Adevěrul, octombrie 1898 (Anul 11, nr. 3308-3338)
1898-10-27 / nr. 3334
Anul XL—No. 3334 Abonamente încep la 1 şi la 15 ale fiecăreî luni şi sa plătesc înainte. Un an în ţară 30 lei , in străinătate 50 lei Şase lant 15 ,, „ ■ 1 25 „ Trei luni 8 ». » « 13 m Numărul IO Bani In străinătate 15 Bani Marţi 27 Octombrie, 1898 Anuneiurî 8» primesc direct la administraţia starul Linia pagina Vl-a . .... lei 0.50 bani n ii V-a ..... „ 2. n •I ii IV-a . , ti 2. .. La un mare număr de linii se fac reducţii din tarif Numărul IO Bani Un număr vechi, 20 bani Director CONST. MILLE Fondator: ALEX. V. BELDIMANU REDUCŢII ŞI ADMINISTRAŢIA STRADA SĂRINDAR No. 11 (trt, wiy fty). Ghenadie Afacerea fostului mitropolit readucă la ordinea zilei, în chip aşa de dobitocesc de cumintele nostru prim-ministru, e una din acele care a încurcat mai mult ca oricare lumea politică şi a ridicat perdeaua putreziciunei noastre morale. Campania în potriva fostului mitropolit a fost pornită de Adevărul şi de regretatul nostru fost director Alex V. Beldimann, care timp de doi ani de zile a dus o înverşunată luptă inpotriva lui Ghenadie aducindu-i grave învinuiri de fapte incorecte, pe cari cerea guvernului să le urmărească. La acuzaţiunile noastre pe acele timpuri, Voinţa Naţională şi foile liberale răspundeau cu indignare «că se atacă religia strămoşilor noştri» şi «se aruncă noroia asupra capului bisericeî». Pe cînd deci liberalii susţineau pe fostul mitropolit inpotriva noastră, conservatorii şi ei atacau pe aceeaşi temă pe «capul bisericeî» şi cereau darea lui în judecată. Deodată lucrurile se schimbară. Guvernul d-lui Sturdza după porunca regelui, a început lupta pe fală în potriva mitropolitului Ghenadie, iar conservatorii imediat s’au transformat în apărătorii săi. Pentru unii ca şi pentru alţii lucrurile astfel s’au schimbat că citind Epoca ţi se părea că citeşti Voinţa Naţională şi citind foaia oficioasă a guvernului, îţi venea să crezi că ai înaintea ochilor foaia d lui Filipescu ori Ziua d lui George Panu. Singuri noi am rămas aceiaşi, cu aceeaşi părere despre Ghenadie şi cerînd in potriva lui asprimea legei. In loc însă de lege, guvernul d-lui Sturdza a întrebuinţat fără de legea, başibuzucia, a impus sinodului caterisirea mitropolitului si astfel de întelept este a lucrat, că, dintr’un călugăr imoral si incorect, a esit martirul Ghenadie, acela căruia i se făcea şi pelerinagii la Căldurăşani şi graţie căruia a curs sînge pe stradele Bucureştilor. Mai mult încă , procedura ticăloasă a d-lui Sturdza a fost aşa de revoltătoare, că la urma urmei triumful a fost tot al «monachului Ghenadie», care a fost spălat de sinod, lăsat în pace de judecătorul de instrucţie şi în faţa juraţilor declarat de către aceia cari’l acuzaseră, alb, curat ca şi copilul nou născut. Cu acest prilej s’a văzut ce şubredă este temelia aşezămintelor noastre şi cum, după voinţa regelui şi a guvernului, puterea sinodală şi puterea judecătorească se deszic de la o zi la alta. Astăzi ceea ce fusese înmormintat, reînvie graţie d-lui Dimitrie Sturdza—şi această reînviere nu poate, văi fî decit tot în folosul fostului mitropolit care a ştiut aşa de bine să profite de inepţia primului ministru şi de patima luptelor întrunirile de om politice, ca să apară ca o sfintă şi interesantă victimă. Noi fireşte ne-am păstrat părerea—şi trebue să regretăm că din nou ţara va fi frămintată pe această cestiune, că din nou vor începe polemicele şi luptele, fără ca glasul bunului simţ să