Adevěrul, octombrie 1898 (Anul 11, nr. 3308-3338)

1898-10-01 / nr. 3308

Jout 1 Octombrie 1898 IMPRESIUNI şi PALAVRE BEomintele poeţilor Ciţi­va artişti, cîţi­va intelectuali şi sise­­lişti şi-au pus în gînd să facă o minune. Ea ridice un mic monument pe mormîntul gingaşului poet Traian Demetrescu, care zace uitat în cimitirul de la Craiova, pe cînd fetele sentimentale îi citesc încă po­eziile, iar lăutarii le cîntă acelora cari au nevoie a fi înduioşaţi. Suntem­ o ţara de burtă­ verzi şi ca atare e greu de sperat că cei trei mii de lei se vor aduna. Totuşi tinereţea face minuni şi dacă focul care a cuprins pe iniţiatori nu se va stinge în curînd, Trăinicd, poe­tul delicat şi simţitor, va avea un semn pe groapa lui asupra căreia suflă vîntul şi u­­rîtul. Şi dacă e vorba de recunoştinţa ce o purtăm poeţilor, am fi datori să ne între­băm dacă cine­va s’a mai gîndit la Emi­­nescu, de pildă, şi dacă sînt mulţi cari au vizitat la Bolintin mormîntul lui Bolinti­­neanu, lebădi, din Bolintin, cum îi zicea au­torul Grueî ? In această privinţa citim într’un ziar că nişte prieteni ai fostului ministru al lui Cuza-Voda au luat iniţiativa să repare monumentul ce-i acopere groapa şi care azi cade în ruină. Bolintinea­u e aproape singurul poet că­ruia posteritatea i-a ridicat o simplă şi umilă amintire. Cine ştie unde zace Nico­­leanu, Deparaţianu, Cesar Boliak, cine s’a simlit că poeţii Sihleanu, Păun, că pie­­t­ri ca Andriescu sunt uitaţi cu desăvîr­­şire şi nimeni nu se întreabă unde sínt mormintele lor ? Noi nu avem cultul morţilor. Nu tot aşa este în străinatate. Mi-aduc aminte cu cită evlavie nu m­’am apropiat eu la Père-La­­chaise, de pildă, de mormîntul lui Musset, peste care plînge o salcie pletoasă, gin­gaşă împlinire de voinţa a poetului care ciutase: Mes cheérs amis, quand je motorai Plantez un sattle au cimetiére. In fie­care alee, nume cunoscute, celebre, monumente cari iţi spun de atîtea glorii de tot soiul,în această necropolă a Parisului care ştie sa şi respecte şi să perpetueze numele oamenilor săi mari ! Duceţi-vă la Belli­, du-te tu om străin care cunoşti istoria ţârei şi literature! ei, şi te trei găsi aproape strain în această alee presărată cu bucăţi greoae de marmoră pe cari sint scrise nume necunoscute. Ciţi a’au­ căutat mult timp acolo mormîntul lui Eminescu, şi ca să dai de groapa uitata a lui C. A. Rosetti îţi trebuie multe cer­cetări. De alî-ininterlea, ea bine e să te uite lumea, să-ţi dea pace, să nu te mai plic­tisească admirîndu-ţi după moarte calită­ţile, cînd toată viaţa te-a umplut de no­roi. Dacă aşi fi om mare, aşi lăsa, cu lim­bă de moarte, să mă ducă departe, de­parte pe un vîrf de stîncă înalt şi neatins de picior de om. Acolo să-mi dorm som­nul de veci, să fiu în faţă cu natura gran­dioasă, muma noastră obştească, şi daca v­’o vizita cine­va, să fie vulturii cari zboară sus, sus de tot, iar cînd iarna e în toiul eî, la lună lupii să urle. Tot mal dulce îmi va părea glasul lor de cit acel al oamenilor I. celebru. Cine o să asculte a ? C­ine ştie, poate s’or găsi ^guste cari sif ... impodo­­nîntul cu bronz şi marmură, i am fâcut parte, nu dintre ar­­i dintre burtă-verzimea, greoaie şi insolentă chiar şi în somnul morţei. Ar fi suprema insultă şi—fiind­că tocmai e ast­fel—o aștept eu resemnare, de Chițibuș. —■ semă­nat de dorin araiei fă lească semn că tiștii ță FEL DE FEL Bara Ies, sad Ies.