Adevěrul, noiembrie 1898 (Anul 11, nr. 3339-3368)

1898-11-26 / nr. 3364

Anul XI-No. 3364. Abonamente încep la 1­oi la 15 ale fle­ cireî luni ai a* pl&teao înainte. Un an în ţar& 30 lei ; în străinătate 50 lei Şase luni 15 „ „ ,, 25 n Trei luni 8 „ „ » 13 m Numărul IO Bani In străinătate 15 BaniAdevărul Joi, 26 Noembrie 1898 Anuneiurî primesc direct la administrația ziarulu Linia pagina Vl-a n „ V-a lei 0.50 bani .* 2. 1. IV-a fes un mare număr de linii se fac reducții din tari Numărul IO Bani Un număr vechiu 20 bani Director CONST, n 1 Ii Ii E Fondator: ALEX. V. BELDIMANU he al­tern si AanmsTiuTM STRADA SĂRINDAR No. 11 ITEL«Jf 1» V». 6 pagini la fie­care ediţie Ruşinea romînizmii! Iar a vorbit, iar s’a arătat, în fala ţârei, in hidoasa’i înfă­ţişare de trădător de neam ! Dimi­trie Sturdza a avut din nou curajul să vorbească în chestiunea şcoalelor din Bra­şov, pentru a răspunde inter­­radăreî d-luî Maiorescu. Cuvin­­tarea lui e o ruşine pentru par­tidul liberal, pentru ţară, pen­tru întreg rombniziaul. Şi nu ştii de ce să te indignezi mai mult: de nemernicia acestui om, care pare inconştient de scirbosul rol ce’l joacă, ori de ticăloşia acestei ţări, de lipsa de pudoare a partidului libe­ral, care mai suportă pe acest individ! Intr’o altă ţară cele făptuite de Dimitrie Sturdz­i ar fi născut o revoluţiune, şi o cuvintare ca aceea de alaltă el ar fi ridicat întreg Senatul pen­tru a goni, ca pe o lepră, pe nenorocitul slugoii­ al unguri­lor. La noi ţara nu se mişcă, Senatul votează o moţiune de încredere trădătorului, tribu­nele stau liniştite, iar partea mai sănătoasă a partidului ibe­­ral,— dizidenta,—tratează pace cu acest om, pentru care cali­fic­ilive injurioase nu mai există. Ei bine, ne întrebăm, nu’î oare cazul de a dezespera de totul, de ţară şi de viitorul ei ? Cind nervul indignărei s’a a­­trofiat, cind totul se poate face, cind trădarea şi lipsa de ru­şine devin cogme de guver­­nâm­înt, cind nimic nu ne mai poate mişca, e jalnic de con­statat, dar trebue de recunos­cut, că ori şi ce nădejde tre­bue pierdută şi că omul cin­stit trebuie să-şi acopere faţa şi să aştepte definitiva prăbuşire a organizmului social cu te­melii atit de putrede! Şi cum să nu disperezi de totul, cind tocmai acum, cind rolul lui Dimitrie Sturdza în che­stiunea rominizmului se arată atît de odios, cind scrisoarea­­­­ din 1894 n­i-l arată specu­­lind cu bună știință cauza fra­t­o­rilor de dincolo, se găsesc oa­meni cari încă să trateze cu el!... Sub cuvînt că interesele liberalizmului sînt periclitate, s’au găsit chiar lberali-dizident can au primit a sta alături pe foaissa ministerială cu trădăto­rul neamului rominesc! Popoarele se zice că au gu­vernele pe cari le merită. De­sigur că e mai mult vina ţa­rei că suferă această ruşine. Ignobilul personagiu o cunoaşte perfect, de­oare­ce îndrăzneşte să comită toate infamiile pen­tru a se susţine la putere. Nu i-a fost dar ruşine să se de­clare puternic ca o stincă de granit, de­oare­ce are încrede­rea regelui şi a parlamentului. Sar fi putut dispensa să mai amestece pe acest din urmă factor, de­oare­ce încrederea re­gelui îi ajunge. Dar dacă ţara era se indig­nează... regele nici atita ! El pare­ că nu ştie că