poată fi auzit şi urmat. Ghenadie urmărit pe căile legale, de mult ar fi fost osîndit şi disconsiderat. S’au preferat însă ilegalitatea şi başibuzucia şi rezultatele au fost triste şi probabil vor fi încă şi mai jalnice, căci remediul nu ’i vedem. Iată halul stăreî noastre politice şi sociale. Const. Mills SATIRA POLITICA Despăgubiri 1 Aflăm că antreprenorul sălei Băilor Eforiei, d-1 Haimovicî, a adresat, d-nuî preşedinte al tribunalului de Ilfov, o cerere de despăgubiri civile, din cauza întrunirei pe care ocultiştii au ţinut-o ori în sală! D-1 Haimovicî îşi motivează pretenţia pe aceea că aseară nu a putut fi spectacol din cauza aerului infect care a rămas în sală, ciubăveala de turburel şi de tachine a rămas înfiptă în pereţi, prin sală s’au găsit băltoace de diferite comestibilur!, iar pe scenă a rămas un invincibil miros de şvaiţer citez sau de roquefort, no’a bene prin dreptul locului unde a staționat don Palladu. Dub procesul Ghenadie, acesta va fi cel mai senzațional proces al sezonului. Vax. Freycinet Noul ministru de războia. — Energia lui Freycinet.— Marele oportunist. Ministrul de războia, d. Freycinet, este membrul cel mai important al cabinetului Dupuy. D. Freycinet este un rechiu om politic, cunoscut pentru modul cum a știut să împace cele mai flagrante contraziceri, cunoscut mai ales prin modul cum a ştiut să alunece în momente grave asupra cestiunilor pasionante și să scape de un vot de neîncredere.* Cunoscuta fiind aceste calităţi ale lui Freycinet, nimeni n’a vroit să creadă că el este omul chemat să procedeze energic în afacerea Dreyfus. Ultimele evenimente au dovedit că Freycinet ştie să fie şi mină de fier cînd nevoia cere. El a declarat că vroeşte să cureţe fără cruţare pe toţi incapabili de la marele stat-major. Şi această declaraţiune nu rămîne numai vorbe. Freycinet a şi început să-şî realizeze planurile, şi, pentru a tăia din capul locului pofta de discuţie inferiorilor, a început prin a destitui pe însuşi şeful marelui stat-major, pe generalul Renouard. Era şi necesară destituirea aceasta, căci Renouard, un intimeul generalului Boisdeffre, n’ar fi dat niciodată un concurs sincer unui guvern revizionist. Despre noul şef de stat-major ni se spune că e un general liberal şi republican. Acelaşi lucru s-a spus şi despre Chanoine. După lecţia pe care a dat-o acesta republicanilor, e greu să mai credem că noul şef de stat-major este neclintit în credinţa sa către republică. Singura garanţie poate fi faptul că noul şef de stat major este amicul intim al lui Freycinet, aşa că acesta are poate garanţia că nu va fi trădat, cum a fost trădat Brisson. Marele oportunist Freycinet a dovedit şi cu alegerea noului şef de stat major şi cu declaraţiunea sa din Cameră că va şti să lucreze cu energie, şi totuşi să fie acoperit oricînd, contra oricăror atacuri. Revizuirea procesului Dreyfus, dacă inocenţa acestuia va fi recunoscută de casaţie, ceea ce-i mai mult decît probabil, este acum asigurată, mulţumită energicei procedări a lui Freycinet. ________P01* * - Dom’ Nae la întrunire — Scenă de familie — Madam Nae. — Eî, ce ţi’am spus eu ? Hai?!... Dom' Nae. — Da’ ce să fi făcut, dragă Uţo ! Madam Nae. —Să nu te fi dus... Dom' Nae... — Ca să-mi facă zece procesturî de contravenţie..... Madam Nae.—Şi parc’ acum n’o să ţi le facă! Ba o să ţi ie facă cu vîrf şi îndesat !... Dom' Nae.