnastici cu concursul d-lor N. Ilagiescu, Bosianu, etc. Programul este foarte variat. * Joi, II Iunie, se va juca la Dacia drama Horia, Cloșca și Crișan in beneficiul d-lui V. Cernat. * Etsugua a fost angajat la Grădina Sinaia, unde va incepe să joace Joi. In curînd la grădina Sinaia Tarantela. Adevărul CARNETUL JUDICIAR Naşa sa vie Cirstea e un balaoacheş de ţigan din Fundenî. Cirstea, om cu stare, a găsit cu cale să se insoare şi încă cu o fată de romin, tinără şi frumoasă. Fata, săracă dar şireată, n’a zis nu, nici la popă nici la primărie ; şi aşa cu voia ei a ajuns să fie jupîneasa lui Cirstea, sau, cum se zice pe la procopsifii din oraş, madam Cirstea. Jupîneasa Uţa, aşa o cheamă pe ea, nu prea îşi vedea de gospodărie; dar ţiganul, de bucurie că are nevasta o romnncă şi fiindcă avea cu ce poftii altora să facă treabă, nu prea făcea caz pentru asta. Şi aşa trăia omul mulţumit şi fericit. Dar n’a împlinit anei de la însurătoare şi Uţa î-a turnat un pui de ţigan, după spusa ei, de român, după spusa lui. Din pricina puiului, a început trăia rău iu casa. — Dacă e feciorii meii, dă ce nu‘mi seamănă, dă ce nu’i negru ca mue şi ’î bălan ca naşii l.Georghe? întreabă ţiganul belind ochii la nevastă. — Fiid-că ești un prost, ii răspunde ea. Copilu d’intiî nu seamănă cu tat’su, dar cu mă-sa. Eu nu-s bălană? Cum vrei să fie copilu, dacă nu bălan, ci mine ? De odată Cirstea s'a făcut că crede. Dar cum bănuiala i’a înfipt un dinte in inimă, s’a pus omul pe pindâ. N’a trecut mult şi şi-a prins nevasta cu naşul. — Am prins-o căţeaua, se’inge el înaintea tribunalului unde a m’a uitat acţiune de divorţ; am prins-o spurcata şi incă cu naşu care ne-a cununat. C’ d I-am văzut, mi-a venit să pui mina pă par şi să’i ucid p’amindoî ca pă porci. Da’ m’am stăpinit, că ori şi cum, naşu-i tot naş, şi’i păcat mare să te-atingi dă el. A avut parte c’a fost cu naşu, că n’a fost cu altu ! — Minte ca un ţigan, minte ca un zlătar! răspunde Uţa roşie de ciudă. — Mint eu ? Aşa ? Spune, să fi plesnească ochii, să-ţi crape burta, dă nu te-am prins? se grăţoieşte Cirstea către soţie. Dar preşedintele nu’l lasă să continue şi il întreabă cu ce dovedeşte cele ce spune pe socoteala nevestei. El răspunde cerind să vie naşu, să spuie de nu-î adevărat. Tribunalul insă găseşte că cererea nu’i admisibilă şi, in lipsă Sfirşitul bombardamentului Obuzurile au distrus şanţurile, casematele şi bateriile. Numai cupolele au rezistat, şi ori de cite ori inimicul se apropie, marile lor tunuri lansează proiectile cu mitralii impiedicindu-i drumul. (Vezi articolul : Viitorul războiu). FOITA ZIARULUI „ ADEVERUL“ 120 VADUVIOARA Johan de Henri De messe PARTEA A DOUA Claude Renard, zis „Bibbi“ XXII Deniza la vilă — întrebarea ce d-ta îm pusesi pe negîndite, are în ochii mei o importanță cu atît mai mare, cu cit, după cum ai declarat, eşti dispus a urma sfatul ce-ţi voi da, oricare ar fi el. — Mă angajez, zise Felicien. Abatele urmă: — Mal mult —și aceasta pentru motivele ce ai expus adineauri într’un chip atît de judicios, — convin că e indispensabil să răspund imediat la întrebarea d-tale. — Intr’adevăr, așa e. — Or, asta complică mal mult situația. — Dar.... — In orîce caz însă, eu îţi voiu răspunde după inima şi conştinţa mea. — Te-ascult. — In urma conversaţiunei ce am avut în noaptea din urmă şi în cursul căreia mi s’a părut că eşti sincer, în urma lămuririlor ce ai dat adineauri Denizel, eu cred că, dacă vei lucra dupe programul ce ţi-ai întocmit, vei face ca un om de onoare, vei urma cu bine opera începută de defunct în interesul fiicei sale. Intr’adevăr, chiar tu ne-ai spus-o mai adineauri, scumpă Denizo: n’ai consimţit să devii femeia lui Girard de cît constrînsă şi forţată, de tatăl tău, care ţi-a impus această legătură detestabilă. Doctorul te iubla; prin urmare, dacă ţi-a dictat voinţa sa intr’o asemenea împrejurare a făcut-o fiindcă a crezut că rezistenţa d-tale trebuia să fie zdrobită, şi aceasta fu interesul d-tale. De ce a crezut d. Hargand că această căsătorie e trebuincioasă? Pentru că, în situaţiunea în care te aflai, era indispensabilă salvarea onoarei d-tale în ochii lumeî. Or, d. Girard nu vrea să facă altceva, după cît mi se pare. Mai mult, el îşi propune să lucreze faţă de d-ta cu un devotament pe care n’aşi putea sâ’l laud în de