— O trupă de ţi­ani, angajaţi pentru sezonul acesta la New-York, a’ fost, in momentul debar­­arei sale acolo, întoarsă înapoi in Eu­­opa,—şi aceasta sub pretext că, dacă ie­care’ ţigan, considerat individual, iste un artist, ei, întruniţi cu toţii în irchestră, nu mai sunt de­cit nişte lu­­bratori şi deci, prin consecinţă, cad sub earea de imigraţiune. In fond însă, a­­esta este numai un pretext a­parent, imericanul avind cu totul alte motive ii din cele mai excelente ca să se de­­jaraseze de artiştii lautan. * Decadenţa rasei latine.—Sub acest titlu general, două doamne din Paris iov începe în curînd o serie de confe­­rinţe. Aceste conferinţe vor fi nişte studii asupra subiectelor următoare : gestiunea evreiască, min­tanimul, pari’io- tiznaul, internaţionalizmul, femeia, reli­gia, ştiinţa, războiul, dezarmarea, etc. Primele conferinţe vor avea loc in Oc­tombrie viitor, in localul societăţilor savante din Paris, şi vor trata despre militarizat d-na Réville şi despre ces­­tiunea evreiască d-na Renaua. Revista publicaţiunilor Mitologie clasică, de Lazăr Şimneanu, pentru uzul şcoalelor secundare, curs ce a apărut zilele acestea de sub presă la In­stitutul de editură Italian şi Ignat Zamitea, din Craiova. Pentru întîia oară apare în limba romînă un manual din mitologie, propriu pentru a fi introdus în scoale, cu alcătuirea căruia autorul a cautat să înlăture neajunsul ce se intimpina, prin aceea că d-nii profesori —spre a corespunde programei—erau ne­voiţi să recomande manuale in limbi străine, şi deci elevii să nu aibă posibilitatea de a pătrunde gingăşia şi conţinutul poetic al acestui interesant studiu. Preţul unui exemplar broşat 8 lei, legat 4 lei. Litere - Arte - Ştiinţe Societatea de agricultură şi arte din Franţa şi-a serbat zilele acestea, prin­­tr’un splendid concert, aniversarea a o sută de anî de la fundarea ei. * Paul Bosq a scris un nou roman in­titulat Desillusion şi care constă intr’o pasionantă intriga dintre un politician naiv și o aventurieră cozmopolitâ. * Aventurile d-luî Pickwick, cele­brul roman al lui Dickens, a procurat subiect lu­ J Josef Notovicî, directorul zi­arului rusesc «Novosti», pentru o co­medie. Din Craiova (Coresp. part a .Adevărului“) O escursiune a elevilor liceului «Carol I».— Diverse Joi după amiazi, 24 cor., elevii cla­selor I—IV şi două clase divizionare ale liceului «Carol I» au făcut o ex­­cursiune la Slîtnic, pentru exerciţiul jocurilor gimnastice şi muzicei. Porniţi la ora 2 şi jumătate, elevii, avind in frunte pe d. Georgescu, talen­tatul maestru de scrimă şi gimnastică, parcurg străzile Craiovei, cintind un cor cintece patriotice ca: Fiii Romî­­niei, Cornistul, Peneş Curcanul ş. a., şi ajung la Simla la orele 4. Elevii sunt aranjaţi pe secţiuni şi pe clase, avind şefi de echipă şi coman­danţi dintre elevii­ cei mai talentaţi in exerciţiul armelor. Un­g­ura voios anunţă sosirea escur­sioniştilor la Simnic. E o după-amiază