—Apoi eu îs de vină, păcatele mele ?! Dacă m’au zăpăcit ! Mi-a zis Zaharia să vin la Eforie și Creţu O singură, edlege Evenimentele din Paris Generalul Renouard Șeful marelui stat major francez, amic intim al lui Boisdiffre, înlocuit de noul ministru de război, Freycint. mi-a zis să vin la Dacia, cît am uitat şi în loc să mă duc la Eforie, unde era guvernul, m’am dus la Dacia unde era opoziţia. Madam Nae.—Şi te-a umflat Dom' Nae.—Ce umflat! Ce am păţit să nu mai păţească—nimeni!... Ei, dragă Uţo, de la întrunire, nici n’am auzit ce au spus, că am rămas la uşă. . Cînd să esc-hop omul lui Zaharia: aha ! dumniata la ciocoi! Bine ! Eu de colo : apoi m’a chiemat dom’ Zaharia, zic, zice el : ce face ? dom Zaharia te-a trimis la ciocoi, ori te-a chiemat la Eforie, la „ai noştri“ ? Haiti, zic eu, am păţit’o ! Zice el: las’că ne răfuim noi, dom’Ieoae ! Şi uite aşa: par’că-l văd că vine, cu contravenţia ! Madam Nae.—Şi eu te-am rugat şi te-au rugat şi copiii: hai, dragă Nae, du-ne şi pe noi la teatru că e Duminecă şi se joacă ziua. N'ai vrut; tu, nu, tu după politică. Ei, vezi unde te-a adus politica ? Ţi-ai găsit beleaua cu stăpînirea! Dom’ Nae (supărat).— Lasă-mă nevastă, că-mi vine să-mi iau lumea ’n cap ! Madam' Nae.—Aşa îţi trebuie să te mai duci pe la întruniri! Sulivan, burguri cari s’au bucurat de privilegii, însă timpul ridicîndu-le importanţa din trecut, de au pierdut şi privilegiurile trecute. Aşa trebuie să se întîmple şi cu Iaşii care a ajuns un orăşel de graniţă, fără populaţie românească, o simplă prejudecată pe care nu ştim de ce am mai respecta-o.“ Acesta este limbajul ofensator pe care amicii d-lui Sturdza îl ţin faţă de falnicul dar nenorocitul Iaşi şi faţă de viteaza Moldova care, în urgisirea ei, tot a găsit destulă rigoare pentru, a ţine piept guvernului celui mai ticălos, guvernului celui mai ruşinos pe care la avut această ţară. Guvern vitreg şi guvern trădător! După ce a surpat toate instituţiile şi toate credinţele, mama ar vroi să sfarme şi marele act al Uniră. Dragon. CULISELE POLITICE A Moldova La duhul ocultist din Capitală furia în potriva Moldovei în general şi a laşului în particular a ajuns la paroxism. Toată ziua partizanii guvernului nu fac de cît să înjure pe Moldoveni, să’î acuze că sînt putrezi şi jidoviţi, că în Moldova n’au mai rămas de cît oameni ruinaţi şi candidată la funcţiunile Statului. Iaşul încalterea este sfîşiat fără milă. Un deputat guvernamental dintre cei cari stau mai aproape de minister, striga alaltă erî seara faţă cu mai multe persoane pe cari le-am putea numi dacă ar fi contestaţie: „Iaşi, „c’est un bourg pourri!... „Adică: „laşul este un tîrg putred.“ Acelaşi deputat a adăogat: „Nu înţelegem pentru ce s’a creiat laşului o situaţiune excepţională cînd s’a făcut actuala repartiţie a deputaţilor pe judeţe. laşul nu mai are nici burghezie, nici aristocraţie, nici popor, aşa că el se reduce la cîteva sute de funcţionari cari au pretenţia să reprezinte vechea Capitală a Moldovei. In Anglia se ştie că au fost multe Neînţelegerile guvernamentalilor Neînţelegerile sunt teribile intre guvernamental in vederea alegerilor comunale. Toate încercările de a se strînge rîndurile nu pot duce la rezultatul dorit. Se simte că partidul se clatină şi de aceia fiecare îşi susţine drepturile şi pretenţiile cu tărie. Guvernul nu mai are nici o autoritate, fie în Bucureşti, fie în judeţe. Situaţia este a tuturor şi a nimănui. Fiecare agent electoral dictează, fiecare şef al unei familii mai numeroase comandă şi vrea să comande tuturor. In Bucureşti In Bucureşti se ţin de cîteva zile continuu conciliabile