ajuns, pentru că se angajează a-ţî respecta voinţa, a-ţi da libertatea, dacă o doreşti încă; dar numai atunci cînd poziţiunea d-tale se va găsi destul de onorabilă în ochii lumeî, atunci cînd despărţirea se va putea face fără scandal. Domnul Girard îşi va ţine făgăduinţa ? Probabil. N’am dreptul să mă îndoesc. Dar, îl vom vedea la lucru, şi, dacă îşi va călca angajamentele, toţi prietenii dumitale, Denizo, în cap cu mine, care te iubesc mult, îl vor blama, vor fi gata a-i aminti angajamentele şi, la nevoie, a-l constrînge să ’şi le ţină. Ai spus d-lui Girard că prezenţa sa te torturează. Se poate. Dar această tortură ai primit-o în mod tacit, consimţind a te lega cu dînsul. Această tortură ţi-a fost impusă, în interesul dumitale, de către doctorul Hargand, căruia te-ai supus, dînd mîna ta d-lui Girard. Cred deci că bărbatul d-tale va lucra după cum îi dictează datoria, rămânînd lingă d-ta chiar contra voinței d-tale și continuînd astfel opera începută de doctor. Felicien se ridică triumfător. Așadar, cîștigase pe deplin sprijinul preotului! — Bine! declară el. Mărturisesc că pentru un moment slăbisem; începusem să mă îndoiesc de dreptul meu şi de dreptatea cauzei mele. Am avut o clipă de descurajare. Acum însă, văd din nou limpede. întărit, graţie d-tale, domnule abate, îmi voi face datoria, cu toată împotrivirea Denizei, cu tot chinul ce resimt la ideia că va trebui să lupt, pentru binele ei, contra aceleia a cărei fericire ași voi s’o asigur pentru tot-d’a-una. Replica Denizeî nu trebuia așteptată mult. Tinara femeie era exasperată, dar înțelese că, în această împrejurare, trebuia să se arate mai calmă decît ori-cînd și să nu furnizeze noui arme în potriva sa, aceluia în care vedea un dușman pe cît de hotărît pe atît de dibaciu, un dușman care avea cel mai mare interes să profite de cele mai mici greșeli ale ei, un dușman incarnat, mai redutabil de o sută de ori de cît și-l închipuise. Se făcu că nici nu privește pe Girard și că răspunde direct preotului : — Nu mă îndoiesc cîtuşi de puţin de profunda dragoste ce ai către mine, domnule abate, zise dînsa nu fără emoţiune. Sînt foarte sigură că, dacă ai luat partea domnului în potriva mea, ai făcut-o fiindcă ai crezut că mă serveşti lucrînd după îndemnul inimei şi conştiinţei d-tale. Apoi, reluă, pe un ton deosebit, cu o ironie mai vizibilă ca nici o dată: — Desigur, domnul este un om foarte dibaciu: a dovedit aceasta încă o dată. Nu mă mir de loc deci că d-ta ai fost înşelat de meşeşugitele d-sale invenţiuni. E vădit: sprijinul d-tale îi era indispensabil, căci, văzîndu-mă, contra aşteptărilor sale, atît de energic hotărîtă să nu mă las a fi dominată de d-sa, singur n’ar fi îndrăznit să urmeze punerea în execuţiune a planului ce a combinat cu atîta meşteşugire şi curaj. De altmintrelea, eu sint foarte sigură că acest plan nu se va putea executa. Tot ceea ce a spus domnul, n’a spus — după cum îţi voi dovedi imediat — decît pentru a se retrage cu demnitate înaintea ameninţărei ce i-am adresat. Fii pe pace, domnule abate; domnul va respecta voinţa mea şi-mi va primi propunerile. Prin urmare, responsabilitatea d-tale nu va fi de loc angajată şi, pe viitor, nimeni nu-ţi va putea reproşa că azi ai dat, în mod onest, un sfat care nu va putea fi ţinut de domnul, din pricina că se teme — şi cu drept cuvînt — că prin represalii nu va putea lua de la mine ceea ce îl datorez. Ţi-am spus toate astea, scumpe domnule Berthier, pentru ca conștiinţa să nu-ţi fie turburată multă vreme și ca să nu te întrebi cuj teamă: „Oia fi lucrat eu bine ?* Apoi, redevenind gravă, Deniza, urmă: — Totodată, trebuie să-ţi daujj o informaţiune care își are impor- tanța sa, după cum voi putea ju-‘ deca. Da, tata m’a constrîns să mă cusătoresc cu domnul — și aceatia, pentru a da supunere sugestiunei un an fals punct de onoare : am dreptul să n’ mă exprim ast-fel, fără ca aceștia , vorbe să poată aduce vre-o atingere» respectului ce datorez memoriei ace-î luia care nu mai este ! Am cedat voinţei sale pentru mo-^ tive pe cari n’am nevoie să io arăt motive de pietate filială. Dar, ceea ce nu ştii e că, dupăS ceremonia nupţială, am avut cu tataft o lungă conversaţie, în cursul căreia*,, mişcat de supunerea ce am atăcat şi voinţelor sale, tata mi-a spus că am făcut rău ceea ce a făcut. (Vaiu nu).