frumoasă; seninul cerului lasă sa se întrevadă şirurile de palori din dreapta, numite Dealul Viilor, in fund, spre apare, se vede Dealul Jiului. Voioşi şi sprinteni, elevii încep jocul, in plina libertate. Se constituesc două partide, botezate după numele a doi elevi meşteri in ale jocului de oină. Partida «Nenovianu» —­ elev din clasa IV—este la bătaie, iar partida «Cordescu» —tot din clasa IV—stă la păscut. Profesorul, d. Georgescu, face din cînd in cînd mici observaţiuni, indrep­­tind elevii, de cite orai se abat de la regulele jocului, iar ecourile de vese­lie­ şi chiotele de apărare aia elevilor răsună prelung in pitorescul cimp al Şimniculuî. După un joc de 2 ore, elevii popo­sesc şi apoi pornesc, iarăşi veseli, îa­­tonin­d din nou cintece patriotice, in a­­ceiaşi ordine ca la plecare. In oraş, la ora 7 seara, elevii sunt primiţi cu ovaţiune şi mulţi conduc pe escursionişti, ‘întovărăşindu-se la cin­­tecele lor," pina ce ajung din nou la liceu. Diverse Duminică, 27 Septembrie, societatea «Artelor grafice» din localitate a ţinut o şedinţă, în care s’a decis definitiv că’ societatea trebuie să adere a a­­pelul societatea «Gutenberg», din Bu­cureşti, spre a forma o singură ramură. Un manifest iscălit de preşedintele societaţei «Artelor grafice», d. Johann Un bucureştean pe zi Căpitanul Slătineanu Face parte dintre ofiţerii de cavale­rie care au demisionat în 1894. De atunci s’a retras la ţară unde tşi cultivă întinsele lui proprietăţi, uitînd de timpurile cînd apar­ţinea armatei române, care a pierdut un brav şi cult dl­e er. Per. Sandtner, şi de secretarul societaţei, d. Daniel Sim­osca, a înştiinţat pe­ toţi membrii despre ora în care avea s­a se ţină şedinţa. Blinzy. upu­ri teatrale Astă-seară este repetiţie generală la Teatrul Naţional. Această repetiţie are caracterul unei reprezentaţii de gală. Toată lumea ofi­cială în alta a fost invitată, precum şi meri­torii, artiştii şi persoanele de distincţie cari sa interesează de progresul arte­lor la noi. D. I. L. Caragiale s’a întors in Bucu­reşti ca să asiste la repetiţiile pieselor d-sale: O scrisoare pierdută şi O noapte furtunoasă. Miine, Joi 1 Octombrie, se deschide ­ stagiunea Teatrului cu piesele: Copcina, Lobei, Ţăranii, Soare şi Giud­eanu.— Clntecul lui Fortunio, Visul Dochiei corpul profesoral al liceului «I. C. Bră­s -----* -* tianu» era reprezentant numai prin d-nii director N. S. Dumitrescu şi Al. Dumitrescu, profesor de greacă, şi In timpul balului. Debutează tinerele angajate d-rele Lucia Sturdza și Eugenia Giucurescu. * La 1 Octombrie începe să dea in sala Bragadiru concerte orchestra de sub conducerea d-lui O. Pursch. * Azi 30 Septembrie se va da la Dacia: Nitouche, operetă, in beneficiul d-relor E. Sterian, și E. Mihăescu, cu concur­sul d-nei Găluşcă.* Sîmbătă 3 Octombrie, la Dacia, se dă Doctorul fără voe.