Dumitrie Sturdză îi serveşte interesele, că politica germană cere ca românii de peste munţi să fie subjugaţi şi reduşi la tăcere şi frâtâtlw© continuă­ cu atit mai rafi, işi zice el in sine, că se găsesc romini cari să se preteze scopurilor sale, cari să-şi vindă ţara şi să nu roşească atunci cind li se a­duce in faţă infamiile ce Ie-au comis. A fi romin era odată o min­doie. Azi par’că ţi-e ruşine a mai face parte dintr’un neam care supoartă atitea umiliri, fără a protesta. Const. 5. lila. S.VITRA POLITICA Generalui Catargiu Un bărbat politic care a ajuns să atragă atenţiunea publicului asupra d-sale este don general sîrbesc Catargiu. Acest don general a îmbrăţişat profe­siunea de admirator al d­lui Sturdza,­­ a­­pără, îl aplaudă şi îl compromite, îi com­pune şi îi votează singur moţiuni de încre­dere, îl acoperă cu prestigiul şi cu autori­tatea sa, în sfîrşit , susţine cu amîndouă inimile, dovadă că alalta­eri la Senat, vă­­zind că nici un senator nul ridică mîna pentru moţiunea de încredere, a ridicat d-sa pe amîndouâ. Şi, la ciuda acestui zel, don general sîr­besc nu va ajunge nici măcar prefect al poliției. Vaz. Spţinsea eh încredere Da cînd avem regim parlamentar, da cind asistăm la dezbateri politi­c, încă n­'am­ văzut un dezastru ,mai de­­sătărşit urmat de.... o moţiune de în­­credere! Da, am văzut şi aceasta farsă gro­­tescă şi această ruşine pe fruntea partidului liberal: un prim-ministru strivit, zdrobit, pulverizat sub greu­tatea argumentelor, un şef de guvern redus la neputinţă şi tăcere şi dove­dit a fi, nu „ un im­apabil sau un tră­dător“, dar „un incapabil şi un tră­dător“, şi cu toate acestea, parlamentul lăsîndu’l încă la postul său, ba chiar votîndu’î o moţiune de încredere. Este drept că această moţiune de încredere a fost votată în acelaşi chip grotesc şi neruşinat în care a fost propusă: a propus d-l general Ca­targiu cu o mînă şi a votat-o tot d-l general Catargiu cu două, iar mai departe aici o voce pentru acest domn Sturdza, nici un aplauz, nici o a­­probare. Şedinţa de Luni a fost omorîtoare pentru şeful guvernului şi, cu toate acestea, guvernul trăeşte încă. De o mie de ori ruşine pentru imbecilul şi pentru inconştientul Se­nat slugarnic! Dragoş. Reacţiunea în Serbia Nana lege a asociaţiunilor. — Des­fiinţarea partidelor politice.— Suprimarea libert­aţei ca­­vnatului. Stabilitatea funcţionarilor Cabinetul Gheorgheviei a reuşit să obţie de la mamelucii din Skupcina sîrbeascâ reacţionara lege a asociaţiunilor. Prin a­­ceastă lege se suprimă de fapt partidele politice, iar democraţii sunt împinşi pe calea comploturilor şi a uneltirilor secrete şi re­voluţionara.♦ Partidele politice au fost silite să se or­ganizeze în baza nouei legi a asociaţiunilor. Asociaţiunile de partid pot să aibă sediu numai la Belgrad, iară comitetul executiv al fie­cărui partid nu poate să fie compus de­cît din cinci, cel mult zece membri. Statutele asociaţiunilor de partid—pentru fie­care partid o asociaţiune—trebue să fie autorizate de minister. Dacă ministerul refuză să dea autorizaţiu­­nea, comitetul partidului poate să facă a­­pel la comitetul de stat. Societăţile politice, deci şi partidele, n’au voie şi alte comitete locale in afară de