Adevěrul, octombrie 1898 (Anul 11, nr. 3308-3338)

1898-10-27 / nr. 3334

Anul XL—No. 3334 Abonamente încep la 1 şi la 15 ale fie­căreî luni şi sa plătesc înainte. Un an în ţară 30 lei , in străinătate 50 lei Şase lant 15 ,, „ ■ 1 25 „ Trei luni 8 ». » « 13 m Numărul IO Bani In străinătate 15 Bani Marţi 27 Octombrie, 1898 Anuneiurî 8» primesc direct la administraţia staru­l Linia pagina Vl-a . .... lei 0.50 bani n ii V-a ..... „ 2. n •I ii IV-a . , ti 2. .. La un mare număr de linii se fac reducţii din tarif Numărul IO Bani Un număr vechi, 20 bani Director CONST. MILLE Fondator: ALEX. V. BELDIMANU REDUCŢII ŞI ADMINISTRAŢIA STRADA SĂRINDAR No. 11 (trt, wiy­ fty). Ghenadie Afacerea fostului mitropolit readucă la ordinea zilei, în chip aşa de dobitocesc de cumin­tele nostru prim-ministru, e una din acele care a încurcat mai mult ca ori­care lumea politică şi a ridicat perdeaua putreziciunei noastre morale. Campania în potriva fostu­lui mitropolit a fost pornită de Adevărul şi de regretatul nostru fost director Alex V. Beldimann, care timp de doi ani de zile a dus o înverşu­nată luptă in­potriva lui Ghe­­nadie aducindu-i grave învi­nuiri de fapte incorecte, pe cari cerea guvernului să le urmărească. La acuzaţiunile noastre pe acele timpuri, Voinţa Naţională şi foile liberale răspundeau cu indignare «că se atacă religia strămoşilor noştri» şi «se a­­runcă noroia asupra capului bisericeî». Pe cînd deci liberalii susţi­neau pe fostul mitropolit in­potriva noastră, conservatorii şi ei atacau pe aceeaşi temă pe «capul bisericeî» şi cereau darea lui în judecată. De­odată lucrurile se schim­bară. Guvernul d-lui Sturdza după porunca regelui, a înce­put lupta pe fală în potriva mitropolitului Ghenadie, iar conservatorii imediat s’au tran­sformat în apărătorii săi. Pen­tru unii ca şi pentru alţii lu­­cr­urile ast­fel s’au­ schimbat că citind Epoca ţi se părea că ci­teşti Voinţa Naţională şi citind foaia oficioasă a guvernului, îţi venea să crezi că ai înain­tea ochilor foaia d lui Filipe­­scu ori Ziua d lui George Panu. Singuri noi am rămas a­­ceiaşi, cu aceeaşi părere des­pre Ghenadie şi cerînd in po­triva lui asprimea legei. In loc însă de lege, guvernul d-lui Sturdza a întrebuinţat fără de legea, başibuzucia, a impus si­nodului caterisirea mitropoli­tului si ast­fel de întelept este a lucrat, că,­ dintr’un călugăr imoral si incorect, a esit mar­­tirul Ghenadie, acela căruia i se făcea şi pelerinagii la Căldu­­răşani şi graţie căruia a curs sînge pe stradele Bucureştilor. Mai mult încă , procedura ticăloasă a d-lui Sturdza a fost aşa de revoltătoare, că la urma urmei triumful a fost tot al «monachului Ghenadie», care a fost spălat de sinod, lăsat în pace de judecătorul de ins­trucţie şi în faţa juraţilor de­clarat de către aceia cari’l a­­cuzaseră, alb, curat ca şi co­pilul nou născut. Cu acest prilej s’a văzut ce şubredă este temelia aşezămin­telor noastre şi cum, după vo­inţa regelui şi a guvernului, puterea sinodală şi puterea judecătorească se deszic de la o zi la alta. Astăzi ceea­ ce fusese înmor­­mintat, reînvie graţie d-lui Di­­mitrie Sturdza—şi această re­înviere nu poate, văi­ fî decit tot în folosul fostului mitropo­lit care a ştiut aşa de bine să profite de inepţia primului mi­nistru şi de patima luptelor întrunirile de om­ politice, ca să apară ca o sfintă şi interesantă victimă. Noi fireşte ne-am păstrat pă­rerea—şi trebue să regretăm că din nou ţara va fi frămin­tată pe această cestiune, că din nou vor începe polemicele şi luptele, fără ca glasul bunului