* La 4 Octombrie la Dacia în benefi­ciul d-lui Orologa se vor juca : Vrajă de iubire, comedie cu cintece, dansuri naţionale, Kikiriki, comedie intr’un act şi Chinezoaica şi paiaţa, comedie in­tr’un act. * La ora 12,25 marşul de plecare a fă­cut ca lumea, care petrecuse aşa de bine, să părăsească grădina, din­du’şi Intîlnire pe Duminică 27 c., in sala Ud­­lar, cînd trupa d-lui Leonescu a dat prima reprezentaţie. Reprezentaţia a avut şi ea un fru­mos succes aşa că şi de aci lumea a eşit mulţumită. De Daily. ''"FrITnTcTa Taxa pe bere Anul acesta, după cum se ştie, pro­dusul podgoriilor noastre, din cauza fi­loxerei, sunt aproape nule, aşa că vinul, singura băutură obicinuită la masă, va fi foarte rar şi scump. Deja din această cauză mai mulţi comercianţi, deşi des­tul de bine situaţi materialiceşte şi deci in stare să suporte cheltieiile de cumpărătură şi de transport pentru­ ca sa’şi aibă pivniţele prevăzute cu m­ult­­puţin vin, s’au lăsat de acest comerciu. In asemenea situaţie, naşte clar în­trebarea: cu ce se va Înlocui vinul,­ cel puţin pină cind se vor curaţi viile de filoxeră şi vom avea deci un vin mai puţin scump şi mai bun *? La a­­ceasta n’ar putea să ne răspundă de cit un singur produs: berea ! Dar şi a­­ceastă băutură, mai puţin alcoolică de cit vinul, este, din cauza taxelor prea mari ce se percep pentru ea, relativ scumpa şi prin urmare in neputinţă de a fi accesib­lă pină şi celora, din lipsa de mijloace, n­eoch­imuţi cu dinsa. j£... Girt-' datoria guvernului dar îti" efT-1 ~ zul ae­sta ? Foarte simplă: să scadă taxele li- bere! Cu chipul acesta, s’ar face şi nu bine publicului, căci i s’ar pune'la dispoziţie o băutură mai eftinâ şi mai sănâtoasa de cit vinul, şi s’ar mări şi veniturile statului, căci s’ar consuma mai mult din această băutură şi deci produsul taxelor n’ar scădea. Reducă dar guvernul taxele, şi berea, eftinindu-se, va deveni ceea­ ce aste in Germania şi aiurea: băutura esa mai cautatâ şi mai productivă. Aau billiges ş­i Cîntăreţii şi paracliserii de pe la di­ferite biserici din ţară, plîngindu-ni-se că cu lefurile de 50 si 30 lei pe cari le primesc astăzi nu mai pot duce greul familiilor lor împovărate, ne roaga sa atragem atenţia comisiunei însărci­nată cu elaborarea unui proect modifi­cator al lege­­d­erului mirean din 1893 ca să’i aiba cu aceasta ocazie şi pe ei in vedere pentru­ ca, ureindu-li-se le­furile, să li se faca reţinerile­ cuvenite, şi ast­ fel să poată avea şi dinşii o pen­sioara la vreme de bătrineţe.­—Aviz dat numitei comisiuni.* Mai mulţi locuitori din strada Poîe­­tuluî ni se plîng că curţile caselor cu numerele 20, 23, 25 şi 27 au devenit un fel de hanul Golescu din cauza murdăriilor ce nihcezesc prin ele. In aceste case locuesc peste două-zecî şi cinci chiriaşi săi­mari cari, in lipsă de canal, aruncă lăturile şi toate cele­l’alte murdarii pe stradă, ceea ce face „ca a­­erul sa se infecteze îngrozitor. Afară de ace­­sta, toate casele cu numerele mai sus pomenite sunt atit de hodoro­gite, in­cit ameninţa să se surpe peste bieţii chiriaşi.— Ar fi de dorit ca d. comisar al secţiei respective, care do­miciliază vis-a-vis, sa se intereseze de plingerea locuitorilor din acea stradă. Din Piteşti — (Coresp, particulară a .Adevărului*) — Petrecere.