Belgrad, şi întruniri publice nu se pot ţine de­cît în Belgrad şi în ceia 14 oraşe cari sînt reşedinţa de judeţ. Funcţionarii activi şi în retragere, învă­ţătorii şi preoţii n’au dreptul, sub cele mai aspre pedepse, de a face parte dintr’un partid politic. Ei n’au nici măcar dreptul de a vorbi în public despre politică. La alegeri nu se vor mai putea ţine deci întruniri la ţară, ei numai la oraşe. Pentru a împiedica pe funcţionar de la participarea la luptele politice, se va e­­labora o nouă lege a funcţionarilor. * In scop reacţionar, cabinetul Gheor­­ghevici a luat însă şi o măsură salutară Emilia de seară BBETH O iesitufirea cretană Yachtul „Amfitrita“ pe bordul căruia principele Gheorghe va merge în Creta, escortat de vasele marilor puteri care n’ar strica dacă s’ar introduce şi la noi. Este vorba să se suprime art. 76 din legea f acţionarilor publi­c din Serbia, articol după care ministerul putea să des­­titue fără motivare pe ori­ ce funcţionar cu o vechime mai mică de 10 ani. îndată ce se schimba din minister, tocmai ca la noi, se destituiau o mulţime de func­ţionari, şi astfel se rea un fel de pro­letariat în­ generis, căci funcţionarii des­tituiţi aş­eptau la indici lor o schimb­re ministerială, şi erau cei mai aprigi agenţ,­ ai opoziţiei Acum se va întări poziţiunea funcţiona­rilor, cari nu vor mai depinde de bună­voinţă a ministrului, de la cari se va­ cere însă în schimb oare­cări calităţi şi cari la avansări vor fi supuşi altor anumite exa­mene. Pol. Răspunsul premierului Maiorescu. — De la Aron-Vodă şi pînă azi s’a plătit rentă eforiei şcoalelor din Braşov m Cc. Mitiţi.—Eu din copilărie am urît pe ciocoi şi mama nu m­’a putut face nici-o­dată să mă joc de-a-baba-oarbă cu feciorii de boeri Maiorescu.—Cum se face deci că o lege expresă Ca cea din 1868 e călcată făţiş în picioare, în dispreţul responsa­bili­tăţei ministeriale . Cc. Mitiţă: — Să poftiţi la mine acasă şi o să vedeţi că în biblioteca mea n’am nici un roman ! Eu nu citesc romane! Maiorescu.— Şi cum se face că sub ministerul Aurelian s’a putut plăti renta fără protestare din partea guvernului maghiar, iar sub ministerul Sturdza nu se poate 7 Să răspundă d. prim-minis­tru .... Cc. Mitiță.—D. Take Ionescu e un calomniator și calomniator române! Ce­­ credeți că o să mă zguduiți pe mine ? Sunt tare ca o cetate . Maiorescu.—Vorba cete : dacă nu a­­răta d. Sturdza calea ungurilor, tăind, cu de la sine voie, renta, am fi ajuns oare în situaţia de azi . S’o spună franc d. prim-ministru!..., Cc. Mitiţă. — Cîtă vreme voiu avea încrederea regelui și a majorităţilor, voiu merge înainte ! Maiorescu. — Ţoale bune; dar este sau nu adevărat că toate ministerele pînă la d. Sturdza au plătit renta ?!... Cc. Mitiţă. — Mie încă din copilărie nu mi-au plăcut advocaţii și încă și azi mi-e frică de ei !... Maiorescu. —Găsesc că d. prim-mi­nistru nu răspunde tocmai logic chestiu­nilor ce am onoarea a-î pune ! Cc. Mitiţă. — Mie încă din copilărie nu mi-au plăcut logicienii și filozofii!... Maiorescu. —Dar, în definitiv, la o interpelare, trebuie dat un răspuns. D. Carp (întrerupe): — Cînd nu ’­ ai, nu-i dai! Maiorescu. — Atunci nu-mi rămîne de­cît să zic d-lui Sturdza : bună-ziua, nea Istrate! D. Sturdza (repede): — ...