pentru a se forma o listă comunală, dar corifeii guvernamentali nu se pot înţelege. A fost o ceartă teribilă pentru Men,sianu şi Solacolu, dar d. C. F. Ilobescu nu voeşte să renunţe la aceştia, convins că, renunţînd la eî, se dă prins in mâinile adversarilor"săi şi va fi silit să cedeze primăria d-lui Procopie Dumitrescu. Lupta este mare între guvernamentali şi chiar dacă de frica con servatorilor vor alcătui o listă, acordul nu va fi decât aparent, deoarece după cum am mai spus foarte mulţi din cei necăjiţi nu se vor duce la vot. Un caz noatim Un caz noatim ni-l prezintă ziarele guvernului in privinţa situaţiei de la Botoşani. Priviţi: Voinţa Naţională de Duminică publică următoarea ştire: «Candidaţii partidului naţionalliberal din Botoşani, pentru alegerile comunale, sunt: Colegiul I-iii. — Eduard Ulle, Savinescu Const., Garabet Ciomac, Bantu Neculai, Turtureanu Const., Dumitru Gh., Manoilescu Cristofor, V. D. Vasiliu. Colegiul II.—Alecu Carp, Gheorghiu Vasile, Dobjanski Vladimir, Gordinescu D-tru, Brăileanu Anton, Schipor Teodor şi Ciolac Jules. Liberalul tot de Duminică ceara publică la rândul său această ştire . Comitetul partidului naţional-liberal din Botoşani a fixat următoarea listă pentru alegerile comunale : Colegiul I-II.—1) d. Nic C. Ciolac; 2) d. I. V. Arapu; 3) d. G. Rusu ; 4) d. Ci. Filat; 5) d. I. Balasescu ; 6) d. I. Neculeanu, avocat; 7) d. G. Cozmovici și 8) d. N. Giurea. Colegiul XI —1) d. Em. Leonescu; 2) d. Moisiu, iconom ; 3) d. Gáspár Origoraș; 4) d. G. M. Cerchez, avocat; 5) d. Paul Teodorescu; 6) d. D. Lupaşcu, căpitan şi 7) d. V. I. Talpă. Cum se vede, dană îiste cu totii deosebite şi fiecare ziar guvernamental işî are lista sa. Pară îndoială că situaţia aceasta este unică în felul ei, dar la ce nu ne putem aştepta cînd e vorba de guvernul liberal şi de presa lui !? Ne prindem însă că inline Liberalul bobhrnăcit de d. Sturdza va renunţa şi la acest act de independenţă şi va declara că din eroare a spus că lista cu d. Ciolap e lista guvernului. Dizidenţa Şi astfel stînd lucrurile, rîndurile dizidenţei se măresc din ce în ce mai mult. Totuşi d. Dim. A. Sturdza are pretenţia că reprezintă partidul liberal şi că d-sale i se cuvine să stea la putere. Foarte curînd vom vedea lucruri cari au să-l desmeticească şi pe d. Sturdza pentru a-i dovedi că nici puterea nu-i destul de tare ca să sprijine pe orîcine. Rep. CARNETUL MEU Cărţile şcolare Am vorbit altă dată de specula nedemnă pe care o fac unii profesori cu cărţile şcolare. Acest articol mi-a atras pe de o parte mulţumirile multor părinţi, iar pe de altă parte mi s’au descoperit alte traficuri, dintre cari cel mai scandalos mi s’a părut acela al caetelor şcolare. Ministerul de instrucţie a impus elevilor ca să aibă un fel de caete şi imediat unii din profesori s-au improvizat autori de caete şcolare. Am dinaintea mea un asemenea caet cartonat şi liniat şi care costă 1 leu şi 20 bani. Un părinte care are patru copii la şcoală, îmi comunică că alt caet costă suma fabuloasă de 1 leu 75 bani! Dacă un simplu caet costă aproape doi lei, ce să zicem de o carte la care trebue să plăteşti hîrtia, tiparul şi munca intelectuală a autorului î Şi cu atit scandalul şi jaful este mai vădit cu cît autorii acestor caete—pe cari nu voesc să-i numesc— sînt ei înşişi profesori şi deci pot impune elevilor această marfă, care nu costă decît cîţiva bani. Şi aceste toate se petrec într'o ţară în care învăţămîntul se zice că este gratuit şi este şi obligatoriu. In alte ţări unde această fericire nu există, statul îşi pune toată silinţa ca elevul să de în putinţă să înveţe, pe cînd la noi el se lasă în ghiara limparită a dascălilor celor cu arginţi. Tot noi, Belgia Orientului! —— «aeaSBB»—— «» D. M. Ho om curios J.