simţ să poată fi auzit şi ur­mat. Ghenadie urmărit pe căile legale, de mult ar fi fost osîn­­dit şi disconsiderat. S’au preferat însă ilegalitatea şi başibuzucia şi rezultatele au fost triste şi probabil vor fi încă şi mai jalnice, căci remediul nu ’i ve­dem. Iată halul stăreî noastre po­litice şi sociale. Const. Mills SATIRA POLITICA Despăgubiri 1 Aflăm că antreprenorul sălei Băilor Efo­­riei, d-1 Haimovicî, a adresat, d-nuî preşe­dinte al tribunalului de Ilfov, o cerere de despăgubiri civile, din cauza întrunirei pe care ocultiştii au­ ţinut-o ori în sală! D-1 Haimovicî îşi motivează pretenţia pe aceea că aseară nu a putut fi spectacol din cauza aerului infect care a rămas în sală, ciubăveala de turburel şi de tachine a ră­mas înfiptă în pereţi, prin sală s’au găsit băltoace de diferite comestibilur­!, iar pe scenă a rămas un invincibil miros de şvai­ţer citez sau de roquefort, no’a bene prin dreptul locului unde a staționat don Pal­­ladu. Du­b procesul Ghenadie, acesta va fi cel mai senzațional proces al sezonului. Vax. Freycinet Noul ministru de războia. — Ener­gia lui Freycinet.— Marele oportunist. Ministrul de războia, d. Freycinet, este membrul cel mai important al cabinetului Dupuy. D. Freycinet este un rechiu om politic, cunoscut pentru modul cum a știut să împace cele mai flagrante contraziceri, cunoscut mai ales prin modul cum a ştiut să alunece în momente grave asupra ces­­tiunilor pasionante și să scape de un vot de neîncredere.* Cunoscuta fiind aceste calităţi ale lui Freycinet, nimeni n’a vroit să creadă că el este omul chemat să procedeze energic în afacerea Dreyfus. Ultimele evenimente au dovedit că Frey­cinet ştie să fie şi mină de fier cînd ne­voia cere. El a declarat că vroeşte să cu­reţe fără cruţare pe toţi incapabil­i de la marele stat-major. Şi această declaraţiune nu rămîne nu­mai vorbe. Freycinet a şi început să-şî realizeze planurile, şi, pentru a tăia din capul locului pofta de discuţie inferiorilor, a început prin a destitui pe însuşi şeful marelui stat-major, pe generalul Renouard. Era şi necesară destituirea aceasta, căci Renouard, un intimeul generalului Boisdef­­fre, n’ar fi dat nici­odată un concurs sincer unui guvern revizionist. Despre noul şef de stat-major ni se spune că e un general liberal şi republi­can. Acelaşi lucru s-a spus şi despre Cha­­noine. După lecţia pe care a dat-o acesta republicanilor, e greu să mai credem că noul şef de stat-major este neclintit în credinţa sa către republică. Singura garanţie poate fi faptul că noul şef de stat major este amicul intim al lui Freycinet,­­ aşa că acesta are poate garanţia că nu va fi trădat, cum a fost trădat Brisson. Marele oportunist Freycinet a dovedit şi cu alegerea noului şef de stat major şi cu declaraţiunea sa din Cameră că va şti să lucreze cu energie, şi totuşi să fie acoperit ori­cînd, contra ori­căror atacuri. Revizuirea procesului Dreyfus, dacă ino­cenţa acestuia va fi recunoscută de ca­saţie, ceea ce-i mai mult de­cît probabil, este acum asigurată, mulţumită energicei procedări a lui Freycinet. ________P01­* * - Dom’ Nae la întrunire — Scenă de familie — Madam Nae. — Eî, ce ţi’am spus eu ? Hai?!... Dom' Nae. — Da’ ce să fi făcut, dra­gă Uţo ! Madam Nae. —Să nu te fi dus... Dom' Nae... — Ca să-mi facă zece pro­­cesturî de contravenţie..... Madam Nae.—Şi parc’ acum n’o să ţi le facă! Ba o să ţi ie facă cu vîrf şi îndesat !... Dom' Nae.