—Teatru De mult nu s’a mai vorbit prin «A­­devĕrul» de petrecerile noastre din Pi­teşti, oraşul blesteoaat, nu numai de artişti, dar anunţase de libete. deO­De la prima rw W-Lienat .astru. Ia 14 etre gra , după d ami­­nunari cauzate de timp, in seara de Duminică, 20 Septembrie, muzica re­gimentului 4, dirijată de d. căpitan Purs, in bubuitul celor 101 tunuri,dete semn­­ul de începere. S’a petrecut admirabil, de­și n’a fost lume tocmai multă.* In frumosul buchet de d-soare am remarcat pe d-soare­le Pascal, studentă in medicină, Ida Mariofeanu, Purs, E­­liza Dancovici, Elena Constantinescu, Gheorghiu din Calafat, etc. Priatre doamne am observat pe d-nele inginer Macel­ovite, Maria Dumitrescu, Eufrosina Micescu, Ecaterina Fotescu, judecător Theodorescu, supleant Pope­­scu, profesor Ciţescu, Purcăreanu, Ma­­rinescu şi altele, iar printre bărbaţi am remarcat pe d-nii D. M. Manolescu, prefect de Ar­geş, deputat Dimancea, Ef. Ionescu, pri­marul oraşului, inginer Macellovito, ju­decător Theodorescu, supleant Popescu, sub-inspector Crainiceanu, sivicultor Pe­­trescu, Mih­oţeanu, loan­id, etc., etc. Și, in timp ce epoletul era purtat de d-nii colonel Budişteanu, maior Berle­sen, căpitani Zamurescu și Greceanu, locotenent Barbulescu, sub-locotenenti. IBuletin atmosferic Institutul Meteorologic București, S0 Septemb., 12 ore ziua înălțimea baromet­riea la 0°.760 5 Temperatura aierului 5°2 Vîntul, foarte tare de la NE Starea cerului: acoperit Temperatura max. de ieri: 13°. Temperatura minimă de astăzi:15. Temperatura la noi a variat între 71° si .1® Timp închis şi foarte rece in toată ţara. In Moldova de sus temperatura s’a coborit sub zero grade. Ploaea de eri, care a căzut cu întrerupere in m­ulte locali­ti­ţi, s’a schimbat astazi in Moldova si la munte za­paria. Aceasta a făcut ca timpul sa fie mai friguros ca înainte. La mare timpul maî călduros, însă vîntul foa­te tare de la NE face ca marea să fie foarte rea. Barometrul a mai crescut in Mol­dova cu 6-—7 mm. in mijlociu­, iar in Muntenia cu 2-3 mm. Astăzi timpul închis, foarte rece și către amiaza a ineeput a bate un vint foarte tare de la NE. HfE^lE^iTO — Miercuri, 30 Septembrie, 1898. — —- Hotărîrea Curteî de apel în procesul dintre Andrei Topovici și primăria Capi­talei. —- începerea examenului oral al insti­tutorilor pentru dobîndirea titlului de de­finitivat. Spectacole Teatrul Hugo. — Teatru de varietăţi: Liane de Vries, Quartet vocal-instrumental, Lucie Werthe, jongleur Braka, sextet Ha­­risfion*, etc. Teatrul Dacia.—Nitouche, operetă co­­mică, în beneficiul­­ lor E. Mihăescu și E. Sterian. (ără­lina Cosm­a. — Concert de or­chestra. Sala Alcazar. — Teatru de varietăți. GÂRNEŢUL JUDICIAR I»tberare, pe garanţie peni:'­mă încă n’a tras sorţii, dar­­eu do coade mm c miimn iu preven- Ehte fieaemi de furâ-A stat omul ri­ a stat la Văcăreşti, păzit de ciînî şi de alte lighioane, hrănit şi imbracat in contul statului, dar la urmă s’a saturat de atitea bunătăţi, l'a găsit un dor nebun de hoinăreala şi a cerut sa fie liberat pe ga­ranţie. Înaintea tribunalului pledează pen­tru el nenea Iancu Barbison : — D-lor magistraţi, incepe el să pledeze, să-mi daţi voe sa spui vre-o două vorbe pentru nenorociţii ăsta. Nu pledez pentru parale, că e un pirlit, dă n’are cu ce rdaţi. Da vreau să spui şi eu vre-o două vorbe că văz că-i ne­­norocit. «Iată cum stă chestia. «A