Şoapte pui de rață, frate !!... D. gen. Ca tag­iii (aplaudă!) Sulivan CULISELE P­OLITI­CE Tratativele ToBlianu! Ştiţi că tot se tratează?! Drape­­liştii au luat h­otărîrea că nu primesc preşidenţia d-luî Sturdza; d. Eug. Stătescu a declarat categoric că nu intră în minister şi, cu toate astea, tot se tratează! Ba ceva mai mult: tratativele se întind ca pecinginea. Acuma tratează şi d. N. Fleva. Şi rida lumea de tratative şi rîd chiar cei cari tratează şi, cu toate astea, tot se tratează. Se am­înă şedinţele Camerei, se opresc pe loc lucrările, stă toată lu­mea cu m­­aile în­crucişate şi cu toate astea, tot nu se renunţă la tratări. La liberali şi-a pierdut şi ridiculul puterea, ei trec şi peste ridicul. Versiunea guvernului Iată care este versiunea guverna­mentalilor în privinţa tratativelor: înţelegerea s a făcut cu d-nii Stă­tescu şi Aurelian. Este adevărat că d. Stătescu nu intră în minister, dar d-sa a declarat că dă tot con­­cursid guvernului și, ca dovadă, va delega pe d. Stellan sau pe d. Dju­­vara să-l reprezinte în guvern. Iarăși este adevărat că d. Stellan a declarat că nu intră în minister, iar d. Djuvara s’a arătat numai pus să intre. La ce se reduce dar concursul d-luî Stătescu şi împă­area cu d-sa? Şi, vedeţi, guvernamentalii se mul­ţumesc şi cu mofturi de astea. Dar drapeliştiî ? Cu drapeliştiî lucrul, spun guvernamentalii, stă ast­fel: D-nii P. S. Aurelian, Şan­drea şi Villacros sînt cîştigaţî, d. V. Lascar, pînă acuma, a declarat că nu intră şi minister, dar nici nu-l va combate, iar cai-lalţi drapelişti­­sînt contra. Adică povestea ţiganului: are o potcoavă, ce -i mai trebue ca să umble călare? trei potcoave, calul,şaua, etc. Şi cu toate acestea, guvernamen­talii spun că lucrul este isprăvit. Dar cu d. Flava ? Cu d. Flava s'a Intrat acuma In tratative. Azi după şedinţa Camerei, au fost la d-sa d-niî Dim. Giani şi M. Skina. D. Fieva vrea colegiul unic la osmană, legea descentralizărel, ale­geri libere şi altele pe cari le-am mai înşirat. Povestea e veche, tra­tativele sunt de prisos, căci dacă sunt oameni serioşi şi unii şi alţii, discuţia nu mai are rost. Cei din jurul d-lui Enacu susţin însă că tratativele cu d. Fleva sínt din cele mai serioasa. De ce ? Pentru-că d Sturdza voieşte mai bine să se împace cu d. Fleva, care ar putea să-i fie de folos in alegeri. Să vă dăm şi o dovadă. Răspunsul la mesaj Eri­d. G. Mîrzescu a citit la S­e­­nat, în şedinţă secretă, proectul de răspuns la mesaj. Răspunsul nu este de­cît o parafrazare a mesajului, cu o singură deosebire. Anume : Se vorbeşte de modificarea legei e­­lectorale şi garantarea secretului vo­tului. Această frază, spun naciştii, a fost pusă pentru d. Ileva. Este un an­gajament ce se ia că se va modifica legea electorală. Apropo de răspunsul la mesaj. Cînd s’a citit era în şedinţa secretă şi d. Mîrzescu a început cu fraza: „ Mulţumim Domnului că anul trecut am avut o rc­oltă foarte bună, etc.