—Apoi eu îs de vină, pă­catele mele ?! Dacă m’au zăpăcit ! Mi-a zis Zaharia să vin­ la Eforie și Creţu O singură, edlege Evenimentele din Paris Generalul Renouard Șeful marelui stat major francez, amic intim al lui Boisdiffre, înlocuit de noul ministru de război, Freycint­­. mi-a zis să vin­ la Dacia, cît am uitat şi în loc să mă duc la Eforie, unde era guvernul, m’am dus la Dacia unde era opoziţia. Madam Nae.—Şi te-a umflat­­ Dom' Nae.—Ce umflat! Ce am păţit să nu mai păţească—nimeni!... Ei, dragă Uţo, de la întrunire, nici n’am auzit ce au spus, că am rămas la uşă. . Cînd să esc-hop omul lui Zaharia: aha ! dum­­niata la ciocoi! Bine ! Eu de colo : apoi m’a chiemat dom’ Zaharia, zic, zice el : ce face ? dom Zaharia te-a trimis la cio­coi, ori te-a chiemat la Eforie, la „ai noş­tri“ ? Haiti, zic eu, am păţit’o ! Zice el: las’că ne răfuim noi, dom’Ieoae ! Şi uite aşa: par’că-l văd că vine, cu contra­venţia ! Madam Nae.—Şi eu te-am rugat şi te-au rugat şi copiii: hai, dragă Nae, du-ne şi pe noi la teatru că e Duminecă şi se joacă ziua. N'ai vrut; tu, nu, tu după politică. Ei, vezi unde te-a adus po­litica ? Ţi-ai găsit beleaua cu stăpînirea! Dom’ Nae (supărat).— Lasă-mă ne­vastă, că-mi vine să-mi iau lumea ’n cap ! Madam' Nae.—Aşa îţi trebuie­­ să te mai duci pe la întruniri! Sulivan, burguri cari s’au bucurat de privi­legii, însă timpul ridicîndu-le impor­tanţa din trecut, de au pierdut şi privilegiurile trecute. Aşa trebuie să se întîmple şi cu Iaşii care a ajuns un orăşel de graniţă, fără populaţie românească, o simplă prejudecată pe care nu ştim de ce am mai res­pect­a-o.“ Acesta este limbajul ofensator pe care amicii d-lui Sturdza îl ţin faţă de falnicul dar nenorocitul Iaşi şi faţă de viteaza Moldova care, în urgisi­­rea ei, tot a găsit destulă rigoare pen­tru, a ţine piept guvernului celui mai ticălos, guvernului celui mai ruşinos pe care la avut această ţară. Guvern vitreg şi guvern trădător! După ce a surpat toate instituţiile şi toate credinţele, mama ar vroi să sfarme şi marele act al Uniră. Dragon. CULISELE POLITICE A M­o­l­d­o­v­a La duhul ocultist din Capitală fu­­ria în potriva Moldovei în general şi a laşului în particular a ajuns la paroxism. Toată ziua partizanii guvernului nu fac de cît să înjure pe Moldo­veni, să’î acuze că sînt putrezi şi jidoviţi, că în Moldova n’au mai ră­mas de cît oameni ruinaţi şi candi­dată la funcţiunile Statului. Iaşul încalterea este sfîşiat fără milă. Un deputat guvernamental dintre cei cari stau mai aproape de minister, striga alaltă erî seara faţă cu mai multe persoane pe cari le-am putea numi dacă ar fi contestaţie: „Iaşi, „c’est un bourg pourri!... „Adică: „laşul este­ un tîrg putred.“ Acelaşi deputat a adăogat: „Nu înţelegem pentru ce s’a creiat laşu­lui o situaţiune excepţională cînd s’a făcut actuala repartiţie a deputaţilor pe judeţe. laşul nu mai are nici bur­ghezie, nici aristocraţie, nici popor, aşa că el se reduce la cîte­va sute de funcţionari cari au­ pretenţia să re­prezinte vechea Capitală a Moldovei. In Anglia se ştie că au fost multe Neînţelegerile guvernamentalilor Neînţelegerile sunt teribile intre guvernamental­ in vederea alegerilor comunale. Toate încercările de a se strînge rîndurile nu pot duce la rezultatul dorit. Se simte că partidul se clatină şi de aceia fie­care îşi susţine dreptu­rile şi pretenţiile cu tărie. Guvernul nu mai are nici o autoritate, fie în Bucureşti, fie în judeţe. Situaţia este a tuturor şi a nimănui. Fie­care a­­gent electoral dictează, fie­care şef al unei familii mai numeroase co­mandă şi vrea să comande tuturor. In Bucureşti In Bucureşti se ţin de cîte­va zile continuu conciliabile