fost dat în judecată pentru nişte fleacuri. Se zice ca ar fi furat o ve­­linţă, o oală, nişte pui de găină, ia o nimica toată. Şi pentru atita lucru o­­mu sta de şapte luni in prevenţie. A făcut sumisie, şi-a ales domicilii, a de­pus două sute dă franci garanţie; ce mai vreţi '! E om însurat şi apropie­­tar, n’o sa fugă de judecată. Gînd a fi la înfăţişare, vine el, că nu-i vagabond. O cunosc, e alegator in colegiul initiu, că-i proprietar în culoarea mea. Cine ­rdevér"! gLigBggr!g nu cunoaşte pă Dima Eimlagiu, om cu acareturi, negustor cu uza, om cinstit şi cu dare da mina ? Asta e fecioru­lu, Dima, om şi el cu poziie socială. De ace­ea vă rog sa-l daţi dnumu. Dar procuror­ul intervine. — Aşa-i, inculpatul e feciorul luî Dima. Dar d-un avocat trebue sâ facă o confuzie regretabilă. Tatii inculpatului nu e Dima bia București, e un Dima potcovarul de la Ploeşti, vestit boţ de «-■»! ji pe d­’UGe poate purimina. Bătrinul Dima a stat de nemtmaiate rndurî la puşcărie; are multe curii aînnarî pe su­l­et. Tinărul Duna, inculpatul de astazi, a vrut sa întreacă pe tatai sau şi s’a pus pe furat cu foc. Aşa că in vre-o zece zile a savirşit Vre-o două­zeci de furturi. Aşa lui Ion Gheorghe i-a furat o iapă, iui Stan Papuc i-a furat o veiinţa, iui Mitin Ghizdeiu un chriin, lui Tanode Ipintei o pereche de cizme şi aşa h­uiî nepatie. Eu­ va rog să vedeţi că inculpatul merită cinstea sa fie găzduit si ospatat in socoteala statului , deci sa-i respingeţi cererea de liberare pe cauţiune. Si in ciuda lui nenea Iancu tribu­nalul respinge cererea lui Dima Tocană. Conaelă. FOI­­­SS TOAMNA — Primul frig. — A fi privit eri totul ?... Era opac, plum­buriu­, întretăiat de dungi violete, ca cear­­canele de sub orii nevomniţi ; era mah­mur, ca după culesul viitur !... M’aşteptam, din moment în nument, şi văd fulgi albi, amesteeindu-se îi vîrtejul foilor veştede, ce foşnesc aşa ligubru cind ating tro­tuarul ! Era primul frig de toamnă­—pătrunzător, sugestiv. Ciţi ooli lacomi de proletar n’au pauuus ori prin paiantaiele hainarilor şi cit de bine s’au simit cei ce au avut de pus o flauetâ, un pan­esiu.... E aşa de dulce să poţi învinge florii Vigului şi sa te poţi gîndi cu drag că şezatiarea la gura sobei va în­cepe iar, că duioissele amintiri vor reveni, că din nou o să reciteşti pagini ce-ţi vor ridica uşor piept!,—oftat de imedies după vremuri frumoase din anii tineri.... Lafl­. Din Tînmn-Severin (Coresp. particuară a «Adeverului») Taa­ru.—Dana Duminică, 20 Septembrie cor., socie­tatea de cint vocal «Frohsinn» a dat, la salonul Apollo, o reprezentare teatrală urmată de dans. S’au jucat frumoasele comedii: Verkannte Genies, Er muss taub sein și Studentenstreiche. Con­tr­a aşteptarea publicului, toate aceste trei piese au avut un succes tralucit, graţie căruia aplauzele furtunoase au mai conteneau. Iar la orele 12 primele note vibratoare ale unui vals sun­lina ne anunţară începerea dansului, care ’ ,­ele 3 din no­rote. In numeroasa azi 1 pe d-nele : E. De Bi dr. Waidmaon, scbc rendi, Rissdorfer Vet: Kürti, Botezatu, Fesz pa d-şoarele: Minn •Schönthaler, Erna Gr bauer, Feszi, etc. o ţă am remarcat : Amelie De Bie, Staler, Spiegel, A­­ini, Blosei, Schatz­­, etc., precum și D-î Bie, Jenny Jehbaum, Migen-Printre domni ai dr. Waldmann, A­­ska, preoţi catolici, betay, Wessidy, A inginer Sehor, dr. A­dorfer, Carol şi A. Bomches, V. Foes Pierre De Vos, Zu­giner, Pacurariu, etc., etc. Puncra Nu pot termina res­pond­enţă, tară a ritatea, că şi aci in marcat printre bei de conjuraţie ta ii versului», cam L f de corespondent .