-K. Huysmann In mijlocul zgomotului uriaş, în mijlocul sbuciumăreî de care sufere Franţa, din cînd în cînd lumea se mai trezeşte din ameţeală şi spre a se mai odihni priveşte şi spre ceata literaţilor cari nu au încetat d’a munci. Cel mai curios om din Paris este fără îndoială acum romancierul J.-K. Huymans antonii romanelor mistice La bas, En route şi Cathedrale. Dacă am observa traiul acesta’ scriitor, uşor s’ar putea vedea ce curios caracter are. La ora cinci dimineaţa Huysmans regulează corespondenţa, la şease începe să scrie, iar iar bea o ceaşcă de ceai. După masă, la orele 2 merge la ministerul unde este funcţionar şî aci îşi îndeplineşte misiunea "cu o exactitate rară. La şease seara se reîntoarce la locuinţa sa, mănîncă şi apoi scrie pînă la 10 sau 11. Acesta îi este traiul; bineînţeles că în zilele de sărbătoare şi Duminica, dînsul merge şi face lungi vizite pe la feluritele biserici din Paris. ♦ Odăile lui Huysmans sînt foarte bine mobilate, pretutindeni întîlneşti obiecte din evul mediu, lucruri artistice de mare preţ. Biroul lui Huysmans este întunecos, ferestre sînt acoperite de nişte storuri şi draperii groase de o culoare sumbră. Huysmans şi ziua lucrează ca la iminările aprinse. Pereţii sînt acoperiţi cu tabloulde mare valoare şi în special schiţă d’ale lui Forain. Pe etajere se găsesc baloane de sticlă care acoper diferite relicve, avînd fiecare cite o hîrtiuţă pe care este scrisă o mică lămurire. Din biroul lui Huysmans se intre într’o sală luminoasă; contrastul este aşa de izbitor, încît trebue să’ţ i acoperi ochii. In acest culoar se află o adevărată galerie de tablouri în care Forain are întemetatea. Huysmans este un adorator al acestui genial desenator. * Cu toate că Parisul se află în frigurile afacerei Dreyfus, Huysmans nu voeşte să ştie de nimic. întrebat, a răspuns că pentru dînsul nu există nici o afacere Dreyfus şi că se sileşte tot mai mult să nu o bage în seamă, căci politica şi orice scandal de stradă sau de salon îi tulbură mintea şi-l împiedică să-şi îndeplinească cu sfinţenie datoria de funcţionar şi scriitor. Huysmans corijează foarte mult manuscrisele sale, el cu drept cuvînt se poate numi un fidel adept al lui Buffon. Pînă să termine un capitol trec luni întregi, astfel se explică faptul căromanele lui sunt aşa de rare. Un ziar parizian vorbind despre agitaţia care a cuprins Parisul, zice: „Singurul parizian care este liniştit e Huysmans, dînsul n’a avut nici curiozitatea să studieze afacerea Dreyfus*. Caracterul lui Huysmans este sumbru şi colegii săi de birou nu pot scoate o vorbă de la dînsul cînd este cufundat în lucru. La teatru foarte rar merge, teatrul sau este numai biserica, iar piesele favorite încîlcitele misteruri din evul mediu. Nimeni pînă la Huysmans n’a disecat aşa de bine evul mediu. Acest om cunoaşte pe degete toate maniile religioase, toate monastirile şi toate evenimentele medievale. Dacă ar vrea, Huysmans ar scria o minunată istorie a evului mijlociu. Misticismul său merge mereu crescînd. Toate chiţibuşurile din evul mediu le-a rezolvit şi este în stare să scrie pagini întregi despre feluritele secte religioase din timpurile acelea. In ceea ce priveşte istoria bisericei nu e mai puţin savant.