pentru a se forma o listă comunală, dar corifeii guvernamentali nu se pot înţelege. A fost o ceartă teribilă pentru Men­­,­sianu şi Solacolu, dar d. C. F. Ilo­­bescu nu voeşte să renunţe la aceştia, convins că, renunţînd la eî, se dă prins in­ mâinile adversarilor"săi şi va fi silit să cedeze primăria d-lui Procopie Dumitrescu. Lupta este mare între guverna­mentali şi chiar dacă de frica con­ servatorilor vor alcătui o listă, a­­cordul nu va fi de­cât aparent, de­oare­ce după cum am mai spus foarte mulţi din cei necăjiţi nu se vor duce la vot. U­n caz noatim Un caz noatim ni-l prezintă zia­rele guvernului in privinţa situa­ţiei de la Botoşani. Priviţi: Voinţa Naţională de Duminică pu­blică următoarea ştire: «Candidaţii partidului naţional­­liberal din Botoşani, pentru alege­rile comunale, sunt: Colegiul I-iii. — Eduard Ulle, Sa­­vinescu Const., Garabet Ciomac, Ba­­ntu Neculai, Turtureanu Const., Du­mitru Gh., Manoilescu Cristofor, V. D. Vasiliu. Colegiul II.—Alecu Carp, Gh­eor­­ghiu Vasile, Dobjanski Vladimir, Gordinescu D-tru, Brăileanu Anton, Schipor Teodor şi Ciolac Jules. Liberalul tot de Duminică ceara publică la rândul său această ştire . Comitetul partidului naţional-li­beral din Botoşani a fixat urmă­toarea listă pentru alegerile co­munale : Colegiul I-II.—1) d. N­ic C. Ciolac; 2) d. I. V. Arapu; 3) d. G. Rusu ; 4) d. Ci­. Filat; 5) d. I. Balasescu ; 6) d. I. Neculeanu, avocat; 7) d. G. Coz­­movici și 8) d. N. Giurea. Colegiul XI —1) d. Em. Leonescu; 2) d. Moisiu, iconom ; 3) d. Gáspár Origoraș; 4) d. G. M. Cerchez, avo­cat; 5) d. Paul Teodorescu; 6) d. D. Lupaşcu, căpitan şi 7) d. V. I. Talpă. Cum se vede, dană îiste cu tot­ii deosebite şi fie­care ziar guverna­mental işî are lista sa. Pară îndoială că situaţia aceasta este unică în felul ei, dar la ce nu ne putem aştepta cînd e vorba de guvernul liberal şi de presa lui !? Ne prindem însă că inline Libe­ralul bobhrnăcit de d. Sturdza va renunţa şi la acest act de indepen­denţă şi va declara că din eroare a spus că lista cu d. Ciolap e lista guvernului.­­ Dizidenţa Şi ast­fel stînd lucrurile, rîndurile dizidenţei se măresc din ce în ce mai mult. Totuşi d. Dim. A. Sturdza are pretenţia că reprezintă partidul liberal şi că d-sale i se cuvine să stea la putere. Foarte curînd vom vedea lucruri cari au­ să-l desmeticească şi pe d. Sturdza pentru a-i dovedi că nici puterea nu-i destul de tare ca să sprijine pe orî­cine. Rep. CARNETUL MEU Cărţile şcolare Am vorbit altă dată de specula ne­demnă pe care o fac unii profesori cu cărţile şcolare. Acest articol mi-a atras pe de o parte mulţumirile mul­tor părinţi, iar pe de altă parte mi s’au­ descoperit alte traficuri, dintre cari cel mai scandalos mi s’a părut acela al caetelor şcolare. Ministerul de instrucţie a impus elevilor ca să aibă un fel de caete şi imediat unii din profesori s-au im­provizat autori de caete şcolare. Am dinaintea mea un asemenea caet car­tonat şi liniat şi care costă 1 leu şi 20 bani. Un părinte care are patru copii la şcoală, îmi comunică că alt caet costă suma fabuloasă de 1 leu 75 bani! Dacă un simplu caet costă aproape doi lei, ce să zicem de o carte la care trebue să plăteşti hîrtia, tipa­rul şi munca intelectuală a autoru­lui î Şi cu atit scandalul şi jaful este mai vădit cu cît autorii acestor ca­ete—pe cari nu voesc să-i numesc— sînt ei înşişi profesori şi deci pot impune elevilor această marfă, care nu costă de­cît cîţi­va bani. Şi aceste toate se petrec într'o ţară în care învăţămîntul se zice că este gratuit şi este şi obligatoriu. In alte ţări unde această fericire nu există, statul îşi pune toată silinţa ca elevul să de în putinţă să înveţe, pe cînd la noi el se lasă în ghiara lim­parită a dascălilor celor cu ar­ginţi. Tot noi, Belgia Orientului! —— «aeaSBB»—— «» D. M. Ho om curios J.