­supra' motivului ad­ dex, circula diferit« una, nu cea ma. n remarcat pe d-nii Kuezka şi K. Gon- Bity şi Jacques Sa­ndi, Schanthaler, florarul. Seller, Riss­­i­losel, Feszi, Carol »a, Jacques De Bie, «in, Kaplanek, in— farmacist, Zieger, la index această scurtă co­nne­nțîona particula T.­Severin s’a re­­uitorii evrei un fel â în potriva «Uni­rii cu cea semnalată d-tra botoşănean. A­­«stei puneri la in­­■ ve­siunî, intre cari , bizară, este, că FOIȚA ZIARULUI , A­DEVERUL* 232 VADUV1OARA ROȘII de Henri Demesse Partea a patra Opt-spre-zece anî în urmă din La presbiterit! — L’a! deranjat? — Da. ,Era In sala de briard. — Singur ? — Da, domnule abate, singur. La trarea mea in sală, se uita afară R­o lornietâ. — Admira peisajul ? Mi s’a părut c& privia în da­tare, la direcția pavilionului fa­iniel Frannhif­f. în Petre Lesneven păru Încurcat. Dar în sfirșit răspunse : — Nu știu. Dacă vă dau aceste amănunte, domnule abate, este pen­tru ca d-tră, care sînteţi mai pă­trunzător ca mine, să trageţi din a­­ceste fapte deducțiunile pe cari spi­ritul d-tre vi­ le va suggera... D-l de Castign­ano îşi puse lor­­nieta pe o masă şi ’mi arătă cu mina un scaun. „El mă informă, lucru ce nu’l ştiam, că d-l Lefort şi cu d-tra i-aţi scris o scrisoare pentru a mă reco­manda d-sale, lucru pentru care vă mulţumesc, scumpul meu bine­fâcâ­­tor. — D-î Lefort şi cu mine am scris, în adevăr, de comun acord, baronu­lui, pentru a'l ruga, în interesul sâu imediat, ca sâ’ţi continue încrede­rea ce ’ţi-o acordase d. de Plopoi­­nec şi pe care tu o meriţi în toate privinţele. ,Noi i-am făcut cunoscut că nu va putea să găsească pe nimeni care sâ fie mai capabil de ctt tine de a’l administra proprietățile. ,Nu te am lăudat, băiete, cu asta, ci noi am zis numai ceea ce toată lumea cugetă despre tine. — Mulțumesc, domnule abate. Dar d. de Castign­ano ’mi-a răspuns în acești termeni: »Negreşit că fac cel maî mare caz «nmandituift acestor jiomixl, şi cu dragă inimă ’I-aşi da urmare, dacă n’aşi avea deja gata pe omul care ’mî trebuie pentru a adminis­tra aceste proprietăţi cari îmi apar­ţin acum, un om de încredere, pe care’l cunosc de foarte mult timp, şi căruia Vreai să’i fiu util. »Mai tîrziu, la trebuinţă, mă voi gîndi la d-ta, domnule, fiind cu tonul fericit de a putea sâ fiu plăcut d-iul abate Berthier, şi d iul Lefort, doul oameni pentru cari am o stimă deosebită“. »După aceea, şi pentru a’mi ară­ta că spusese tot ce avea de spus, se sculă, şi ful nevoit sâ’mi iau congediu de la dînsul. „A sunat. »Unul din servitorii lui apăru. »Eu am salutat pe baron şi m’am retras, dezolat. — Dezolat! Dezolat! »Nu trebuie să se dezolez® cine­va pentru asta, băiete, zis® preo­tul. »înţeleg ce se petrece In tine : eşti mîhnit gîndindu-te că vei