“ d. Costesciu-Comăneanu a izbucnit. Dar de unde, d-l­e, şase baniţe abia la pogon. D. Carp protestează din alt colţ şi Senatul întreg a izbucnit în ho­hote de rîs. Iar d. Vizanti, cel care s’a foto­grafiat cu cele două volume de ra­port la un proect de lege, pentru­ a-şi arăta zelul de drapolist întors, s’a ridicat să propue ca discuţia să în­ceapă chiar joi. D. general Manu a protestat că se iau decisiunî in şedinţă secretă. D. Stătescu s’a apropiat de d. Sturdza şi i-a spus: „Are dreptate“, îndată d. Sturdza Va temperat pe d. Vizonti. Iată, spuneau guvernamentalii, o nouă dovadă că s’a stabilit înţelege­rea între d-nii Stătescu şi Sturdza. Ce comedie! Demisia d-lui Racoviţă D. Racoviţă a declarat elî în Senat că şi-a dat demisia pentru­ că îl doare să vadă partidul dezbinat. D-sa e pentru unire, căci numai prin unire speră să vadă revenind zilele de glorie ale partidului. D. Sturdza era furios, iar foarte mulţi senatori au răsplătit cuvintele tremurate ale d-lui Racoviţă prin strîngeri de mînă. Mai toţi i-au spus : — Ce voeşti ? e o nenorocire ! Bieţii oameni acum îşi dau seama că partidul e foarte greu bolnav. Rep. CARNETUL MEU Un sfîrşit Ziaristul Valentineanu, care şi-a sfîrşit zilele cu o lovitură de revol­ver, la spitalul Colţea, făcea parte din o generaţiune pe care de abia o mai putem înţelege.—A murit, fireşte, prea tirziu, citnd ideologiatul părea ridicolă în aceste timpuri de mate­rializat, de lipsă de sacrificii, de scepticizm. Tovarăşii Iul de lupte s au stins la timp şi el au avut sim­ţul practic mai dezvoltat, au deve­nit oameni politici în loc să rămâe simpli ziarişti. V­alentineanu insă toată viaţa Iul a rămas gazetar­ şi gazetar de timpuri eroice, cind presa nu era un mijloc de train, şi cind directorul era şi corector şi­ admi­nistrator.De aceea el moare sărac, la spital, şi, dacă nu ar fi fost pen­sionarul societăţei presei, poate ar fi fost redus să întindă mina, de­oare­ce toţi o uitaseră. Camera, care votează pensiuni şi recompense na­ţionale atîtor patrioţi de ocaziune, nu s'a gindit la bătrinul liberal, la decanul presei române, la omul de inimă, care a fost prea dezinteresat ca să-şî agonisească bani albi pen­tru zile negre. Unul de-aî noştri moare ! Să ne descoperim toţi aceia cari ţinem un condeiu in mina, noi cari am venit în timpuri mai bune, cînd ziaristica s'a dezvoltat şi cind ea se face în condiţiuni mult mai uşoare ca în timpurile cînd Valentineanu lupta pentru democraţie şi naţionalizm. CS. M. Averea anei regine Venituri de proprietăţi. — O moş­tenire. —­ Giuvaerurile reginei. —Bogat ca un rege sau ca un împă­rat»—zice proverbul, şi totuşi nu toţi monarchii sint atit de bogaţi pe cît se crede. Printre cei mai bogaţi însă, inv contestabil ca se afla şi batrina regină Elisabeta a Angliei. Deputatul englez T. P. O’Connor­d­ a luat osteneala de a aduna la un loc şi clasifica toate cifrele cunoscute in pu­blic şi privitoare la averea reginei. Suma pe care statul englez o acordă anual reginei se urcă la 9 milioane lei. Această sumă este cam ast­fel reparti­zată: 2 şi jum. milioanele­ pentru casa regală, 1 şi jum. milioane pentru caseta particulara, 3 milioane pentru lefi şi pensiuni, şi 200.090 lei pentru pomeni, daruri, etc. Ramin disponibili aproape două milioane de lei. Afara de aceasta, cind s’a urcat pe tron, regina a primit ca dar de la mama ei, ducesa de Kent, un ve­nit anual de 200, 00 lei, iar după ce regina s’a că­sătorit s’a acordat soţului ei o listă ci­vilă