-K. Huysmann In mijlocul zgomotului uriaş, în mijlocul sbuciumăreî de care sufere Franţa, din cînd în cînd lumea se mai trezeşte din ameţeală şi spre a se mai odihni priveşte şi spre ceata literaţilor cari nu au încetat d’a munci. Cel mai curios om din Paris este fără îndoială acum romancierul J.-K. Huy­mans antonii romanelor mistice La bas, En route şi Cathedrale. Dacă am observa traiul acesta’ scriitor, uşor s’ar putea vedea ce curios caracter are. La ora cinci dimineaţa Huysmans regulează corespondenţa, la şease începe să scrie, iar ia­r bea o ceaşcă de ceai. După masă, la orele 2 merge la ministerul unde este funcţionar şî aci îşi îndeplineşte misiunea "cu o exactitate rară. La şease seara se reîntoarce la locuinţa sa, mănîncă şi apoi scrie pînă la 10 sau 11. Acesta îi este traiul; bine­înţeles că în zilele de sărbătoare şi Duminica, dînsul merge şi face lungi vizite pe la feluritele biserici din Paris. ♦ Odăile lui Huysmans sînt foarte bine mobilate, pretutindeni întîlneşti obiecte din evul mediu, lucruri ar­tistice de mare preţ. Biroul lui Huysmans este întune­cos, ferestr­­e sînt acoperite de nişte storuri şi draperii groase de o culoare sumbră. Huysmans şi ziua lucrează ca la i­minările aprinse. Pereţii sînt acoperiţi cu tabloul­­de mare valoare şi în special schiţă d’ale lui Forain. Pe etajere se găsesc baloane de sticlă care acoper diferite relicve, a­­vînd fie­care cite o hîrtiuţă pe care este scrisă o mică lămurire. Din biroul lui Huysmans se intre într’o sală luminoasă; contrastul este aşa de izbitor, în­cît trebue să’ţ i acoperi ochii. In acest culoar se află o adevă­rată galerie de tablouri în care Forain are întemetatea. Huysmans este un adorator al a­cestui genial desenator. * Cu toate că Parisul se află în frigurile afacerei Dreyfus, Huysmans nu voeşte să ştie de nimic. întrebat, a răspuns că pentru dîn­sul nu există nici o afacere Drey­fus şi că se sileşte tot mai mult să nu o bage în seamă, căci politica şi ori­ce scandal de stradă sau de salon îi tulbură mintea şi-l împie­dică să-şi îndeplinească cu sfin­ţenie datoria de funcţionar şi scrii­tor. Huysmans corijează foarte mult manuscrisele sale, el cu drept cu­­vînt se poate numi un fidel adept al lui Buffon. Pînă să termine un capitol trec luni întregi, ast­fel se explică fap­tul că­­romanele lui sunt aşa de rare. Un ziar parizian vorbind despre agitaţia care a cuprins Parisul, zice: „Singurul parizian care este liniş­tit e Huysmans, dînsul n’a avut nici curiozitatea să studieze afacerea Dreyfus*. Caracterul lui Huysmans este sumbru şi colegii săi de birou nu pot scoate o vorbă de la dînsul cînd este cufundat în lucru. La teatru foarte rar merge, tea­trul sau este numai biserica, iar piesele favorite încîlcitele misteruri d­in evul mediu. Nimeni pînă la Huysmans n’a di­secat aşa de bine evul mediu. Acest om cunoaşte pe degete toate maniile religioase, toate mo­­nastirile şi toate evenimentele me­dievale. Dacă ar vrea, Huysmans ar scria o minunată istorie­ a evului mijlociu. Misticismul său merge mereu crescînd.­­ Toate chiţibuşurile din evul me­diu le-a rezolvit şi este în stare să scrie pagini întregi despre feluritele secte religioase din timpurile acelea. In ceea ce priveşte istoria bise­­ricei nu e mai puţin savant.

Next