tre­bui, probabil, să părăseşti în curînd căsuţa ta, unde te credeai la tine acasă pentru toată viaţa... aceste pămînturi pe cari tu le ai iubit, În­grijit, îmbogăţit. , Viitorul tău, viaţa ta, fericirea ta erati aci,, este adevărat. .0 catastrofă s’a produs, fi, prin urmare, ţi se pare că toate sforţări­le pe cari ie ai încercat na’şi vor purta fructul. »Eroare, băiete ! „Pâtrunde-te bine de această idee, că ori­ce sforţare a omului­­ aduce, mai curînd sau maî tîrzifi, o recom­pensă. »Nimic nu se pierde. »Tu eşti muncitor şi inteligent, al să clădeşti aiurea, şi ceea ca ai făcut aici, îţi va servi. „Omul merge departe cu munca, ordinea şi răbdarea. »Ori­cine e muncitor, iubitor de ordine şi răbdător reuşeşte tot-d’a­­una şi învinge pe rivali­­s&î, pe ina­micii săi, neşansa, totul. »Ceea ce trebuie este ca cineva să să nu se dea nici odată ind&rtt, ci tot-d’a­una şi mereu sâ reînceapă opera din ajun, în potriva tutulor piedicilor şi in ciuda tutulor oame­nilor. »Nu e uşor tot-d’a­una; dar cînd este voinţa, rezultatul e sigur. „Nu te dezola dar pentru eşecul tău, dragul meu Petre. »Albi încredere în tine, şi mergi înainte. „D-l Lefort şi cu mine te vom ajuta, de altminteri. Ştii efi poţi compta pe noi... ,Aşa dar, hotîrirea acelui baron de Castign­ano îţi pare că trebuie sâ fie irevocabilă ? — Da. »Acest om ’mi-a spus oare ade­vărul ? »Are el In adevăr sub mînă, după cum 'mi-a declarat, pe un adminis­trator gata sâ se puie numai de cît la lucru, aci ? Tinărul adăogă îndată, dînd din cap: — Sau poate cumva are alte mo­tive pe cari eu nu le cunosc, pentru a mă depărta de aci? „Nu știu. Petre pronunțase aceste vorbe în așa chip în­cit abatele se uită la ei mirat și’l zise: — Ce motive ar putea să aibă oare pentru a te depărta de aci ? — Nu ştiu. Este o idee care ’mi-a venit. — O idee ? Ce’mi cînţi tu mie acolo ? »Haide, haide, goleşte’ţi traista, să vedem ce e într’însa. „Văz că eziţi de a te explica. »Spune’mi tot. »Haide, vorbeşte, dragul meu Petre, explică-te. »Ce este acea »idee* care ’ţi-a venit ? Petre, în adevăr, se turburase, de­odată, în mod vădit , fapt care nu scăpase privire! atentive a bătrî­nului. — Dumnezeule, domnule abate, os’aşi explica bucuros, dac’&si fi sigur... — Isprăves „Dae'aî fi e — Dac’asi Din nou tîr­pol, de ou„ se lumină, och — O sa va I pir de ce ? sigur că d-ta... ral se întrerupse, &«­u moşul lui obraz­­ săi se înteiară, spun tot, zise el. Oh! trebuie. Oare pot sâ tac, să ascund ceva înaintea d tale? — Haide, haide, la fapt. Și administrat­orul începu, ast­fel, fără alt preambul: Ştiţi câ o iubesc pe Lucica? O ştiu. Dar ce legătură?... Aşteptați. Inchipuiți-vâ, dom­nule abate,­­ în toate zilele in pă­dure... Petre continuă, după ce ezitase încă de a vorbi: — Mă ascund, într’un desiș, pen­tru ca să văz trecînd pe aceea pe care o iubesc, cînd merge să se plimbe cu mama ei. — Ah! exfriamă abatele zîmbind. Ei bine, dar..sase un păcat grozav acest lucru. — Am o aşa mare plăcere cum o văz! Pentru mine, momentul­­ care o văz e cel mai ferici din toată ziua aceea. — Da, «Da. Toţi amorezaţii sunt aşa. »Dar pe urmă, pe urmă ? — Ei bine, azi dimineaţă... (Va urma)

Next