de aproape un milion de lei. E de notat că toţi aceşti bani regina şi soţul ei ii intr bu­inţ­ă personal pen­tru uiuşii, de­oare­ce toţi copiii de la naşterea lor au primit rente de la stat. * Afară de aceasta regina încasează pe fie­care an veniturile ducatului Lan­­kaster cu cimpiile, pădurile și vînatu­­rile sale. In 1865 aceste v°mturi erau de o jumătate de milion, în 1867 de joase sute de mii lei, in 1877 de un milion, și acum sint de un milion și ju­mătate pe an. Pină la majoratul prinţului de Walles, p­în­ă Elisabeta a încasat şi venituile Piratului Cornnwall, ale căruia proprie­tăţi se află in Devonshire, Somersets­­hire, Wi­lshire, Surrey şi Londra. In 1824 veniturile ducatului erau de o ju­mătate de milion lei, in 1872 ele au atins fifra de un milion şi jumătate lei. Pe cînd era incă relativ săracă regina a cumpărat proprietatea Osborne. Mai tirziu a cumpărat proprietatea Balmoral pe care a clădit castelul care este ac­tuala ei reşedinţă favorită. Valoarea a­­cestor două proprietăţi creşte pe fie­care an şi astazi Osborne, de pildă, pre­­ţueşte de cinci ori mai mult de­cit a­­tunci cind a fost cumpărat. După sfătui lorzilor Cr­oss şi Sidney şi a decedatului Sir Arnold White, re­gina a cumpărat cu 1.600.000 lei o pro­prietate care are astazi o valoare de cinci milioane Iei. » Dacă regina Angliei a avut şi un no­­roc deosebit. La 18 August 1852 a mu­rit un batrin de 72 ani anume John Camden Neild. El era fiul unui giu­vaergiu care lucrase pentru regele Gheorghe al treilea şi ţinuse un maga­zin in St. James Street din Londra. Bătrinul giuvaergiu­ era un mare fi­lantrop şi se ocupa maî ales de soarta deţinuţilor din închisori. Fiului sau i-a lasat moştenire o avere de şaase mi­lioane lei. John Camden Neild depusa această avere cu dobindă pe cind el în­suşi ducea o viaţa de Harpagon. La deschiderea testamentului, s’a văzut că, afară de cite­va mici legate, a lăsat toată averea sa, de 12 milioane lei, «prea graţioasei n»­ifestaţi, reginei Victoria, cil rugăciunea de a o întrebuinţa pentru dinsa sau copiii sâi». Aceşti­a banî re­gina—după ce a dat rudelor lui Neild cite 24000 lei şi a ridicat testatorului un monument—­i-a lăsat neatinşi, aşa că ei au atins astăzi ţi­ara de 24 da milioane lei. De la soţul ei insă regina a moştenit 18 milioane lei. Ne facem o ide­e despre imensitatea averei reginei Victoria dacă ne gândim că, mai ales de douâ-zecî de ani i­icoace, chieltuelile reginei au descrescut pa cit de enorm i-au crescut economiile. * Dară regina Victoria are, afară de ave­rea in proprietăţi şi baze, o imensă avere in obiecte de valoare. Nici un monarch nu are atitea nestimate ca regina An­gliei. Regina personal are giuvaeruri in valoare de 15 milioane lei, iară 3 milioane lei preţuiesc numai dantelele de cari e a­­tita de mindră. Nu mai contăm obiec­tele de artă cari, deşi cu valoare ima­ginară, dar totuşi, dacă s’ar vinde, ar produce mai multe milioane. Cu această avere, care atinge ţîfra de maî multe miliarde de lei, regina Victoria nu e numai printre cei mai bogaţi monarch!, dar şi printre cei mai bogaţi oameni din lume, căci, în ciuda proverbului, sunt oameni de rînd mult mai bogaţi de­cit cei mai bogaţi mo­narchy . Strat.

Next